12 All A213

I.
EUROPA ªI ROMÂNIA
ELEMENTE GEOGRAFICE DE BAZÃ
Geografie
SPAÞIUL ROMÂNESC ªI SPAÞIUL

EUROPEAN
din suprafaþa
2% Terrei este ocu-

patã de Europa
Cât de mare este Europa? Europa are o suprafaþã micã în comparaþie cu
celelalte continente ale Terrei, iar populaþia sa este relativ redusã numeric.
Spaþiul european se impune însã prin caractere geografice bine conturate,
care se referã atât la componenta fizicã a mediului, cât ºi la societate.
Continentul se întinde între latitudinile nordice de 36° ºi 71° ºi între longitu-
dinile de 10°V ºi 68°E, dar teritorii care aparþin geografic ºi politic de Europa
10%
se gãsesc ºi dincolo de aceste coordonate.
Diversitatea spaþiului european. Spaþiul european este definit prin capa-
citatea sa de a reuni trãsãturi naturale ºi antropice extreme de diverse.
dintre locuitorii planetei trãiesc Oceanul Atlantic, Oceanul Arctic ºi Marea Mediteranã delimiteazã vestul, nor-
în Europa dul ºi sudul continentului. Þãrmurile sale crestate, cu numeroase mãri
semiînchise ºi golfuri, imprimã o notã distinctã peisajului. Pe de altã parte,
Harta fizicã ºi politicã a Europei
4
Europa ºi România - Elemente geografice de bazã
Europa posedã câteva lanþuri montane impunãtoare (Pirinei, Alpi, Carpaþi),
care îºi lasã amprenta asupra regiunilor limitrofe. Continentul este strãbãtut de
câteva fluvii de mari dimensiuni (Volga, Dunãrea), dar ºi de fluvii care
influenþeazã decisiv peisajul regional ºi local (Sena, Pad, Tamisa). Din punct
de vedere climatic, cea mai mare parte a teritoriului are o climã temperatã,
clima rece manifestându-se doar în extremitatea sa nordicã. Nuanþele
continentale ºi maritime, precum ºi lanþurile montane impun diferenþieri
climatice semnificative. Solurile, fauna ºi vegetaþia au o diversitate fireascã,
impusã de celelalte elemente fizico-geografice, dar ºi de contextul socio-
economic.
Degradarea mediului natural. Mai mult decât în alte continente, IUCN = The International
activitãþile antropice au modificat profund mediul geografic european. Po- Union for the Conservation of
pularea timpurie, densitatea mare a populaþiei ºi intensificarea pronunþatã a Nature and Natural Resources.
activitãþilor industriale, începutã în secolul al XVIII-lea ºi ajunsã la apogeu în
secolul al XX-lea, au fãcut ca suprafaþa ocupatã în prezent de areale naturale
sã fie foarte restrânsã la nivelul continentului. Dupã peste douã milenii de
populare susþinutã, dupã mai multe decenii de agriculturã intensivã ºi industri-
alizare acceleratã, în anii 1980 ºi 1990, paralel cu extinderea U. E., au fost
luate mãsuri ferme de stopare a degradãrii mediului natural. În prezent, circa
Principalele grupuri lingvistice
6% din suprafaþa continentului este inclusã în areale protejate de IUCN.
europene sunt: romanic,
Eterogenitate culturalã. Din punct de vedere antropic, continentul
germanic, slav, uralic, altaic,
european este caracterizat prin eterogenitate. Peste 40 de state, oraºe
baltic ºi celtic. La acestea se
multimilionare ºi aºezãri rurale cu doar câþiva locuitori, ºapte grupuri
adaugã unele limbi care nu pot
lingvistice principale, mai multe culte religioase, trãsãturi culturale complexe,
fi încadrate în niciunul dintre
provenind din diferite colþuri ale planetei, îºi gãsesc astãzi locul în Europa.
ele: greaca, albaneza, basca etc.
Diversitatea tradiþionalã a continentului nu a împiedicat niciodatã identificarea
sa cu un tot unitar, bine închegat din punct de vedere geografic.
România, o Europã la scarã redusã. România se încadreazã perfect în
acest context. Din foarte multe puncte de vedere, spaþiul românesc poate fi
considerat o Europã în miniaturã. Pe un teritoriu relativ restrâns sunt reunite
elemente naturale ºi socio-culturale de o varietate comunã de obicei unor
suprafeþe mult mai mari. Poziþia geograficã suprapusã pe contactul mai multor
unitãþi geologice, manifestarea atât a influenþelor climatice oceanice, cât ºi a
celor continentale, prezenþa lanþului carpatic, vecinãtatea Mãrii Negre ºi cursul
inferior al Dunãrii sunt elementele naturale majore care determinã nivelul de
complexitate al acestui spaþiu.
Coordonatele extreme ale
Mediul fizico-geografic românesc. Graniþele actuale ale României includ
teritoriului României
unul dintre cele mai complexe lanþuri montane din Europa (Munþii Carpaþi), dar
ºi unul dintre cele mai vechi areale montane (Munþii Mãcin). Un fluviu de mare Conform Institutului Naþional de
importanþã internaþionalã (Dunãrea) ºi râuri cu semnificaþie regionalã aparte Statisticã, suprafaþa României
(Tisa, Mureº, Prut) definesc acest spaþiu din punct de vedere hidrografic. Tot este de 238.391 kmp, iar
la acest capitol trebuie remarcatã proximitatea Mãrii Negre ºi dezvoltarea la numãrul de locuitori era la
gurile de vãrsare ale Dunãrii a unei delte extinse, una dintre cele mai 1 iulie 2004 de 21,6 milioane.
importante zone umede ale continentului. Climatic, România se gãseºte sub
influenþa aceloraºi centri barici care determinã evoluþiile meteorologice la
scarã europeanã, ceea ce face ca diversitatea climaticã sã fie comparabilã.
5
Geografie
Pe fondul unui tip climatic unic (temperat continental), se regãsesc aici nuanþe
de continentalism (Podiºul Moldovei, Podiºul Dobrogei), influenþe oceanice
(Câmpia ºi Dealurile de Vest), mediteraneene (sud-vestul þãrii), baltice (nordul
Principalele confesiuni Podiºului Moldovei) ºi pontice (litoralul Mãrii Negre), precum ºi climate
religioase din România. În azonale (Carpaþi). Implicit, solurile cunosc o varietate deosebitã, iar înveliºul
2002, cei mai mulþi cetãþeni s-au biogeografic este definit de intersecþia mai multor zone ºi etaje de vegetaþie
declarat ortodocºi (86%), (zona stepei, a silvostepei, a pãdurilor de stejar etc.).
romano-catolici (4,7%) ºi Unitate ºi diversitate social-economicã în România. Pe teritoriul Româ-
reformaþi (3,2%), iar cei mai niei convieþuiesc în prezent peste 18 grupuri etnice, vorbind peste 15 limbi ºi
puþini au declarat cã sunt atei declarându-se adepþi ai mai multor culte religioase sau atei. Populaþia este
sau fãrã religie (0,2%). relativ uniform rãspânditã, dar se disting atât areale cu densitãþi foarte mari
(Bucureºti ºi reºedinþele de judeþ), cât ºi areale cu densitãþi mici (Delta
Dunãrii, Munþii Carpaþi). În România se gãseºte unul dintre primele zece oraºe
europene ca numãr de locuitori (Bucureºti). Din punct de vedere economic,
Dezastrele ºi tehnologia.
România are resurse naturale complexe ºi semnificative (teren agricol,
Datoritã nivelul ridicat de
pãdure, diverse minereuri, potenþial eolian ºi radiativ), dar ºi o infrastructurã
dezvoltare socio-economicã,
insuficient de adaptatã la cerinþele europene actuale.
Europa face parte dintre
Complexitatea fizico-geograficã ºi socio-culturalã a Europei face ca
regiunile în care dezastrele
manifestãrile fenomenelor naturale ºi antropice sã aibã uneori efecte negative
naturale genereazã mai degrabã
grave asupra mediului înconjurãtor ºi societãþii, mergând pânã la pierderi
pagube materiale decât victime
semnificative de vieþi omeneºti. Atât în Europa, cât ºi în România, hazardele
omeneºti, al cãror numãr este în
naturale ºi tehnologice reprezintã un element care se impune a fi luat în
general, destul de redus.
considerare în orice strategie de dezvoltare durabilã pertinentã.
ELEMENTE FIZICO-GEOGRAFICE
DEFINITORII ALE EUROPEI ªI
ALE ROMÂNIEI
RELIEFUL MAJOR
Relief emers ºi relief submers. Categorii de relief major. Relieful unui spaþiu geografic poate fi clasificat
Celor trei trepte altitudinale care în mai multe categorii distincte. În funcþie de altitudine, relieful Europei se des-
caracterizeazã relieful emers al fãºoarã pe mai multe trepte. Dupã genezã, se disting mai multe tipuri de relief.
Europei li se adaugã relieful În fine, din punct de vedere complex se evidenþiazã câteva unitãþi majore de
submers. Din punct de vedere relief. Aceleaºi categorii de relief major caracterizeazã ºi teritoriul României.
juridic, apele teritoriale naþio- Treptele altitudinale majore. Relieful european include trei trepte
nale se extind pânã la 12 mile altitudinale majore: munþi, dealuri ºi podiºuri ºi câmpii. Diferenþierea dintre
marine de la linia þãrmului. cele trei trepte este relativã, în aceastã clasificare a reliefului intervenind ºi
Relieful submers european nu criteriul structurii geologice. De exemplu, Meseta spaniolã este un podiº cu
coboarã pe aceastã distanþã la altitudini care urcã pânã la 600-700 m, în vreme ce areale considerate
mai puþin de -200 m. montane au altitudini asemãnãtoare.
6
Cele trei trepte altitudinale pot fi întâlnite pe tot continentul. Totuºi, partea
sudicã a Europei este caracterizatã de altitudini mai mari, treapta montanã,
Cele mai mari altitudini din
dealurile ºi podiºurile ocupând suprafeþe extinse, în vreme ce câmpiile ºi
Europa se gãsesc la sud de
podiºurile joase dominã pãrþile nordice ºi sudice ale continentului. La nord de
paralela de 500N, în vârfurile
paralela de 50°N, treapta montanã este reprezentatã doar de Munþii
Elbrus, din Caucaz (5.642 m), ºi
Scandinaviei, Munþii Urali, Munþii Metaliferi ºi Sudeþi ºi de masivele montane
Mont Blanc, din Alpi (4.807 m).
din Arhipelagul Britanic ºi din Islanda.
Dealurile ºi podiºurile europene se gãsesc în proximitatea treptei montane
Cât de extinse sunt marile
(Subcarpaþii, Podiºul Bavariei) sau se individualizeazã în mijlocul unor
câmpii? Câmpia Europei de Est
suprafeþe mai joase (Platoul Central Rus, Platoul Volgãi).
are o suprafaþã de aproximativ
Mai mult de 50% din suprafaþa continentului este ocupatã de treapta cea
4.000.000 kmp, fiind cunoscutã ºi
mai joasã de relief, câmpiile. Se adaugã alte câmpii, mai puþin extinse, precum
sub numele de Câmpia Rusã.
Câmpia Panonicã, Câmpia Românã ºi Câmpia Padului. Cele mai întinse sunt
Câmpia Nord-Europeanã include
Câmpia Europei de Est ºi Câmpia Nord-Europeanã. Un loc special în peisaj îl
pãrþi din Franþa, Belgia, Olanda,
deþin câmpiile ºi regiunile joase litorale, rãspândite de-a lungul coastelor.
Germania, Danemarca, Polonia,
þãrile baltice, Belarus ºi Rusia.
Marile unitãþi de relief ale Europei
7
Geografie
Unitãþile tectono-structurale. Evoluþia geologicã a continentului, în
relaþie cu elementele structurale ºi petrografice, a imprimat peisajului
caracteristici distincte, care permit delimitarea unor unitãþi majore de relief:
Unitãþile de relief pe structuri precambriene ocupã cea mai mare parte a
jumãtãþii estice ºi se dezvoltã fie pe Scutul Baltic (Podiºul Norrland, Câmpia
Finlandei), fie pe Platforma Est-Europeanã (Câmpia Europei de Est).
Unitãþile de relief pe structuri caledonice se gãsesc în partea de nord-vest
a continentului. Structurile cutate caledonice se reflectã în relief prin munþi cu
altitudini reduse, datorate eroziunii îndelungate (Munþii Scandinaviei, Munþii
Scoþiei). În unele regiuni, structurile cutate originale au fost acoperite de
depozite care au generat câmpii de acumulare, cum este cazul în nord-vestul
Câmpiei Nord-Europene.
Unitãþile de relief pe structuri hercinice sunt rãspândite din Peninsula
Ibericã ºi sudul Marii Britanii pânã în extremitatea esticã a Europei ºi au
aspect de podiºuri sau munþi joºi. Meseta spaniolã, Podiºul Central Francez,
Podiºul Boemiei, Munþii Ural fac parte din aceastã categorie. Acolo unde
structurile hercinice au fost puternic erodate ºi acoperite ulterior de depozite
sedimentare, au luat naºtere câmpii de acumulare. Jumãtatea de vest a
Câmpiei Nord-Europene se gãseºte aproape integral pe fundament hercinic.
Unitãþile de relief pe structuri alpine sunt rezultatul ultimei orogeneze care
a marcat Europa ºi sunt reprezentate în principal de lanþul montan care ocupã
mare parte din sudul continentului, incluzând Munþii Pirinei, Alpi, Carpaþi,
Balcani ºi Caucaz. Tot din categoria unitãþilor de relief pe structuri alpine fac
parte ºi unele câmpii de acumulare (Câmpia Padului, Câmpia Panonicã).
Tipuri genetice de relief. Un alt criteriu de clasificare a reliefului are la
Domeniile geologice ale Europei
8
bazã factorii genetici care determinã trãsãturile dominante ale acestuia. Dupã
acest criteriu, se disting în Europa mai multe tipuri de relief, care se pot
completa ºi juxtapune: structural, petrografic, vulcanic, glaciar, litoral, fluvial
etc.
Trãsãturile reliefului României. Pe teritoriul României se reunesc toate
formele, treptele ºi tipurile de relief care se întâlnesc ºi la nivelul continentului.
Treptele de relief sunt distribuite relativ proporþional, iar tipurile genetice
conferã o remarcabilã varietate peisagisticã, favorizatã ºi de prezenþa unor
unitãþi majore de relief formate pe structuri geologice de vârste foarte diferite.
Modul în care sunt dispuse principalele forme de relief, concentric ºi în
trepte care scad spre interiorul ºi exteriorul þãrii, este determinat de
dispunerea centralã ºi de forma circularã a Carpaþilor.
Treptele reliefului României. În România se pot diferenþia urmãtoarele
trepte de relief: Munþi cu altitudini de câmpie.
Treapta montanã include munþii înalþi (peste 1.800 m), mijlocii (1.200-1.800 Dupã altitudine, anumite
m) ºi joºi (sub 1.200 m). Cea mai mare parte a acestei trepte include Munþii sectoare din Munþii Mãcin sunt
Carpaþi, la care se adaugã Munþii Mãcin. mai joase chiar decât unele
Dealurile ºi podiºurile au, în general, altitudini de 300-500 m, dar pot trece areale de câmpie; având în
ºi de 1.000 m (Mãgura Mãþãu din Subcarpaþii Getici are 1.018 m, Dealul vedere structura ºi geneza lor,
Bicheº din Subcarpaþii Transilvaniei are 1.080 m). Treapta dealurilor ºi podi- Munþii Mãcin fac parte totuºi
ºurilor mãrgineºte arcul carpatic atât la interior (Depresiunea colinarã a din treapta reliefului montan.
Transilvaniei), cât ºi la exterior (Subcarpaþii, Podiºul Moldovei, Podiºul Getic,
Harta fizicã a României
9
Geografie
Dealurile de Vest). Podiºul Dobrogei este singura unitate care aparþine acestei
trepte de relief, fãrã sã aibã contact direct cu Carpaþii, geneza sa fiind
distinctã.
Treapta de câmpie are altitudinile cele mai mici, pe teritoriul României
dezvoltându-se trei astfel de unitãþi de relief: Câmpia Românã, Câmpia de
Vest ºi Delta Dunãrii.
Relieful submers care mãrgineºte litoralul Mãrii Negre are pante reduse în
dreptul Deltei Dunãrii, unde alimentarea cu sedimente este asiguratã de
Dunãre, ºi coboarã rapid la sud de Capul Midia, în dreptul Podiºului Dobrogei.
Delta Dunãrii – o câmpie?
Evoluþia tectonicã face ca pe teritoriul ocupat astãzi de România sã se
Din punct de vedere
individualizeze patru unitãþi tectonice, fiecare dintre ele fiind diviziuni ale
geomorfologic, Delta Dunãrii
unitãþilor europene. Cea mai veche dintre acestea, unitatea reliefului dezvoltat
este o câmpie aluvialã aflatã în
pe structuri precambriene, de platformã, include Podiºul Moldovei, Câmpia
fazã incipientã de formare.
Românã, partea sudicã a Podiºului Getic ºi Podiºul Dobrogei de Sud. Unitãþile
de relief pe structuri caledonice ºi hercinice ocupã suprafeþe mult mai mici. Din
Podiºul Dobrogei Centrale, prima categorie face parte doar Podiºul Dobrogei Centrale, în timp ce relieful
cunoscut ºi sub numele de dezvoltat pe structuri hercinice se gãseºte numai în Munþii Mãcin. Cea de-a
Podiºul Casimcei, este cel mai patra unitate tectonicã este amplasatã pe structuri alpine. În aceastã categorie
vechi teritoriu românesc. Este intrã Munþii Carpaþi, Subcarpaþii, Depresiunea colinarã a Transilvaniei,
limitat de Falia Peceneaga- Dealurile ºi Câmpia de Vest ºi Podiºul Mehedinþi.
Camena la nord ºi de Falia Tipuri de relief. Structura geologicã, constituþia petrograficã ºi alþi factori
Capidava-Ovidiu la sud. de mediu au condus la diferenþe regionale ºi locale semnificative în cadrul
treptelor ºi unitãþilor majore de relief, individualizându-se astfel mai multe tipuri
de relief. În România, acestea au, în general, un caracter azonal, putând fi
Superlative vulcanice europene.
întâlnite în toate regiunile. De exemplu, relieful structural este bine reprezentat
Succesiunea munþilor Oaº-
în Podiºul Dobrogei Centrale (horsturi ºi grabene), dar ºi în Depresiunea
Gutâi-Þibleº-Cãlimani-Gurghiu-
colinarã a Transilvaniei (domuri, cueste) ºi în Carpaþi (depresiuni tectonice).
Harghita este cel mai lung lanþ
Relieful petrografic defineºte în mare parte Munþii Banatului (relief carstic), dar
vulcanic din Europa.
apare ºi în Podiºul Dobrogei de Sud (relief pe loess), în Subcarpaþi (relief pe
argile ºi marne) sau în Munþii Mãcin (relief granitic). Relieful glaciar apare doar
în Carpaþi, la altitudini mari. Relieful vulcanic este specific lanþului de munþi din
Hazarde europene. vestul Carpaþilor Orientali. Relieful de acumulare caracterizeazã Delta Dunãrii
În Europa se gãsesc mai mulþi ºi mare parte din relieful submers, dar se dezvoltã ºi de-a lungul tuturor
vulcani activi situaþi în apropie- cursurilor de apã. La rândul sãu, relieful de eroziune are tot un caracter azonal
rea unor regiuni populate, (vãi ºi versanþi din Carpaþi ºi din Subcarpaþi, unele areale din litoralul sudic).
alunecãrile de teren produc Atât relieful european, cât ºi cel din România, sunt caracterizate printr-o
Uniunii Europene pagube în complexitate deosebitã, mai ales dacã avem în vedere suprafaþa redusã a
valoare de peste 35 mld. de euro Europei faþã de celelalte continente, ºi a României la nivelul Europei. Aceastã
anual, iar þãrmurile continen- complexitate genereazã o serie de aspecte pozitive (varietate de peisaj,
tului sunt monitorizate atent din resurse diverse), dar este ºi un factor care favorizeazã manifestarea unor
cauza temerilor privind acce- fenomene naturale potenþial producãtoare de pagube materiale ºi pierderi de
lerarea proceselor de eroziune. vieþi omeneºti (hazarde naturale).
10
CONDIÞII CLIMATICE GENERALE ALE
ROMÂNIEI ÎN CONTEXT EUROPEAN
CLIMA EUROPEI
Caracterele generale ale climei Europei sunt determinate de aºezarea

sa pe Glob ºi de raporturile dintre uscat ºi mãrile ºi oceanele limitrofe.
Desfãºurarea în latitudine a continentului face ca partea cea mai mare a
teritoriului sã fie caracterizatã de o climã temperatã, iar extremitãþile nordice
ale Peninsulei Scandinave ºi Rusiei sã aibã climã rece. La rândul ei, distanþa În Insulele Britanice,
faþã de suprafeþele acvatice semnificative nuanþeazã clima Europei. temperatura medie a lunii
Cea mai mare parte a continentului are un climat temperat, manifestãrile noiembrie 2006 a fost de 7.5-
excesive ale unor elemente climatice (temperaturã, precipitaþii, vânt etc.) 10oC, în timp ce în America de
având, în general, un caracter restrâns în spaþiu ºi timp. Caracterul moderat Nord, la aceleaºi latitudini, a
al climei Europei, care a favorizat popularea intensã ºi dezvoltarea unor civi- fost cu 2.5oC mai micã.
lizaþii diverse, se datoreazã mai multor cauze. Printre cele mai importante se Explicaþi aceastã diferenþã. Care
numãrã: este factorul principal care o
a) direcþia generalã a circulaþiei atmosferei dinspre vest, oceanul având determinã?
rolul de moderator climatic; Oscilaþia Nord-Atlanticã
b) configuraþia þãrmurilor, care face ca distanþele pânã la mare sã fie relativ mici; reprezintã fluctuaþia diferenþei
c) prezenþa Curentului Golfului. de presiune dintre Depresiunea
Toate acestea fac ca, pentru latitudini similare, clima Europei sã fie mai Islandezã ºi Maximul Azoric ºi
blândã decât cea nord-americanã. În acealºi timp, circulaþia generalã are efecte asupra condiþiilor
predominant vesticã ºi dispunerea de-a lungul paralelelor a unor lanþuri meteorologice de pe tot
muntoase (Pirinei, Alpi, Carpaþi) îngreuneazã avansarea aerului rece polar continentul european.
spre sud ºi a celui tropical spre nord.
Centrii barici principali. Europa se gãseºte sub influenþa mai multor
centri barici principali, aceºtia reprezentând factori genetici
semnificativi pentru vremea ºi clima continentului. Aceºtia Harta sinopticã deasupra Europei
sunt: anticiclonul azoric, ciclonul islandez, ciclonii
mediteraneeni, anticiclonul est-european, anticiclonul
scandinav, anticiclonul nord-african ºi ciclonul arab. O
influenþã semnificativã, mai ales în sezonul rece, o are
Oscilaþia Nord-Atlanticã.
Harta sinopticã. Serviciile meteorologice naþionale
monitorizeazã permanent evoluþia vremii de pe continent,
cu ajutorul unei tehnologii care include sisteme satelitare
de observaþie, radare, staþii terestre ºi senzori plasaþi pe
geamanduri meteorologice. Pe baza datelor recepþionate
în flux continuu, se realizeazã hãrþi sinoptice de sol sau
pentru diferite înãlþimi. Acestea conþin informaþii despre
starea vremii la un moment dat (temperaturã, presiune,
nebulozitate, vânt etc.) ºi se utilizezã pentru prognoze pe
termen scurt.
11
Geografie
Tipurile de climã. Existã mai

multe criterii ºi sisteme de
clasificare ºi delimitare a tipurilor
de climã. Harta de mai jos prezintã
tipurile de climã care pot fi întâlnite
în Europa, dupã clasificarea
Koeppen. În funcþie de influenþa
dominantã, în Europa se disting
climate marine (oceanice) ºi
climate continentale. Climatele
continentale ocupã mare parte din
jumãtatea esticã a continentului, în
timp ce la sud ºi la vest de arcul
carpatic, climatele maritime sunt
dominante.
Tipurile de climat ale Europei
Cantitãþile medii multianuale

de precipitaþii în Europa
12
CLIMA ROMÂNIEI
Teritoriul ocupat de România este supus unor influenþe climatogene

complexe. În acest spaþiu se manifestã cu intensitãþi variabile mai mulþi factori:
poziþia pe Glob, circulaþia generalã a maselor de aer, distanþa faþã de
suprafeþele acvatice extinse ºi prezenþa arcului carpatic.
Temperatura aerului urmãreºte îndeaproape treptele de relief de pe
teritoriul României, fiind considerabil influenþatã de altitudine ºi de orientarea
versanþilor. La rândul sãu, configuraþia reliefului favorizeazã sau împiedicã
pãtrunderea maselor de aer în anumite regiuni, cu reflectare ºi în trãsãturile
termice ale acestora. De asemenea, prezenþa unor suprafeþe acvatice
semnificative ºi extinderea pe latitudine fac ca teritoriul României sã fie
caracterizat printr-o varietate termicã pronunþatã.
Cele mai mari temperaturi medii multianuale se înregistreazã de-a lungul
vãii Dunãrii ºi pe litoral. Altitudinile reduse, amplasarea în sudul þãrii, accesul
mai uºor al maselor de aer tropical ºi mai dificil al celor provenind din nordul
continentului, precum ºi caracterul moderator termic al suprafeþelor acvatice
conduc la delimitarea unei fâºii cu temperaturi medii multianuale mai mari de
11°C în lungul Dunãrii, în Deltã ºi pe litoral. Izoterma de 11°C pãtrunde în
Câmpia Românã pânã la 50-60 km depãrtare faþã de Dunãre.
Izotermele sunt dispuse concentric în jurul arcului carpatic. Izoterma de
10°C este la limita dintre câmpii ºi podiºuri, iar spaþiul montan este delimitat
de izoterma de 6°C. Acestea sunt limite generale, existând ºi abateri
determinate de condiþii locale. La altitudini de peste 2500 m, temperaturile
medii multianuale sunt foarte apropiate de 0°C sau sunt chiar negative.
În timpul anului, temperaturile au o evoluþie asemãnãtoare în toate
regiunile þãrii. Maximele se înregistreazã în luna iulie, depãºind 20°C în
majoritatea regiunilor. Cu excepþia litoralului, minimele au valori negative ºi se
înregistreazã în luna ianuarie. Trebuie remarcat faptul cã în regiunile montane
înalte ºi pe litoral, atât maxima, cât ºi minima sunt decalate cu o lunã (maxima
se produce în august, iar minima în februarie).
Temperatura medie anualã a aerului (1961-2005)

