Freudo-Marxismul

Începutul ideologiilor post-materialiste

Originile intelectuale ale Freudo-Marxismului
După cel de al Doilea Război Mondial perspectivele asupra moralei în politică și a libertății s-au schimbat
extrem de mult în lumea occidentală. Au început să fie chestionate elementele originare ale culturii și
societății care au făcut posibil războiul și Holocaustul. Faptul că cele mai mari conflagrații mondiale au fost
generate de Occidentul European și de ideologiile generate de acesta a ridicat probleme de identitate
culturală și de poziționare a occidentalilor și față de Războiul Rece, și față de conflictele armate în general.
Ori singura metodă de chestionare regresivă existentă în acel moment era psihanaliza fondată de Sigmund
Freud. Și singura doctrină egalitar optimistă era marxismul, ceea ce - se părea - le făcea compatibile.
Analize de tip psihanalitic asupra problematicii marxiste se făcuseră și înainte de cel de a Doilea Război
Mondial, dar erau marginale. Crimele colective din timpul războiului au făcut domeniul mult mai sensibil și
mai ideologic.
Grupul de analiză asupra fenomenului violenței și a moralei ce decurge din aceasta s-a organizat în ceea ce va
purta titlul generic de Școala de la Frankfurt. Nu toți care s-au asociat acestui grup erau marxiști, dar toți
aveau o lectură foarte importantă a operelor lui Sigmund Freud
Psihanaliza Freudiană
• La baza psihanalizei stă supoziția existenței unei structuri tripartite de instanțe a psihicului uman:
• 1. Instanța lui Es - locul unde se produc și se refulează instinctele și impulsurile - inconștientul.
• 2. Instanța sinelui (sau a eului) Id - ce concentrează caracteristicile personalității relativ prelucrate (inclusiv
proiecțiile și complexele) -subconștientul.
• 3.Instanța supraeului ce cuprinde zona exigențelor (acceptorilor morali) și a cenzurii -conștiința.
• I. Şinele (Id) - este motivat de două pulsiuni instinctuale (sexuală și agresivă) și operează pe baza
principiului plăcerii, adică evitarea durerii și căutarea plăcerii.
• ÎI. Superego (Supraeul sau Conștiința) își are rădăcinile în zorii copilăriei, avându-și originea la nivelul Eului;
are ca scop aplicarea normelor, regulilor și principiilor morale pe care le învățăm de la persoanele
semnificative pentru fiecare dintre noi (părinți, bunici, persoane de îngrijire/creștere în principal)
• III. Eul (Ego-ul) își are originea în Sine, în perioada copilăriei mici. Este ghidat de principiul realității, scopul
său fiind acela de a găsi mijloace sigure și acceptabile de satisfacere a nevoilor Sinelui, însă fără să încalce
limitele impuse de Superego
Conform părintelui psihanalizei, Eul și Supraeul operează atât la nivel conștient, dar și inconștient, în timp ce
Sinele este în întregime inconștient.

• Metoda de analiză este cea a conjecturilor libere (alăturării de imagini, sunete, simboluri, cuvinte) pentru a
scoate la suprafață tot ceea ce subconștientul a defulat în inconștient în procesul zilnic de existență socială.
• Pentru Freud, cotidianul social este agresiv și limitativ, bazat pe reguli sociale stricte care starea de cultură
peste starea de natură. Astfel, instinctele primare naturale sunt inhibate pe parcursul existenței sociale prin
educație (care este coercitivă). În locul acestor instincte Rațiunea este cea care trebuie să predomine - ceea
ce generează un conflict permanent între ființa biologică din om și ființa rațională. Acest conflict, dacă nu
este administrat cum trebuie, conduce la apariția nevrozelor sau chiar a bolilor psihice.
• Pentru Freud psihanaliza este o metodă de diagnosticare și tratare a nevrozelor și a altor boli psihice și nu
se aplică la nivel social, ci doar individual.
• Ea are un grad de generalitate dar nu de universalitate - se aplică mai degrabă societăților avansate
industrial (și intelectual) dar are mai mică relevanță cu cât nivelul cultural al unei societăți este mai scăzut -
adică cu cât starea de natură este predominantă cu atât nevoia de psihanaliză scade.
• Freud consideră că toate produsele activității umane sunt reductibile la particularitățile psihicului
individual și se pot explica prin instinctul sexual care se implică în complexe (libidoul). Acest instinct a fost
reprimat violent prin actul de civilizare al omenirii și continuă să fie reprimat prin educație și în epoca
modernă. Din acest motiv omul modern și-a construit o existență dublă care implică mult mai mult decât la
primitiv folosirea inconștientului și a subconștientului determinând o tensiune colectivă exprimată prin
religie sau producții artistice, care nu sunt decât expresii transformate ale instinctului sexual.
• În contradicție cu instinctul sexual se află instinctul morții - thanatos. Acesta contribuie decisiv la formarea
conștiinței de sine a individului dar este folosit de societate ca o contrapondere la impulsurile sexuale
naturale considerate ca fiind anarhice.
