Sunteți pe pagina 1din 11

RECICLAREA MATERIALELOR PROVENITE DIN DEMOLĂRI ŞI DEZAFECTĂRI

Dr.ing. George Poteraş - Cercetător Ştiinţific I – I.N.C.D.P.M. – ICIM Bucureşti *

Introducere

În societăţile industrializate impactul produs de exploatarea agregatelor din balastiere şi cariere este
foarte important. Volumul mare de construcţii civile, industriale, hidrotehnice, poduri, căi de
comunicaţii etc. a condus la exploatarea intensivă şi extensivă a depozitelor aluvionare din albiile
râurilor, ajungându-se chiar la schimbarea reliefului, prin exploatarea diverselor roci care intră în
alcătuirea unor masive muntoase.

Pe de altă parte, se poate vorbi de o criză în ceea ce priveşte depozitarea deşeurilor solide. Trebuie
remarcat că deşeurile provenite din construcţii şi demolări sunt egale, ca greutate, cu întreaga cantitate
de deşeuri menajere, comerciale şi industriale. În majoritatea ţărilor, acestea sunt depozitate în
depozitele de deşeuri menajere. Din cauza restricţiilor şi reglementărilor legislative privind protecţia
mediului impuse la nivel comunitar, această posibilitate devine din ce în ce mai redusă.

În aceste condiţii se pune următoarea întrebare: cum pot fi soluţionate cele două aspecte, avându-se în
vedere că deşeurile solide provenite din demolări şi construcţii reprezintă mai mult de 25% din
totalitatea deşeurilor solide dintr-o ţară? O modalitate eficientă este aceea a reciclării acestor materiale în
vederea reutilizării lor. În cele ce urmează vor fi prezentate câteva aspecte privind colectarea, tratarea şi
valorificarea materialelor de construcţii provenite din demolări şi /sau dezafectări.

1. Definiţii

În conformitate cu OUG 195/2005 prin deşeu înţelegem “Orice substanţă, preparat sau orice obiect din
categoriile stabilite de legislaţia specifică privind regimul deşeurilor, pe care deţinătorul îl aruncă, are
intenţia sau are obligaţia de a-l arunca”.

Conform Strategiei Naţionale de Gestionare a Deşeurilor (SNGD), tipurile de deşeuri generate pe


teritoriul ţării sunt clasificate după cum urmează:

* Articol publicat în revista „Salubritatea” nr.1(17) / 2006


- deşeuri municipale şi asimilabile: totalitatea deşeurilor generate, în mediul urban şi în mediul rural, din
gospodării, instituţii, unităţi comerciale şi prestatoare de servicii (deşeuri menajere), deşeuri stradale
colectate din spaţii publice, străzi, parcuri, spaţii verzi, deşeuri din construcţii şi demolări, nămoluri de la
epurarea apelor uzate orăşeneşti;

- deşeuri de producţie: totalitatea deşeurilor generate din activităţile industriale; pot fi deşeuri de
producţie nepericuloase şi deşeuri de producţie periculoase;

- deşeuri generate din activităţi medicale: sunt deşeuri generate în spitale, policlinici, cabinete medicale
şi se împart în două categorii: deşeuri medicale periculoase care sunt cele infecţioase, înţepătoare-
tăietoare, organe anatomo-patologice, deşeuri provenite de la secţiile de boli infecţioase etc. şi alte
deşeuri exclusiv cele menţionate mai sus, care intră în categoria deşeuri asimilabile.

Deşeul reciclabil, în general, este un “deşeu care poate constitui materie primă într-un proces de
producţie pentru obţinerea produsului iniţial sau pentru alte scopuri”. Prin urmare, principala ţintă pe
care o urmărim când ne referim la un deşeu reciclabil este aceea de a conferi deşeului, prin diverse
tratamente, calitatea de materie primă. Conform SNGD reutilizarea/reciclarea deşeurilor este o prioritate
în abordarea gestiunii deşeurilor.

Termenul de “deşeuri din construcţii şi demolări” face referinţă la deşeurile rezultate din activităţi
precum construcţia clădirilor şi infrastructurii civile, demolarea totală sau parţială a clădirilor şi
infrastructurii civile, modernizarea şi întreţinerea străzilor.