Regimul anual al temperaturii aerului. În ce lunã se
înregistreazã valoarea maximã? Dar cea mininimã? Lunile
coincid la toate cele cinci staþii?
13
Geografie
Precipitaþiile. Repartiþia precipitaþiilor atmosferice pe teritoriul României
este influenþatã de relief (prin altitudine, masivitate ºi orientarea versanþilor),
gradul de continentalism (distanþa faþã de ocean) ºi proximitatea Mãrii Negre.
Cele mai reduse cantitãþi anuale de precipitaþii cad în Delta Dunãrii ºi pe
litoralul adiacent (sub 400 mm). Cauza acestor cantitãþi reduse o reprezintã
conjugarea acþiunii factorilor care influenþeazã formarea precipitaþiilor: relieful
Regimul anual al precipitaþiilor atmosferice. este jos, masele de aer oceanic ajung aici cu greu ºi deja secãtuite
Analizaþi evoluþia cantitãþilor lunare de de umezealã, iar Marea Neagrã, deºi este un important rezervor de
precipitaþii de-a lungul anului la cele patru staþii umiditate, favorizeazã destrãmarea norilor, fiind mai rece în timpul
meteo. Care sunt lunile cu cele mai mari ºi zilei decât uscatul.
respectiv cele mai mici valori? În sudul Podiºului Moldovei, estul Câmpiei Române ºi Podiºul
Dobrogei, cantitãþile medii multianuale nu depã-ºesc 500 mm. Cele
mai mari cantitãþi de precipitaþii cad în regiunile montane, maximele
înregistrându-se la Stâna de Vale (1652 mm) ºi Iezer (1252 mm).
În timpul anului, precipitaþiile atmosferice înregistreazã un maxim
în lunile mai-iulie, în timp ce cantitãþile cele mai mici se produc în
sezonul rece. În regiunile în care influenþa mediteraneanã este mai
pronunþatã, precipitaþiile cãzute în timpul iernii pot atinge valori
comparabile cu cele din lunile cele mai ploioase. Astfel, la Timiºoara,
cantitãþile din decembrie sunt, în medie, cu numai 5-10 mm mai
reduse decât cele din aprilie-mai.
Variabilitatea ºi tendinþa de evoluþie a cantitãþilor anuale Una dintre problemele cele mai grave, care poate
de precipitaþii la Bucureºti - Filaret avea consecinþe dramatice asupra planetei, este
schimbarea climei. Elementele climatice sunt supuse
unor variaþii permanente, cu diferite cicluri temporale
(zilnic, lunar, anual, decenial, secular, geologic). Schim-
barea climei unei regiuni este un proces îndelungat,
care presupune modificãri majore ale elementelor
climatice, cum ar fi dispariþia sau apariþia unor
anotimpuri, schimbarea regimului termic anual etc.
Spaþiul geografic în care se gãseºte România a fost
afectat în ultimii 10-20 de ani de evoluþii climatice spec-
taculoase. Ca medie pe þarã, anii 1997, 1998, 2000 ºi
Cantitãþi medii multianuale de precipitaþii (1961-2005)
2003 au fost cei mai calzi din istoria mãsurãtorilor mete-
orologice, iar anul 2005 s-a remarcat prin cantitãþi de
precipitaþii record în multe regiuni. ªi cantitãþile de preci-
pitaþii au avut o tendinþã ascendentã, dar anii 1992 ºi
2000 au fost anii cu cele mai puþine precipitaþii dupã 1950.
Evoluþia viitoare a climei se realizeazã cu ajutorul
modelelor climatice elaborate la nivel global. Aceste
modele converg cãtre ideea cã în secolul al XXI-lea, teri-
toriul României va fi supus unor creºteri de temperaturã
în toate anotimpurile, în timp ce precipitaþiile atmosferice
vor fi mai abundente în lunile de iarnã ºi mai reduse vara.
Consecinþele asupra mediului înconjurãtor ar putea fi
dramatice.
14
HIDROGRAFIA – ASPECTE GENERALE
HIDROGRAFIA EUROPEI
Apele curgãtoare. Reþeaua de ape curgãtoare a continentului prezintã Cea mai mare regiune
anumite inegalitãþi în ceea ce priveºte densitatea vãilor ºi volumul de apã endoreicã a continentului nostru
transportatã, produse în cea mai mare mãsurã de diferenþele de climã ºi de este sud-estul Câmpiei Est-
relief. Configuraþia continentului, cu þãrmuri foarte crestate ºi dispunerea Europene, drenatã de apele care
marilor unitãþi de relief au influenþat puternic aspectul reþelei de râuri ºi se varsã în Marea Caspicã
lungimea lor. (Volga, Ural).
Majoritatea fluviilor ºi râurilor Europei îºi varsã apele în Oceanele Arctic ºi
Atlantic ºi în mãrile învecinate, astfel încât cea mai mare parte a continentului
se încadreazã în categoria regiunilor exoreice. Oceanul Arctic colecteazã
apele de pe 14% din suprafaþa continentului, principalele fluvii afluente fiind
Dvina de Nord ºi Peciora.
Principalele fluvii ºi lacuri ale Europei
15
Geografie
Principalele cursuri de apã ale Europei
Lungimea Suprafaþa Debit mediu
Analizaþi comparativ datele din Râul
(km) bazinului (kmp) la vãrsare (mc/s)
tabelul alãturat, explicând
Volga 3 530 1 360 000 7 300
diferenþele de debit dintre
Dunãrea 2 860 805 300 6 460
cursurile de apã cu lungimi
Ural 2 428 213 000 475
comparabile.
Nipru 2 200 504 000 1 670
Don 1 870 422 000 935
Peciora 1 807 322 000 4 180
Nistru 1 352 72 100 380
Rin 1 320 224 000 2 200
Elba 1 165 145 800 711
Vistula 1 068 198 500 1 054
Tipuri de regimuri de scurgere. (dupã P. Gâºtescu, 1990)
(debite medii, mc/s)
Oceanul Atlantic, inclusiv Marea Mediteranã, Marea Neagrã, Marea
Neretva (tipul mediteranean) Nordului ºi Marea Balticã, adunã apele de pe 65% din teritoriul continentului.
Cele mai importante fluvii care se varsã în Atlantic sunt: Tejo, Duero, Loara,
Sena, Tamisa, Rin, Elba, Oder ºi Vistula. Principalii afluenþi ai Mãrii
Mediterane sunt Ebru, Ron ºi Pad, iar ai Mãrii Negre - Dunãrea, Nistru, Nipru
ºi Don. Restul de 21% reprezintã teritoriul cu scurgere endoreicã (fãrã
legãturã cu Oceanul Planetar).
Regimul anual al scurgerii este influenþat semnificativ de regimul anual al
precipitaþiilor ºi temperaturii. În zona climatului oceanic, regimul scurgerii este
relativ echilibrat, datoritã unei mai mari uniformitãþi a distribuþiei precipitaþiilor
în toate anotimpurile. Se remarcã totuºi debite mai mari iarna ºi la începutul
primãverii, când ºi precipitaþiile sunt mai bogate. Alimentarea cu apã a acestor
râuri este predominant pluvialã. Râurile care parcurg zone cu climat
continental au un regim de scurgere cu ape mari la sfârºitul primãverii ºi
Sena (tipul oceanic) începutul verii, alimentarea lor fiind nivo-pluvialã. Regimul mediteranean se
caracterizeazã prin ape mici vara (se poate ajunge pânã la secare, în cazul
râurilor autohtone) ºi ape mari iarna, uneori cu viituri puternice. Alimentarea se
face aproape exclusiv din ploi. Râurile tributare bazinului arctic se alimenteazã
din zãpezi, având cele mai mari ape primãvara, la topirea acestora. O parte
din an, acestea sunt afectate de îngheþ, durata fenomenului crescând de la
sud cãtre nord, spre zonele de vãrsare.
Lacurile sunt numeroase dar, comparativ cu alte continente, numãrul
lacurilor de dimensiuni foarte mari este redus. De exemplu, într-un clasament
al celor mai întinse 30 de lacuri ale planetei, doar trei sunt din Europa: Ladoga,
Onega, Vänern (toate trei lacuri glaciare).
Lacurile de origine glaciarã au o mare rãspândire pe continent, ele fiind
foarte variate prin modul de formare (în circuri ºi vãi glaciare: Bucura,
Zãnoaga, Blanc; în fiorduri: Hornindals; de baraj morenaic: Como, Garda,
Maggiore; de piemont: Geneva, Boden, Zürich, Neuchatel).
Varietatea lacurilor europene nu se opreºte aici. Existã astfel lacuri
tectonice (Balaton, Caspica, acestea fãcând parte din categoria lacurilor
16
relicte), lacuri vulcanice (fie de crater, cum sunt Sf. Ana, Godivelle d’en Huat;
fie de tip maare, în regiunea Eifel-Germania, în Islanda sau Italia), lacuri
formate în depresiuni carstice (în doline ºi polii: Shkoder – Albania, Plitvice –
Apele minerale ºi turismul.
Croaþia, sau pe formaþiuni de sare ori gips), în depresiuni eoliene, în
Apariþia la suprafaþã a
depresiuni de tasare. Sunt numeroase ºi lacurile de origine fluviatilã (lacuri de
numeroase ape subterane
luncã, lacuri în delte, limanuri) ºi cele litorale (lagune – Razim, Ijssel ºi limanuri
minerale a determinat
– Taºaul). Lacurile antropice, în special cele hidroenergetice, sunt de multe ori
valorificarea lor balnearã ºi
remarcabile prin întindere: Rîbinsk, Volgograd, Þimleansk, Porþile de Fier.
turisticã de timpuriu, Europa
Gheþarii. Încãlzirea climei în Holocen, dupã glaciaþiunea cuaternarã, a dus
având foarte multe staþiuni
la restrângerea considerabilã a suprafeþelor ocupate cu gheþari. În prezent se
balneare de îndelungatã tradiþie
gãsesc gheþari pe insulele nordice (Svalbard, Franz Josef, Islanda, Jan
(Vichy, Aix-les-Thermes,
Mayen), unde pot coborî pânã la nivelul mãrii, dar ºi în Alpi, Pirinei, Caucaz,
Karlovy-Vary, Baden-Baden,
Alpii Scandinaviei ºi Ural, la altitudini diferite, în funcþie de latitudinea munþilor.
Aachen etc.).
Gheþarul Aletsch, aflat în Alpii Elveþiei, a fost înscris de UNESCO, în 2001,
pe lista Patrimoniului mondial, împreunã cu zona alpinã înconjurãtoare
(Jungfrau - Aletsch - Bietschhorn). Zona include cel mai mare gheþar de vale Argumentaþi:
de pe continent ºi un peisaj deosebit, cu forme glaciare tipice (vãi, circuri, Poate fi retragerea gheþarilor
vârfuri, morene), florã ºi faunã alpine. “Aºadar, prezintã un interes ºtiinþific alpini un indicator al încãlzirii
important în contextul istoriei glaciare ºi al proceselor în curs, mai ales prin globale?
raportare la schimbãrile climatice” (site-ul UNESCO). Pe baza observaþiilor
realizate de Serviciul de Supraveghere Mondialã a Gheþarilor, se apreciazã cã
Activitate independentã. Scrieþi
în 2005 limita acestui gheþar s-a retras cu 2600 m faþã de anul 1880, cea mai
un scurt eseu având ca titlu
mare vitezã de retragere fiind înregistratã dupã 1980 (30%). Aceleaºi studii
“Încãlzirea globalã - un
aratã cã, din cei 91 de gheþari alpini observaþi, 84 se retrag ºi niciunul nu
fenomen real?”. Ce consecinþe
avanseazã.
ar putea avea încãlzirea globalã
pentru þara noastrã?
Lacul Como (Italia), un lac glaciar de baraj morenaic
17
Geografie
HIDROGRAFIA ROMÂNIEI
Regimul scurgerilor unor râuri Unitãþile acvatice ale României sunt Dunãrea, râurile interioare, lacurile,
din România. Analizaþi mlaºtinile, apele subterane ºi apele marine adiacente litoralului românesc.
comparativ regimul anual al Râurile, tributare în totalitate Mãrii Negre, aparþin bazinului hidrografic al
debitelor redate în graficele de Dunãrii, cu excepþia celor de pe latura esticã a Podiºului Dobrogei, care se
mai jos. varsã în lacurile litorale ºi ale cãror bazine reprezintã doar 2% din suprafaþa
þãrii. Configuraþia reþelei de râuri este determinatã de dispunerea concentricã
Someº (la Dej) ºi în trepte a marilor unitãþi de relief. Astfel, generalizat, în exteriorul arcului
montan, râurile au cursuri orientate divergent, radiar, iar în interior convergent.
Densitatea reþelei hidrografice scade de la munte spre câmpie, fiind
influenþatã de cantitatea de precipitaþii ºi de evaporaþie, dar ºi de
permeabilitatea rocilor.
Regimul scurgerii este determinat de poziþia geograficã ºi deci de
caracteristicile continentale ale climei, cu ape mari de primãvarã (40 - 50% din
volumul scurgerii anuale) ºi cu cele mai mici ape la sfârºitul verii ºi începutul
toamnei. Viituri se pot produce în orice anotimp, dar cele mai puternice sunt
cele din perioada topirii zãpezilor. Pe acest fond general se contureazã
anumite diferenþieri ale regimului hidrologic în funcþie de treapta de relief
Ialomiþa (la Slobozia) (regim carpatic, pericarpatic ºi danubiano-pontic) ºi de nuanþele climatice. De
exemplu, regimul carpatic include mai multe tipuri de regim: carpatic vestic,
transilvan, estic, de la curburã, meridional (Geografia României I, 1983).
Râurile din România au fost împãrþite în mai multe grupe hidrografice, în
funcþie de poziþia geograficã, de principalii colectori ºi de regimul scurgerii:
grupa de nord-vest (Iza, Viºeu, colectate de Tisa), grupa de vest (Someº,
Criºuri, Mureº, Bega, colectate ºi ele de Tisa), grupa de sud-vest (Timiº, Nera,
Caraº, Cerna, colectate direct de Dunãre), grupa de sud (Jiu, Olt, Vedea,
Argeº, Ialomiþa, tributare Dunãrii), grupa de est (Siret, Prut - se varsã în
Dunãre), grupa de sud-est (Casimcea, Slava, Teliþa, Taiþa, care se varsã în
lacurile litorale).
Principalele râuri din România.
Explicaþi de ce râurile cu cele mai lungi Debitul mediu
Suprafaþa
cursuri (Mureº, Prut) sunt depãºite ca debit de Lungimea multianual
Râul bazinului
unele râuri mai scurte, precum Siret ºi Olt. cursului (km) la vãrsare sau la
(kmp )
ieºirea din þarã (mc)
Mureº 761 27 890 179

Prut 742 10 990 110
Olt 615 24 050 180
Siret 559 42 890 222
Ialomiþa 417 10 350 44,5
Someº 376 15 740 121
Argeº 350 12 550 70,5
Jiu 339 10 080 93
18
ROMÂNIEI
LACURILE
RÂURILE
ªI
19
Geografie
Lacurile, circa 3450, destul de numeroase pentru climatul continental, au
în general suprafeþe mici ºi sunt foarte variate, în funcþie de genezã. Peste
60% dintre lacuri sunt naturale. Varietatea lor geneticã este subliniatã de
tabelul de mai jos. În categoria lacurilor antropice (artificiale) se înscriu lacurile
de acumulare (Porþile de Fier, Ostrovu Mare pe Dunãre, Izvorul Muntelui pe
Bistriþa, Vidraru pe Argeº, Vidra pe Lotru, Stânca-Costeºti pe Prut), iazurile ºi
heleºteele (Dracºani, Cefa, Geaca).
Apele subterane. Formarea apelor subterane este influenþatã nu numai
de factorii climatici, ci ºi de structura ºi permeabilitatea rocilor, ceea ce face ca
rãspândirea lor sã fie inegalã. Cele mai mari rezerve de apã subteranã le deþin
Lacul Bâlea regiunile de câmpie ºi de podiº, în timp ce regiunile
montane, deºi au cea mai mare contribuþie la
alimentarea stratelor freatice, sunt sãrace din acest
punct de vedere (exceptând desigur depresiunile,
vãile ºi zonele carstice). În urma prospecþiunilor
fãcute, se apreciazã cã în România, volumul apelor
freatice îl depãºeºte pe cel al apelor de adâncime.
În momentul de faþã este certificatã existenþa a
peste 2000 de izvoare ºi acumulãri de ape minerale,
cele mai numeroase fiind în depresiunile intracar-
patice (în special în Carpaþii Orientali) ºi depresiunile
submontane. Predominã cele clorosodice, sulfuroase-
sulfatate ºi cele carbogazoase. Unele izvoare au ape
termale, puse în valoare în câteva staþiuni renumite,
precum Bãile Herculane ºi Bãile Felix.
Rãspândirea principalelor tipuri genetice de lacuri pe trepte de relief
Treapta majorã de relief Tipuri genetice de lacuri naturale ºi exemple
- glaciare: Bucura, Zãnoaga, Bâlea, Capra, Gâlcescu, Lala

- vulcanic: Sf. Ana
Munte - de baraj natural: Lacul Roºu - Bicaz
- în depresiuni carstice: Vãrãºoaia
- pe masive de sare: Ocna ªugatag
- între valuri de alunecare
- în depresiuni carstice: Zãton
Deal ºi podiº
- pe masive de sare: Ursu, Telega, Ocnele Mari
- limanuri fluviatile: Oltina, Bugeac
- limanuri fluviatile: Snagov, Cãldãruºani, Amara
- în depresiuni de tasare (pe loess): Ianca, Movila Miresii
Câmpie
- între dune de nisip: Belia
- de luncã: Bistreþu, Brateº
- lagune: Razim, Sinoie, Siutghiol
Litoral - limanuri maritime: Taºaul, Techirghiol, Mangalia
- lacurile din deltã (fluviatile): Fortuna, Gorgova, Lumina, Puiu
20
DUNÃREA
Date generale. Dunãrea este al doilea fluviu din Europa ca lungime, debit Dunãrea
ºi suprafaþã a bazinului hidrografic, dar, prin mulþimea þãrilor ºi prin varietatea - lungime: 2860 km
culturalã ºi economicã a regiunilor strãbãtute este de departe cel mai - suprafaþa bazinului
important fluviu al continentului. hidrografic: 805.300 kmp
Dunãrea îºi începe cursul din Munþii Pãdurea Neagrã, de sub vârful Kandel - debitul mediu la intrarea în
(1241 m), obârºia fiind consideratã în mod convenþional confluenþa râurilor deltã: 6450 mc/s
Breg ºi Brigach (la Donaueschingen). Se varsã în Marea Neagrã, formând o
deltã. În cursul superior curge la contactul dintre unitãþi de relief alpine (Alpii
ºi Podiºul Bavariei, Alpii Austrieci), aflate în sud, ºi cele hercinice, la nord (Jura
Suabã, Jura Francezã, Masivul Pãdurea Boemiei). Cursul mijlociu strãbate Trei importante canale
Depresiunea Panonicã, prezentând sectoare de despletiri ºi meandrãri. În 1. Rin - Main - Dunãre:
cursul inferior, traverseazã Carpaþii, apoi separã unitãþi joase: Câmpia realizeazã legãtura dintre Marea
Românã de Podiºul Prebalcanic ºi Câmpia Românã de Podiºul Dobrogei. Neagrã ºi Marea Nordului;
Afluenþii principali sunt, în ordinea descrescãtoarea a debitelor: Sava 2. Dunãre - Marea Neagrã:
(1564 mc/s), Tisa, Inn, Drava, Siret, Morava (sârbã), Lech, Enns, Isar, Olt, scurteazã distanþa fluvialã dintre
Vah, Traun, Morava (cehã), Prut (110 m/s). Europa Centralã ºi Marea
Regimul scurgerii este influenþat de varietatea reliefului ºi a nuanþelor Neagrã;
climatice (oceanice, mediteraneene ºi continentale) din bazinul hidrografic. 3. Bâstroe:
Astfel, în cursul superior ºi mijlociu, alimentarea este nivo-pluvialã ºi chiar evitã delta secundarã a braþului
glaciarã, prin afluenþii alpini. Apele cele mari sunt în iunie ºi cele mai mici Chilia, afectatã puternic de col-
iarna, dar se constatã o uniformitate mai mare a distribuþiei debitelor de-a matare; impact negativ major
lungul lunilor. În cursul inferior, maximul scurgerii este în aprilie-mai, iar asupra mediului.
minimul toamna.
Cea mai mare parte (86%) din volumul de apã la vãrsare este colectat în
amonte de Baziaº, regiunile montane contribuind cu 75% din apele fluviului
Accesul la Dunãre. Republica
(chiar dacã reprezintã doar 35% din bazinul sãu).
Moldova a obþinut în 1999 de la
Dunãrea strãbate zece þãri (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croaþia,
Ucraina, ca schimb de teritoriu,
Serbia, România, Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina), iar bazinul
cca. 200 m care completeazã cei
hidrografic se desfãºoarã pe teritoriul a 18 þãri. Câteva dintre aceste þãri deþin
340 m proprii de acces la fluviu.
ponderi importante din suprafaþa bazinului hidrografic, pe primul loc fiind
Acest lucru a permis demararea
România (29%), urmatã de Serbia, Austria ºi Germania. De-a lungul fluviului
lucrãrilor de construire a unui
sunt situate multe oraºe importante. În afara celor patru capitale (Viena,
port la Giurgiuleºti.
Bratislava, Budapesta ºi Belgrad), pot fi enumerate ºi oraºele Ulm,
Regensburg, Linz, Novi Sad, Drobeta-Turnu Severin, Ruse, Brãila ºi Galaþi.
Variaþia de-a lungul anului a debitelor lunare ale Dunãrii (valori medii multianuale 1960 –
1980, mc/s). Analizaþi modul cum se reflectã caracteristicile climatice în regimul scurgerii,
având în vedere amplasarea celor trei oraºe dunãrene în sectoare de curs diferite.
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Regensburg 403 501 500 539 529 445 418 335 310 320 331 404
Viena 1349 1548 1737 2116 2609 2763 2512 2152 1639 1372 1293 1450
Olteniþa 5140 5190 6980 8380 8650 7620 6290 4890 4100 3970 4030 5500
21
Geografie
Fluviul este navigabil pânã la Kelheim (500 km aval de izvor), adicã aprox.
90% din tot cursul, României revenindu-i 45% din cursul navigabil. Împreunã
cu Rinul, de care se leagã prin canalul Rin - Main - Dunãre, formeazã cea mai
importantã axã de navigaþie fluvialã a continentului (Coridorul VII Pan-
european, cu acces la porturile maritime Rotterdam ºi Constanþa).
Impactul uman asupra fluviului este foarte puternic ºi este suficient, în
acest sens, sã se analizeze gradul de populare ºi de industrializare a
aºezãrilor situate de-a lungul cursului. Conform Comisiei Internaþionale pentru
Protecþia Dunãrii, principalele probleme sunt: deversarea de nutrienþi (azotaþi,
fosfaþi º.a.) ºi ca urmare eutrofizarea apelor, supraexploatarea resurselor de
apã, schimbãrile în morfologia albiei, cu efecte asupra debitului solid ºi a
proceselor de sedimentare, contaminarea cu substanþe toxice, degradarea ºi
desecarea zonelor umede din luncã. De exemplu, în lunca româneascã, 80%
din suprafeþele acvatice - lacuri, bãlþi ºi mlaºtini - au fost desecate. Terenurile
intrate astfel în circuitul agricol sunt aparent un câºtig. În realitate, ele sunt
predispuse sãrãturãrii, iar ceea ce se pierde este mult mai important: rolul lor
în atenuarea undelor de viiturã ºi marea biodiversitate.
Principalele efecte ale impactului uman asupra Dunãrii (scãderea calitãþii
apelor ºi reducerea biodiversitãþii) se resfrâng ºi asupra Mãrii Negre, având în
vedere faptul cã Dunãrea este principalul sãu afluent.
Tronsonul românesc al Dunãrii. Pe o lungime de 1075 de kilometri, între
Baziaº ºi gurile de vãrsare, Dunãrea udã teritoriul românesc, ceea ce
înseamnã aproape 40% din tot cursul.
Aceastã porþiune corespunde cursului inferior al fluviului ºi cuprinde mai
multe sectoare având caracteristici diferite. Primul sector este cel al defileului,
cuprins între Baziaº ºi Porþile de Fier. Urmeazã sectorul luncii (Porþile de Fier
– Tulcea). Acest sector prezintã trei porþiuni distincte, marcate de schimbarea
direcþiei. Pânã la Cãlãraºi, valea Dunãrii are o luncã asimetricã, dezvoltatã
doar pe partea româneascã. Între Cãlãraºi ºi Brãila prezintã douã despletiri
mari, care închid “bãlþile Dunãrii”. Între Brãila ºi Tulcea, Dunãrea se regãseºte
într-un curs unitar. Ultimul sector este cel al deltei. Din punctul de vedere al
navigaþiei, porþiunea Brãila – Galaþi – Tulcea – braþul Sulina este numitã
“Dunãrea maritimã”, datoritã adâncimii mari care permite circulaþia navelor de
tonaj maritim.
Sectorul românesc al Dunãrii
22
MAREA NEAGRÃ
Marea Neagrã
Date generale. Marea Neagrã este situatã la marginea sud-esticã a
Europei, pe care o separã de Peninsula Asia Micã. Þãrile riverane sunt Parametrul Valoarea
Ucraina, în nord, Georgia ºi Rusia în est, Turcia în sud, Bulgaria ºi România
în vest. Cea mai largã ieºire la mare revine Ucrainei ºi Turciei, cu valori Suprafaþa 466.200 kmp
aproape egale, ºi cea mai micã României. Þãrmurile prezintã puþine articulaþii,
Lungimea
cele mai mari fiind peninsula Crimeea ºi golful Odessa. Strâmtoarea Kerci o 8.650km
bazinului
leagã de un compartinent al sãu mai mic ºi foarte puþin adânc – Marea Azov.
Lãþimea
Marea Neagrã face parte din bazinul mediteranei europene, fiind 610 km
maximã
compartimentul sãu cel mai izolat. Bazinul este dezvoltat ºi pe scoarþã Adâncimea
2.212 m
oceanicã ºi pe scoarþã continentalã, iar relieful include platforma continentalã, maximã
versantul continental ºi câmpia abisalã. Adâncimea
1197 m
Principalii afluenþi sunt Dunãrea, Nistrul, Bugul de Sud, Niprul, Donul, medie
Kubanul, iar din Asia Micã, Kâzâl Irmak ºi Sakarya. Cel mai mare aport de ape Volumul 530.000 kmc
ºi de aluviuni îl are Dunãrea.
Proprietãþi fizico-chimice ale apelor. Temperatura apelor de suprafaþã Distribuþia pe verticalã a
are variaþii anuale ºi teritoriale în funcþie de temperatura aerului. În sectorul cantitãþii de hidrogen sulfurat
românesc, temperatura medie anualã este de 12-13°C, cu 2-3°C mai mare în Marea Neagrã
decât cea a aerului. În adâncime, temperatura scade, apele profunde având
8-9°C. Salinitatea la suprafaþã variazã de la 14 la mie, în largul gurilor Dunãrii,
la 20 la mie în partea centralã, valoarea medie a stratul de apã de suprafaþã
fiind în jur 18 la mie. De la adâncimi mai mari de 200 m, salinitatea este în jur
de 22 la mie.
Pe baza distribuþiei verticale a densitãþii, a salinitãþii, a concentraþiei de
oxigen, a fost pusã în evidenþã o anumitã stratificaþie a apei. Astfel, apele de
la suprafaþã pânã la -200 m sunt mai puþin dense ºi mai dulci, ºi, mai ales,
sunt oxigenate, iar concentraþia de gaze toxice (hidrogen sulfurat, în principal)
este foarte micã ºi, ca atare, sunt populate. Stratul de apã de la -200 m pânã
la fund este mai dens ºi mai sãrat,
Harta Mãrii Negre
anoxic (lipsit de oxigen) ºi conþine
hidrogen sulfurat în concentraþie tot
mai mare spre fund, ºi, în aceste
condiþii, este lipsit de viaþã. Aceastã
stratificare a apelor ºi cantitatea
foarte mare de hidrogen sulfurat din
apele adânci sunt trãsãturi specifice
ale acestei mãri. La aceastã strati-
ficare contribuie în mod major cele
douã fluxuri puternice de sens
contrar: cel generat de afluenþii care
se varsã în sectorul nord-vestic,
alimentând continuu stratul super-
ficial ºi determinând scurgerea lui
prin Bosfor, ºi mai ales cel de fund,
23
Geografie
mai dens, dinspre Mediterana, care alimenteazã stratul anoxic.
Miºcãrile apelor. Marea Neagrã, ca orice mare care se leagã de Oceanul
Schimbul de ape dintre Marea planetar prin strâmtori, are o amplitudine mareicã extrem de micã, aproape
Neagrã ºi Marea Marmara în neglijabilã, de numai 10-15 cm.
strâmtoarea Bosfor Cele mai importante schimburi de ape au loc prin Strâmtoarea Bosfor.
Astfel, pe la suprafaþã, apele mai dulci pãtrund din Marea Neagrã spre Marea
Marmara, iar pe fundul strâmtorii, apele cu salinitate mare pãtrund dinspre
Marmara ºi Mediterana în Marea Neagrã. Prin Strâmtoarea Kerci, intrã pe la
suprafaþã ape cu salinitate foarte micã din Marea Azov, iar pe la fund circulã
în sens invers apele mai sãrate ale Mãrii Negre.
Cercetãrile mai recente au arãtat cã, pe lângã curenþii de suprafaþã ºi
amestecul apelor în stratul superficial, ºi apele din stratul anoxic, despre care
se credea cã este inert, sunt afectate de miºcãri, mai lente, fie de naturã turbu-
lentã, în lungul versantului, fie de naturã termo-convectivã, pe fundul mãrii.
Schimbul de ape dintre Marea
Litoralul românesc este o parte a litoralului nord-vestic al Mãrii Negre ºi
Neagrã ºi Marea Azov în
se desfãºoarã de la gura braþului Musura (braþul sudic al deltei secundare
strâmtoarea Kerci
Chilia) pânã la Vama Veche. Sectorul nordic, pânã la capul Midia, are
caracteristici de þãrm jos, nisipos, cu cele mai extinse plaje, incluzând ca
forme specifice delta ºi sectorul lagunar Razim - Goloviþa - Zmeica - Sinoie.
Este caracterizat de predominarea proceselor de acumulare a aluviunilor
aduse de Dunãre ºi depuse de curenþi ºi de valuri sub forma de grinduri ºi
cordoane litorale (Insula Sahalin, grindul Periteasca - Ciotic, Grindul Chituc).
La sud de Capul Midia, þãrmul este înalt ºi este dominat de procese de
eroziune, plajele fiind înguste. Prezintã falezã sãpatã în loess ºi argile, cu
înãlþimi de 5 - 35 m ºi având la bazã calcare (faleza activã începe de la Capul
Singol, la sud de Mamaia). Continuitatea falezei este întreruptã de câteva
limanuri fluvio-maritime (Techirghiol, Tatlageac, Mangalia) ºi de laguna
Siutghiol. Deºi cele mai extinse plaje sunt în sectorul nordic, ele sunt foarte
puþin valorificate turistic, din cauza accesului dificil.
Impactul uman. Coastele Mãrii Negre sunt locuite în prezent de 16
milioane de locuitori, cãrora li se adaugã 4-6 milioane de turiºti pe an
(Vespremeanu, 2004). Pe litoralul românesc trãiesc circa 570.000 de locuitori.
Pentru a analiza presiunea umanã asupra mãrii, trebuie luate în calcul
populaþia ºi activitãþile din întreg bazinul sãu hidrografic.
Poluarea apelor se face prin apele dulci afluente sau direct prin activitãþile
desfãºurate pe litoral sau pe mare. Principalii poluanþi sunt nutrienþii, fertili-
zatorii, metalele grele, deversãrile accidentale de petrol. Alte probleme sunt
diminuarea aportului de aluviuni (ceea ce duce la accentuarea proceselor de
eroziune ºi la restrângerea plajelor), suprapescuitul, reducerea biodiversitãþii
ºi periclitarea speciilor rare. Printre speciile ameninþate se numãrã sturionii
(nisetrul, pãstruga), foca, delfinul cu bot gros, marsuinul, delfinul comun ºi
cãluþul de mare.
24
ÎNVELIªUL BIOPEDOGEOGRAFIC
Relaþiile strânse de interdependenþã dintre vegetaþie, faunã ºi soluri au ca

rezultat conturarea unui înveliº unitar, numit înveliº biopedogeografic, în
cadrul cãruia se impune ca expresivitate elementul cel mai vizibil, vegetaþia.
Modul în care cele trei elemente naturale se asociazã, precum ºi distribuþia
lor teritorialã depind de mai mulþi factori. Rolul principal îl au clima ºi relieful.
Primul factor determinã tipurile zonale, iar al doilea pe cele altitudinale. Li se
adaugã hidrografia ºi alcãtuirea petrograficã, ca factori locali, rolul lor
manifestându-se prin formarea tipurilor azonale (de exemplu, turbãriile ºi
landele). Peste toate acestea, se manifestã mai mult sau mai puþin pregnant
ca factor acþiunile antropice.
VEGETAÞIA, FAUNA ªI SOLURILE EUROPEI Harta vegetaþiei Europei