• Această tensiune între sexualitate și moarte stă la baza formării omului modern, a arătat Freud în eseul
său, Moise și monoteismul poporului evreu, și ea permite controlul individului de către societate printr-un
joc de recompense (sexualitatea) și coerciții (moartea)
Principiile Psihanalizei
• Freud introduce cinci principii de analiză și integrare a sistemului psihic considerate de el ca fiind
fundamentale pentru înțelegerea întregului mecanism mental al tensiunii permanente dintre societate și
individ:
• 1. Principiul constanței (Nirvanei) care exprimă tendințele organismului de a reduce tensiunea. Această
tendință se realizează prin descărcări urmate și însoțite de satisfacție și prin procese de apărare împotriva
necazurilor și tensiunilor excesive.
• 2. Principiul plăcerii și al neplăcerii - guvernează procesele inconștiente rămase într-o fază arhaică în care
numai plăcerea guverna procesele mentale.
• 3. Principiul realității - prin care se justifică părăsirea plăcerii imediate în favoarea unei plăceri ulterioare
mai sigure. Memoria, gândirea și atenția substituie impulsurile și instinctele care sunt refulate pentru ca
 individul să obțină satisfacții mai mari și pe o perioadă mai îndelungată. Inconștientul și ceea ce este
refulat în el nu este supus controlului principiului realității.
• 4. Principiul automatismelor repetitive se exprimă prin tendința de a se repeta experiențele importante,
prin care individul obține succes și plăcere.
• 5. Principiul morții al tendinței spre starea humerală. Indivizii știu că sunt muritori și evită să se gândească
la final prin creșterea plăcerii. Totuși acest principiu continuă să se manifeste în toate acțiunile umane, fie
instinctual prin evitarea durerii, fie prin expresii de frică, anxietate etc
Marxism și Psihanaliză
Philip Rieff scria: “pentru Marx trecutul este plin de viitor, iar proletariatul reprezintă geneza acestui viitor.
Pentru Freud viitorul este plin de trecut iar eliberarea nu poate veni decât cu ajutorul medicinei ...
Revoluția nu poate decât să repete prototipul împotrivirii din complexul lui Oedip, fiind condamnată inevitabil
eșecului”
Wilhelm Reich consideră că sexualitatea nu poate fi scoasă dintr-un context social și cultural dat, așa cum face
Freud. Dincolo de instinct, sexualitatea umană este un fapt eminamente cultural și social și nu poate fi
considerată una "în sine”. În lucrarea sa “Materialismul dialectic și psihanaliza” Reich consideră că analiza
situației culturale sau sociale nu se poate face fără apel la marxism. De fapt, Reich încearcă o transpunere a
conceptului de inconștient în afara domeniului său originar, argumentând că o asemenea transpunere nu se
poate face decât pe baza materialismului dialectic și istoric.
Wilhelm Reich este primul care încearcă într-o manieră consecventă să lege cele două concepții - cea marxistă
și cea freudiană - și să construiască o dimensiune nouă de abordare a realității sociale numită freudo-marxism.
Aceasta își propune să critice în mod radical societatea modernă prin mijloacele oferite de psihanaliză și să o
schimbe prin cele oferite de marxism. Ceea ce remarcă Wilhelm Reich este că prin psihanaliză poți schimba
indivizii astfel încât să trăiască revoluția în ei înșiși și să o practice după ce au scăpat de nevrozele impuse de
sistemul capitalist. De aceea Reich are nevoie să fie atât un cititor cât și un interpret al operei lui Freud pentru
a înțelege sensul schimbării. De aceea, Wilhelm Reich este creatorul Freudo-Marxismului, chiar dacă el nu a
numit niciodată opera sa ca atare.
Așa cum arată Slavoj Zizek Freudo Marxismul este prima ideologie postmodernă, care își asumă rolul și
identitatea de mixtum între cultură și politic, transformându-se în ideologie doar în contact cu opera și fără să
aibă nici un contact cu realitatea politică. De la bun început un asemenea demers ideologic nu își propune să
schimbe sistemul politic ca atare altfel decât marxismul, ci se dorește să fie un adjuvant pentru schimbare
acordând sprijinul teoretic pentru schimbarea nu numai politică, ci și mentală a oamenilor viitorului. Astfel
freudo-marxismul se consideră o antiutopie configurându-și relația cu realitatea prin negația acesteia din urmă
și prin dorința de a o revoluționa.
• Wilhelm Reich consideră că psihanaliza poate să fie considerată ca o știință auxiliară a sociologiei
marxiste, în măsura în care ea poate degaja în psihicul individual consecințele ideologiilor și procesele
psihice ale unei clase. El remarcă faptul că această conștiință nu este reductibilă doar la determinările
istorice și economice, ci uneori ea își reduce sfera la nevoi concrete și la unele mijloace prin care se pot
împlini aceste nevoi precum și la obstacolele pe care aceste mijloace trebuie să le înfrângă pentru a rezolva
nevoile. Or, aceste mijloace se supun angoaselor și inhibițiilor de grup (ca frica de violență sau reacțiune) și
deci trebuie interpretate și înțelese prin intermediul psihanalizei, deoarece sursele lor sunt iraționale.