2. Statistică privind tipurile şi cantităţile de deşeuri provenite din demolări

2.1 Tipuri de deşeuri

Deşeurile de materiale de construcţii pot fi clasificate după cum urmează:


 Deşeuri generate de demolări
 Deşeuri generate de realizarea unor noi construcţii
 Deşeuri generate de renovarea unor construcţii
 Deşeuri generate din activităţile de reparare a drumurilor
 Deşeuri generate din activităţile de reparare a podurilor
 Deşeuri generate de dezastre naturale

În conformitate cu H.G. 856/2002, categoriile de deşeuri inerte, provenite din construcţii şi demolări
sunt:
2
- beton (poziţia 17 01 01)
- cărămizi (poziţia 17 01 02)
- ţigle şi materiale ceramice (poziţia 17 01 03)
- amestecuri de beton, cărămizi, ţigle şi materiale ceramice (altele decât cele specificate la poziţia 17 01
06)
- lemn (poziţia 17 02 01)
- sticlă (poziţia 17 02 02)
- materiale plastice (poziţia 17 02 03)
- asfalturi cu conţinut de gudron de huilă (poziţia 17 03 01)
- cupru, bronz, alamă (poziţia 17 04 01)
- aluminiu (poziţia 17 04 02)
- plumb (poziţia 17 04 03)
- zinc (poziţia 17 04 04)
- fier şi oţel (poziţia 17 04 05)
- staniu (poziţia 17 04 06)
- amestecuri metalice (poziţia 17 04 07)
- cabluri, altele decât cele specificate la 17 04 10 (poziţia 17 04 11)
- pământ şi pietre, altele decât cele specificate la 17 05 03 (poziţia 17 05 04)
- deşeuri de la dragare, altele decât cele specificate la 17 05 05 (poziţia 17 05 06)
- resturi de balast, altele decât cele specificate la 17 05 07 (poziţia 17 05 08)
- materiale izolante, altele decât cele specificate la 17 06 01 şi 17 06 03 (poziţia 17 06 04)
- materiale de construcţie pe bază de gips, altele decât cele specificate la 17 08 01 (poziţia 17 08 02)
- amestecuri de deşeuri de la construcţii şi demolări, altele decât cele specificate la 17 09 01, 17 09 02 şi
17 09 03.

În conformitate cu H.G. 856/2002, categoriile de deşeuri periculoase, la care se referă prezentul ordin
sunt:
- amestecuri sau fracţii separate de beton, cărămizi, ţigle sau materiale ceramice cu conţinut de substanţe
periculoase (poziţia 17 01 06)
- sticlă, materiale plastice sau lemn cu conţinut de sau contaminate cu substanţe periculoase (poziţia 17
02 04)
- asfalturi cu conţinut de gudron de huilă (poziţia 17 03 01)
- gudron de huilă şi produse gudronate (poziţia 17 03 03)

3
- deşeuri metalice contaminate cu substanţe periculoase (poziţia 17 04 09)
- cabluri cu conţinut de ulei, gudron sau alte substanţe periculoase (poziţia 17 04 10)
- pământuri şi pietre cu conţinut de substanţe periculoase (poziţia 17 05 03)
- deşeuri de la dragare cu conţinut de substanţe periculoase (poziţia 17 05 05)
- resturi de balast cu conţinut de substanţe periculoase (poziţia 17 05 07)
- materiale izolante cu conţinut de azbest (poziţia 17 06 01)
- alte materiale izolante constând din sau cu conţinut de substanţe periculoase (poziţia 17 06 03)
- materiale de construcţii cu conţinut de azbest (poziţia 17 06 05)
- materiale de construcţii pe bază de gips contaminate cu substanţe periculoase (poziţia 17 08 01)
- deşeuri de la construcţii şi demolări cu conţinut de mercur (poziţia 17 09 01)
- deşeuri de la construcţii şi demolări cu conţinut de PCB (de ex.: cleiuri cu conţinut de PCB, duşumele
pe bază de răşini cu conţinut de PCB, elemente cu cleiuri de glazură cu PCB, condensatori cu conţinut
de PCB) (poziţia 17 09 02)
- alte deşeuri de la construcţii şi demolări (inclusiv amestecuri de deşeuri) cu conţinut de substanţe
periculoase (poziţia 17 09 03).