Arealele prin care se reprezintã
Zona mediteraneanã (pãdurile ºi tufiºurile xerofite) include þãrmurile ºi desfãºurarea zonelor
insulele mediteraneene, pânã la altitudini de circa 1.400 m. Vegetaþia originalã biogeografice sunt în realitate
este formatã din pãduri semperviriscente în care arborii dominanþi sunt foarte mult fragmentate de
stejarul verde (de stâncã), stejarul de plutã, stejarul de Kermes, pinul maritim, invervenþia antropicã. De
pinul de Alep, iar arbuºtii sunt mãslinul, roºcovul, mirtul, leandrul, fisticul. Cele exemplu, zona stepei corespunde
cinci milenii de populare a acestui spaþiu geografic au dus la degradarea celor mai întinse suprafeþe
profundã (favorizatã ºi de climatul secetos) a pãdurilor, prezente astãzi doar arabile ale continentului, astfel
pe mici areale. Treptat, locul lor a fost luat de formaþiuni vegetale secundare, cã vegetaþia naturalã a fost
mai scunde, numite maquis, garriga ºi frigana, în care dominã arbuºtii ºi înlocuitã masiv de culturile
tufiºurile rezistente la secetã. Solurile au fertilitate mare, reprezentative fiind agricole. Zona nemoralã
Vegetaþia Europei corespunde celei mai populate,
industrializate ºi urbanizate
pãrþi ale Europei.
25
Geografie
kastanoziomurile (soluri maronii ºi roºii). Utilizarea agricolã îndelungatã,
defriºãrile masive, relieful accidentat ºi ploile cu caracter torenþial au fãcut ca
Vegetaþia mediteraneanã
solurile regiunii mediteraneene sã fie afectate de degradare (în special prin
actualã reprezintã un alt exem-
ºiroire). Dintre elementele faunistice reprezentative se numãrã: vipera cu
plu al intervenþiei antropice,
corn, broasca þestoasã, ºacalul, muflonul, scorpionul.
formaþiunile de vegetaþie
Zona pãdurilor de foioase (nemorale, cu frunze cãzãtoare) include
(maquis, garriga, frigana) defi-
Europa vesticã ºi o mare parte din centrul continentului. Aceste pãduri au cea
nitorii pentru zonã sunt de fapt o
mai mare extindere în regiunile cu climat oceanic, moderat termic ºi umed, dar
vegetaþie secundarã, care a
pot fi întâlnite, sub forma unei fâºii subþiri, pânã la Ural. Sunt dominate de fag,
înlocuit pãdurile iniþiale. La dez-
în vest, ºi de carpen, în est, la care se adaugã numeroase specii de stejar, tei,
voltarea lor au contribuit
ulm º.a. Au ºi un strat arbustiv bine dezvoltat (alun, soc, sânger). Fauna este
defriºãrile, dar ºi factori natu-
variatã ºi include, dintre mamifere, cãprioara, mistreþul, jderul, veveriþa, lupul,
rali (secetele prelungite ori
vulpea, iar dintre pãsãri - mierla, privighetoarea, pupãza, grangurul.
terenurile accidentate, favora-
Cambisolurile ºi luvisolurile, cu fertilitate moderatã, au cea mai mare
bile degradãrii).
rãspândire în aceastã zonã biogeograficã.
Maquis-ul este formaþiunea
Zona silvostepei ºi a stepei continuã spre est zona pãdurilor de foioase,
vegetalã alcãtuitã din arbuºti
continentalismul fiind factorul climatic cu rol hotãrâtor în înlocuirea treptatã a
spinoºi, rezistenþi la secetã
pãdurii cu vegetaþia stepicã. Aceastã zonã se întinde din bazinul Dunãrii
(mãslin sãlbatic, fistic, palmier
inferioare pânã la Ural. Trecerea de la pãdure la stepa propriu-zisã se face
pitic), cu densitate mare, ºi se
prin silvostepã, în care cresc ºi pâlcuri de pãduri de stejar. Vegetaþia stepei
dezvoltã pe terenuri silicioase.
este alcãtuitã din ierburi mãrunte, xerofite, dominante fiind gramineele
Garriga este caracteristicã
(negarã, pãiuº). Solurile tipice sunt cele din clasa molisoluri, în special
terenurilor calcaroase, destul de
cernoziomurile, de mare fertilitate. Fauna este formatã din rozãtoare mici
rãspândite în zona mediteranea-
(hârciog, ºoarece de câmp, iepure), pãsãri care cuibãresc pe sol (potârnichea,
nã; între speciile componente
dropia, uliul), reptile ºi numeroase insecte.
sunt stejarul de Kermes ºi
În nordul Mãrii Caspice, pe fondul unui climat temperat-continental excesiv,
rosmarinul.
cu precipitaþii anuale sub 200 mm, s-au format deºerturi ºi semideºerturi, în
Frigana este o formaþiune
care cresc rare plante xerofile.
Zona pãdurilor de amestec (foioase – conifere) face trecerea spre
þepoºi, rãspânditã în Grecia.
pãdurile boreale, ocupând o parte importantã din nordul Câmpiei Est-
Europene ºi sudul Scandinaviei. Pe solurile mai bogate cresc mesteceni ºi
sãlcii, iar pe solurile mai sãrace, podzolice, conifere, cel mai frecvent pinul.
Pãdurile de conifere (boreale) reprezintã partea europeanã a celei mai
extinse pãduri a planetei, taigaua euroasiaticã. Aceasta este prezentã în
Scandinavia ºi nordul Câmpiei Est-Europene. Dominã molidul, în asociaþie cu
pinul ºi mesteacãnul. Condiþiile climatice sunt aspre, continentale, cu ierni
lungi ºi reci, cu amplitutidini termice anuale ridicate ºi cu precipitaþii reduse
(sub 600 mm). Solurile sunt acide, cu fertilitate scãzutã, reprezentative fiind
podzolurile.
Fauna este sãracã în specii. Mamiferele sunt reprezentate de renul de
pãdure, ursul brun, zibelinã, iar pãsãrile de ieruncã ºi cocoº de munte.
Zona de tundrã cuprinde spaþii restrânse din extremitatea nordicã a
continentului (în special Islanda, nordul Scandinaviei, Peninsula Kola), acolo
unde climatul este subpolar. Temperaturile scãzute ºi durata scurtã a
Vegetaþie de tip maquis sezonului de vegetaþie (2-3 luni) impun o vegetaþie specificã formatã din
26
tufiºuri de ericacee ºi arbori pitici (sãlcii, mesteceni), iar în regiunile cele mai
aspre, cu nuanþe climatice continentale, din licheni ºi muºchi.
În ciuda condiþiilor aspre, un numãr mare de mamifere trãiesc în tundrã (re-
nul european, ursul polar, vulpea polarã, iepurele polar). Cele mai multe dintre
pãsãri migreazã în sezonul rece (gâsca polarã, raþa de gheþuri); existã ºi spe-
cii sedentare (potârnichea de tundrã); au o mare rãspândire muºtele ºi þânþarii.
Solurile de tundrã sunt turboase ºi au grosimi foarte mici (0,5-1 m ); sub
aceastã adâncime, stratul de sol ºi rocã (numit pergelisol sau permafrost) pe
o grosime de 150-400 m este permanent îngheþat. Acest lucru determinã
frecvente înmlãºtiniri ºi formarea turbãriilor.
Etajele de vegetaþie au la bazã vegetaþia zonei, iar numãrul etajelor se
micºoreazã spre latitudinile polare.
VEGETAÞIA, FAUNA ªI SOLURILE DIN ROMÂNIA
Prin poziþia sa geograficã, teritoriul României se încadreazã în urmãtoarele

zone biogeografice: a stepei, a silvostepei ºi a pãdurilor nemorale.
Elementele lor definitorii (specii floristice ºi faunistice reprezentative) au fost
prezentate anterior. Desfãºurarea acestor formaþiuni vegetale în regiunile cele
mai favorabile culturilor agricole a fãcut ca ele sã fie astãzi înlocuite
cu acestea în cea mai mare parte. Procentul
Procentul
deþinut iniþial
Stepa se întâlneºte în regiunile cu cele mai mici cantitãþi de Formaþiunea vegetalã
din înveliºul
deþinut
în prezent
precipitaþii, adicã în cea mai mare parte a Podiºului Dobrogei ºi în vegetal
partea extrem esticã a Câmpiei Române. Stepa se dezvoltã pe Pajiºti alpine 0,2 0,2
cernozimuri ºi soluri bãlane.
Silvostepa ocupã suprafeþele de pânã la 200 – 250 m altitudine, Tufiºuri subalpine 1,0 1,0
cu precipitaþii ceva mai bogate (sudul ºi estul Câmpiei Române,

Pãduri de rãºinoase 6,3 4,6
Câmpia de Vest, Câmpia Moldovei); arborii caracteristici sunt stejarul
brumãriu ºi stejarul pufos; se asociazã cu molisolurile, în special Pãduri de fag ºi rãºinoase 7,6 4,8
cernoziomuri levigate.
Pãduri de fag 13,1 8,2
Pãdurile nemorale (de foioase), ca unitate zonalã de vegetaþie,
se gãsesc în câmpiile înalte din sudul ºi vestul þãrii, în Podiºul Pãduri de gorun 21,0 5,3
Moldovei, Podiºul Transilvaniei ºi Podiºul Getic, pânã la altitudini de
350 m. Sunt alcãtuite din specii de stejar (cer, gârniþã ºi stejar Pãduri de stejar
15,2 2,7
(pedunculat, cer, gârniþã)
pedunculat). Solurile sunt, în special, din clasa argiluvisoluri.
Prezenþa formelor de relief cu altitudini mai mari de 200-300 m pe Pãduri de silvostepã 7,5 0,4
suprafeþe importante face ca tipurile de vegetaþie altitudinalã sã
Pajiºti secundare 0 10,3
Rolul major al omului ca factor de mediu se poate constata
Pajiºti de silvostepã ºi
ºi din analiza datelor din tabelul din dreapta. Astfel, pe lângã reducerea 15,5 2,1
stepã
suprafeþelor cu vegetaþie spontanã, se mai observã apariþia pajiºtilor Vegetaþie de luncã ºi
9,3 4,0
secundare în urma defriºãrilor ºi a unor formaþiuni vegetale asociate mlaºtini
Culturi agricole ºi veg.
activitãþilor umane – vegetaþia segetalã (din culturile agricole) ºi cea 0 46,0
segetalã
ruderalã (asociatã aºezãrilor ºi drumurilor). Care tipuri de vegetaþie Alte suprafeþe (veg.
3,3 10,4
spontanã au fost cel mai mult afectate de intervenþia antropicã (prin acvaticã, ruderalã º.a)
reducerea suprafeþei) ºi care cel mai puþin? Explicaþi de ce! Dupã Geografia României, I, 1983
27
Geografie
ocupe peste jumãtate din teritoriul þãrii. Trecerea de la un etaj sau subetaj la
Programul „Omul ºi Biosfera altul se face prin pãduri de amestec (stejar - fag; fag - conifere). Se succed
(MAB)”, lansat de UNESCO în umãtoarele etaje biogeografice:
1970, se materializeazã prin Etajul pãdurilor de foioase (nemoral) are cea mai mare desfãºurare, de
identificarea ºi conservarea unor la 200-300 m pânã la 1.200 m. Cuprinde douã subetaje: al gorunului (specie
ecosisteme reprezentative care de stejar), dezvoltat în regiuni deluroase ºi de podiº pânã la altitudini de 500 m,
sã asigure regenerarea biosferei pe argiluvisoluri, ºi al fagului, în dealurile înalte ºi munþii joºi; solurile aparþin
ºi care sunt declarate rezervaþii în general clasei cambisoluri. Pãdurile de foioase sunt populate de cãprioare,
ale biosferei (în prezent, sunt mistreþi, lupi, vulpi, jderi etc.
peste 500 de astfel de rezervaþii, Etajul coniferelor (boreal) se desfãºoarã între 1.200 ºi 1.700 m, în nordul
aflate în 102 þãri). În România, þãrii, ºi între 1.400 ºi 1.850 m, în sud, incluzând numai regiuni carpatice. Cea
sunt rezervaþii ale biosferei mai extinsã suprafaþã forestierã a þãrii este pãdurea de conifere din Carpaþii
Munþii Retezat, Pietrosul Rodnei Orientali. În depresiunile intramontane, inversiunile termice aduc aceste
(1979) ºi Delta Dunãrii (1998). pãduri sub limita altitudinalã precizatã. Arborele dominant este molidul. Solu-
Delta Dunãrii este, totodatã, pe rile sunt din clasa spodosoluri (podzoluri ºi brune podzolice). Fauna include
lista Patrimoniului natural cerbul carpatin, ursul brun, râsul, cocoºul de munte º.a.
mondial (din 1991). Etajul subalpin include munþii ºi versanþii cu altitudini între 1700/1850 m
ºi 2000/2200 m ºi cuprinde tufiºuri de rãºinoase (jnepeni, ienuperi), care se
dezvoltã pe soluri humico-silicatice ºi pe podzoluri.
Etajul alpin caracterizeazã munþii cu altitudini mai mari de 2000/2200 m.
Durata scurtã a sezonului de vegetaþie nu permite dezvoltarea vegetaþiei
arboricole, ci numai a pajiºtilor, a muºchilor ºi a lichenilor, cel mai rãspândit tip
de sol fiind cel humico-silicatic. Aceste ultime etaje sunt populate de capre
negre, marmote (reintroduse prin colonizare), acvile.
Vegetaþia azonalã este reprezentatã de vegetaþia de luncã, de mlaºtini (eutrofe
ºi oligotrofe), de terenuri nisipoase, de terenuri sãrãturoase ºi de stâncãrie. Cea mai
extinsã suprafaþã ocupatã cu vegetaþie intrazonalã este Delta Dunãrii.
Vegetaþia României
28
RESURSELE NATURALE
Pãdurea. În Europa, limitele naturale ale pãdurii sunt latitudinale Procentul deþinut iniþial de pãduri este o
(70°N), altitudinale (Alpi - 2000 m, Munþii Scandinaviei – 300-700 m), estimare fãcutã pe baza condiþiilor climatice
de ariditate (400-500 mm anual). În primele douã cazuri, este vorba de ºi se referã la începuturile timpurilor istorice
durata prea scurtã a sezonului de vegetaþie, care impiedicã dezvoltarea (acum circa 8 000 de ani).
vegetaþiei arborescente, iar în ultimul caz, de insuficienþa precipitaþiilor.
Procentul
Aceste limite aratã condiþii prielnice dezvoltãrii vegetaþiei forestiere.
pãdurilor
Gradul mare de populare a dus încã din antichitate la restrângerea Procentul
actuale (din
considerabilã a suprafeþelor forestiere, însã continentul rãmâne, totuºi, Regiunea deþinut iniþial
suprafaþa
printre cele mai împãdurile, dar cu diferenþe notabile între þãri. de pãduri
forstierã
În România, limitele naturale ale pãdurii sunt altitudinea de 1600-
iniþialã)
1800 m ºi climatul cu nuanþe de excesivitate din sud-estul þãrii, în care Mondial 68 53
s-a dezvoltat stepa. Repartiþia pãdurilor pe zone geografice este Europa 73 58
urmãtoarea: 66% la munte, 24% la deal ºi 10% la câmpie. Astãzi,
Austria 95 53
suprafeþele forestiere reprezintã 27% din teritoriul þãrii. Pãdurea
Bulgaria 92 32
continuã sã fie una dintre resursele importante ale þãrii, lemnul ºi
Germania 93 26
produsele din lemn fiind, dupã 1990, printre produsele de bazã la
Grecia 84 17
export, iar tãierile ilegale ºi pierderile naturale nu sunt compensate, în
Franþa 95 17
ciuda acþiunilor de împãdurire.
Resursele de apã ale continentului sunt destul de bogate, dar sunt România 75 41
distribuite inegal, între nordul ºi vestul continentului, cu ape bogate, ºi Spania 94 15
regiunile din est ºi sud, cu resurse modeste, chiar deficitare. Ucraina 46 20
Resursele de apã ale României sunt scãzute, dacã þinem cont de Ungaria 50 10
faptul cã gradul de asigurare cu ape proprii este relativ mic, ceea ce Sursa:World Resources Institute, 2007
înseamnã o dependenþã de sursele de apã venite din afarã. Mai mult,
Consumul de apã pe Glob, în Europa ºi în
Structura pãdurilor României Structura pãdurilor României câteva þãri europene.
dupã specii dupã funcþiile social-economice
Consumul de apã
Regiunea
(anul 2000)
Total Pe loc.
(kmc) (mc)
Mondial 3802 633
Europa 400 581
Bulgaria 10 1296
Germania 47 572
Franþa 40 674
Resursele de apã dulce ale României Islanda 0,15 543
Resurse teoretic Resurse tehnic
Norvegia 2 489
disponibile disponibile
România 23 1031
(mld.mc/an) (mld.mc/an)
Râuri interioare 40 25 Ungaria 7 763
Dunãrea 85 30 Sursa: World Resources Institute, 2007
Ape subterane 9 6
29
Geografie
regimul inegal al scurgerii de-a lungul anului face
obligatorie regularizarea debitelor. Dacã adãugãm faptul
cã România se aflã între primele þãri (locul al treilea, în
2000) la consumul de apã pe locuitor, cu mult peste þãrile
din vest (ºi aceasta din cauza pierderilor ºi a gospodãririi
nejudicioase), reiese cã asigurarea resurselor de apã
este o problemã majorã pentru þara noastrã.
Primele locuri ca utilizare revin râurilor interioare ºi
Dunãrii, urmate de apele subterane. Apele marine nu
sunt utilizate ca surse de apã dulce.
Apele minerale de masã, una dintre importantele
resurse ale României, sunt valorificate doar în proporþie
de 40%. Alte utilizãri ale apelor (subterane, unele lacuri
România. Bilanþul hidric naturale, apele marine) se referã la potenþialul lor
Între aspectele vizate de analiza balnear.
hidrologicã, se numãrã ºi bilan- Resursele hidroenergetice ale þãrii noastre sunt moderate ºi valorificate
þul hidric, care aratã distribuþia parþial. Dunãrea deþine primul loc (1/4 din puterea hidroenergeticã ); alte râuri
resurselor de apã. Bilanþul cu amenajãri hidroenergetice importante sunt: Olt (cele mai multe
hidric este reprezentat de dife- hidrocentrale), Bistriþa, Argeº, Someº, Lotru, Buzãu, Ialomiþa, Siret º.a. Ca
renþa dintre cantitatea de resursã energeticã alternativã, în vestul þãrii (judeþul Bihor) sunt utilizate apele
precipitaþii ºi apa pierdutã prin geotermale (la încãlzirea serelor ºi la încãlzirea urbanã).
scurgerea de suprafaþã ºi subte- Solul. În cea mai mare parte a sa, Europa dispune de condiþii naturale
ranã ºi prin evapotranspiraþie. favorabile proceselor pedogenetice. Intrã în categoria zonelor improprii
Analizând pe hartã distribuþia culturilor agricole doar cele subpolare ºi cele montane înalte. Mai mult, regiuni
zonelor cu diferite grade de care dispun de cele mai bune condiþii de solificare se suprapun unor întinse
umiditate, precizaþi care sunt câmpii (Est-Europeanã, Panonicã, Românã). În acelaºi timp, puterea
factorii care influenþeazã varia- economicã a permis þãrilor cu soluri mai puþin favorabile sã îmbunãtãþeascã
þia teritorialã a bilanþului hidric. starea lor prin lucrãri de fertilizare, desecare ºi irigare.
România dispune de resurse importante de sol, ceea ce rezultã ºi din
structura fondului funciar: suprafaþa agricolã: 62%, terenul arabil: 40%.
Solurile cu cea mai mare fertilitate reprezintã 27%. Însã condiþiile climatice
impun anumite restricþii naturale ºi deci lucrãri specifice. Este vorba de faptul
cã o parte din terenuri, mai ales în sud-estul þãrii,
necesitã irigaþii (vezi harta bilanþului hidric);
evaporaþia puternicã din zonele cu pânza freaticã
aproape de suprafaþã duce la sãrãturarea solurilor.
Polderele olandeze. Uneori oamenii îºi “creeazã”

resurse ºi cel mai grãitor exemplu sunt polderele olandeze.
Un polder este o întindere artificialã de uscat aflatã sub
nivelul mãrii, realizatã prin drenajul apei marine (sau al
altor suprafeþe acvatice). În câþiva ani, precipitaþiile
dizolvã sãrurile din teritoriul drenat ºi acesta devine
proprice agriculturii. În Olanda, aproape 20% din teritoriu
este obþinut astfel, de-a lungul a mai multe secole. Pe acest
teritoriu se practicã o agriculturã intensivã.
30
Resursele energetice (combustibilii)
Cãrbunele a devenit o resursã foarte importantã dupã descoperirea Producþia obþinutã în România
motorului cu aburi ºi utilizarea lui în transportul feroviar ºi naval, în metalurgie la principalele resurse de subsol
ºi termocentrale ºi mai recent în industria chimicã. Europa secolului al XIX-lea,
când se declanºa revoluþia industrialã, a cunoscut o utilizare foarte intensã a - cãrbune 32.963 (mii tone)
cãrbunelui, dar ºi efectele negative, poluante ale utilizãrii lui. Marile bazine - huilã, antracit 3.016 (mii tone)
carbonifere ale Europei au generat zone industriale puternice: Saar, Ruhr, - cãrbune brun 220 (mii tone)
Wales, Yorkshire, Lancashire, Silezia Superioarã, Donbass, Moscova. - lignit 29.727 (mii tone)
În România, cele mai mari bazine sunt: Petroºani (huilã) ºi Motru-Rovinari - þiþei 5.462 (mii tone)
(Podiºul Getic, pentru lignit). 80% din rezervele de cãrbune sunt reprezentate - gaze naturale 13.246 (mil.mc)
de cãrbunii inferiori, în special lignit. - minereuri de fier 231 (mii tone)
Petrolul. În Europa, rezervele petroliere sunt modeste, continentul fiind - sare 2.400 (mii tone)
cel mai mare importator. Cele mai importante regiuni de exploatare sunt sud- (Institutul Naþional de Statisticã, 2004)
estul Rusiei europene ºi Marea Nordului, iar þãrile cu cele mai mari producþii
Principalele resurse minerale ale Europei
31
Geografie
sunt Rusia, Marea Britanie ºi Norvegia. România, deºi cu rezerve diminuate
ca urmare a exploatãrii îndelungate, deþine totuºi producþii importante la
Prod. nivelul continentului, obþinute din exploatãri din Câmpia Românã, Subcarpaþi,
Consumul
energie pe Podiºul Getic, platforma continentalã a mãrii.
pe locuitor
locuitor Gazele naturale sunt concentrate în zãcãminte mari în Rusia ºi în Marea
Regiunea (kg.echiv.
(kg echiv. Nordului. Pentru România, gazul metan, exploatat din Podiºul Târnavelor ºi
petrol) -
petrol) Câmpia Transilvaniei, unde se aflã concentrat în 60 de domuri, reprezintã ¾
2003
(2003) din producþia de gaze naturale ºi una dintre resursele de subsol cele mai
Mondial 1.643 - importante.
Europa 3.061 3.546 Perspectiva tot mai evidentã a epuizãrii resurselor de combustibili fosili,
într-o epocã dependentã de consumul de energie, a dus la cãutarea altor
România 1.239 1.615
soluþii. În 1954 a fost pusã în funcþiune prima centralã nuclearã, la Obinski
Sursa: World Resources Institute (URSS). Astãzi, unele þãri europene obþin peste o treime din energia lor
Producþia de energie (primarã) electricã în acest mod (Franþa, Belgia, Finlanda, Suedia).
se referã la producþia tuturor
purtãtorilor de energie (cãrbune Materiile prime minerale
net, þiþei, gaze naturale
utilizabile, lemne de foc, În general, cele mai importante zãcãminte de minereuri sunt localizate în
nuclearã etc). Tona echivalent Rusia (fãrã a lua în calcul ºi zãcãmintele siberiene), detaºându-se în mod
petrol = un combustibil conven- deosebit regiunea Uralului. Aici, pe lângã imensul zãcãmânt de fier de la
þional cu puterea caloricã de Magnitogorsk, se gãsesc ºi minereuri de nichel, cupru, bauxitã º.a. Alte
10.000 kcal/kg. zãcãminte mari de minereuri feroase sunt în exploatare în Ucraina (Krivoi
Rog, Doneþk), Suedia, Luxemburg, Franþa. Bauxita se aflã în cantitãþi mai mari
în Rusia (Peninsula Kola, regiunea Leningradului), Ungaria (la nord de Lacul
Balaton), în Peninsula Balcanicã (Podiºul Karst), Franþa (Les Baux, de unde
se trage ºi numele minereului).
În ceea ce priveºte substanþele nemetalifere, sunt de reþinut, exploatãrile
de fosfaþi (Germania, Franþa, Rusia) ºi cele de sare gemã (Germania, Marea
Unul dintre obiectivele
Britanie, România).
strategice ale U.E este intitulat
În România, din aceastã categorie de resurse, cele mai însemnate sunt
“Energie pentru viitor: surse
cele de minereuri neferoase (auro-argintifere ºi complexe), localizate în
regenerabile de energie” ºi
Apuseni ºi în nordul Carpaþilor Orientali, ºi de sare, localizate în Subcarpaþi ºi
urmãreºte dublarea pânã în
Depresiunea Transilvaniei. Minereurile de fier sunt reduse, cel mai mare
2010 a aportului surselor
zãcãmânt fiind în Munþii Poiana Ruscã; existã ºi un zãcãmânt de bauxitã în
regenerabile de energie. În acest
Munþii Pãdurea Craiului.
sens, în România, ponderea
energiei electrice obþinute din
astfel de surse trebuie sã
reprezinte, la aceeaºi datã, 33% Producþia de energie pe categorii de surse în anul 2003 (procente din totalul
din consumul naþional brut de producþiei de energie)
energie electricã. Principalele Regiunea Cãrbune Petrol Gaze Nucl. Hidro Alte
resurse regenerabile ale
Mondial 23,1 35,9 20,5 6,7 3,0 11,0
României sunt energia solarã,
biomasa ºi energia geotermalã. Europa 17,5 29 33,2 13,6 2,7 3,9
România 16,6 22,4 40,1 4,8 5,6 10,5
Sursa: World Resources Institute
32
EVALUARE
1. Precizaþi câte patru trãsãturi definitorii pentru 7. Explicaþi legãtura dintre modificãrile antropice
poziþia geograficã a continentului ºi a þãrii. ale morfologiei albiei Dunãrii ºi ale afluenþilor sãi (în
principal, prin construirea de baraje ºi lacuri de
2. Numiþi unitãþile majore de relief ale Europei ºi acumulare) ºi procesul de sedimentare din lungul
ale României. Precizaþi care dintre unitãþile de relief þãrmului românesc.
ale þãrii noastre depãºesc din punct de vedere
geomorfologic ºi structural graniþele þãrii (sunt pãrþi ale 8. Documentaþi-vã ºi realizaþi o prezentare
unor unitãþi mai mari). geograficã a unor unitãþi hidrologice de importanþã
europeanã (de exemplu, Rinul, Marea Nordului). Aveþi
3. Numiþi ºi exemplificaþi cinci tipuri genetice de în vedere urmãtoarele aspecte: date generale,
relief din România, precizând ºi localizarea lor. importanþa economicã, impactul uman.
4. Enumeraþi tipurile de climã din Europa; pentru 9. Precizaþi care sunt tipurile zonale de vegetaþie
fiecare dintre ele precizaþi un factor climatogen din România, argumentând prezenþa lor pe teritoriul
determinant, explicând pe scurt rolul fiecãruia. þãrii noastre.
5. Explicaþi rolul climatogen al relieful pentru clima 10. În România, vegetaþia forestierã lipseºte din
României, argumentând prin valori ale unor elemente partea sud-esticã (estul Bãrãganului ºi cea mai mare
climatic (temperaturã, precipitaþii etc.). parte a Dobrogei), dar ºi din munþii înalþi (în general, la
peste 1800 m); explicaþi care sunt cauzele.
6. Dunãrea este considerat fluviul european afectat
cel mai mult de presiunea umanã (conform Comisiei 11. Tabelele urmãtoare cuprind valorile medii multi-
internaþionale pentru protecþia Dunãrii). anuale ale temperaturilor medii lunare ºi ale
Documentaþi-vã în legãturã cu principalele centre cantitãþilor lunare de precipitaþii din patru oraºe din ve-
industriale ºi oraºe aflate de-a lungul Dunãrii, pentru a cinãtatea României. Reprezentaþi grafic aceste valori.
determina astfel principalele surse de poluare. Analizaþi comparativ regimul anual al temperaturii ºi al
precipitaþiilor.
Temperaturi medii lunare (°C)
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII AN
Sofia -1,1 1,3 4,5 10,2 14,7 17,8 20,1 18,9 16,2 10,5 5,0 0,8 9,9
Budapesta -1,6 0,6 5,4 10,9 15,9 19,0 20,9 20,3 16,4 10,9 4,8 0,8 10,4
Kiev -5,9 -5,0 -0,3 7,4 14,3 17,8 19,4 18,5 13,7 7,5 1,2 -3,6 7,1
Belgrad -0,2 1,6 6,6 11,9 16,9 20,0 21,9 21,6 17,7 12,4 6,6 2,2 11,6
Cantitãþi lunare de precipitaþii (mm)