• Psihanaliza își poate propune explicarea comportamentelor iraționale deoarece este capabilă să
interpreteze reacțiile pulsionale ale inconștientului. Dar trebuie să se țină seama - spune el - că structurile
inconștientului sunt produse de procesele istorice și socio-economice.
• Astfel, Reich își asumă o anumită perspectivă ideologică radical antiliberală și anume aceea conform
căreia oamenii nu pot exista singuri, că nu există un ceva exclusiv individual complet izolat de istorie și
nici o istorie complet impersonală. Prin aceasta Reich depășește psihanaliza ca domeniu științific și o
introduce în ideologie, ca metodă de explicare a raporturilor sociale. Sinteza între psihanaliză și marxism
este motivată prin virtuțile dialectice ale psihanalizei. Aceasta concepe viața psihică ca o unitate a
contrariilor, a elementelor conștiente și inconștiente care conduc în final la o bogăție și varietate de
gânduri și sentimente umane. Astfel, psihanaliza ar îmbogăți marxismul care explorează exclusiv lumea
proceselor economice în care există ființa umană
Frica de Libertate
Eric Fromm reia tezele lui Freud din Moise și Monoteismul Poporului Evreu. Dependența față de mamă se
transferă în dependența față de comunitate. În schimbul siguranței comunitatea cere obediență față de
tradiții și valori și limitează astfel libertatea.
Libertatea față de - este o libertate limitată, libertatea în interiorul comunității
Libertatea să - este adevărată libertate, este libertatea care se bazează pe asumarea responsabilității.
Capitalismul protestant a propus libertatea să dar nu a conferit și siguranța socială pentru credincioși. Astfel
statul modern -născut pe principii liberal protestante - a generat competiție și prea mulți perdanți ai
acestei competiții. Cetățenii s-au refugiat în libertatea față de cedând statului libertatea să în schimbul
siguranței și a confortului personal.
Astfel se explică propensiunea cetățenilor secolului XX față de modele autoritar dictatoriale și totalitare.
A avea și A fi
• Fromm deplânge reducerea condiției umane la un comportament economic caracterizat printr-o dorință
insațiabilă de a poseda bunuri materiale, de a le conserva și de a le înmulți, ceea ce conduce în final la ceea
ce el numește „existenț utilizabile", și nu la „existențe trăite”.
• Existențele utilizabile sunt acelea care sunt axate pe tipul uman de „a avea”, asemănătoare personajelor
secundare din filmel polițiste
a căror tramă nu este modificată de dispariția lor. Existența trăită este acee axată pe tipul uman „a fi”, cea a
personajelor principale, care sunt indispensabil oricărei formule existențiale. Dar, societatea contemporană,
spune Fromm încearcă să dea personajul secundar un statut diferit, nu neapărat principal, ci unul acceptabil ș
dezirabil, cel ce este asemenea majorității și nu are de ce se rușina de aceasta. „ În timp ce persoanele din
modul a avea se sprijină pe ce au , persoanele din modul a fi se sprijină pe ceea ce ei sunt. Și cum societatea
în care trăim este direcționată spre proprietate și profit, noi nu vom zări decât rareori indiciile modului de a
fi, ci de cele mai multe ori modul a avea ca singura fațetă acceptabilă a vieții”
Herbert Marcuse
Schimbarea în sistemul dominant de valori poate fi descrisă cu aproximație după cum urmează:
De la
Satisfacerea imediată amânată
Plăcere
Bucurie (joc)
Receptivitate
Absența reprimării
la
Satisfacere
Restrângerea plăcerii Efort (muncă) Productivitate Securitate
• societatea a impus principiul realității ca formă de emancipare socială, iar apoi, odată cu modelul capitalist
propus de protestantism l-a transformat în principiul randamentului. Acesta din urmă i-a determinat pe
indivizi să își limiteze complet plăcerile în numele unei plăceri viitoare uriașe -principiul Nirvana - la care
puteau ajunge doar prin muncă și moralitate.
• Principiul randamentului este forma psihologică fundamentală pe care se sprijină capitalismul, modelul
prin care sistemul reușește să își asuprească supușii cu acordul lor - ca imagine poate fi folosită cea a
măgarului care fuge după un morcov pe care nu-l va primi niciodată, căci este legat de stăpân în vârful unui
băț la care măgarul nu poate ajunge. Astfel, măgarul îndeplinește voința stăpânului, aceea de a trage
cotiga, dar are impresia că își urmărește propriul scop și propria plăcere. De aici, trage concluzia Marcuse,
individul în capitalism se transformă într-un om unidimensional
Libertatea se reduce la satisfacerea dorințelor oamenilor, care nu reprezintă altceva decât materia primă
pentru publicitate