2.2 Cantităţi de deşeuri reciclate

Reciclarea materialelor de construcţie în unele ţări industrializate din Europa şi de pe alte continente a
devenit o prioritate în politicile de mediu încă din anii ’80. Astfel în Olanda gradul de prelucrare al
materialelor provenite din demolări a cresut în timp, după cum rezultă din tabelul 1.

Tabelul 1
Cantităţi prelucrate (tone  106)
1988 1990 1991
Moloz din beton 0.6 1.2 1.0
Moloz amestecat 1.2 2.7 2.6
Moloz de zidărie 0.4 0.3 0.7
Moloz din asfalt 0.8 0.9 0.8
Alte materiale 1.9 1.1 1.7
Total 4.9 6.2 6.8

Una din politicile guvernului olandez a fost aceea de a ridica gradul de refolosire a deşeurilor provenite
din construcţii şi demolări la 90%, până în anul 2000.
În Germania rata de reutilizare a deşeurilor din construţii şi demolări a crescut continuu, atingând în anul
1999 procentele prezentate în tabelul 2.

4
Tabelul 2
Tipul deşeului Cantităţi rezultate Reciclare
(mil.tone/an) mil.tone/an) (%)
Deşeuri de asfalt 15 15 100
Deşeuri de materiale 28 27 96
provenite de la drumuri
Moloz din construcţii 45 29 64
Amestec de deşeuri din 12 4 33
construcţii

În Japonia deşeurile provenite din demolări ocupă circa 22% din totalul deşeurilor industriale, fiind în
cantitate de 400 milioane tone. Dinamica evoluţiei în timp a reciclării acestor deşeuri este prezentată în
tabelul 3.

Tabelul 3
Anul 1990 1995 2000
Categorii de Total Reciclate Total Reciclate Total Reciclate
deşeuri (milioane (%) (milioane (%) (milioane (%)
tone) tone) tone)
Deşeuri din beton 25,4 48 36,0 65 35,0 96
Asfalt 17,6 48 36,0 81 30,0 98
Cherestea rezultată
din construcţii 7,5 31 6,0 40 5,0 38
Nămol rezultat din
construcţii 14,0 8 10,0 14 8,0 41
Amestec de 1,5 14 10,0 11 5,0 9
deşeuri
Alte deşeuri 1,5 40 1,0 - 2,0 -

În ţara noastră cantitatea de deşeuri provenite din demolări este mai mică în prezent decât în ţările
Uniunii Europene, dar se prevăd creşteri importante la acest tip de deşeu, ca urmare a activităţilor de
construire de clădiri noi, de reconstrucţie şi renovare a clădirilor existente şi de demolare a clădirilor
vechi. Cantităţile de deşeuri din construcţii estimate, conform SNGD, sunt cele prezentate în tabelul 4.

Tabelul 4
Tip deşeu 1998 1999 2000 2001 2002
Deşeuri din
construcţii 319.560 397.290 162.140 407.575 621.253
(tone)

5
Atâta timp cât deşeurile provenite din demolări şi/sau dezafectări nu sunt sortate şi depozitate separat, nu
putem vorbi de un grad superior de reutilizare a lor. Prin urmare la punctul 4 vor fi prezentate etapele
care au fost parcurse până în anul 2005 şi care urmează a se derula în anul 2006, în vederea realizării
cadrului necesar valorificării potentialului util din deşeurile provenite din construcţii şi demolări.

3. Tehnologii de reciclare

Există diferite posibilităţi de reciclare a materialelor provenite din construcţii. Acestea depind de mai
mulţi factori, cum ar fi:
- existenţa unei cantităţi suficiente de deşeuri în zonă pentru a permite reciclarea lor;
- existenţa unei pieţe de desfacere a materialelor reciclate în zonă;
- să rezulte un venit suficient, fie din premierea dată celui care reciclează, fie din taxele percepute celui
care produce deşeurile;
- costul depozitării la depozitul de deşeuri menajere;
- stimulente pentru reciclare.