Sofia 33,6 34,3 37,8 53,7 69,2 l78,3 55,8 42,8 39,9 34,5 51,7 43,9 574,9
Budapesta 31,6 31,2 27,8 38,5 53,3 64,9 58,6 48,7 36,7 34,5 51,5 39,7 517,9
Kiev 37,7 34,4 38,9 44,5 51,8 69,1 77,1 64,4 46,7 43,3 45,4 43,5 598,3
Belgrad 41,8 39,2 42,7 56,9 73,2 83,8 63,3 52,5 46,5 50,1 54,5 51,6 656,6
33
Geografie
ELEMENTE DE GEOGRAFIE
UMANÃ A EUROPEI ªI A
R OMÂNIEI
HARTA POLITICÃ A EUROPEI. ROMÂNIA CA
STAT AL EUROPEI
Date generale. Situatã în emisfera borealã, Europa se desfãºoarã între

paralela de 36°N (Capul Matapan, Grecia) ºi cea de 71°08’N (Capul Nord,
Norvegia), iar în longitudine între meridianul de 9°34’V (Capul Roca,
Peninsula Ibericã) ºi cel de 67°30’E (Munþii Ural).
Între aceste coordonate, Europa acoperã o suprafaþã de circa 9,2 milioane
kmp, fiind al ºaselea continent al lumii dupã Asia, Africa, America de Nord,
America de Sud ºi Antarctica.
Harta politicã a Europei. Forme de guvernãmânt
34
Un numãr fluctuant de state. Pe harta Europei existã în momentul de faþã
46 de state independente ºi un singur teritoriu dependent, neautonom ºi cu
statut special (Gibraltar, dependent de Marea Britanie).
Numãrul statelor europene a fluctuat puternic de-a lungul istoriei,
înregistrându-se numeroase contopiri ºi scindãri. Nu au fãcut excepþie nici anii
Locul României în Europa
1990 când, ca urmare a destrãmãrii sistemului politic comunist, am putut
dupã suprafaþa teritoriului
asista la destrãmarea Uniunii Sovietice, a Cehoslovaciei ºi a Iugoslaviei ºi la
reunificarea Germaniei. Prin scindarea U.R.S.S., a Cehoslovaciei ºi a
1. Rusia 17.075.400 kmp
Iugoslaviei au apãrut pe harta Europei ºi în zona imediat învecinatã Rusia,
2. Ucraina 603.000 kmp
Ucraina, Azerbaidjan, Armenia, Georgia, Moldova, Belarus, Lituania, Letonia,
3. Franþa 547.030 kmp
Estonia, Cehia, Slovacia, Serbia, Muntenegru, Slovenia, Croaþia, Bosnia ºi
4. Spania 504.782 kmp
Herþegovina ºi Macedonia. Dacã disoluþia U.R.S.S. (1991) ºi a Cehoslovaciei
5. Suedia 449.964 kmp
(1993) s-au fãcut într-un mod paºnic, dezmembrarea Iugoslaviei (începutã în
6. Germania 357.021 kmp
1991 ºi terminatã abia în 2006) a fost cauza unuia dintre cele mai sângeroase
7. Finlanda 337.030 kmp
rãzboaie ale ultimei sute de ani.
8. Norvegia 323.758 kmp
Suprafaþa statelor europene. Dupã întinderea teritoriului naþional, þãrile
9. Polonia 312.685 kmp
Europei se împart în state mari, cu o suprafaþã de peste 300.000 kmp (Rusia,
10. Italia 301.230 kmp
Ucraina, Franþa, Spania, Suedia, Germania, Polonia), state mijlocii (Austria,
11. Marea Britanie 244.820 kmp
Elveþia, Portugalia, Ungaria, România, Bulgaria) ºi state mici (Muntenegru,
12. România 238.391 kmp
Slovenia, Estonia). O altã categorie o constituie statele de dimensiuni
liliputane, reprezentate de Vatican, Andorra, San Marino, Malta, Monaco ºi
Liechtenstein)
Populaþie de la 100 de milioane la 1000 de locuitori. Dupã numãrul de
locuitori, cele mai populate state europene sunt Rusia, Germania, Marea
dupã numãrul de locuitori
Britanie, Franþa ºi Italia, toate cu peste 50 de milioane de oameni. Cel mai
puþin populat stat este Vaticanul, cu 900 de locuitori.
1. Rusia 143 mil. loc.
Forma de guvernãmânt. Alte elemente fundamentale care diferenþiazã
2. Germania 82 mil. loc.
statele europene sunt forma de guvernãmânt ºi alcãtuirea administrativ-
3. Franþa 60 mil. loc.
teritorialã. Statele europene, dupã forma de guvernãmânt, sunt republici
4. Marea Britanie 59 mil. loc.
parlamentare (Austria, Bulgaria, Italia, Polonia, România, Slovacia, Ungaria
5. Italia 57 mil. loc.
etc.), republici prezidenþiale (Albania, Finlanda, Franþa, Moldova, Portugalia,
6. Ucraina 48 mil. loc.
Ucraina etc.) sau monarhii (Marea Britanie, Belgia, Norvegia, Olanda, Spania,
7. Spania 41 mil. loc.
Danemarca, Suedia, Luxemburg, Monaco etc.). Forma diferitã de
8. Polonia 39 mil. loc.
guvernãmânt nu împiedicã buna colaborare dintre þãrile Europei.
9. România 21 mil. loc.
Totodatã, statele europene sunt fie state unitare (Franþa, România), fie
structuri federale (Germania, Austria, Rusia).
Capitalele statelor europene sunt, de regulã, cele mai importante oraºe
ale þãrilor respective, din punct de vedere demografic, economic ºi cultural.
Existã ºi excepþii, ca în cazul Elveþiei, unde Berna nu este cel mai mare oraº
al acestei confederaþii alpine, sau cazuri mai complicate, precum Olanda,
unde Amsterdam ºi Haga îºi împart funcþia de capitalã.
România ca stat european. Romania este un stat central-european de
mãrime mijlocie, atât ca suprafaþã, cât ºi ca numãr de locuitori.
Prin spaþiul geografic pe care îl ocupã, teritoriul Romaniei a fost
dintotdeauna atât o zonã privilegiatã din anumite puncte de vedere (de
35
Geografie
exemplu, datoritã varietãþii cadrului natural), cât ºi una defavorizatã, din altele
(permanent la intersecþia dintre interesele marilor puteri mondiale). În decursul
evoluþiei sale, dezvoltarea economico-socialã a spaþiului românesc a cunoscut
ºi perioade de progres, ºi de stagnare, dar ºi de regres.
În Antichitate, actualul teritoriul al României a reprezentat o zonã de
contact comercial între sudul ºi nordul Europei, condiþii care au permis apariþia
unui puternic stat dac, dar care au fost în schimb ºi cauza cuceririi romane din
anul 106-107 d.Hr. .
În Evul Mediu, Moldova, Transilvania ºi Þara Româneascã au jucat ºi ele
un rol activ pe scena economicã europeanã, fiecare deþinând poziþii
importante în tranzitul comercial dintre Orientul Apropiat ºi centrul ºi vestul
Europei.
În epoca modernã ºi contemporanã, teritoriul României s-a gãsit din nou la
întretãierea marilor axe de transport continentale ºi intercontinentale,
conferind un statut aparte, atât economic, dar ºi geopolitic þãrii noastre.
POPULAÞIA ªI CARACTERISTICILE EI
GEODEMOGRAFICE
POPULAÞIA EUROPEI
Explozie demograficã urmatã de stabilizare. Explozia demograficã din

zorii societãþii moderne a avut loc în þãrile dezvoltate ale Europei, acolo unde
revoluþia industrialã era în plinã desfãºurare. La vremea respectivã, teama de
suprapopulare a dus la apariþia unor teorii, precum cea a lui Malthus, care
Evoluþie demograficã susþinutã. atrãgea atenþia asupra raportului din ce în ce mai defavorabil dintre numãrul
În anul 1600, populaþia Europei locuitorilor ºi resursele planetei.
numãra circa 100 de milioane de Cataclismul demografic a fost evitat pe douã cãi. Mai întâi, dezvoltarea
locuitori, iar la sfârºitul industrialã a declanºat un proces de ridicare a bunãstãrii, care a putut face
secolului al XX-lea era de peste faþã evoluþiei rapide a populaþiei.
700 de milioane de oameni. Apoi, emigrãrile masive ale europenilor în teritoriile de peste ocean au
contribuit din plin la detensionarea socialã. Astfel, în perioada 1846-1890, în
medie au emigrat din Europa în jur de 377.000 persoane anual, iar între 1891-
1910 rata anualã a emigrãrii a atins nivelul de 911.000 persoane. În intervalul
cuprins între 1846-1930, aproximativ 50 de milioane de europeni s-au stabilit
în teritoriile slab populate de peste ocean.
Începând cu mijlocul secolului al XX-lea, ceva cu totul nou intervine în
evoluþia demograficã a planetei ºi implicit a Europei. Populaþia din þãrile
dezvoltate se stabilizeazã, consemnându-se evoluþii foarte lente. Creºterea
demograficã accentuatã are loc acum în þãrile slab dezvoltate, în teritorii în
care mijloacele de subzistenþã sunt precare.
Dinamica populaþiei Europei în
Tendinþe demografice europene. Astãzi, populaþia Europei scade ºi
perioada 1650-2025
îmbãtrâneºte într-un ritm ingrijorãtor. Unii specialiºti sunt de pãrere cã fãrã un
36
aflux masiv de imigranþi, UE este în pericol sã iasã din istorie. Pe întreg
continentul, rata fertilitãþii este în prezent atât de scãzutã (10 la mie, cea mai
micã din lume), încât populaþia Europei se va reduce considerabil în urmãtorii Previziuni sumbre. ONU esti-
50 de ani. meazã cã numãrul locuitorilor
Reducerea populaþiei, combinatã cu creºterea speranþei de viaþã, poate Terrei va creºte de la 6 miliarde
avea consecinþe economice ºi politice alarmante. În Europa sunt în prezent 35 în 2000 la 8,9 miliarde în 2050.
de pensionari la 100 persoane apte de muncã, însã, potrivit actualei evoluþii Cu toate acestea, în perioada
demografice, în 2050 vor exista 75 pensionari la 100 persoane apte de menþionatã, populaþia statelor
muncã. O consecinþã a acestui fenomen va fi aceea a creºterii taxelor pentru membre UE se va micºora cu
celelalte categorii de populaþie. Îmbãtrânirea ºi reducerea populaþiei Europei 6%, de la 482 milioane la
vor afecta inevitabil ºi aspiraþia anumitor politicieni europeni de a face din UE 454 milioane locuitori. Printre
o superputere rivalã Statelor Unite. În concluzie, numãrul imigranþilor ar trebui þãrile cu un declin dramatic, în
sã fie de 5-10 ori mai mare decât în prezent numai pentru a neutraliza efectele intervalul 2000-2050, datoritã
îmbãtrânirii populaþiei din Europa. ratei reduse a fertilitãþii, sunt
menþionate Italia, cu o scãdere
de la 57,5 la 45 milioane ºi
Spania, de la 40 la 37 milioane
locuitori. Cea mai afectatã ar
putea fi Germania , care are în
prezent circa 80 milioane
locuitori ºi care ar putea ajunge
pânã la sfârºitul secolului la
25 milioane locuitori, conform
unui studiu fãcut de Deutsche
Bank.
Dinamica ratei natalitãþii în

Europa în perioada 1965-2025
37
Geografie
POPULAÞIA ROMÂNIEI
Dinamica populaþiei României în Conform datelor Consiliului Europei, România era a zecea þarã membrã,
perioada 1859-2002 (mil. loc.) dupã numãrul de locuitori (21,6 milioane). În schimb, dupã densitatea
populaþiei, România ocupã abia locul 20, cu 91 loc./kmp. În decursul
timpului, dinamica numãrului populaþiei þãrii noastre a cunoscut unele
oscilaþii fireºti, datorate unor factori naturali, politici, istorici, economici, dar
în ansamblu a fost crescãtoare (excepþie fac perioadele celor douã rãzboaie
mondiale, precum ºi sfârºitul secolului XX ºi începutul secolului XXI).
Sporul natural a cunoscut oscilaþii mari în ultima sutã de ani, fiind unul
ridicat în perioada dinaintea celui de-al doilea rãzboi mondial (14 la mie).
Dupã rãzboi, sporul natural a început sã se reducã treptat pânã în 1967
când, ca urmare a mãsurilor legislative de interzicere a avortului, a început
din nou sã creascã, ajungând la valori de 18 la mie. Dupã anul 1992,
Dinamica ratei natalitãþii României în
progresiv înregistreazã valori negative, atingând un minim de -2,5 la mie în
perioada 1988-2002
1996. ªi astãzi, sporul natural are tot valori negative (-0,6 la mie), ceea ce
va contribui, pe termen lung, la diminuarea resurselor umane ale þãrii, în
general, ºi totodatã la îmbãtrânirea progresivã a populaþiei.
În ceea ce priveºte migraþia externã, aceasta a fost o lungã perioadã
necunoscutã statistic, aºa cum o dovedesc datele recensãmântului din anul
2002. Motivul neincluderii în statistici a întregului fenomen emigraþionist a
fost caracterul sãu ilegal. Recensãmântul din anul 2002 a revelat cã din
totalul de 815 mii persoane emigrate în perioada ianuarie 1990 - ianuarie
2002, numai 257 mii persoane au emigrat legal. Fenomenul de fapt a fost
mult mai amplu, apreciindu-se cã peste 3 milioane de români ºi-au pãrãsit
Structura etnicã a României (2002)
þara, majoritatea din motive economice. Migraþia externã, fie ea definitivã sau
Români-89,5%
temporarã, va avea, prin caracteristica de selectivitate pe vârste ºi sexe,
Maghiari-6,6%
influenþe profunde pe termen mediu ºi lung asupra populaþiei þãrii, iar pe
Romi-2,5%
termen scurt asupra coeziunii familiilor din zonele de emigrare masivã.
Germani- 0,3%
Ucraineni-0,3% Sporul natural al României (2006)
Ruºi lipoveni-0,2%
Turci-0,2%
Tãtari-0,1%
Sârbi-0,1%
Slovaci-0,1%
Structura pe sexe a populaþiei

României (2002)
38
SISTEMUL URBAN EUROPEAN
Primele oraºe europene au apãrut în spaþiul antic mediteranean ºi s-au Megalopolisul European
extins mai târziu ºi în zonele atlantice ºi central-europene. În timpurile moder- cuprinde peste 100 de oraºe,
ne are loc o veritabilã explozie urbanã, ceea ce face ca oraºul sã fie una dintre fiecare având cel puþin 100.000
trãsãturile definitorii ale civilizaþiei europene contemporane. de locuitori. El se desfãºoarã din
Sistemul urban european are ca bazã oraºul propriu-zis, caracterizat Anglia pânã în nordul Italiei, pe
printr-o mare concentrare de populaþie, construcþii, dotãri ºi infrastructurã circa 1.000 km lungime. În
tehnicã, ca ºi prin funcþii variate, poziþie privilegiatã în producerea ºi schimbul cadrul Megalopolisului
de valori ºi printr-un anumit teritoriu (hinterland). Deºi în mod obiºnuit se European se remarcã douã
vorbeºte de oraºe, în fapt statisticile se referã, mai ales în cazul oraºelor mari, regiuni urbane foarte întinse:
la “ariile metropolitane”, care includ nu numai oraºul propriu-zis, ci ºi vastele Randstad - Holland, din Olanda,
spaþii locuite din împrejurimi. ºi regiunea Ruhr - Valea Rinului,
Metropolele sunt oraºe multimilionare care exercitã o atracþie a populaþiei din Germania.
atât din interiorul þãrii, cât ºi din afara ei. Un fenomen caracteristic epocii
actuale îl reprezintã formarea megalopolisurilor.
Marile aglomeratii urbane ale Europei
39
Geografie
ANALIZA GEOGRAFICÃ A UNOR ORAªE DIN
EUROPA
ORAªUL PARIS – CARACTERIZARE GEOGRAFICÃ

Paris - date statistice
Suprafaþa: 105 kmp (Marele Oraºul Paris, capitala Franþei ºi una dintre cele mai mari metropole
Paris 1830 kmp); europene, a fost înfiinþat în secolul 3 î.Hr. de celþi, pe o insulã de pe fluviul
Populaþia: 2,2 mil loc. (Marele Sena, la circa 375 km în amonte de gurile de vãrsare ale fluviului în Marea
Paris 10,1 mil. loc.); Mânecii. Cucerit de romani, oraºul este numit Luteþia. Oraºul modern s-a
Densitatea: 20.500 loc./ kmp extins de pe aceastã insulã (Ile de la Cite) pe ambele maluri ale Senei. Astãzi
(Marele Paris 4500 loc./kmp) ocupã o poziþie centralã în bogata regiune agricolã cunoscutã ca Bazinul
Parisului.
Localizarea Parisului la rãscruce de rute fluviale ºi terestre semnificative
atât pentru Europa, dar în mod special pentru Franþa, a avut o covârºitoare
influenþã asupra dezvoltãrii sale. Vechiul nucleu de pe Ile de la Cite constituie
centrul religios ºi laic al întregii Franþe. Malul stâng al Senei (Rive Gauche) a
fost în mod tradiþional sediul vieþii intelectuale, iar malul drept (Rive Droite)
conþine inima vieþii economice a oraºului.
Prin poziþia sa în partea de vest a Franþei ºi într-o câmpie relativ apropiatã
de mare, Parisul beneficiazã de influenþele Curentului Golfului, având o
Paris. Turnul Eiffel mãsoarã 320 m
climã moderat temperatã. Vremea poate fi totuºi foarte schimbãtoare, în
înãlþime. Pânã în anul 1931 a fost cea mai
special iar-na ºi primãvara, când vântul este ascuþit ºi rece. Temperatura
inaltã construcþie din lume. Din galeria
medie anualã este de 12°C; media în iulie este de circa 19°C , iar în
turnului se vãd împrejurimile pe o razã de
ianuarie este de circa 3°C.
70 km.
Oraºul este înconjurat de pãduri de stejar ºi fag. Acestea sunt
denumite “plãmânii Parisului” întrucât ajutã la purificarea aerului din
aceastã regiune puternic industrializatã.
Economia este dominatã de servicii (73% din locurile de muncã),
cele mai performante domenii fiind asigurãrile, sectorul bancar, editurile,
presa, comerþul cu ridicata ºi cu amãnuntul, turismul (20 milioane
vizitatori anual), mesteºugurile (confecþii, bijuterii, mobilã, mecanicã de
precizie). Totodatã este cel mai mare port fluvial al Franþei ºi deþine un
sfert din producþia industrialã a þãrii. Este nod major de comunicaþii, cu
11 magistrale feroviare, 25 de autostrãzi ºi magistrale rutiere ºi douã
aeroporturi. În ceea ce priveºte turismul, monumentele arhitectonice ºi
atmosfera generalã a “oraºului iubirii” transformã capitala Franþei în cea
mai vizitatã metropolã din lume.
ORAªUL LONDRA - CARACTERIZARE GEOGRAFICÃ
Situatã în partea de SE a Angliei, pe ambele maluri ale Tamisei, la

aproape 80km distanþã de locul unde fluviul se varsã în Marea Nordului,
Londra, capitala Marii Britanii, reprezintã principalul centru economic ºi
cultural al þãrii ºi un important centru financiar (al treilea pol al pieþei
financiare mondiale dupã New York ºi Tokyo).
Originea numelui oraºului nu este cunoscutã cu precizie. Se
40
presupune cã provine de la cuvintul celtic Liindin care înseamnã “casa întãritã
de pe lac”. În anul 43 d.Hr., romanii înfiinþeazã oraºul Londinium pe locul unui
vechi fort celtic, construind un port ºi înconjurând aºezarea cu un zid de Londra - date statistice
apãrare ale cãrui ruine se pot observa ºi astãzi. Suprafaþa: 1597 kmp;
Londra are trei accepþiuni urbane: City of London (2,6 kmp), în care Populaþia: 8,5 mil. loc. (în aglo-
locuiesc circa 9000 persoane ºi care constituie centrul administrativ, financiar meraþia urbanã);
ºi turistic; Marea Londrã (1280 kmp), cu 7,4 milioane de locuitori ºi Densitatea: 4.700 loc./kmp
aglomeraþia urbanã londonezã, cea mai mare din Europa, în care trãiesc
peste 12 milioane de oameni.
În prezent, Londra este centrul Londra. London Bridge.
administrativ al þãrii, reºedinþa reginei,
precum ºi sediul Guvernului, al
Parlamentului ºi al puterii
judecãtoreºti.
În City se aflã bursa londonezã ºi
îºi au sediul cele mai mari bãnci
britanice, bursa de mãrfuri, birourile
marilor concerne mondiale ºi pieþele
de gros. De asemeni aici sunt cele mai
mari atracþii ale oraºului: catedrala Sf.
Paul, Turnul Londrei, faimoasele
teatre londoneze, celebrele parcuri
Hide Park, Regent Park ºi Park Green.
Clima Londrei este influenþatã de
vânturile de vest ºi de curentul cald al
Atlanticului de Nord. Masele de aer
umed, aduse de vântul de vest, menþin
o umiditate accentuatã în atmosferã.
Ploile ajung la valori de 700-800 mm, iar diferenþele de temperaturã între
anotimpuri variazã între medii de 16°C vara ºi 4°C iarna. Bruxelles - date statistice
Suprafaþa: 162 kmp;
Populaþia: 140.000 loc. (aglo-
meraþia urbanã: 2 mil. loc.);
ORAªUL BRUXELLES - CARACTERIZARE GEOGRAFICÃ Densitatea: 6.272 loc./kmp
Considerat, nu fãrã motiv, capitala Vechiului Continent, oraºul Bruxelles

este situat în centrul geografic al Europei Occidentale, reprezentând inima
acestei regiuni geografice.
Aºezat în centrul Belgiei, la aproximativ 100 km de litoralul atlantic, oraºul
are o climã caracterizatã de veri rãcoroase (temperatura medie este de 19-
o
20 C), ierni blânde ºi precipitaþii bogate aduse de vântul de vest.
Centrul Bruxelles-ului este locuit în majoritate de valoni, vorbitori de limbã
francezã, în timp ce cartierele mãrginaºe, cu vile, sunt locuite de flamanzi,
care sunt vorbitori de limbã olandezã. În plus, existã ºi importante colonii
strãine (de exemplu, italieni).
41
Geografie
Pe lângã rolul de capitalã a Belgiei, Bruxelles-ul
îl îndeplineºte ºi pe acela de capitalã a Uniunii
Europene. De aceea, cele mai importante instituþii
ale UE îºi au sediul aici (Sediul Comisiei Europene,
al Consiliului Europei ºi al unei camere a
Parlamentului European).
Tot aici se aflã Sediul NATO, al cãrui cartier
general se aflã într-o suburbie a oraºului numitã
Evere, ºi Sediul Euratomului. De altfel, unul dintre
simbolurile oraºului Bruxelles este uriaºul model al
atomului, construcþie din fier având o înãlþime de
103 m, realizatã în 1958 cu ocazia Expoziþiei
Mondiale.
Oraºul este celebru ºi datoritã dantelelor de
Brabant, arta dantelãriei luând naºtere în a doua
Bruxelles. Euratom. jumãtate a secolului al XV-lea.
ORAªUL ROMA - CARACTERIZARE GEOGRAFICÃ
Roma, capitala regiunii Latium ºi a Republicii Italia, denumitã ºi “Cetatea

Roma - date statistice Eternã”, reprezintã leagãnul istoriei europene, un oraº reprezentativ al
Suprafaþa: 1.508 kmp; antichitãþii, al evului mediu creºtin ºi al Renaºterii italiene.
Populaþia: 2,8 mil. loc. (aglo- Situat într-o câmpie litoralã, pe Valea Tibrului (Tevere), oraºul are un climat
meraþia urbanã: 3,8 mil. loc.); mediteranean, caracterizat vara prin temperaturi maxime ce pot ajunge pânã
Densitatea: 4.377 loc./kmp la 40°C ºi precipitaþii puþine, iar iarna cu valorii medii ce variazã între 8 ºi 25°C,
uneori mai scãzute, ca urmare a pãtrunderii unor mase de aer rece aduse de
mistral sau de bora, vânturi care bat dinspre zona montanã.
Roma a devenit capitala Italiei în anul 1871, ceea ce a pus bazele unei
dezvoltãri economice susþinute. Dezvoltarea economicã nu a putut anihila
disparitãþile sociale. Mai mult, în anumite cazuri le-a adâncit. În timpul
Roma. Il Vittoriano. regimului fascist al lui Benito Mussolini, dar ºi în
primii ani dupã cel de-al doilea rãzboi mondial,
în centrul Romei se construiau palate,
monumente impozante, se lãrgeau strãzi, în
timp ce la periferia oraºului apãreau cartiere
sãrace, insalubre, care au crescut tot mai mult
în dimensiuni, mai ales datoritã imigraþiei
populaþiei din sudul Italiei. Roma se confrunta
astfel cu problemele sociale cu care alte
metropole europene se confruntaserã deja cu
câteva decenii înainte.
Astãzi, Roma se detaºeazã prin funcþiile
sale turistice, de comerþ, culturale ºi de servicii
ºi mai puþin prin funcþiile industriale (doar 23%
dintre locuitori lucreazã în industrie ºi în
sectorul de producþie).
42
ROMÂNIA
Dimensiuni demografice ºi
ORAªUL BUCUREªTI economice. Municipiul Bucureºti
este cel mai mare oraº al
Bucureºti, capitala României, are statut de unitate administrativã aparte României, având o populaþie de
(asemãnãtoare judeþului), fiind cel mai mare ºi mai important centru politic, 1.921.751 locuitori, cu o
economic, financiar-bancar, comercial, cultural-ºtiinþific, de învãþãmânt, de densitate de 8075 loc./kmp. Din
transport, informaþional, sportiv ºi turistic al þãrii. totalul populaþiei, 18,4% este
Localizare. Oraºul se aflã situat în S-SE României, în Câmpia Vlãsiei, la populaþie tânãrã, de cel mult 18
90 m altitudine, pe râurile Dâmboviþa ºi Colentina, aproximativ la aceeaºi ani, iar 18,8% este populaþie de
latitudine cu oraºele Belgrad, Genova, Bordeaux ºi Ialta. Are o suprafaþã de 60 de ani ºi peste. Rata
228 kmp, cu plan radiar concentric ºi este împãrþit în ºase sectoare. natalitãþii a fost în 2002 de 7,7
Relieful pe care se situeazã oraºul Bucureºti este format din interfluvii la mie, iar cea a mortalitãþii 11,1
largi, netede, cu aspect de câmpuri, ce coboarã pe direcþia NNV-SSE. Relieful la mie, rezultând astfel un spor
este dominat de mai multe coline (martori de eroziune ai Dâmboviþei), printre natural negativ de -3,4 la mie.
care se remarcã dealurile Cotroceni, Spirii, Filaret, Belu, Vãcãreºti etc). Din punct de vedere economic
Clima are uºoare nuanþe excesive ºi diferenþieri ale valorilor termice ca este cel mai important centru al
urmare a încãlzirii suplimentare a reþelei stradale, a arderilor de combustibil þãrii, având funcþii complexe.
industrial ºi casnici, a radiaþiei exercitate de zidurile clãdirilor, asfaltului,
acoperiºurilor din tablã etc. Valorile temperaturii medii anuale sunt între 10,5
ºi 12°C. Verile sunt caniculare ºi deseori secetoase, iar iernile reci ºi însoþite
frecvent de viscole. Cantitatea de precipitaþii este de 600 mm anual, cele mai
mari valori înregistrându-se în perioada mai-iulie, ploile având caracter
torenþial.
Hidrografia. Prin centrul oraºului trece Dâmboviþa, care strãbate oraºul pe
direcþia NV-SE, pe circa 22 km. Cursul sãu a fost Bucureºti. Ateneul Român.
amenajat în 1865, rectificat ºi canalizat în 1880-
1882, ºi complet modernizat ºi regularizat în 1985-
1987.
Valea Colentinei dreneazã partea de N-NE a
Bucureºtiului pe o distanþã de 33 km, având o luncã
îngustã, dar bine conturatã, maluri abrupte ºi nu
prea înalte (7-12 m).
Aspecte urbanistice. De-a lungul existenþei
sale istorice, Bucureºtiul a fost supus unor
permanente modificãri, survenite mai ales dupã
1965, care au culminat cu demolarea unei mari
porþiuni din zona central istoricã ºi construirea unui
nou centru politico-administrativ, dominat de actualul
Palat al Parlamentului, Bulevardul Unirii ºi de
numeroase blocuri standard pentru locuit.
Ultimii ani au adus o dezvoltare edilitarã explozivã, prin apariþia de noi
cartiere, atât în interiorul oraºului, cât ºi în zonele limitrofe.
43
Geografie
ORAªUL BRAªOV
Dimensiuni demografice ºi Localizare. Braºovul este situat în depresiunea Bârsei, la 520-650 m

economice. Populaþia altitudine, la poalele masivului Tâmpa ºi ale prelungirilor nordice ale masivului
Braºovului este de 314.225 loc. Postãvaru, având o suprafaþã de 73,6 kmp.
(densitatea: 4.269 loc./kmp). Industria construcþiilor de maºini are cea mai mare pondere în producþia
Este un mare nod feroviar ºi globalã industrialã a oraºului, urmatã de chimie, textile, prelucrarea lemnului,
rutier ºi al doilea centru pielãrie ºi încãlþãminte, materiale de construcþii etc. Braºovul este ºi un
industrial al þãrii, dupã important centru universitar ºi beneficiazã de un fond arhitectonic de o valoare
Bucureºti. inestimabilã (Piaþa Sfatului, Biserica Neagrã, Turnul Alb, Biserica Bartolomeu,
Biserica Sf. Nicolae etc.).
Prima menþiune documentarã dateazã din anul 1234, când localitatea
apare înscrisã în Catalogus Minivensis cu numele de Corona - varianta
latinizatã a numelui dat de cãtre fondatorii sãi saºi, care l-au numit Kronstadt
(Oraºul Coroanei). Mai târziu, în documente apar ºi alte denumiri precum
Brassovia (1251), Barasu (1252), Braso (1328), Brassov (1331). În secolele
XIV - XVIII a fost principalul centru comercial ºi meºteºugãresc din SE
Europei. În secolul XIX cunoaºte o rapidã industrializare, devenind unul dintre
polii economici ai Transilvaniei.
Simbolul Braºovului este Biserica Neagrã, o impozantã bisericã evan-
ghelicã datând din sec. XVII, iar cea mai cunoscutã zonã este Piaþa Sfatului.
Dupã 1989, industria Braºovului a fost drastic restructuratã, marile sale
fabrici de autocamioane, rulmenþi sau tractoare fiind reorganizate sau închise.
Dupã câþiva ani de rapidã decãdere, industria braºoveanã a reuºit sã se
refacã prin aportul masiv al investiþiilor strãine.
Braºov. Piaþa Sfatului.
Braºovul este centrul celei mai

importante zone turistice a
României. În imediata sa
apropiere se aflã zona Bran -
Moeciu (arealul cu cea mai
dinamicã dezvoltare din întreaga
þarã) ºi Poiana Braºov (una
dintre puþinele staþiuni româneºti
care ºi-au pãstrat neºtirbit
prestigiul internaþional), dar ºi
cetãþile de la Râºnov, Prejmer
sau Hãrman, ori lanþul de
staþiuni de pe Valea Prahovei.
44
ORAªUL CONSTANÞA
Localizare. Reºedinþã a judeþului cu acelaºi nume, oraºul Constanþa este Dimensiuni demografice ºi
situat în extremitatea de SE a României, în Podiºul Dobrogei de sud, pe economice. Constanþa are o
þãrmul de vest al Mãrii Negre, la o altitudine de 0,60 m. Suprafaþa oraºului este populaþie de 348.000 loc., cu o
de 57,4 kmp. Oraºul de astãzi este aºezat pe teritoriul fostei colonii comerciale densitate de 5.963 loc./kmp. Este
elene Tomis, întemeiatã în sec. VII-VI î.Hr. cel mai mare port maritim al
Relieful. Oraºul este situat într-o zonã de podiº tabular cu aspect de României ºi din Bazinul Mãrii
câmpie înaltã, având în fundament o platformã alcãtuitã din ºisturi verzi, peste Negre, cu un trafic de circa
care sunt depozite calcaroase ºi gresii de vârstã cretacicã ºi terþiarã, acoperite 80 mil. tone mãrfuri anual. În
cu o cuverturã groasã de loess. 1896 a început construcþia
Clima. Regimul climatic se caracterizeazã prin veri cãlduroase ºi portului modern Constanþa, sub
secetoase ºi ierni blânde, ca urmare a influenþei brizelor marine. Influenþa conducerea inginerului Anghel
Mãrii Negre se manifestã în sezonul cald prin scãderea uºoarã a mediilor Saligny, iar în 1909 a avut loc
termice lunare, iar în anotimpul rece prin acþiunea moderatoare care inaugurarea acestuia în prezenþa
determinã temperaturi mai puþin coborâte. regelui Carol I. În prezent,
Turismul. Constanþa are numeroase obiective istorice cum ar fi: vestigiile alãturi de vechiul port
cetãþii Tomis, edificul roman cu mozaic, moscheea, catedrala ortodoxã, funcþioneazã ºi portul Constanþa
biserica elenã Metamorfosis, catedrala ortodoxã Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel, Sud – Agigea, la Constanþa
statuia lui Ovidiu, Muzeul de Artã Popularã, Muzeul Marinei, Muzeul Mãrii ºi putând opera nave de pânã la
Muzeul de Artã. 250.000 tdw. Constanþa este
Constanþa este ºi polul turismului litoral românesc. În imediata sa importantã ºi prin ºantierul sãu
apropiere, la nord, se aflã staþiunile Mamaia ºi Nãvodari, iar în sud Eforie naval, care produce ºlepuri,
Nord, Eforie Sud, Techirghiol, Costineºti, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, cargouri ºi nave maritime de
Saturn, Mangalia, 2 Mai ºi Vama Veche. mare tonaj ºi realizeazã
reparaþii navale.
Constanþa. Cazinoul.
Constanþa este cel de-al doilea

oraº al României, dupã
Bucureºti, care a instituit în
jurul sãu o zonã metropolitanã.
Zona metropolitanã Constanþa
are o populaþie de peste
jumãtate de milion de locuitori.
45
Geografie
ACTIVITÃÞILE ECONOMICE
(CARACTERISTICI GENERALE)
Activitãþile economice desfãºurate la nivel european au caracteristici
complexe, reprezentate de:
- unificare progresivã;
- dependenþã puternicã de schimburile internaþionale;
- economii unite atât pe cale naturalã cât ºi instituþional;
- intensa specializare pe alte coordonate decât cele naþionale;
- fragmentarea ofertei, datã de mãrimea pieþei ºi de specificitatea cererii;
- fragmentarea puternicã a cererii, datã de diversitatea culturalã;
- puternica eterogenitate a serviciilor;
- costuri de producþie mari (mai mari decât cele din SUA sau Japonia);
- grad de competitivitate ºi productivitate inferior industriilor asiatice
sau ale S.U.A.
Principalii parteneri comerciali ai României
46
Politici economice naþionale sau politici europene? Aderarea
României la UE presupune, spre exemplu, printre altele, renunþarea la
prerogativele naþionale de bazã în materie de stabilire ºi aplicare de politici
economice, dar aceastã renunþare nu este un simplu act de transfer de
prerogative, deoarece priveºte capacitatea unei economii de a-ºi
compatibiliza funcþionarea cu un alt spaþiu (UE), fãrã costuri excesive, de o
parte ºi de alta.
Excedent ºi deficit comercial în raport cu partenerii europeni. În
domeniul industriei chimice, România înregistreazã un clar deficit comercial
faþã de partenerii europeni, în condiþiile în care volumul importurilor a rãmas
constant, în timp ce exporturile au scãzut la jumãtate în ultimii cinci ani.
Materialele plastice, celuloza ºi hârtia produse în România sunt slab
performante, ceea ce le face din ce în ce mai puþin cerute la export. Industria
lemnului înregistreazã un excedent vizibil, bazat nu doar pe creºterea calitãþii
produselor finite (datoratã investiþiilor în tehnologie ºi atragerii de capital), ci
exploatãrii adeseori agresive a pãdurilor. Industria încãlþãmintei ºi industria
textilã au, la rândul lor, o competitivitate destul de ridicatã, actualmente aceste
ramuri reprezentând 32,43% din totalul exportului. Industria sticlei ºi ceramicii
are în schimb de pierdut datoritã competitivitãþii reduse, nereuºind sã facã faþã
concurenþei producãtorilor din sud-estul Asiei. În domeniul industriei
metalurgice, evoluþia este fluctuantã. Predominã la export produsele
energofage, în detrimentul celor care înglobeazã înaltã tehnologie.
Un eveniment al exporturilor l-a cunoscut industria construcþiilor de maºini,
prin exportul de automobile. În declin, însã, este agricultura, care reuºeºte sã
vândã din ce în ce mai puþine produse în Europa ºi mai ales în spaþiul UE.
În ceea ce priveºte relaþiile cu partenerii din afara spaþiului UE, se remarcã
volumul mare al importurilor din þãri precum Rusia ºi Ucraina, de unde
România aduce în special petrol, gaze naturale ºi minereuri.
47
Geografie
INDUSTRIA ENERGIEI ELECTRICE LA NIVEL
EUROPEAN ªI ÎN ROMANIA
De o importanþã vitalã pentru dezvoltarea economico-socialã a lumii

contemporane, energia electricã este indispensabilã tuturor sectoarelor de
activitate. În plus, îmbunãtãþirea standardului de viaþã este direct legatã de
consumul de energie electricã.
STRUCTURA PRODUCÞIEI DE ENERGIE ELECTRICÃ
În funcþie de sursele primare energetice utilizate, se disting mai multe tipuri

de centrale electrice: termocentrale, hidrocentrale, centrale nuclearoelectrice,
geotermice, mareemotrice, eoliene, solare etc.
Termocentralele funcþioneazã pe baza combustibililor fosili (pãcurã, gaz
metan, cãrbune), prezentând avantajul de a fi construite cu investiþii relativ
mici ºi de a avea o ritmicitate în funcþionare, ceea ce explicã parþial faptul cã
acestea încã predominã în producþia mondialã de energie electricã.
Repartiþia geograficã este influenþatã de tipul de combustibil folosit. Cele
mai multe termocentrale sunt amplasate în bazinele carbonifere (bazinul
Moscovei, Ruhrului, Sileziei Superioare, Motru-Rovinari etc.). În þãrile
dependente de piaþa externã a combustibilului (Franþa, Italia etc.) acestea
sunt amplasate în zonele portuare.
Principalele centrale electrice din Europa

Alternative energetice
Centralele mareemotrice
valorificã forþa mareelor cu
amplitudine ridicatã. Centrale
mareemotrice funcþioneazã în
Franþa (La Rance), Marea
Britanie. Preþul energiei
electrice obþinutã astfel este
compatibil cu cel al
termoenergiei bazate pe cãrbuni
inferiori.
Alte surse de energie sunt
energia solarã, hidrogenul,
biomasa, fenomenul de conversie
marinã, energia valurilor ºi a
curenþilor oceanici.
48
Hidrocentralele utilizeazã forþa apelor curgãtoare, pe care o transformã în
energie electricã. Cele mai favorabile puncte pentru captarea energiei
hidraulice sunt pragurile, cataractele, cascadele ºi defileele adânci. Þãri cu
pondere însemnatã a hidroenergiei sunt: Norvegia, Austria, Elveþia, Suedia
etc. Hidrocentralele din Europa au de regulã puteri instalate care nu depãºesc
1500 MW. Excepþie fac hidrocentrala de pe Dunãre de la Porþile de Fier I ºi
marile hidrocentrale de pe Volga, Nipru ºi Don. Acestea sunt, de altfel ºi fluviile
europene cu cele mai impresionante amenajãri hidroenergetice. Pe Volga
funcþioneazã 13 hidrocentrale, între care Kuibâºev ºi Volgograd, cu o putere
instalatã de aproape 14.000 MW, pe Nipru ºase hidrocentrale, iar pe Dunãre
douã - Porþile de Fier I, cu 2050 MW, ºi Porþile de Fier II, cu 880 MW. În
România, amenajãri hidroenergetice importante sunt pe râurile Lotru (Lotru –
Ciunget - 550 MW), Argeº (Vidraru) , Bistriþa (Stejaru), Someº (Mãriºel), Olt,
Sebeº etc.
Principalele þãri producãtoare de energie electricã din Europa
49
Geografie
Centralele nuclearoelectrice folosesc metalele radioactive, furnizând
energie electricã pe douã cãi: prin fisiune nuclearã ºi prin fuziune nuclearã.
În România funcþioneazã expe- Multe state europene au pondere însemnatã a energiei nucleare în balanþa de
rimental o centralã eolianã la energie primarã: Franþa (75%), Belgia (67%), Suedia (45%), Elveþia (38%),
Topolog, în judeþul Tulcea, ca Bulgaria (27%) etc. În România, primul reactor nuclear de la Cernavodã a
parte a unui viitor parc eolian. intrat în funcþiune în 1996, având o putere instalatã de 730 MW ºi furnizând
10% din producþia de energie electricã a þãrii.
Centralele geotermice valorificã energia caloricã emanatã de câmpurile
geotermice din regiunile cu vulcanism activ ºi energia apelor calde provenite
din interiorul pamântului. Aceastã sursã de energie primarã s-a remarcat dupã
criza petrolului, centrale geotermice existând ºi în þãri europene. De altfel,
primele centrale geotermice s-au construit în Italia ºi Islanda. Ponderea
energiei obþinute pe aceastã cale este însã modestã. În România, ape termale
ascensionale sunt localizate în vestul þãrii, la Oradea, Geoagiu ºi Bãile
Herculane.
Centralele eoliene valorificã energia furnizatã de vânt. Centrale eoliene
funcþioneazã astãzi în Marea Britanie, Germania, Olanda, locurile favorabile
fiind pe insule, þãrmuri ºi în zonele montane, unde frecvenþa ºi intensitatea
vântului este mai ridicatã.
Principalele centrale electrice din România.
50
SISTEME DE TRANSPORT ÎN EUROPA
Politica UE în domeniul
Transportul are o semnificaþie deosebitã pentru relaþiile economice, politice sistemelor de transport.
ºi culturale dintre þãrile lumii, servind ca instrument de legãturã între acestea. Principiile fundamentale ale
Transportul faciliteazã accesul la resursele naturale ºi stimuleazã Politicii Comune de Transport
schimburile comerciale. sunt definite încã din 1957 prin
Infrastructura de transport cuprinde strãzile, autostrãzile, cãile ferate, Tratatul de la Roma:
canalele navigabile, culoarele de zbor, conductele etc., dar ºi terminalele La începutul anilor ‘90, au fost
(aeroporturile, staþiile feroviare, autogãrile etc.), mijloacele de transport înregistrate progrese în ceea ce
(trenuri, vapoare, aeronave, autovehicule etc.), împreunã cu toate aspectele priveºte liberalizarea ºi armo-
ce þin de proiectare, construcþie, diagnozã ºi exploatare a autovehiculelor, nizarea politicilor de transport.
trafic rutier, management. S-a pus problema dezvoltãrii
infrastructurii (reþelele trans-
INTEGRAREA SISTEMELOR DE TRANSPORT DIN europene Networks ºi TEN) dar
ROMÂNIA ÎN REÞELELE EUROPENE ºi impactul negativ asupra me-
diului, siguranþa transporturilor,
Principala problemã cu care se confruntã sistemele noastre de transport protecþia socialã, relaþiile
este legatã de dependenþa exageratã de utilizarea mijloacelor de transport externe ºi politicile de taxare.
poluante ºi aglomerate. În septembrie 2001 s-au propus
România se gãseºte într-un amplu proces de punere în practicã ºi de mãsuri pentru revizuirea politicii
dezvoltare a unor programe de transport în acord cu standardele UE. Au fost de transport, astfel încât aceastã
investite fonduri semnificative în urmãtoarele domenii prioritare: activitate sã devinã mai
- în transportul rutier: soluþii privind tehnologia, siguranþa ºi legislaþia eficientã, evitându-se pierderile
mediului înconjurãtor; economice cauzate de ambute-
- în transportul feroviar: ameliorarea organizãrii ºi finanþãrii companiilor iaje, poluare ºi accidente. În
feroviare, simultan cu coordonarea serviciilor din statele membre; anul 2005 a intrat în vigoare
- în transportul aerian: soluþii privind siguranþa ºi organizarea infrastructurii; noul cod rutier, care prevede
- în transportul maritim: întãrirea legislaþiei de securitate a UE. sancþiuni mai drastice pentru a
Dezvoltarea sistemelor de transport ºi alinierea la standardele europene facilita circulaþia pe drumurile
este motivatã de necesitatea racordãrii coerente a reþelei noastre la reþeaua naþionale.
europeanã ºi corelarea proiectelor de dezvoltare ale României cu cele din
þãrile vecine.
TRANSPORTURILE ÎN ROMÂNIA
Transporturile feroviare. Pentru realizarea compatibilitãþii reþelei

feroviare româneºti cu cea a UE sunt necesare urmãtoarele mãsuri:
a. integrarea României în coridoarele transeuropene IV (Berlin – Arad –
Braºov – Bucureºti – Constanþa – Istanbul), IX (Helsinki – Moscova – Kiev –
Chiºinãu – Bucureºti – Plovdiv), respectiv Berlin – Timiºoara – Calafat – Sofia
– Salonic.
b. alinierea tehnicã a infrastructurii la trenurile de mare vitezã TER
c. extinderea reþelei trenurilor Intercity;
d. crearea unor servicii la standardele europene;
e. introducerea trenurilor expres de noapte pe rutele lungi interne ºi
internaþionale.
51
Geografie
Reþeaua româneascã de cãi ferate este formatã din nouã magistrale, care
leagã Bucureºtiul de cele mai importante zone ale þãrii, la care se adaugã
numeroase linii principale ºi secundare, exploatate atât pentru traficul de
România. infrastructura persoane, cât ºi pentru cel de mãrfuri. Magistralele feroviare româneºti sunt:
feroviarã publicã. M1 - Bucureºti - Craiova - Timiºoara (se continuã spre Belgrad prin
- lungime reþea- 11.380 km; Stamora-Moraviþa);
- reþea electrificatã - 3971 km; M2 - Bucureºti - Arad - Curtici (se continuã spre Budapesta - Praga - Berlin
- densitate reþea - 48 km la sau Budapesta - Viena - München - Strassbourg - Paris) (Coridorul IV
1000 kmp teritoriu; european);
- staþii de cale feratã - 1419; M3 - Bucureºti - Braºov - Oradea (se continuã spre Budapesta prin
- triaje de cale feratã - 21; Episcopia Bihorului) (Coridorul IV european);
- poduri - 4236; M4 - Bucureºti - Braºov- Satu Mare;
- tuneluri (nr./km) - 211/63 M5 - Bucureºti - Ploieºti - Suceava (se continuã spre Kiev - Varºovia -
Moscova prin Vicºani) (Coridorul IX european);
M6 - Bucureºti - Iaºi - Ungheni (spre Moscova - Coridorul IX);
M7 - Bucureºti - Fãurei - Galaþi, spre Ucraina;
M8 - Bucureºti - Constanþa, spre Bulgaria prin Vama Veche;
M9 - Bucureºti - Giurgiu, spre Bulgaria, Turcia, Orientul Apropiat - Coridorul
IV ºi IX.
Transporturile rutiere. Infrastructura rutierã în România nu corespunde
în totalitate standardelor europene, deºi este cunoscut faptul cã dintre toate
tipurile de transport, cel rutier a înregistrat cea mai mare ratã de dezvoltare. În
prezent se urmãreºte luarea unor mãsuri de întreþinere ºi reparaþii în vederea
racordãrii reþelei rutiere naþionale la marile coridoare europene IV, VII ºi IX. O
infrastructurã de transport eficientã, conectatã la reþeaua europeanã de
transport, contribuie la creºterea competitivitãþii economice, faciliteazã
integrarea în economia europeanã ºi permite dezvoltarea de noi activitãþi pe
piaþa internã. În proiectele de reabilitare privind transportul rutier, România are
în vedere construcþia ºi modernizarea a cinci autostrãzi:
A1- Nãdlac - Arad - Deva - Sibiu - Piteºti - Bucureºti, estimatã sã fie gata
în 2014; segmentul Bucureºti - Piteºti este deja terminat. (lungimea totalã a
autostrãzii A1 va fi de 620 km, din care sunt în folosinþã 113 km);
A2 - Bucureºti - Constanþa, cu o lungime finalã de 225 km, din care 70%
sunt deja daþi în folosinþã (tronsonul Bucureºti - Cernavodã); finalizare
estimatã pentru anul 2010;
A3 - Borº - Cluj-Napoca - Sighiºoara - Braºov - Bucureºti (lucrãri demarate
în 2004, finalizare estimatã pentru 2012);
A4 - Iaºi - Piatra Neamþ - Târgu Mureº (în proiect, finalizare estimatã
pentru 2020);
A5 - Albiþa - Focºani - Ploieºti (în proiect, finalizare estimatã pentru 2016).
Transporturile aeriene au cunoscut o importantã dezvoltare, determinatã

de creºterea economiei, de implicarea tot mai activã a României în schimbul
internaþional de mãrfuri ºi în turismul internaþional.
Principala companie aerianã româneascã este TAROM care a fost
52
53
Geografie
restructuratã pentru a deveni mai competitivã pe piaþã. Acesteia i se alãturã
un numãr de companii particulare mai mici.
Principalele aeroporturi internaþionale ale României sunt: Bucureºti -
Otopeni, Timiºoara, Arad, Constanþa - Mihail Kogãlniceanu, Satu Mare, Cluj-
Napoca, Suceava ºi Sibiu. O serie de aeroporturi deservesc traficul intern:
Oradea, Baia Mare, Târgu Mureº, Bacãu, Tulcea ºi Caransebeº.
Transporturile navale. Transportul maritim este asigurat prin cele trei

porturi la Marea Neagrã (Constanþa, Mangalia ºi Midia), precum ºi prin
porturile fluvial-maritime de la Dunãre (Brãila, Galaþi, Tulcea ºi Sulina), care au
caracteristici tehnice ce permit accesul navelor maritime.
Capacitatea de trafic a portului Constanþa este de cca. 105 mil. tone pe an.
Traficul de mãrfuri derulat a fost de 37,5 milioane tone în 2005. Portul se
desfãºoarã pe o suprafaþã de 1312 ha ºi un acvatoriu portuar de 2614 ha.
Infrastructura portului cuprinde o reþea de cheiuri de 29,83 km, cu adâncimi la
dane de 19 m, putându-se asigura accesul navelor de capacitate maximã de
165.000 tdw pentru mãrfuri în vrac ºi a navelor de 250.000 tdw tancuri ºi
pentru mãrfuri lichide.
Transportul fluvial se realizeazã pe Dunãre unde sunt amenajate 30

porturi ºi puncte de încãrcare, cu o capacitate totalã de trafic de 52 mil. tone
pe an. În anul 2005, transportul fluvial a fost realizat în proporþie de 95,5% cu
nave private.
MEDIU ÎNCONJURÃTOR ªI
PEISAJE
Mediu înconjurãtor sau mediu Mediu înconjurãtor ºi peisaj. Mediul înconjurãtor reprezintã totalitatea
geografic? Noþiunea de mediu elementelor naturale ºi antropice care înconjoarã omul, elemente
înconjurãtor este sinonimã cu interconectate prin fluxuri de energie ºi materie. Noþiunea de peisaj are un
cea de mediu geografic, fiind o înþeles similar, indicând un tip de mediu care se delimiteazã de altele prin
exprimare antropocentristã a caracteristici relativ comune ºi omogene într-un spaþiu dat.
acesteia. Influenþa omului asupra mediului. Europa a fost locuitã de timpuriu,
populaþia continentului crescând în mod constant ºi exercitând presiuni tot mai
mari asupra mediului înconjurãtor. Toate componentele acestuia au suferit
modificãri majore de-a lungul timpului. Relieful continentului a fost afectat
direct de exploatarea minereurilor ºi diferite amenajãri pentru construcþii,
solurile au suferit degradãri severe din cauza poluãrilor accidentale, dar ºi a
utilizãrii de substanþe chimice în agriculturã, apele subterane au fost
supraexploatate. La ora actualã se apreciazã cã 14% din emisiile globale de
dioxid de carbon provin din Europa de Vest. Impactul activitãþilor antropice
asupra mediului înconjurãtor a atins apogeul în anii 1960-1970.
Divizarea continentului în douã blocuri politice antagonice s-a reflectat ºi în
starea mediului înconjurãtor. În þãrile vestice, impactul antropic se manifesta
54
prin creºterea accentuatã a numãrului de autovehicule, prin utilizarea
îngrãºãmintelor chimice în agriculturã ºi prin activitãþi industriale dinamice. În
þãrile blocului comunist, se urmãrea industrializarea rapidã, iar exploatarea Cu toate cã este un continent cu
resurselor naturale nu þinea cont de problemele mediului. Dacã þãrile vestice o suprafaþã redusã, lungimea
au început sã ia mãsuri de protecþie încã din deceniile 1970 -1980, o politicã coastelor europene este foarte
de mediu comunã pentru cea mai mare parte a continentului a putut fi mare, iar gradul de locuire a
conceputã ºi implementatã abia din anii 1990, odatã cu procesul de extindere regiunilor costiere a fost mereu
a Uniunii Europene. foarte ridicat.
Mediul natural ºi mediul antropic. Din punct de vedere al nivelului de Explicaþi care sunt avantajele
modificare a caracteristicilor originale, se disting douã tipuri majore de mediu economice ale locuirii în zonele
înconjurãtor: natural ºi antropic. În Europa se înregistreazã unul dintre cele costiere. Reamintim cã mediul
mai ridicate nivele de antropizare de pe planetã, puþine regiuni de pe continent costier include litoralul ºi
conservându-se încã în stare naturalã. Omul a ajuns în cele mai puþin platforma continentalã.
accesibile locuri de pe continent. De exemplu, în Alpi existã ºosele la înãlþimi
de peste 3.800 m. Prin emisiile de gaze ºi prin deversarea de substanþe
rezultate din activitãþile sale curente în apele
curgãtoare, omul influenþeazã indirect ºi cele mai Peisaj litoral puternic modificat antropic, la Nisa, într-un
îndepãrtate puncte ale continentului. În prezent, limita mediul subtropical mediteranean
dintre mediul natural ºi cel antropic este în Europa mai
degrabã convenþionalã.
Tipuri de mediu natural. La nivel planetar, mediul
înconjurãtor se divide în trei tipuri majore de mediu,
legate în primul rând de distribuþia uscat-apã: mediu
marin, mediu costier, mediu continental. Toate cele trei
tipuri de mediu sunt bine reprezentate la nivel
european.
În funcþie de tipul de relaþii dintre componentele
mediului înconjurãtor, în Europa se disting
urmãtoarele medii geografice, reflectate implicit în
peisaj: mediul subtropical mediteranean (pe
coastele Mãrii Mediterane ºi în vestul Aceastã ºosea din Alpii Dolomitici (Italia) ilustreazã gradul ridicat
Peninsulei Iberice), mediul temperat oceanic de antropizare pe care l-a atins Europa
(al pãdurilor de foioase, în Europa Vesticã ºi
Centralã), mediul temperat continental (al
stepei ºi al silvostepei, în Europa Esticã),
mediul temperat rece (al pãdurilor de
conifere, în jumãtatea nordicã a Câmpiei
Ruse, Scandinavia), mediul subpolar (de
tundrã, în extremitatea nordicã a
continentului) ºi mediul montan. Toate aceste
medii se întrepãtrund în multe situaþii, având
ca rezultat o mare varietate de peisaje.
Mediul antropic poate fi împãrþit în douã
subtipuri majore: mediul urban ºi mediul
rural. Din punct de vedere al mediului
55
Geografie
înconjurãtor, diferenþierea dintre acestea constã în nivelul de modificare a
elementelor mediului. În cazul oraºelor, mediul este de cele mai multe ori
complet modificat, în timp ce în cazul aºezãrilor rurale, modificãrile sunt mai
reduse, pãstrându-se elemente naturale puþin afectate de impactul antropic.
Tipuri de mediu în România. Teritoriul României este un spaþiu în care se
regãsesc mai multe tipuri de mediu dintre cele enumerate anterior. La est ºi
sud de Carpaþi dominã mediul de stepã ºi silvostepã, în vreme ce la vest de
arcul carpatic, influenþele oceanice sunt mai accentuate. Se remarcã faptul cã
deºi influenþele climatice au un rol major în generarea unor tipuri de mediu,
relieful este un element care impune diferenþieri majore. De aceea, una din
clasificãrile tipurilor de mediu din România are la bazã relieful. Din acest punct
de vedere se disting urmãtoarele tipuri majore de mediu: mediul montan,
mediul regiunilor deluroase, mediul câmpiilor ºi podiºurilor joase ºi mediul
costier. La acestea se adaugã mediul regiunilor umede.
Mediul montan se caracterizeazã prin energie mare de relief, climat rece ºi
cu precipitaþii bogate, reþea hidrograficã permanentã, vegetaþie dominatã de
pajiºti alpine, în partea superioarã, sau de pãduri de conifere ºi de foioase.
Mediul regiunilor deluroase apare în Subcarpaþi, Podiºului Transilvaniei,
Dealurile Banatului ºi Criºanei, Podiºul Mehedinþi, Podiºul Getic ºi Podiºul
Moldovei. Altitudinile sunt curpinse, în general, între 200 ºi 800 m,
temperatura medie multianualã este curpinsã între 6 ºi 10°C, cantitãþile anuale
de precipitaþii se situeazã, în medie, între 500 ºi 800 mm, iar pãdurile de
foioase reprezintã vegetaþia caracteristicã.
Mediul câmpiilor ºi podiºurilor joase se regãseºte în Câmpia Banato-
Criºanã, Câmpia Românã ºi Podiºul Dobrogei. Energia de relief ºi altitudinile
sunt reduse, temperaturile sunt ridicate, iar precipitaþiile scad sub 600 mm.
Vegetaþia ierboasã, de stepã, în amestec cu pãduri de foioase, dau nota
caracteristicã acestui tip de peisaj. Reþeaua hidrograficã este dominatã de
cursurile mijlocii sau inferioare ale celor mai mari râuri din România (Mureº,
Olt, Argeº, Siret etc.).
Mediul costier în România. Din Mediul costier poate fi întâlnit pe litoralul românesc la Marea Neagrã,
punct de vedere fizico-geografic, având douã subtipuri: mediul deltaic ºi lagunar, la nord de Capul Midia, ºi
mediul costier cu falezã, carac- mediul costier cu falezã, între Capul Midia ºi graniþa cu Bulgaria. Acest tip de
teristic litoralului sudic româ- mediu include un relief emers ºi unul submers, se distinge prin moderaþie
nesc, se extinde ºi în Bulgaria. termicã în tot timpul anului, precipitaþii scãzute ºi înveliº biogeografic specific.
Regiunile umede includ luncile râurilor interioare, lacurile ºi mlaºtinile.
Aplicaþie. Acest tip de mediu are un caracter azonal, gãsindu-ºi locul în oricare alt tip de
Completaþi tabelul de mai jos! mediu.
Tipuri de mediu din România Principalele modalitãþi de valorificare economicã
56
REGIUNI GEOGRAFICE ÎN EUROPA