Deşeurile provenite din construcţii şi demolări au, în general, următoarea componenţă:

- 40...50% moloz (beton, asfalt, cărămizi, praf etc.);


- 20...30% deşeuri din lemn (diverse resturi de lemn – cioturi, scânduri, compartimentări, grinzi,
lambriuri, şindrile);
- 20...30% deşeuri solide amestecate (lambriuri vopsite sau contaminate, metale, produse pe bază de
smoală, sticlă, tencuială, azbest şi alte materiale pentru izolaţie, produse petroliere, elemente de instalaţii
sanitare, termice şi electrice).
Multe materiale rezultate din demolări pot fi recuperate, curăţate, renovate şi utilizate într-un proiect de
construcţie asemănător sau în alte proiecte de construcţie. Au apărut şi au devenit obişnuite în ţările
Uniunii Europene magazine care comercializează materiale de construcţie folosite („second – hand”),
care acceptă anumite tipuri de materiale. Exemple tipice de materiale care se pot reutiliza sunt:

- grinzi şi alte elemente structurale;


- materiale de compartimentare din lemn;
- materiale de zidărie - cărămizi, plăci de teracotă etc.;
- uşi, ferestre;
- diverse elemente de finisare, ornamente;
- elemente electrice, elemente mecanice de fixare;
6
Înaintea reciclării unui material provenit din demolare, trebuie realizată o separare a materialelor.
Principalele materiale care sunt astăzi recuperate din deşeurile rezultate din construcţii şi demolări, sunt:

asfaltul, betonul, lemnul, pereţii de gips-carton, şindrile asfaltice, metale etc. În tabelul de mai jos se
prezintă, centralizat, deşeurile principale care rezultă din demolări şi posibilităţile de utilizare ca material
reciclat.
Tabelul 5

Deşeu provenit din Utilizarea ca material reciclat


construcţii sau demolări
Covor asfaltic Mărunţit, utilizat într-o nouă reţetă de covor asfaltic sau ca strat
de bază la drumuri
Beton - Mărunţit, utilizat ca structură de umplere, strat de bază pentru
drum
- Îndepărtarea fierului beton, mărunţire şi utilizare ca agregat
pentru beton
Compartimentări de lemn - Mărunţite, utilizate ca umplutură
- Curăţate, tăiate, utilizate pentru generarea de energie
- Utilizat ca fibre pentru produse de lemn
- Utilizat în agricultură ca amendament pentru sol
Şindrile asfaltice Utilizate la pavarea cu asfalt, ca strat de bază pentru drumuri sau
ca şindrile asfaltice
Pereţi de gips - carton - După îndepărtarea cartonului şi mărunţire, utilizat pentru
realizarea unor noi pereţi
- După mărunţire, utilizat ca produs de absorbţie
Metale (cupru, oţel, aluminiu) Reciclate, utilizate la fabricarea metalelor respective
Ambalaje de hârtie Reciclate în noi produse de hârtie
Plastice Reciclate în noi produse din plastic
Vegetaţia din şantierul de Mărunţită, utilizată ca compost
construcţie sau demolare
Sticla Reciclată în fibre de sticlă sau utilizată în locul nisipului ca
material de pavare

Separarea materialelor este realizată în mai multe moduri. Alegerea metodei de separare ţine seama de
natura materialului utilizat, distanţe de transport, existenţa unei zone în care să se realizeze separarea,
locul unde se află utilizatorul, facilităţile locale disponibile. Cele mai des utilizate metode de separare
sunt:
a. Separarea pe şantier

Demolarea structurilor piesă cu piesă permite separarea şi curăţarea materialului demolat, dar presupune
o muncă foarte intensă. Durata este de asemenea mult mai mare decât demolarea automată sau în masă.
Cele mai multe proiecte nu dispun de timp suficient pentru a dezmembra clădirea manual.

7
Deoarece majoritatea celor care reciclează materialele sunt specializaţi pe anumite materiale, cum ar fi
metale sau lemn, materialul rezultat de pe şantier trebuie mai întâi separat pentru a fi acceptat de aceştia.
Atunci când se realizează separarea pe şantier trebuie puse la dispoziţie containere separate sau trebuie
realizate grămezi separate pentru fiecare material, care apoi urmează a fi transportate la cel care
reciclează.

b. Separarea pe şantier şi procesarea

Ocazional, dintr-o anumită demolare poate rezulta o cantitate considerabilă dintr-un anumit material,
care să justifice separarea şi procesarea acestuia pe şantier.

c. Amestecarea deşeurilor, separare şi procesarea lor în afara şantierului

Deoarece demolarea în masă durează mai puţin, aceasta este metoda preferată pentru îndepărtarea unei
clădiri. În acest caz materialul rezultat este amestecat. În consecinţă trebuie amenajate zone permanente
în care se primesc deşeuri amestecate rezultate din demolări, se realizează separarea acestora manuală
sau cu echipamente specializate şi apoi acestea se prelucrează pentru utilizarea lor ca alte produse.