ªI ÎN ROMÂNIA
Regionarea geograficã. O regiune este o porþiune a suprafeþei terestre
care prezintã omogenitate din punctul de vedere al acelor caracteristici care o
individualizeazã faþã de teritoriile vecine. Regionarea geograficã are la bazã
omogenitatea trãsãturilor geografice, ceea ce presupune un ansamblu de
elemente care trebuie analizate integrat. Delimitarea regiunilor este dificilã
când se iau în calcul toate trãsãturile geografice (fizice ºi umane), iar când se
adaugã ºi cele administrative, aceasta devine ºi mai complicatã ºi tocmai de
aceea, de multe ori, în lucrãrile de specialitate sau în actele oficiale pot exista
mai multe versiuni.
Regiunile geografice ale Europei. Având drept criteriu poziþia geograficã,
la nivelul continentului pot fi individualizate câteva regiuni geografice de rang
Regiunile geografice ale Europei
57
Geografie
superior: Europa vesticã, Europa nordicã, Europa esticã, Europa sudicã,
Europa centralã. Din acest criteriu aparent simplu al poziþiei geografice rezultã
de fapt criterii de o mai mare complexitate (climã, vegetaþie, activitãþi
tradiþionale º.a.). Delimitarea regiunilor devine problematicã atunci se iau în
În România, regionarea calcul graniþele statelor, pentru cã nu întotdeauna teroriul unui stat se
geograficã are la bazã unitãþile încadreazã în totalitate în aceeaºi regiune delimitatã geografic. De exemplu,
majore de relief, pentru cã Franþa are caracteristici evident mediteraneene în sud, dar cum în cea mai
varietatea reliefului determinã mare parte a teritoriului caracteristicile sunt atlantice, aceasta este integratã
varietatea peisajelor. În cadrul Europei vestice. În acelaºi timp, prin cultura sa ºi limba cu origini latine, ca ºi
unitãþilor care aparþin aceleiaºi prin religia catolicã este mai degrabã compatibilã cu regiunea mediteraneeanã
trepte de relief, poziþia lor faþã vesticã. O astfel de problemã se poate pune ºi în cazul României, care în
de o anumitã influenþã climaticã accepþiunea geopoliticã este inclusã la Europa Esticã, pe când poziþia
este al doilea criteriu important geograficã o plaseazã în Europa Centralã. Cultural, în schimb, este o þarã
de individualizare. latinã, dar cu puternice influenþe balcanice.
CARACTERISTICI ALE UNOR REGIUNI

GEOGRAFICE*
DELTA DUNÃRII
Formarea Deltei Dunãrii. Delta Delta Dunãrii este situatã în sud-estul þãrii, la gurile de vãrsare ale
Dunãrii s-a format prin Dunãrii. Se detaºeazã foarte uºor de celelalte regiuni, trãsãtura cea mai
colmatarea cu aluviunile aduse evidentã fiind predominarea suprafeþelor umede (75% din suprafaþã) ºi a unei
de fluviu a unui fost golf vegetaþii specifice.
(Halmiris), fiind cea mai recentã Delta Dunãrii este o câmpie fluvialã în curs de formare. Altitudinea sa
unitate de relief a Europei (s-a maximã este de 12,4 m (pe grindul Letea), iar cea medie de 0,5 m.
format în ultimii 10.000 de ani, Uscatul deltei este format din trei tipuri de grinduri: grinduri continentale,
în Holocen). La formare ºi-au care reprezintã resturi ale uscatului predeltaic, existente în partea de nord
adus contribuþia mai mulþi (grindurile Chilia, Stipoc); grinduri fluviatile, situate de-a lungul braþelor, ºi
factori, acþiunea lor conducând grinduri fluvio-maritime, situate în estul deltei, transversal faþã de braþe: Letea,
spre acelaºi rezultat: Caraorman, Sãrãturile, Ivancea etc.
acumularea aluviunilor. Aceºtia Suprafeþele acvatice includ: braþele principale (de la nord la sud, Chilia -
au fost: mareea extrem de cel mai lung ºi cu cel mai mare debit, Sulina - cel mai scurt ºi cu cel mai mic
redusã, înclinarea foarte micã a debit, navigabil, prin intervenþie antropicã pentru nave de tonaj mare, ºi Sf.
terenului în zona fostului golf ºi Gheorghe), braþe secundare, gârle, canale, lacuri (Roºu, Puiu, Lumina,
a platformei continentale, Dranov, Gorgova), mlaºtini ºi bãlþi (ultimele douã dominã suprafaþa deltei).
cantitatea mare de aluviuni Adâncimea maximã atinsã în Deltã este de 39 m, pe braþul Chilia.
adusã de fluviu, construirea de Topoclimatul de deltã, cu influenþe pontice, dar ºi de ariditate se
cãtre curenþii marini din lungul concretizeazã în valori extreme pentru România: cea mai scãzutã cantitate
þãrmului a unor cordoane anualã de precipitaþii (345 mm, la Sulina) ºi cele mai ridicate temperaturi medii
litorale (actualele grinduri anuale (> 11°C ).
maritime din deltã), care au Vegetaþia ºi solurile sunt intrazonale (vegetaþie de mlaºtini, de nisipuri,
închis golful. soluri nisipoase, lãcoviºti), iar fauna este de o mare varietate.
Singurul oraº din deltã este Sulina; satele sunt mici, adunate, cu funcþii
58
mixte (agro-piscicole, turistice). Densitatea populaþiei este extrem de micã ºi,
pe lângã români, trãiesc numeroºi ruºi-lipoveni.
Intervenþiile antropice au dus la apariþia de poldere agricole ºi amenajãri
piscicole sau silvice. Îndiguirea, desecarea ºi controlul circulaþiei apei pentru
pisciculturã ºi exploatãri stuficole s-a fãcut mai ales în câmpia deltaicã înaltã.
Primul areal fost desecat în 1949. În perioada 1960-1965 s-a intervenit în
zonele Pardina ºi ªontea-Maliuc. Deºi au necesitat investiþii foarte mari,
exploatãrile cerealiere, stuficole sau piscicole astfel rezultate au funcþionat
defectuos. Intervenþia antropicã se face în continuare simþitã pe braþe ºi
canale, care rãmân navigabile datoritã dragãrii periodice.
Delta Dunãrii
59
Geografie
PODIªUL MEHEDINÞI
Situat în sud-vestul României, între Munþii Mehedinþi, Podiºul Getic,

Subcarpaþii Getici ºi Valea Dunãrii, Podiºul Mehedinþi are dimensiunile unei
diviziuni din unitãþile vecine, fiind un exemplu cã întinderea nu este un criteriu
obligatoriu pentru delimitarea regiunilor de un anumit rang. Podiºul Mehedinþi
este o unitate de acelaºi rang cu Podiºul Getic, Podiºul Moldovei etc.
Individualizarea sa ca unitate distinctã se bazeazã pe combinaþia dintre
caracteristicile montane (formarea în timpul orogenezei alpine ºi alcãtuirea
petrograficã – ºisturi critaline completate de calcare) ºi cele deluroase
(altitudini de 500-600 m) ºi de podiº (platouri interfluviale netede).
Relieful carstic este bine dezvoltat: lapiezuri, doline, polii cu lacuri
temporare (L. Zãton), peºteri (Topolniþa), poduri naturale (Podul de la
Ponoare), unele areale fiind rezervaþii naturale.
Pe fondul climatic de dealuri înalte se suprapun puternice nuanþe
submediteraneene, care, completate cu topoclimatul de adãpost la poalele
Munþilor Mehedinþi, creeazã un regim termic blând, cu temperatura medie
anualã 9,5°C ºi precipitaþii bogate (800 – 1000 mm). Etajul pãdurilor de stejar
Podiºul Mehedinþi. Ponoare (gorun), presãrat cu numeroase elemente mediteraneene
(cãrpiniþã, mojdrean, scumpie, alun trucesc, liliac º.a) se dezvoltã
pe argiluvisoluri, cambisoluri ºi rendzine. Râurile sunt scurte
(Bahna, Topolniþa, Coºuºtea) ºi au o scurgere influenþatã de
prezenþa carstului (cu pierderi subterane).
Satele sunt mici, risipite, iar singurul oraº este Baia de Aramã,
regiunea având o densitate micã a populaþiei (sub 50 loc./kmp).
Economia se bazeazã pe creºterea bovinelor ºi a ovinelor, la care
se adaugã exploatãrile forestiere ºi de roci de construcþie,
prelucrarea lemnului ºi olãritul. În aceste condiþii, regiunea
graviteazã economic ºi social spre spaþii de polarizare din jur
(Drobeta-Turnu Severin, în special).
60
CARPAÞII - STUDIU DE CAZ AL UNEI REGIUNI
GEOGRAFICE Moþii, o populaþie montanã.
Peste tot în lume, populaþiile
Cel mai lung lanþ muntos al Europei centrale, Carpaþii se înscriu în seria spaþiilor montane au dezvoltat
munþilor de vârstã alpinã, continuându-se spre vest cu Alpii ºi spre sud-est cu arii culturale specifice, adevã-
Balcanii. Au o formã bine particularizatã, arcuitã puternic pe teritoriul rate civizaþii care îmbinã
României, unde închid cea mai vastã arie depresionarã de pe continent caracteristicile geografice ºi so-
(Depresiunea Transilvaniei). Se desfãºoarã de la Valea Dunãrii (în Bazinul cio-culturale ale spaþiului
Vienei) pânã la Valea Timokului (în Serbia). Þãrile pe teritoriul cãrora se geografic în care se încadreazã
gãsesc Carpaþii sunt: Austria, Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia, Ucraina, muntele cu cele particulare mun-
România ºi Serbia. Pe harta de mai jos se poate observa cã României îi telui. Pot fi amintiþi, ca exemple,
revine cea mai mare parte a lanþului muntos. Prin suprafaþa ocupatã ºi prin incaºii, tibetanii, tirolezii. În
influenþa asupra caracteristicilor geografice, douã þãri pot fi considerate þãri Carpaþi, se remarcã prin speci-
carpatice: România ºi Slovacia. ficitate moþii. Moþii sunt
Altitudinea maximã este de 2655 m în vf. Gerlachowsky, din Munþii Tatra locuitorii Munþilor Apuseni (o
(Slovacia). Al doilea vârf este Moldoveanu (2 544 m), din Munþii Fãgãraº. regiune aflatã în bazinele supe-
Principalele trãsãturi ale reliefului sunt: altitudinea medie, gradul mare rioare ale Arieºului ºi Criºului
de fragmentare ºi accesibilitate, culmile rotunjite, uneori adevãrate platouri de Alb, incluzând teritorii din jude-
înãlþime. Doar anumite porþiuni înalte, dezvoltate pe roci metamorfice, au þele Alba, Arad, Cluj, Bihor ºi
aspect alpin, prin masivitate ºi prin prezenþa reliefului glaciar (Tatra, Carpaþii Hunedoara). Satele de tip risipit
Meridionali). Carpaþii includ cel mai lung lanþ de munþi vulcanici de pe se întâlnesc pânã la 1600 m,
continent, situat în vestul Carpaþilor Orientali româneºti (Oaº – Cãlimani – limita superioarã a aºezãrilor în
Harghita). Printre tipurile genetice de relief sunt bine reprezentate cel glaciar, România. Fãrã a forma un teri-
carstic, vulcanic, dar ºi forme stucturale bine puse în evidenþã, cum sunt cele toriu administrativ, Þara Moþilor
ale structurilor cutate dezvoltate pe fliº. este o regiune etnoculturalã
Diviziunile Carpaþilor. Cele douã diviziuni mari sunt Carpaþii de Vest ºi foarte bine particularizatã prin
Carpaþii de Sud-Est (harta). Primii, mai puþin extinºi, includ Carpaþii Vestici îmbrãcãminte, arhitecturã, obi-
(Occidentali) interiori ºi Carpaþii Vestici (Occidentali) exteriori. Carpaþii de Sud- ceiuri ºi sãrbãtori tradiþionale ºi
Est, mult mai extinºi, au o formã arcuitã, influenþatã, în momentul formãrii, de chiar prin anumite trãsãturi
fizice ale locuitorilor. Regiunea
Munþii Carpaþi ºi marile unitãþi de relief învecinate a fost o zonã de rezistenþã româ-
neascã, nucleu al unor miºcãri
sociale ºi politice: rãscoala con-
dusã de Horea, Cloºca ºi Criºan,
revoluþia de la 1848. De altfel,
Avram Iancu este un nume em-
blematic al regiunii. Ocupaþiile
tradiþionale sunt prelucrarea
lemnului, pãstoritul ºi mineritul,
la care se adaugã mai nou valo-
rificarea turisticã, principalele
atracþii fiind relieful carstic, sãr-
bãtorile populare (de exemplu,
Târgul de fete de pe Muntele
Gãina) ºi agroturismul.
61
Geografie
prezenþa, la exteriorul lor, a unor unitãþi geologice rigide (Platforma Rusã,
Orogenul Nord-dobrogean ºi Platforma Moesicã). Diviziunile lor sunt: Carpaþii
Estici (Orientali) Exteriori, Carpaþii Estici Interiori, Carpaþii de Sud
(Meridionali), Carpaþii Occidentali Româneºti ºi Carpaþii Sârbeºti.
Apele. Cea mai mare parte a Carpaþilor face parte din bazinul Dunãrii.
Toate râurile importante ale României izvorãsc din Carpaþi (Tisa, Someº,
Mureº, Criºuri, Olt, Argeº, Siret, Prut etc.); lor le se adaugã alþi afluenþi ai
Dunãrii (Vah, Hron), Nistrul, Vistula ºi afluenþi ai acesteia.
Clima. Caracteristicile climatice sunt diferenþiate în primul rând în funcþie
de altitudine, individualizându-se douã etaje climatice: alpin ºi montan.
Morfografia intervine ºi ea ca factor climatic prin conturarea climatului de
depresiune. Importante sunt ºi poziþia ºi orientarea culmilor în raport cu
circulaþia dominantã a aerului.
Vegetaþia, solurile, fauna. Vegetaþia este formatã din pãduri etajate de
fag ºi de conifere, urmate de pãºunile alpine, dezvoltate pe soluri din clasele
cambisoluri, spodosoluri ºi umbrisoluri. Dintre speciile faunistice,
reprezentative sunt capra neagrã, marmota, cerbul carpatin, ursul brun, râsul,
cocoºul de munte.
Resursele naturale sunt reprezentate de un fond forestier bogat, pãºuni
naturale, resurse minerale (minereuri feroase ºi neferoase, cãrbune, roci
pentru construcþii). Ele au determinat dezvoltarea unei economii specifice:
pãstorit, exploatarea ºi prelucrarea lemnului, minerit. Acestor activitãþi
tradiþionale li s-au adãugat exploatarea potenþialului hidroenergetic ºi a celui
turistic. Principalele staþiuni turistice de iarnã sunt Zakopane (Polonia), Mesto
Vysoke Tatry (Slovacia), Predeal (România), cãrora li se adaugã staþiuni
balneoclimaterice (Vatra Dornei, Bãile Tuºnad). Valorificarea acestor resurse
ºi gradul mare de accesibilate au fãcut ca spaþiul carpatic sã fie bine populat.
Oraºele. Printre oraºele mai importante se numãrã Košice, Banska
Bistrica, Bielsko Biala, Braºov, Reºiþa.
Aplicaþie. Reprezentaþi grafic Temperaturile medii lunare, temperatura medie anualã (An) ºi temperatura minimã abso-
temperaturile medii lunare ºi lutã (Mn) la staþiile meteorologice din Bod (depresinuea Braºov), Predeal ºi Vf. Omu.
cantitãþile lunare de Staþia
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An Mn
precipitaþii înregistrate la (altitud.)
staþiile meteorologice din Bod
-5,6 -3,0 2,3 8,7 13,3 16,1 17,9 17,8 13,8 8,4 2,9 -2,2 7,5 -38,5
tabelele alãturate. Analizaþi (508 m)
Predeal
modul în care altitudinea se -5,1 -4,4 -1,0 4,4 9,4 12,7 14,5 14,2 10,6 6,2 1,1 -3,1 5,0 -33,8
(1093 m)
manifestã ca factor Vf. Omu
-10,6 -11,0 -8,4 -4,6 0,4 3,4 5,4 5,7 2,8 -0,6 -4,7 -8,3 -2,5 -38,0
climatogen. Care dintre (2505 m)
Cantitãþile medii lunare ºi cantitatea medie anualã de precipitaþii (mm)
parametrii climatici din
tabele subliniazã fenomenul Staþia
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An
de inversiune termicã? (altitud.)
Bod
24 20 24 45 74 96 92 75 51 38 26 25 592
(508 m)
Predeal
51 54 54 77 113 142 119 102 63 66 45 55 936
(1093 m)
Vf. Omu
80 103 90 100 157 160 168 130 74 53 60 105 1278
(2505 m)
62
ÞÃRILE VECINE ROMÂNIEI
Suprafaþa (kmp) Populaþia (mil.)
Bulgaria 110.910 7,7
Republica Moldova 33.843 4,3
Serbia 88.480 10,1
Ucraina 603.700 46,7
Ungaria 93.030 9,98
Bulgaria, þara situatã la sud de România, ocupã nordul peninsulei

Balcanice ºi are ieºire la Marea Neagrã (378 km). Vecinii sãi sunt Serbia,
Macedonia, Grecia ºi Turcia.
Reliefului este variat, fiind dispus în ºiruri în care alterneazã formele joase
(câmpii, podiºuri sau depresiuni) cu lanþurile montane, ceea ce creeazã o
mare diversitate a peisajelor. Principalele unitãþi de relief sunt orientate vest –
est, poziþia medianã ocupând-o Munþii Balcani (Stara Planina, cu Vf. Botev –
2376 m). Depresiunea Sofiei ºi Câmpia Traciei Superioare (Câmpia Mariþei) îi
separã de Munþii Rila (cu altitudinea maximã a þãrii, 2 925 m în Vf. Musala),
Rodopi ºi Pirin; ultimii ocupând sud-vestul þãrii. Nordul þãrii cuprinde Câmpia
Înaltã a Dunãrii ºi Podiºul Ludogorie.
Climatul este temperat-continental cu puternice nuanþe mediteraneene,
care se resimt mai ales în Câmpia Mariþei.
România ºi þãrile vecine
63
Geografie
Apele, separate de Balcani, aparþin de douã bazine hidrografice: cel al
Mãrii Negre, prin Dunãre (cu Iskãr, Iantra, Lom) ºi cel al Mãrii Egee (Mariþa,
Tundja, Mesta, Struma). Vegetaþia naturalã
Sofia, Catedrala Ortodoxã
este variatã, incluzând stepã ºi silvostepã,
pãduri de foioase, pãduri de conifere ºi specii
mediteraneene.
Populaþia cuprinde bulgari (85%), turci,
þigani, tãtari etc. Evoluþia numericã are, ca ºi
în celelalte tãri din vecinãtate, tendinþe
descrescãtoare, determinate de un bilanþ
natural negativ ºi de un bilanþ migratoriu de
asemenea negativ. 70% din populaþie
trãieºte în mediul urban. Principalele oraºe
sunt Sofia, Plovdiv, Varna, Burgas, Ruse,
Pleven.
Dupã anul 2000, Bulgaria a cunoscut o
creºtere economicã susþinutã. Turismul litoral
este unul dintre domeniile economice cele
mai dinamice.
Republica Moldova este situatã la est de România, restul graniþelor fiind

cu Ucraina. Relieful, parte a imensei Câmpii Est-Europene, include podiºuri cu
aspect colinar, dealuri joase ºi câmpii (Podiºul Moldovei Centrale, Colinele
Nistrului, Câmpia Nistrului Inferior º.a). Altitudinea maximã este de doar 430
m. Principalele ape curgãtoare, Nistrul ºi Prutul, au un curs longitudinal ºi sunt
tributare Mãrii Negre. În condiþii de climã temperatã-continentalã, vegetaþia
naturalã cuprinde stepa, silvotepa ºi pãdurile de foioase, în special stejar ºi
carpen. Solurile au fertilitate ridicatã, fiind una dintre resursele naturale de
bazã ale þãrii.
Populaþia cuprinde o varietate de etnii, rezultat al
Chiºinãu, Parlamentul situãrii într-o zonã de interferenþe culturale ºi
economice, dar ºi al deportãrilor ºi al colonizãrii forþate
din secolul al XX-lea. Circa 65% din populaþie sunt
români/moldoveni, restul sunt ucraineni, ruºi, gãgãuzi,
bulgari, armeni, evrei, greci. Emigraþia puternicã este
una dintre gravele problemele demografice ale þãrii.
Principalele oraºe sunt Chiºinãu, Tighina, Bãlþi ºi
Tiraspol.
Economia predominat agrarã, insuficienta
dezvoltare a infrastructurii de transporturi, dependenþa
de gazul rusesc ºi problemele politice din Transnistria
ºi Gãgãuzia (regiuni care concentreazã 80% din
puterea economicã a þãrii) au fãcut ca economia ºi
nivelulul de trai sã scadã foarte mult, fiind una dintre
cele mai sãrace þãri ale Europei.
64
Ucraina, a doua þarã ca mãrime din Europa, are graniþã cu România în
nord ºi în est. Celelalte þãri vecine sunt: Rusia, Moldova, Belarus, Polonia,
Slovacia ºi Ungaria. Are ieºire la Marea Neagrã ºi la Marea Azov, lungimea
þãrmurilor find de 2 700 km.
Cea mai mare parte a reliefului face parte din Câmpia
Est-Europeanã ºi are un aspect de platouri netede ºi Kiev, Lavra Pecerska
coline: Podiºul Podolic, Câmpia Niprului, Câmpia Mãrii
Negre. Munþii sunt situaþi marginal. În vest se aflã o parte
a Carpaþilor Orientali (cu altidinea maximã a þãrii – 2061 m),
iar în sudul Peninsulei Crimeea (Munþii Iaila, de vârstã
hercinicã).
Apele sunt fac parte din bazinul Mãrii Negre: Dunãrea,
Nistru, Bug, Nipru, Doneþ.
Clima este temperat - continentalã ºi subtropicalã în
Crimeea. Continentalismul climatic este subliniat ºi de
extinderea stepei, care este vegetaþia naturalã dominantã.
O treime din populaþie e concentratã în zona urbanã ºi
industrialã dintre Don ºi Nipru.
Principalele oraºe sunt Kiev, Harkov, Dnepropetrovsk,
Odessa, Doneþk, Lvov, Zaporojie, Krivoi Rog ºi Sevastopol.
Economia, în ciuda diversitãþii, suferã încã efectele
perioadei comuniste. Ea se bazeazã mai ales pe producþia
agricolã (terenurile arabile reprezintã peste 50%) ºi cea
extractivã, bogãþia resurselor minerale (minereuri de fier,
cãrbune, magneziu, nichel, potasiu) fiind o trãsãturã a
acestei þãri. Prin poziþia geograficã, joacã un rol foarte
important în distribuþia gazelor ruseºti spre þãrile vest-
europene.
Ungaria este o þarã central-europeanã, având ca vecini Austria, Slovacia,

Ucraina, România, Serbia, Croaþia ºi Slovenia.
Relieful este dominat de Câmpia Panonicã (care are douã diviziuni mari:
Alföld ºi Kiss Alföld). În nord, se aflã câteva ramificaþii joase ale lanþului
carpatic: Bükk, Matra, Bakony. Este o þarã prin excelenþã
dunãreanã. Principalii afluenþi ai Dunãrii sunt Tisa (cu Budapesta, Parlamentul maghiar
Someº, Criº, Mureº), Drava ºi Raba. În partea central-
vesticã se aflã lacul Balaton, de origine tectonicã,
considerat cea mai mare atracþie turisticã a þãrii ºi
valorificat ca atare.
Climatul temperat-continental ºi altitudinile joase
determinã dominanþa stepei („pusta”) ºi a silvostepei.
Principalalele oraºe sunt Budapesta, Miskolc, Szeged,
Debrecen, Pecs.
Economia Ungariei cunoaºte o evoluþie favorabilã,
stimulatã de aderarea la UE ºi de investiþiile strãine.
65
Geografie
Serbia este situatã în partea nord-vesticã a Peninsulei Balcanice, la sud-
vest de România. Are graniþe cu numeroase þãri - Bosnia-Herþegovina,
Croaþia, Ungaria, România, Bulgaria, Macedonia, Albania, Muntenegru ºi nu
are ieºire la mare. Pânã la 5 iunie 2006, forma împreunã cu
Belgrad, Parlamentul Muntenegru un stat federativ.
Nordul þãrii este ocupat de câmpii: Câmpia Voivodinei,
Câmpia Moravei, Câmpia Savei. Partea sudicã cuprinde
sectoare montane cu altitudini joase sau medii, care sunt fie
ramificaþii carpatice (Munþii Serbiei), fie balcanice, dinarice
sau din Munþii Rodopi. Clima este temperat – continentalã,
cu influneþe mediteraneene. Exceptând o micã porþiune din
sud, teritoriul Serbiei face parte din bazinul Dunãrii. În
apropirrea capitalei este o zonã de mare confluenþã, unde
fluviul primeºte mai mulþi afluenþi: Sava, Morava, Tisa, Timiº.
Populaþia este reprezentatã de sârbi în proporþie de
82%, unguri, aproape 4% (concentraþi în provincia
Voivodina), ºi multe alte etnii, dar cu ponderi mici.
Principalele oraºe sunt Belgrad, Novi Sad, Niš, Priština, Kragujevac, Subotica.
La sfârºitul anilor 1980, spre deosebire de vecinele sale trecute ºi ele prin
regimul comunist, Serbia avea o situaþie economicã favorabilã. Însã efectele
rãzboiului din Bosnia ºi Kosovo, urmat de sancþiunile economice impuse de
ONU ºi de raiduri aeriene ale NATO au marcat negativ economia. Dupã
cãderea regimului lui Miloševic (2000), se înregistreazã o creºtere economicã.
Probleme de geografie politicã: Kosovo ºi