Prima etapă în separarea deşeurilor implică atât muncă manuală cât şi cu echipamente specifice cum ar
fi încărcătoare, excavatoare hidraulice, benzi rulante şi alte echipamente adecvate. După o sortare
iniţială, de bază, a materialului, acesta este separat după mărime şi tip. Materialele feroase sunt
îndepărtate magnetic. Materialele lemnoase sunt tăiate şi utilizate fie pentru producerea de energie, fie
sunt reciclate. Solul este utilizat ca umplutură. Betonul este mărunţit cu ajutorul concasoarelor, fiind
folosit ca structură de umplere sau ca agregat.

În unele ţări sunt aplicate metode superioare de reciclare a betonului provenit din demolări, care

urmăresc separarea a agregatelor de piatra de ciment, sortarea şi reutilizarea lor în betoane noi. Aceste

metode constau din tratarea deşeurilor de betoane mărunţite într-un cuptor cu cuvă timp de 40-60

minute, la o temperatură de până la 300 oC. Între piatra de ciment şi agregate se produc fisuri fine. Apoi,

materialul este sfărâmat, iar piatra de ciment este supusă abraziunii prin moara tubulară sau prin

dezintegrator. Compoziţia betonului încălzit reciclat este aproape aceeaşi cu a agregatului original, în

timp ce compoziţia betonului concasat, netratat termic, produce 44% pulbere fină. Pentru reutilizarea

pulberii fine rezultate în urma concasării betoanelor provenite din demolări sunt în derulare pe plan

8
internaţional mai multe programe de cercetare, această problemă fiind şi în atenţia laboratorului de

Durabilitatea Materialelor de Construcţie din cadrul I.N.D.P.M.- ICIM Bucureşti.

Betonul cu agregate din beton reciclat este, de regulă, mai scump decât betonul cu agregate de balastieră,
din cauza controlului calitativ suplimentar (cercetările efectuate în Suedia şi Marea Britanie arată că
costurile pentru utilizarea deşeurilor în alte scopuri decât depozitarea la depozitul de deşeuri menajere
sunt de zece ori mai mari).

Din acest motiv, este necesară adoptarea unor măsuri de stimulare a refolosirii deşeurilor din demolări,
în paralel cu limitarea producţiei de materii prime naturale. Totodată, este necesară rentabilizarea
operaţiilor de reciclare a materialelor provenite din demolări (concasare, sortare etc.), astfel încât acestea
să fie profitabile pentru firma care le execută, iar taxele de depozitare să fie atractive pentru cel care
produce deşeurile. Manipularea artificială a taxelor de către municipalităţi este practicată deseori în
unele ţări, în scopul încurajării reciclării produselor.

4. Etapele derulate în ţara noastră privind reciclarea deşeurilor de materiale de construcţie

În ţara noastră abordarea problemelor legate de reciclarea materialelor de construcţie s-a făcut în mai
multe etape. O primă etapă (iniţiată în anii ’90 ai secolului trecut) a fost aceea a elaborării unor studii şi
cercetări de laborator privind reutilizarea materialelor de construcţie provenite din demolări.

În anul 2005 a fost iniţiat de către M.M.G.A. – Direcţia Deşeuri şi Substanţe Periculoase un studiu
privind elaborarea unei proceduri de reglementare şi control a depozitării deşeurilor provenite din
construcţii şi demolări, în vederea valorificării lor, în conformitate cu obiectivele strategice generale
pentru gestionarea deşeurilor, prevăzute în H.G. 1470/2004.

Pentru anul 2006 se prevede elaborarea unui ghid privind stabilirea criteriilor pentru realizarea spaţiilor
de colectare, tratare, valorificare a deşeurilor rezultate din construcţii şi demolări.