Transnistria
Kosovo este o provincie autonomã în cadrul Serbiei. Situatã în sudul þãrii,

într-o regiune muntoasã, reprezintã 15% din teritoriul Srbiei ºi numãrã circa
2,7 milioane de locuitori. Din 1999 se aflã sub administraþie ONU, trupele
Priština (Kosovo),
KFOR asigurând menþinerea pãcii. Circa 90% din populaþie sunt albanezi,
Geamia Fatih
predominant musulmani, restul populaþiei fiind sârbi ºi alte etnii. Capitala
provinciei este Priština. Probleme sunt generate de faptul cã populaþia
albanezã doreºte independenþa de Serbia, în timp ce guvernul sârb doreºte
menþinerea actualelor graniþe, cu atât mai mult cu cât regiunea are o
semnificaþie istoricã deosebitã, fiind consideratã leagãnul poporului sârb.
Conflictul s-a acutizat în timpul regimului Miloševic, care a suprimat autonomia
provinciei, interzicând folosirea limbii albaneze în ºcoli ºi în presã. Drept
urmare, numeroºi albanezi au emigrat, au format un guvern în exil ºi au
organizat miºcãri de guerilã. Riposta armatei sârbe a avut ca urmare circa
10.000 de morþi, zeci de mii de case distruse, zeci de mii de albanezi refugiaþi.
Pentru a impedica extinderea conflictului, trupele NATO întreprind mai multe
raiduri aeriene asupra Serbiei (justeþea acestei intervenþii a fãcut obiectul a
numeroase discuþii), determinând retragerea armatelor sârbe din Kosovo.
Regiunea intrã sub administrare ONU ºi aproape 1 milion de kosovari se
66
întorc la casele lor. Însã tensiunile etnice se menþin. Mai mult de jumãtate din
populaþia sârbã din Kosovo a pãrãsit provincia. Statutul provinciei este încã
incert. La 26 martie 2007, Martti Ahtissari, care a condus negocierile dintre
cele douã guverne, a propus Consiliului de Securitate al ONU ca provincia
Kosovo sã devinã stat independent. Propunerea, susþinutã de SUA ºi UE, a
fost respinsã de Rusia.
Transnistria se suprapune unei fâºii teritoriale aflatã în estul Republicii

Moldova, între Nistru (de unde ºi numele) ºi graniþa cu Ucraina, având o
populaþie predominant rusofonã. Din punct de vedere politic, este un stat
Transnistria. Tanc dezafectat al
(republicã) auto-proclamat, nerecunoscut internaþional, dar încurajat prin
armatei sovietice, folosit pe post
prezenþa militarã rusã. Capitala este oraºul Tiraspol. Secesiunea de Moldova
de monument.
fost urmatã, în 1992, de un rãzboi civil, purtat între forþele armate ale Repubicii
Moldova ºi populaþia rusofonã susþinutã de armata rusã staþionatã în teritoriu.
În toamna aceluiaºi an, rãzboiul s-a încheiat printr-un acord între preºedintele
moldovean Mircea Snegur ºi cel rus, Boris Elþin, prin care Transnistria cãpãta
statut de regiune autonomã în cadrul Republicii Moldova. În 2006 a fost
organizat un referendum prin care majoritatea populaþiei s-a pronunþat pentru
autodeterminare ºi alipirea la Rusia. UE ºi OSCE nu au recunoscut rezultatul
referendumului. Prezenþa armatei ruse asigurã în prezent un status quo
pacifist.
Turism în Crimeea Dupã destrãmarea URSS, administraþia Ca urmare, în 2002, sectorul turistic
Crimeea este cea mai mare peninsulã regiunii automone a Crimeei acordã o contribuia cu 30 % din PIB-ul regiunii,
din Marea Neagrã ºi, în acelaºi timp, atenþie deosebitã dezvoltãrii ºi iar numãrul turiºtilor în 2003 depãºea
o regiune autonomã în cadrul promovãrii turismului litoral. Astfel, în numãrul populaþiei.
Ucrainei, cu o populaþie de circa 1995 este promulgatã o „lege a Numeroaselor staþiuni balneare ºi
2 mil. loc., ocupând o suprafaþã de turismului”, care faciliteazã investiþiile, termale li se adaugã obiective istorice
peste 26 000 km. Cea mai mare parte privatizarea, cooperarea internaþionalã (ruine greceºti, moschei, oraºe tãtãrãºti,
a peninsulei este formatã din câmpii în domeniul serviciilor turistice, palate, mânãstiri etc.). Specificul
acoperite cu stepe. De-a lungul coas- scãderea taxelor pe profit. În aceeaºi regiunii este turismul pentru sãnãtate,
tei sud-estice se desfãºoarã munþii direcþie, în anul 2000, guvernul decide de refacere, de întreþinere. Porturile
Iaila (1545 m). La adãpostul de la crearea de zone libere în sectorul maritime, cele trei aeroporturi ºi reþeaua
poalele acestor munþi, într-un climat turistic, la Ialta, Alupka, Sudak ºi feroviarã ºi rutierã asigurã
subtropical agreabil, s-a dezvoltat o Feodosia. infrastructura necesarã.
zonã turisticã de mare atractivitatea
(„riviera rusã”). Odatã cu transfor- Crimeea, Golful Balaklava
marea Sevastopolului în locul de vile-
giaturã al familiei þariste, la sfârºitul
sec. XIX începe istoria turisticã a
Crimeei. Multe decenii, litoralul a
rãmas rezervat unui turism destinat
elitelor aristocratice, iar mai apoi
nomenclaturii ºi artiºtilor sovietici.
67
Geografie
EVALUARE
1. Apreciaþi prin “adevãrat” sau “ fals” urmãtoarele
enunþuri: 3. Comparaþi trãsãturile geografice ale României
a. Cel mai mic stat al Europei este o enclavã pe ºi ale þãrilor vecine ºi identificaþi elemente comune,
teritoriul Italiei. b. La ultimul recensãmânt al completând un tabel dupã modelul urmãtor:
populaþiei României (2002), sporul natural avea valori Þãrile care au în comun
Trãsãtura geograficã
pozitive. c. Cele mai recente modificãri pe harta trãsãtura sau elementul
(elementul geografic)
politicã a Europei s-au produs în spaþiul geografic al respectiv
fostei Iugoslavii. d. Produsele industriei lemnului ºi Exemplu: - Ungaria, România, Serbia,
ale celei textile ºi a încãlþãmintei asigurã cea mai - Au munþi de vârstã alpinã Bulgaria, Ucraina
mare parte a exporturilor actuale ale României. e.
Singurul braþ al Dunãrii navigabil pentru nave de 4. Prezentaþi ºi explicaþi:
tonaj maritim este Chilia. a. Evoluþia numericã a populaþiei României în
perioada 1948 – 2002. b. Efectele negative ale
2. Realizaþi o caracterizare geograficã a unui oraº scãderii bilanþului natural al populaþiei în Europa de
european (altul decât cele prezentate în manual). astãzi. c. Rolul climei în individualizare principalelor
tipuri de medii ºi peisaje naturale ale continentului.
5. Precizaþi:
a. numele statelor marcate cu cifre;
b. capitalele statelor marcate cu
cifrele 5, 6, 7, 8;
c. douã trasãturi ale reliefului þãrii
marcate cu cifra 10;
d. un aspect de geografie politicã
1 pentru statul marcat cu 5;
e. trei resurse de subsol importante
exploate în statul marcat cu 9.
6
2
3 7
9
5
10
8
68
II. ROMÂNIA ªI
UNIUNEA EUROPEANÃ
Geografie
Michelangelo, Lupta FORMAREA UNIUNII EUROPENE

centaurilor cu lapiþii (sau ªI EVOLUÞIA INTEGRÃRII
înfruntarea dintre civilizaþie
ºi barbarie) EUROPENE
Istoria ideii de unitate europeanã. Istoria Uniunii Europene începe odatã
cu semnarea, pe 25 martie 1957, la Roma, a Tratatelor instituind Comunitatea
Economicã Europeanã ºi Comunitatea Europeanã a Energiei Atomice. Istoria
ideii de Europa este însã mult mai longevivã. Grecilor din timpul lui Pericle
(secolul al V-lea î.Hr.) le datorãm conceptul de Europa. Ei au stabilit cã
principiul libertãþii este caracteristic europenilor - europaioi, în opoziþie cu
despotismul asiatic. Vechii greci echivalau Europa cu principiul libertãþii, iar
simpla apartenenþã la continentul european nu era suficientã pentru a putea fi
Carol cel Mare
considerat european pe deplin. Libertatea constituia condiþia esenþialã pentru
a putea fi denumiþi astfel. Atât grecii cât ºi romanii au împãrþit lumea în douã
zone antagonice: Europa, pe de o parte, ºi Asia, pe de altã parte, sau
Occidentul ºi Orientul, adicã spaþiul libertãþii în opoziþie cu spaþiul sclaviei.
Dupã prãbuºirea Imperiului Roman de Apus, s-au înregistrat încercãri multiple
de refacere a Imperiului Roman, a acelei Pax Romana ca premisã a
solidaritãþii europene. Carol cel Mare, numit Rex, pater Europae, este primul
care readuce, prin imperiul carolingian, unitatea popoarelor europene.
Perioada medievalã va fi dominatã de ideea pãcii eterne ca sinonimã a ideii
europene. Este perioada rãzboaielor ºi toþi gânditorii unitãþii europene vor visa
la pacea romanã. De la Pierre Du Bois, care a scris un proiect pentru o
federaþie europeanã, la George Podiebard, regele Boemiei, la abatele Saint-
Pierre, Leibnitz sau Montesquieu, la toþi se regãseºte ideea unei pãci eterne
ºi refacerea unei unitãþi europene prin intermediul creºtinismului.
Manifestul paneuropean. Dupã Primul Rãzboi Mondial, dezbaterile
despre Europa se reiau cu ºi mai mare intensitate. Catastrofa rãzboiului
îngrozise Europa, iar perspectiva unei noi conflagraþii franco-germane era
Konrad Adenauer suficient de puternicã pentru realizarea unei stãri de spirit care sã depãºeascã
vechile rivalitãþi. În 1924, contele Richard Coudenhove-Kalergi publicã
Manifestul paneuropean, document care se pronunþa în favoarea unei uniuni
europene. Programul ºi manifestul Paneuropa au fost adoptate la congresul
de la Viena din 1927, dar transpunerea lui în practicã nu a fost posibilã.
Totalitarismele secolului XX au fost mai puternice decât ideea unei federaþii
europene, a unei uniuni economice ºi politice.
Primii paºi concreþi. Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, cancelarul
Konrad Adenauer (primul cancelar al Republicii Federale Germania), favorabil
încã din vremea Republicii de la Weimar unei colaborãri între Germania ºi
Franþa, s-a pronunþat pentru integrarea unei Germanii unite în Europa
occidentalã, propunând o unire a Franþei ºi Germaniei, ca premisã a unificãrii
europene. Generalul De Gaulle este sensibil la propunerea cancelarului
german ºi crede cã uniunea franco-germanã continuã opera lui Carol cel
Mare. În viziunea lui De Gaulle, în anul 451 d.Hr., pe Câmpiile Catalaunice,
70
România ºi Uniunea Europeanã
regele hunilor Atilla a fost înfrânt de eforturile comune ale galilor, germanilor ºi
romanilor. Continentul european va fi în epoca postbelicã împãrþit în douã
entitãþi antagonice, o lume occidentalã liberã ºi o lume orientalã totalitarã. Generalul De Gaulle
Procesul integrãrii, în vestul Europei, a fost declanºat imediat dupã rãzboi prin
crearea primelor instituþii supranaþionale. Jean Monet, într-un discurs þinut la
11 septembrie 1952, va vorbi despre semnificaþia profundã a creãrii instituþiilor
supranaþionale care, bine construite, vor transmite înþelepciunea dobânditã
generaþiilor viitoare.
Istoricul Uniunii Europene
- pe 16 aprilie 1948 a fost semnatã convenþia instituind Organizaþia
Europeanã de Cooperare Economicã. ªaisprezece state sunt pãrþi ale acestei
convenþii: Austria, Belgia, Danemarca, Franþa, Grecia, Islanda, Irlanda,
Luxemburg, Norvegia, Olanda, Portugalia, Marea Britanie, Suedia, Elveþia ºi
Turcia, precum ºi zonele occidentale de ocupaþie din Germania ºi teritoriul
Triestului;
Formarea Uniunii Europene
71
Geografie
- la 5 mai 1949 a fost creat Consiliul Europei, având ca membri fondatori
zece state: Belgia, Danemarca, Franþa, Italia, Luxemburg, Marea Britanie,
Jean Monet ºi Robert Schuman Olanda, Norvegia ºi Suedia;
- la 9 mai 1950, în salonul Orologiului din Quai d’Orsay, ministrul afacerilor
externe francez Robert Schuman, inspirat de Jean Monnet, propune planul ce
va sta la baza Comunitãþii Europene a Cãrbunelui ºi Oþelului sau CECO
(Declaraþia Schuman);
- pe 18 aprilie 1951 este semnat la Paris Tratatul Instituind Comunitatea
Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului de cãtre Belgia, Franþa, Germania,
Olanda, Italia ºi Luxemburg; tratatul va intra în vigoare pe 25 iulie 1952;
- 10 februarie 1953: Piaþa comunã a cãrbunelui ºi oþelului devine
funcþionalã, cele ºase state fondatoare înlãturând barierele vamale ºi
restricþiile cantitative cu privire la materiile prime menþionate;
- pe 25 martie 1957, la Roma, sunt semnate Tratatele instituind
Comunitatea Economicã Europeanã (CEE) ºi Comunitatea Europeanã a
Energiei Atomice (EURATOM), tratate ce vor intra în vigoare la 1 ianuarie
Comentaþi textul de mai jos! 1958; þãrile membre: Franþa, Germania, Italia, Belgia, Olanda ºi Luxemburg;
„Ceea ce suntem chemaþi sã - 8 aprilie 1965, Tratatul de la Bruxelles instituie un Consiliu unic ºi o
construim este o Europã a singurã Comisie a Comunitãþilor Europene (va intra în vigoare la 1 ian. 1967);
spiritului, redescoperind ºi - la 22 ianuarie 1971, la Palatul Egmond din Bruxelles sunt semnate
reafirmând pentru prezent Tratatele de aderare la Comunitate a Danemarcei, Irlandei, Marii Britanii ºi
valorile care au modelat-o de-a Norvegiei, aderarea celor trei noi membri, Danemarca, Irlanda ºi Marea
lungul întregii sale istorii: Britanie a devenit efectivã la 1 ianuarie 1973, Norvegia respingând aderarea
deminitatea persoanei umane; prin referendum;
caracterul sacru al vieþii; rolul - la 29 mai 1979 Grecia semneazã tratatul de aderare la CEE, tratat ce va
central al familiei; importanþa intra în vigoare începând cu 1 ianuarie 1981;
educaþiei; libertatea gândirii, a - la 12 iunie1985 Spania ºi Portugalia au semnat tratatele de aderare, iar
cuvântului, a profesãrii la 1 ianuarie 1986 au devenit membre al CEE;
propriilor convingeri ºi a - la 7 februarie 1992, la Maastricht, miniºtrii afacerilor externe ºi miniºtrii
propriei religii; protecþia finanþelor ai celor douãsprezece state membre au semnat Tratatul asupra
juridicã a indivizilor ºi Uniunii Europene (tratatul va intra în vigoare la 1 noiembrie 1993);
grupurilor; colaborarea tuturor - la 1 ianuarie 1995 au devenit membre ale UE Austria, Finlanda ºi Suedia;
pentru binele comun; munca în - la 16 iulie 1997 este adoptata “Agenda 2000 - pentru o Europã mai
calitate de bun personal ºi puternicã ºi mai extinsã”, care trateazã reforma instituþionalã a UE ºi prezintã
social; autoritatea statului, viziunea asupra extinderii Uniunii ºi opiniile Comisiei cu privire la cererile de
supusã legii ºi raþiunii ºi limitatã aderare la UE ale celor zece þãri central europene;
de drepturile persoanei ºi ale - la 1 ianuarie 1999 se lanseazã moneda unicã europeanã în 11 state
popoarelor.“ – Cardinalul Carlo europene care au îndeplinit criteriile de convergenþã (Franþa, Germania, Olanda,
Maria Martini, în alocuþiunea Belgia, Luxemburg, Austria, Italia, Spania, Portugalia, Finlanda, Irlanda);
þinutã la simpozionul - la 1 mai 1999 intrã în vigoare Tratatul de la Amsterdam;
Parlamentului European de la - la 2 ianuarie 2001 Grecia devine cel de-al 12-lea membru al zonei euro;
Strasbourg (17 septembrie - la 26 februarie 2001 se semneazã Tratatul de la Nisa;
1997), cu ocazia celui de al - la 1 mai 2004 Ziua Extinderii, 10 þãri aderã la Uniunea Europeanã (Cipru,
ºaisprezecelea centenar al morþii Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia ºi Ungaria);
Sfântului Ambrozie. - la 1 ianuarie 2007 România ºi Bulgaria devin state membre ale Uniunii
Europene, iar Slovenia aderã la Zona Euro.
72
CARACTERISTICI GEOGRAFICE,
POLITICE ªI ECONOMICE
ACTUALE ALE UE
Uniunea Europeanã este o entitate politicã, socialã ºi economicã compusã
din 27 de þãri. Este consideratã a fi o construcþie situatã între federaþie ºi
Cele mai populate oraºe ale UE
confederaþie.
Oraºul Aglomeraþie
propriu-zis urbanã
CARACTERISTICILE GEOGRAFICE mil. mil.
Populaþie Populaþie
(2005) (2005)
Spaþiul Uniunii Europene se compune din teritoriile celor 27 de state
Londra 7.5 Paris 10.1
membre ºi se extinde odatã cu integrarea unor noi membrii. Are o suprafaþã
2
de 4.422.773 km ºi o populaþie de 494.000.000 locuitori. Densitatea Berlin 3.4 Londra 8.5
populaþiei depãºeºte media întregului continent ºi este de aproximativ 112
2 Madrid 3.1 Madrid 5.5
loc./km . Uniunea Europeanã are ca limite extreme nord-estul Finlandei, nord-
vestul Irlandei, sud-estul Ciprului ºi sud-vestul Portugaliei. Teritoriul Uniunii nu Roma 2.5 Ruhr 5.3
se confundã cu întregul continent european, spaþii mari nefiind incluse în
Paris 2.2 Barcelona 4.5
aceasta: Elveþia, Rusia, Norvegia, Ucraina, Islanda etc. Statele membre au
graniþe cu 21 de þãri nemembre, iar câteva teritorii dependente ale unor state Bucureºti 1.9 Milano 3.8
membre (Azore, Madeira, Guyana Francezã, Martinica, Guadelupe ºi insulele
Hamburg 1.8 Berlin 3.7
Canare) fac parte formal din aceastã entitate politicã. Majoritatea populaþiei
trãieºte în spaþii cu climã mediteraneanã (în sud), oceanicã (în vest) ºi Varºovia 1.7 Rotterdam 3.3
continentalã (în est).
Budapesta 1.7 Atena 3.2
Viena 1.7 Napoli 2.9

CARACTERISTICILE POLITICE
Spaþiul Uniunii Europene este acela al democraþiei, drepturilor omului ºi

statului de drept. Acest concept politic include mai multe obiective care sunt
prevãzute în Tratatul de la Maastricht (1992):
- promovarea progresului economic ºi social, scopul fiind realizarea pieþei
unice, a uniunii economice ºi monetare, ºi introducerea monedei unice;
- afirmarea identitãþii Uniunii în plan internaþional, prin politica de Parlamentul European
securitate ºi externã comunã;
- apãrarea drepturilor ºi intereselor cetãþenilor europeni, prin
instituirea cetãþeniei europene;
- dezvoltarea Uniunii ca spaþiu de libertate, securitate ºi justiþie.
Mijloacele prin care pot fi realizate aceste obiective îi reprezintã cei
trei piloni comunitari: pilonul comunitar – Comunitãþile Europene; pilonul
interguvernamental de politicã externã ºi de securitate comunã (PESC);
pilonul interguvernamental de cooperare în justiþie ºi afaceri interne (JAI).
Sistemul instituþional al Uniunii este construit pe scheletul a cinci
73
Geografie
instituþii fundamentale:
1. Comisia Europeanã, care iniþiazã politici ºi le pune în aplicare;
2. Consiliul UE – organul legislativ, care acþioneazã pe baza propunerilor
comisiei;
Comisia Europeanã 3. Parlamentul European, cu rol în luarea deciziilor comunitare;
4. Curtea Europeanã de Justiþie, cu rol de interpretare a actelor
comunitare ºi tratatelor institutive, în caz de conflict juridic;
5. Curtea de conturi, care administreazã bugetul comunitar.
Sediile acestor instituþii comunitare sunt situate în trei oraºe: Bruxelles
(Consiliul UE ºi Comisia Europeanã), Strasbourg (Parlamentul European) ºi
Luxemburg (Curtea Europeanã de Justiþie ºi Curtea de conturi).
Sistemul politic actual al Uniunii Europene, definit printr-o serie de tratate,
urmeazã sã fie în curând înlocuit de un document unic, Constituþia Europei.
CARACTERISTICILE ECONOMICE
Moneda Euro Ca o entitate de sine stãtãtoare, UE are cea mai mare economie din lume,
cu un produs intern brut în 2004 de 12.332.296 milioane de dolari (25% din
PIB-ul mondial). Odatã cu aderarea noilor state, se preconizeazã cã economia
UE va creºte în urmãtorul deceniu. Totuºi, se estimeazã cã zona Euro va
creºte doar cu puþin peste 1% pe an, în timp ce alte state bine industrializate,
cum sunt Statele Unite ale Americii, vor creºte de trei ori pe atât, cu o medie
de 3,2% pe an. Moneda oficialã este euro, deºi nu toate statele membre au
agreat ideea unei monede unice, pãstrându-ºi monedele naþionale (este cazul
Danemarcei ºi al Regatului Unit al Marii Britanii ºi Irlandei de Nord).
Performanþele economice variazã de la un stat la altul, în UE existând
decalaje mari între statele puternic industrializate (Germania, Regatul Unit,
Franþa ºi Italia) ºi cele mai puþin industrializate (România, Bulgaria, Slovacia).
Sectorul terþiar, al serviciilor, reprezintã domeniul economic care asigurã
dinamica cea mai importantã a economiei uniunii, cca 68,4% din PIB, în
comparaþie cu industria, 28,4% ºi agricultura, 2,3%.
Rata ºomajului înregistra în februarie 2007 o valoare medie de 7,5%, cu
diferenþe semnificative între state: astfel rate mici sunt în Danemarca (3,2%)
ºi Olanda (3,6%), iar mari în Slovacia (11%) ºi Polonia (12,6%).
74
STATELE UNIUNII EUROPENE
PRIVIRE GENERALÃ ªI SINTETICÃ

Uniunea Europeanã cuprinde state având caracteristici geografice, politice
ºi economice distincte. Pe toate le uneºte însã principiul democratic, care a
stat la baza fondãrii uniunii. Democraþia presupune respectarea drepturilor
omului, a statului de drept, a minoritãþilor etnice ºi existenþa alegerilor libere.
Suprafaþa teritoriilor naþionale. Din punct de vedere al suprafeþelor,
majoritatea þãrilor ce compun UE se încadreazã în categoria þãrilor cu teritorii
mici ºi mijlocii, excepþie fãcând Franþa ºi Spania, ale cãror teritorii depãºesc
500.000 kmp. Statele cu suprafeþe mici ºi mijlocii (sub 100.000 kmp) sunt:
Austria, Belgia, Cehia, Cipru, Danemarca, Estonia, Irlanda, Letonia, Lituania,
Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Slovacia, Slovenia ºi Ungaria (cu un
Nivelul PIB-ului în statele UE
75
Geografie
stat liliputan, Malta, ce nu depãºeºte 400 kmp). În categoria statelor cu
suprafeþe mijlocii (100.000 – 500.000 kmp) intrã: Bulgaria, România, Polonia,
Marea Britanie, Italia, Grecia, Germania, Finlanda ºi Bulgaria.
Dimensiuni demografice. În ceea ce priveºte populaþia se pot distinge un
numãr de opt þãri cu o populaþie mai micã de 5 milioane locuitori. Acestea sunt:
Cipru, Estonia, Irlanda, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta ºi Slovenia.
Statele cu o populaþie de mãrime medie (5 – 50 milioane locuitori) sunt:
Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Danemarca, Finlanda, Grecia, Olanda,
Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Spania, Suedia ºi Ungaria. Mai mult
de 50 de milioane de locuitori au doar Germania, Franþa, Italia ºi Marea
Britanie.
PIB 2006 (Mld. dolari PIB per capita (dolari

Stat Anul integrãrii Populaþie (Mil.) Suprafaþã (km²)
intl.) intl.)
Austria 1995 8,1 83.858 306,83 37.688

Belgia 1958 10,3 30.510 364,98 35.068
Danemarca 1973 5,4 43.094 252,46 46.691
Finlanda 1995 5,2 337.030 190,92 36.522
Franþa 1958 60,1 547.030 2113,42 33.855
Germania 1958/1990 82,5 357.021 2799,75 33.785
Grecia 1981 11,0 131.940 219,58 20.006
Irlanda 1973 4,0 70.280 200,10 48.753
Italia 1958 58 301.230 1718,90 29.635
Luxemburg 1958 0,4 2.586 33,57 73.147
Portugalia 1986 10,1 92.391 229,88 22,677
Olanda 1958 16,1 41.526 622,77 38.180
Marea Britanie 1973 59,3 244.820 2196,83 36.429
Spania 1986 41,1 504.782 1124,46 27.175

Suedia 1995 8,9 449.964 354,02 39.101
Total (UE-15) - 380,5 3.238.062 12672,41 33.234
Bulgaria 2007 7,9 110.910 25,80 3.328