Concluzii

Primele cercetări în domeniul reciclării materialelor de construcţie în ţara noastră le-a făcut prof. A.
Steopoe, în perioada de după cel de-al doilea război mondial. Acurateţea cercetărilor dezvoltate sub
îndrumarea prof. A. Steopoe, precum şi anticiparea unor linii generale în domeniul reciclării materialelor
de construcţie - direcţii care aveau să se dezvolte după câteva decenii, sunt remarcabile.

9
Dacă pe vremea prof. A. Steopoe problema avea actualitatea ei (din cauza bombardamentelor din timpul
războiului), astăzi problema are actualitatea epocii pe care o trăim, în sensul că se construieşte mult, se
renovează şi se repară multe construcţii, dar se şi demolează multe structuri care fie sunt depăşite moral,
fie nu mai prezintă siguranţă în exploatare.

În conluzie, pentru iniţierea şi derularea unui program de reciclare a materialelor de construcţii în ţara
noastră, considerăm că este necesar parcurgerea următoarelor etape principale:

1. Amenajarea în cadrul depozitelor de deşeuri din principalele oraşe, a unui sector special de colectare
şi depozitare a deşeurilor rezultate din demolări şi/sau dezafectări;
2. Condiţionarea primirii avizelor de demolare, renovare, reparare, construire, de obligativitatea
transportării deşeurilor rezultate în sectorul amenajat special, din cadrul depozitului de deşeuri;
3. Inventarierea echipamentelor de concasare şi a celorlalte utilaje necesare reciclării, existente în
prezent în ţara noastră şi crearea de facilităţi firmelor pentru desfăşurarea activităţilor de reciclare a
materialelor de construcţie, pentru ca aceste activităţi să fie atractive.
4. Emiterea unor acte normative care să stimuleze activităţile de reciclare a materialelor de construcţii,
concomitent cu limitarea exploatării materiilor prime naturale.
5. Armonizarea reglementărilor privind reciclarea materialelor de construcţii cu reglementările privind
tehnologia betonului.
6. Finanţarea unor studii şi cercetări privind reciclarea materialelor de construcţii.

10
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. *** - OUG 195/2005


2. *** - H.G. 856/2002
3. *** - H.G. 1470/2004, Anexa 1
4. Peter de Vries – “Concrete re-cycled. Crushed concrete as aggregate”, CONCRETE, May/June 1993.
5. Kasai Y. – “Recent trend of the Recycling of Concrete Wastes and recycled Aggregate Concrete in
Japan, document RILEM T.C. URM 2004.

6. Müller A. – Recycling of masonry rubble – status and new utilization method (Part 1), document
RILEM T.C. URM 2004.
7. Committee of reuse of construction by products, “Standards of use of recyled aggregate and recycled
concrete (proposal) and commentary”, Building Contractors Society (BCS), may, 1977.
8. Edited by Kasay Y. – “Proceedings of the second international RILEM symposium demolition and
reuse of concrete and masonry, held in Tokio Vol. Two, 1985.

9. Kasai Y. – “Barriers to the reuse of construction by – products and the use of recycled aggregate in
Japan, Editioned by Ravindra K Dhir et. al., Sustainable construction, Use of recycled concrete
aggregate, 1998, pp.434 – 444, Published Thomas Telford.
10. Winkler A., Müller A. – Baustoffrecyclind, nr.2, pp.20, 1997.
11. Winkler A., Müller A. – Baustoffrecyclind, nr.10, pp.17, 1997.
12. Müller A. – “Recycling of brick residues, protocol Bauhaus, Universitat Weimar, 1996, pp. 31-49.
13. Müller A. ,Winkler A. – “Characteristics of processed concrete rubble”, in Intern. Symp.,
Sustainable Construction: Use of recycled concrete aggregate, university of Dundee, London, 1998.
14. Winkler A., Müller A. – “Recycling of Fine Processed Building Rubble Material”, in Intern. Symp.,
Sustainable Construction: Use of recycled concrete aggregate, university of Dundee, London, 1998.
15. Steopoe A. – “Betoane din dărâmături”, editura Ion P. Gorjanu, Bucureşti, 1945.
16. Poteraş G. – “Surveys concerning the capacity of some cement-aggregate combinations to mitigate
the gamma radiation”, Conference on Use of the Recycled Materials in Building and Structures –
RILEM 2004, Barcelona, Spain, November 9-11, 2004.

11