Cipru 2004 0,8 9.250 16,90 20.866
Estonia 2004 1,3 45.266 12,73 9.424
Letonia 2004 2,3 64.589 15,72 6.793
Lituania 2004 3,4 65.200 24,89 7.268
Malta 2004 0,4 316 5,43 13.742
Polonia 2004 38,6 312.685 285,71 7.487
Cehia 2004 10,2 78.866 121,79 11.929
România 2007 21,5 238.391 79,91 3.603
Slovacia 2004 5,4 48.845 46,23 8.549
Slovenia 2004 2,0 20.253 36,94 18.527
Ungaria 2004 9,9 93.030 107,93 11.059
Total (UE-27) - 484,2 4.325.663 13452,39 27.776
76
Geografie România ºi Uniunea Europeanã
Ieºirea la mare. Majoritatea þãrilor UE (23 de state) au deschidere la
litoral, excepþiile numindu-se Austria, Cehia, Slovacia ºi Ungaria (þãri FRANÞA
continentale). Italia este un stat ce cuprinde în interiorul ei douã enclave:
San Marino ºi Vatican.
Republici ºi monarhii. Forma de guvernãmânt nu este similarã în
toate statele federaþiei europene. Douãzeci de tãri sunt republici –
Austria, Bulgaria, Cehia, Cipru, Estonia, Finlanda, Franþa, Germania,
Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia,
România, Slovacia, Slovenia ºi Ungaria –, alte ºapte state fiind monarhii
constituþionale – Belgia, Danemarca, Luxemburg, Marea Britanie,
Olanda, Spania ºi Suedia.
Disparitãþi economice flagrante. Existã diferenþe considerabile
între nivelul economic al statelor Uniunii Europene. Patru state europene
fac parte din clubul celor mai industrializate opt state ale lumii. Este
vorba de Germania, Marea Britanie, Franþa ºi Italia. Pe de altã parte,
nivelul economic al noilor membrii nu se ridicã la nivelul celor mai bogate
þãri din UE, Lituania, Letonia, România, Bulgaria ºi Polonia având un
produs intern brut mult inferior statelor dezvoltate. • denumire oficialã: Republica
Francezã • capitalã: Paris
• suprafaþã: 547.030 kmp
STATELE UNIUNII EUROPENE • populaþie: aprox. 60 mil. loc.
STUDII DE CAZ • limba oficialã: franceza
• zi naþionalã: 14 iulie
Franþa • stat membru fondator UE
Franþa este cea mai extinsã þarã din Uniunea Europeanã, fiind depãºitã în
Europa doar de Rusia ºi Ucraina. Este unul dintre pilonii Uniunii Europene, GERMANIA
având posesiuni în afara Europei ce se întind pe aproape 600.000 km². Ea
stãpâneºte aproximativ 10 milioane km² de suprafaþã terestrã ºi adâncuri
oceanice, reprezentând al treilea domeniu maritim al planetei, dupã cel al
Statelor Unite ºi al Marii Britanii. Limba francezã este una dintre cele ºase
limbi oficiale de la ONU ºi se aflã pe locul al nouãlea în lume dupã numãrul de
vorbitori. Un locuitor din ºase trãieºte în capitala Paris sau în aglomeraþia
urbanã din jurul marii metropole (10 milioane de locuitori pe 2,2% din teritoriul
naþional). Climatul Franþei oscileazã de la valori dintre cele mai scãzute (-35°
Celsius în Jura), la altele foarte ridicate (44° Celsius la Toulouse). Are cea mai
dezvoltatã agriculturã din spaþiul uniunii ºi a cincea industrie mondialã dupã
SUA, Japonia, Germania ºi Marea Britanie. Administraþia publicã este
susþinutã de un aparat format din 2 milioane de angajaþi.
Denumire oficialã: Republica
Germania Federalã Germania • capitalã:
Germania este cea mai populatã ºi cea mai dezvoltatã þarã membrã a Berlin • suprafaþã: 357.021 kmp
Uniunii Europene. Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, Germania, inclusiv • populaþie: aprox. 82,5 mil. loc.
Berlinul, a fost împãrþitã în patru sectoare, controlate de cãtre Franþa, Marea • limba oficialã: germana • zi
Britanie, Statele Unite ºi URSS. Ulterior s-au constituit douã state germane: naþionalã: 3 octombrie • stat
partea de apus s-a numit Republica Federalã Germania, iar partea de rãsãrit membru fondator UE
- Republica Democratã Germanã. În 1990, dupã cãderea comunismului în
77
Geografie
Europa, cele douã state germane s-au reunificat, landurile fostei RDG
MAREA BRITANIE aderând oficial la RFG. Tratatul care a definit aceastã reunificare se numeºte
“Doi Plus Patru” (a fost încheiat de cãtre cele douã state germane ºi cele patru
puteri care deþineau suveranitatea asupra întregii Germanii: SUA, Marea
Britanie, Franþa ºi URSS). Cancelarul german Helmuth Kohl este considerat
pãrintele reunificãrii Germaniei. Dupã 1990, statul german a fost partizanul
extinderii Uniunii Europene, a eliminãrii oricãrei cortine de fier care sã divizeze
Europa.
În prezent, Germania este cea mai importantã putere economicã a
Europei, cu un produs intern brut de 2.200 miliarde euro, ºi þara cu cele mai
mari exporturi la nivel mondial, inclusiv pe Piaþa internã europeanã.
Marea Britanie
Regatul Unit la Marii Britanii ºi Irlandei de Nord este constituit din patru þãri
tradiþionale (Anglia, Scoþia, Þara Galilor ºi Irlanda de Nord), precum ºi din mai
multe teritorii dependente (Anguilla, Gibraltar, Insulele Bermude, Insulele
Canalului, Insulele Cayman, Insulele Falkland, Insulele Georgia de Sud ºi
Sandwich de Sud, Insula Man, Insula Montserrat, Insula Pitcairn, Insula
Denumire oficialã: Regatul Unit Sfânta Elena, Insulele Turks ºi Caicos, Insulele Virgine Britanice, Teritoriul
al Marii Britanii ºi Irlandei de Antarctic Britanic, Teritoriul Britanic din Oceanul Indian).
Nord • capitalã: Londra • Marea Britanie este o monarhie constituþionalã, în care puterea executivã
suprafaþã: 244.820 kmp • este atribuitã Guvernului ºi provine de la Parlament. Este una dintre puþinele
populaþie: 60 mil. loc. • limba þãri actuale care nu au o Constituþie. Primul ministru este ºeful Guvernului ºi
oficialã: engleza • stat membru este responsabil în faþa Camerei Comunelor, camera inferioarã a
UE din 1973 Parlamentului. Acest sistem de guvernare este cunoscut sub numele de
modelul Westminster.
ITALIA Suveranul are teoretic puteri largi, însã în practicã îndeplineºte doar funcþii
ceremoniale. Suveranul este cel care promulgã legile emise de Parlament. De
asemenea, el deschide în fiecare an sesiunea Parlamentului. Suveranul Marii
Britanii este monarh de drept ºi în alte 15 þãri ale Commonwealth-ului.
Agricultura britanicã este intensivã, mecanizatã ºi foarte eficientã, chiar ºi
dupã standardele europene, producînd 60% din necesarul de hranã al þãrii cu
doar 1% din populaþia activã.
Italia
Italia a devenit stat-naþiune pe 17 martie 1861, când statele peninsulei ºi
Cele douã Sicilii au fost unite de cãtre regele Victor Emmanuel II din dinastia
de Savoia. Arhitectul unificãrii italiene a fost Contele Camillo Benso di Cavour,
primul ministru al lui Victor Emmanuel. Roma, rãmasã încã un deceniu sub
Denumire oficialã: Republica administraþia Statului Papal, a devenit parte a Regatului Italiei pe 20
Italianã • capitalã: Roma • septembrie 1870, acesta constituind de altfel punctul terminus al unificãrii
suprafaþã: 301.230 kmp • italiene. Statul Papal s-a restrâns la un teritoriu de 44 de hectare pe colina
populaþie: 58 mil loc. • limba Vaticanului, din Roma, devenind, la fel ca ºi mica republicã San Marino,
oficialã: italiana • zi naþionalã: enclavã independentã înconjuratã de teritoriul Italiei.
2 iunie • stat membru fondator Dictatura fascistã a lui Benito Mussolini, care a început în 1922, a condus
la o alianþã cu Germania ºi cu Japonia, numitã Axa Berlin-Roma-Tokyo.
78
Dezastrul înfrângerii Italiei a generat ºi sfârºitul monarhiei. Pe 2 iunie 1946,
referendumul asupra monarhiei a consfinþit Republica Italianã. Noua
constituþie a fost adoptatã pe 1 ianuarie 1948, iar membrii familiei regale au
fost trimiºi în exil datoritã asocierii lor cu regimul fascist. Italia a fost membrã
fondatoare a NATO ºi a Uniunii Europene ºi s-a alãturat grupului de þãri care
urmãrea impulsionarea unificãrii politice ºi monetare a Europei de Vest.
Spania
Dupã anul 711, teritoriul actual al Spaniei este ocupat SPANIA ªI PORTUGALIA
de arabi, care fondeazã un emirat (califat din 929) având
capitala la Cordoba. „Reconquista” începe în secolul al
VIII-lea din Asturia ºi se terminã în secolul al XV-lea, odatã
ce Granada, ultimul bastion arab, este recuceritã de cãtre
spanioli. În secolele XV ºi XVI, Spania pune bazele unui
imens imperiu colonial. Perioada marilor descoperiri
geografice are ca punct de plecare þãrmurile Spaniei ºi
Portugaliei. Genovezul Cristofor Columb ajunge în 1492 în
„lumea nouã”, iar Magellan realizeazã primul înconjur al
lumii în secolul XVI. Este perioada când Spania deþine un
imens teritoriu colonial ºi devine prima putere comercialã ºi
maritimã a lumii. În perioada 1936-1939, Spania trece
printr-un rãzboi civil dureros pentru naþiune, soldat cu circa
un milion de morþi, ce devine, prin intervenþia Germaniei ºi
Italiei în favoarea lui Franco, a URSS, Mexicului ºi Brigãzilor internaþionale în SPANIA
tabãra republicanã, o confruntare europeanã între fascism ºi comunism.
Denumire oficialã: Regatul
Victoria în rãzboiul civil face din Franco un dictator, care se va impune ca
Spaniei • capitalã: Madrid •
preºedinte pe viaþã. La moartea lui Franco, în 1975, prinþul Juan Carlos de
suprafaþã: 504.782 kmp •
Burbon este proclamat rege al Spaniei. Este þarã membrã a NATO din 1992.
populaþie: 41 mil. locuitori •
În prezent, Spania, alãturi de Italia, Franþa ºi SUA, se claseazã pe primele
limba oficialã: spaniola • zi
locuri în ceea ce priveºte numãrul de turiºti (50 de milioane anual) ºi a
naþionalã: 12 octombrie • stat
veniturilor din turism (25 miliarde euro anual).
membru UE din 1986
Portugalia
PORTUGALIA
Portugalia are o populaþie dintre cele mai omogene, cu o religie ºi o limbã
unice, minoritãþile etnice aproape lipsind. În secolele XV ºi XVI devine o putere Denumire oficialã: Republica
maritimã. Expansiunea începe din Africa de Nord, apoi pe litoralul Africii de Portughezã • capitalã: Lisabona
Vest în vremea lui Henric Navigatorul. Bartolomeo Diaz atinge Capul Bunei • suprafaþã: 92.391 kmp •
Speranþe, iar Vasco da Gama descoperã drumul maritim spre India. În populaþie: 10 mil. locuitori •
aceastã perioadã, imperiul colonial al Portugaliei cuprindea Insulele Capului limba oficialã: portugheza • zi
Verde, Mozambic, Angola, Arabia de Sud, coasta vesticã a Indiei, peninsula naþionalã: 10 iunie • stat
Malacca, Ceylon, Brazilia. Este perioada maximei înfloriri economice a acestei membru UE din 1986
þãri din vestul Peninsulei Iberice. Dupã perioada de glorie mondialã din
secolele XV-XVI, Portugalia a pierdut mult din bunãstarea sa prin distrugerea
Lisabonei într-un cutremur din anul 1755, ocuparea sa în timpul rãzboaielor
napoleoniene ºi prin pierderea coloniei sale braziliene în 1822. În 1910,
monarhia portughezã este abolitã, iniþiindu-se o perioadã de republicanism
79
Geografie
haotic. În 1926, o loviturã de stat militarã deschide calea dictaturii lui Salazar.
Revoluþia garoafelor roºii din 1974 contribuie decisiv la instaurarea unei
democraþii pluraliste. În anul urmãtor, Portugalia a declarat independenþa
coloniilor sale din Africa: Mozambic, Angola, Guinea-Bissau, Capul Verde ºi
Sao Tomé ºi Príncipe ºi ºi-a pierdut colonia Timorul de Est din Asia din cauza
unei invazii indoneziene.
Grecia
GRECIA
Grecia ocupã partea de sud a Peninsulei Balcanice ºi peste
2000 de insule din Marea Egee, Marea Mediteranã ºi Marea
Ionicã. În antichitate, Grecia era însãºi Europa, þãrmurile Mãrii
Egee vãzând dezvoltarea primelor civilizaþii europene: cea
minoicã, în Creta mileniilor 3-2 î.Hr. (Cnossos, Phaistos, Mallia), ºi
cea micenianã, în secolul 15 î.Hr. (Mycene, Tirinth, Pylos). În jurul
anului 1000 î.Hr., grecii colonizeazã coastele Asiei Mici ºi insulele
din Marea Ionicã, fondând aici oraºe-state (Milet, Efes,
Halikarnas). În secolul al V-lea, Atena devine leagãnul civilizaþiei
clasice greceºti ºi al democraþiei. În acest secol, dupã înfrângerea
perºilor, grecii au stabilit cã principiul libertãþii este definitoriu
Europei, în timp ce, pentru Asia, caracteristic rãmâne despotismul.
Grecia anticã a iniþiat Jocurile Olimpice, primele jocuri având loc în
Denumire oficialã: Republica oraºul Olympia, începând cu anul 776 î.Hr. În anul 146 î.Hr., devine
Elenã • capitalã: Atena • provincie romanã, iar din 395 d.Hr. face parte din Imperiul Bizantin. Dupã
suprafaþã: 131.940 kmp • cucerirea acestuia de cãtre Imperiul Otoman, grecii sunt timp de patru secole
populaþie: aprox. 11.000.000 sub stãpânirea turcilor. În 1829, dupã tratatul de la Adrianopol, Imperiul
locuitori • limba oficialã: greaca Otoman recunoaºte independenþa Greciei.
• zi naþionalã: 25 martie • stat Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, Grecia a trecut printr-un rãzboi civil
membru UE din 1981 care a durat pânã în 1949, dupã care a aderat la NATO în 1952. A aderat la
Uniunea Europeanã în 1981 ºi a adoptat euro ca monedã în 2001.
AUSTRIA Austria
Este o þarã muntoasã, mai mult de 2/3 din suprafaþa þãrii fiind situatã la o
altitudine de peste 500 m ºi 40% la peste 1000 m. Numele de Austria este
atestat documentar în 996. În 1278, ducatul Austriei a fos cucerit de regele
german Rudolf I de Habsburg, reprezentanþii acestei dinastii domnind pânã în
1918. Catedrala Sfântul ªtefan din Viena este cel mai cunoscut edificiu gotic
din Viena, construcþia acesteia începând în anul 1359. În catacombele
acesteia se aflã mormintele familiei de Habsburg. În prezent, Austria este o
Austria • capitalã: Viena •
republicã parlamentarã federalã, alcãtuitã din nouã landuri, fiecare având
propriul guvern ºi propria adunare popularã.
populaþie: aprox. 8.100.000
locuitori • limba oficialã:
germanã • zi naþionalã: 26
octombrie • stat membru UE din
1995
80
CELELALTE ÞÃRI ALE UE*
BELGIA, OLANDA ªI
LUXEMBURG
Belgia
Belgia se împarte în trei regiuni federale: Flandra (cu capitala la
Antwerpen), Valonia (capitala Namur) ºi regiunea capitalei Bruxelles. În acest
context, organizarea politicã belgianã este complexã. Sistemul federal se
împarte în organisme care corespund atât zonelor geografice, cât ºi celor
lingvistice. Monarhul este ºeful statului, ale cãrui activitãþi sunt de fapt
ceremoniale. Un numãr maxim de 15 miniºtri, cu afiliaþie la partidul sau la
coaliþia de la putere, sunt conduºi de un prim ministru. În Belgia nu existã
partide politice naþionale, partidele tinzând sã se limiteze la regiunea
lingvisticã a electoratului lor. Un singur partid apare atât la francofoni, cât ºi la
flamanzi: Partidul Verde. Belgia are unul dintre cele mai dens populate teritorii
din Europa (342 loc./kmp). Are trei limbi oficiale: neerlandeza (forma scrisã BELGIA
comunã a dialectelor flamande), care este folositã de 55% din populaþie, în
Flandra ºi Bruxelles; franceza, care este folositã de 55%, în Comunitatea
Belgiei • capitalã: Bruxelles
Valonia - Bruxelles, ºi germana, care este utilizatã doar de 1% din locuitori, în
Comunitatea germanofonã din estul Valoniei. Capitala þãrii este oficial bilingvã
• populaþie: 10,3 mil. loc. • limbi
(francezã-neerlandezã).
oficiale: neerlandeza, franceza,
Bulgaria germana • zi naþionalã: 21 iulie •
Bulgarii, un trib turcic din Asia Centralã, au fost asimilaþi de popoarele membru fondator UE
slave situate pe actualul teritoriu al Bulgariei în secolul al VII-lea d.Hr., BULGARIA
formând primul stat bulgar. La sfârºitul secolului al XIV-lea a fost cuceritã de
Imperiul Otoman. ªi-a recâºtigat independenþa parþialã în urma rãzboiului
ruso-româno-turc (1877-1878), în formã de principat autonom, urmând sã fie
proclamatã un regat complet independent în 1908. În timpul Primului Rãzboi
Mondial a participat alãturi de Puterile Centrale. Înfrângerea a dus la pierderea
Traciei de vest. În cursul celui de-al doilea rãzboi mondial a participat alãturi
de Puterile Axei, dar dupã intrarea comuniºtilor în guvern (1944) s-a alãturat
aliaþilor. Bulgaria a intrat în sfera de influenþã sovieticã dupã cel de-al doilea
Bulgaria • capitalã: Sofia •
rãzboi mondial ºi a devenit o republicã popularã în 1946. Dominaþia comunistã
s-a încheiat în 1990, când în Bulgaria au avut loc alegeri multipartite. Devine
populaþie: 8 mil. loc. • limba
membrã NATO în 2004 ºi aderã la Uniunea Europeanã la 1 ianuarie 2007.
oficialã: bulgara • zi naþionalã:
3 martie • membru UE din 2007
Cehia
La finele celui de-al doilea rãzboi mondial, Cehia intrã în sfera de influenþã CEHIA
sovieticã. În 1948 este proclamatã Republica Popularã Cehoslovacã, iar
etnicii germani, care locuiau cu precãdere în regiunea sudetã, sunt expulzaþi
în Germania. Curentul reformator din Cehoslovacia genereazã, în 1968,
„Primãvara de la Praga”, o acþiune de protest îndreptatã împotriva
comunismului de sorginte sovieticã. Miºcarea este curmatã de intervenþia
Denumire oficialã: Republica Cehã • capitalã: Praga • suprafaþã: 78.866 kmp • populaþie: 10,2 mil. loc. • limba oficialã:
ceha • zi naþionalã: 20 octombrie • stat membru UE din 2004
81
Geografie
tancurilor sovietice (20/21.08.1968). La 1 ianuarie 1969, Cehoslovacia este
proclamatã stat federal, constituit din douã republici egale, Republica
CIPRU
Socialistã Cehã ºi Republica Socialistã Slovacã. În 1989, regimul comunist din
Cehoslovacia este abolit în urma unei miºcãri paºnice, „Revoluþia de catifea”.
Vaclav Havel, un dizident din vremea primãverii de la Praga, devine
preºedinte la 29.12.1989. La 1 ianuarie 1993, în urma tratativelor din
Denumire oficialã: Republica parlamentul cehoslovac, intrã în vigoare decizia separãrii Cehoslovaciei în
Cipru • capitalã: Nicosia • douã state: Cehia ºi Slovacia.
populaþie: 802.000 locuitori • Cipru
limbi oficiale: greaca, turca • zi Insula Cipru a cunoscut numeroase stãpâniri în decursul istoriei: asirianã,
naþionalã: 1 octombrie • stat egipteanã, persanã, romanã, bizantinã. În secolul al XII-lea a fost ocupatã de
membru UE din 2004 cruciaþi pânã în 1489, când a trecut sub stãpânirea Veneþiei. În 1571 a fost
ocupatã de Imperiul Otoman. În 1878, la Congresul de la Berlin, Imperiul
DANEMARCA
Otoman cedeazã Ciprul Marii Britanii, pe care-l anexeazã în 1914 ºi îl
proclamã, în 1925, colonie a Coroanei britanice. La 16 august 1960, Ciprul îºi
proclamã independenþa. Conflictele dintre comunitãþile turcã ºi greacã
determinã ONU sã trimitã, în 1964, trupe pentru menþinerea ordinei. Lovitura
de stat a Gãrzii Naþionale greceºti din 1974 declanºeazã riposta Turciei, care
debarcã trupe în insulã ºi ocupã Ciprul de NE, pe care îl proclamã ulterior
Republica Turcã a Ciprului de Nord. Divizarea celor douã state se menþine ºi
Denumire oficialã: Regatul în prezent.
Danemarcei • capitalã:
Copenhaga • suprafaþã: 43.094 Danemarca
kmp • populaþie: 5 mil loc. • Danemarca este constituitã din peninsula Iutlanda ºi un numãr de 443
limba oficialã: daneza • zi insule din apropiere. Dintre acestea, 76 nu sunt locuite. Cele mai mari insule
naþionalã: 5 iunie • membru UE sunt Zealand (Sjælland) ºi Funen (Fyn). Þara este în cea mai mare parte platã,
din 1973 cu mici zone înalte, cel mai înalt punct natural fiind Møllehøj, la 170,86 de
metri. Climatul este temperat, cu ierni blânde ºi veri rãcoroase. Iernile nu sunt
ESTONIA, LETONIA ªI
deosebit de friguroase, având temperaturi medii în jur de 0,5°C, iar verile sunt
LITUANIA
rãcoroase, cu medii de 16°C. Vântul suflã foarte des, fiind mai puternic pe
timpul iernii ºi mai slab vara. Danemarca are, în medie, 170 de zile ploioase
pe an, cele mai puternice ploi apãrând în lunile septembrie, octombrie ºi
noiembrie. Danemarca este cea mai veche monarhie din Europa. Insulele
Feroe ºi Groenlanda fac parte din Regatul Danemarcei, dar sunt regiuni
autonome care se autoguverneazã.
Estonia
Estonia este o þarã balticã în Europa de Nord. Graniþa de vest a þãrii o
constituie Marea Balticã, iar la sud se învecineazã cu un alt stat baltic, Letonia
ºi la est cu Rusia. Estonia este o þarã maritimã, þãrmul mãsurând 3.794 km,
incluzând peste 1.500 de insule ºi insuliþe, majoritatea nepopulate. Relieful
ESTONIA este jos, fiind constituit din câmpii, cu evidente
Denumire oficialã: Republica Estonia • capitalã: Tallin • suprafaþã: forme glaciare: depresiuni, coline, morene.
45.266 kmp • populaþie: aprox. 1.300.000 locuitori • limba oficialã: Pãdurea de conifere ocupã douã treimi din
estona • zi naþionalã: 24 februarie • membru UE din 2004 suprafaþa þãrii. Estonia a aderat la Uniunea
82
Europeanã la 1 mai 2004. Este o democraþie constituþionalã, cu un preºedinte
ales de parlamentul unicameral o datã la patru ani. Votul prin internet a fost FINLANDA
deja utilizat în cadrul alegerilor locale în Estonia, iar legislatorii au autorizat de
asemenea utilizarea votului prin internet în cadrul alegerilor parlamentare.
Finlanda
Finlanda este þara cu cea mai mare întindere forestierã din Europa, 75%
din teritoriul þãrii fiind acoperit de pãduri. În nordul Finlandei, în „nopþile albe”
de varã, soarele strãluceºte permanent pe cer. Limba suedezã este a doua
limbã oficialã în Finlanda. Finlandeza este o limbã ce aparþine familiei de limbi
ugro-finice, grup care cuprinde estona, lapona ºi maghiara. Aceste limbi se
deosebesc de alte limbi vorbite în Europa, pentru cã, alãturi de bascã, nu fac
parte dintre limbile indo-europene.
Irlanda
Sfântul Patrick este protectorul Irlandei ºi cel considerat a fi cel care a
introdus creºtinismul în aceastã þarã insularã. Ziua naþionalã a Irlandei este pe
17 martie, data la care în 493 d.Hr. Sfântul Patrick a murit. Trifoiul este
simbolul irlandez, aceastã plantã fiind folositã de Sfântul Patrick pentru a Denumire oficialã: Republica
reprezenta doctrina Sfintei Treimi. Populaþia este formatã aproape exclusiv din Finlanda • capitalã: Helsinki
irlandezi, iar religia dominantã este cea catolicã. suprafaþã: 337.030 kmp
Letonia oficiale: finlandeza, suedeza • zi
Letonia este o þarã balticã în Europa de Nord. Graniþa de vest a þãrii o naþionalã: 6 decembrie • stat
constituie Marea Balticã. În nord ºi în sud, Letonia se învecineazã cu Estonia membru UE din 1995
ºi respectiv Lituania, iar în est cu Rusia. Este membrã a Uniunii Europene din
IRLANDA
2004. Populaþia este în majoritar creºtinã, cel mai mare grup fiind cel
protestant (luterani îndeosebi), urmat de catolici ºi ortodocºi. Letonii reprezintã
54,8% din populaþie (în 1935 – 75,5%), ruºii 32,8% (în 1935 – 10%), bieloruºii
4%, ucrainenii 3%, polonezii 2,2% ºi lituanienii 1,3%.
În secolul XX, urmare a ocupaþiei sovietice, Letonia suferã o adevãratã
alterare a caracterului etnic ºi cultural, ca urmare a masivelor transferuri de
populaþie, astfel încât etnicii letoni au ajuns sã reprezinte astãzi aproximativ
jumãtate din populaþie, iar ruºii sã fie chiar majoritari în zonele urbane. În
Letonia sunt excluºi de la vot etnicii ruºi, întrucât sunt admiºi drept cetãþeni
letoni cu drept de vot doar aceia care deþineau cetãþenia letonã sau
descendenþii acestora înainte de anexarea Letoniei de cãtre URSS, în 1940. Denumire oficialã: Republica
Drept urmare, circa 40% din populaþie (cea de origine slavã) este exclusã de Irlanda • capitalã: Dublin
la mecanismele jocului democratic. Ruºii din acestã þarã balticã refuzã, • suprafaþã: 70.280 kmp
deseori, sã vorbescã letona, iar letonii sunt reticenþi la folosirea limbii ruse. Din • populaþie: aprox. 4.000.000
acest motiv sunt frecvente cazurile când unei întrebãri banale puse pe stradã loc. • limba oficialã: engleza,
în letonã i se oferã rãspuns în rusã. irlandeza • zi naþionalã: 17
LETONIA martie • monedã: euro • stat
membru UE din 1973
Denumire oficialã: Republica Letonia • capitalã: Riga • supra-faþã: 64.589 kmp •
populaþie: 2,3 mil. loc. • limba oficialã: letona • zi naþionalã: 18 noiembrie • stat
membru UE din 2004
83
Geografie
Lituania
LITUANIA Þarã balticã în Europa de Nord, Lituania a suferit în perioada celui de-al
doilea rãzboi mondial o dublã represiune. Ocupaþia germanã dintre anii 1941
ºi 1944 face ca 200.000 de lituanieini sã fie exterminaþi în lagãrele naziste.
Lituania • capitalã: Vilnius
Dupã anexarea Lituaniei de cãtre URSS, din ordinul lui Stalin, 300.000 de
locuitori sunt deportaþi, cei mai mulþi sfârºind în gulagurile sovietice.
• populaþie: 3,4 mil. loc.
(vezi harta de la pagina 82)
• limba oficialã: lituaniana • zi
naþionalã: 16 februarie • stat
Luxemburg
membru UE din 2004
Marele Ducat de Luxemburg este un stat în Europa care face parte din
grupul de þãri Benelux (alãturi de Belgia ºi Olanda). Istoria Luxemburgului
LUXEMBURG începe odatã cu construcþia Castelului Luxemburg, în anul 963. În jurul acestei
Denumire oficialã: Marele fortãreþe s-a dezvoltat treptat un oraº care a devenit centrul unui stat mic, dar
Ducat al Luxemburgului • capi- extrem de important pentru configuraþia politicã a zonei. Acest mic stat
talã: Luxemburg • suprafaþã: european are unul dintre cele mai mari PIB-uri din lume (62.700 USD, în
2.586 kmp • populaþie: aprox. 2005). ªomajul a fost de 4,4% în 2005.
453.000 locuitori • limbi ofici- (vezi harta de la pagina 81)
ale: luxemburgheza, franceza,
germana • zi naþionalã: 23 iunie Malta
• stat membru fondator Malta este un arhipelag în centrul Mãrii Mediterane alcãtuit din 6 insule:
Malta, Gozo, Comino, Cominotto, Filfla ºi St. Paul. Doar primele trei insule
MALTA sunt locuite insula Malta având cea mai mare suprafaþã – 264 kmp. Malta
numãrã circa 394.000 locuitori, având o densitate a populaþiei foarte mare, de
1249 loc./kmp. Astfel, Malta este þara cu cea mai mare densitate din Europa
ºi a treia þarã ca densitate din lume. Peste 94% din populaþie locuieºte în
mediul urban. Doar 1,8% din locuitorii Maltei sunt de o altã naþionalitate decât
cea maltezã. Limbile oficiale sunt malteza ºi engleza.
Olanda
În secolul al XVIII-lea, într-o Europã absolutistã, Olanda este extrem de
tolerantã, devenind locul de refugiu pentru cei persecutaþi din motive politice,
Malta • capitalã: Valletta •
religioase sau intelectuale, statut pe care ºi-l pãstreazã ºi în prezent. Este o
suprafaþã: 316 kmp • populaþie:
monarhie ereditarã constituþionalã, puterea executivã fiind exercitatã de un
aprox. 394.00 locuitori • limba
parlament ales pe o periodã de 4 ani. Este cea mai joasã þarã din lume, o mare
oficialã: malteza • zi naþionalã:
parte din teritoriul ei fiind situat sub nivelul mãrii. Specifice sunt polderele,
21 septembrie • membru UE din
terenuri aflate sub nivelul mãrii ºi desecate, cel mai extins fiind Oost
2004
Flevoland, de 540 kmp. Oraºul Rotterdam, situat la Marea Nordului, este cel
OLANDA mare port maritim al lumii.
Denumire oficialã: Regatul (vezi harta de la pagina 81)
Olandei • capitalã: Amsterdam
ºi Haga (capitala administra- Polonia
tivã) • suprafaþã: 41.526 kmp • Istoria Poloniei începe în urmã cu 1000 de ani sub dinastia Piast. Cunoaºte
populaþie: aprox. 16 mil. loc. • epoca de aur la sfârºitul secolului al XVI-lea sub dinastia Jagiello, când
limba oficialã: neerlandeza • zi Polonia a fost una dintre cele mai întinse, înstãrite ºi puternice þãri din Europa.
naþionalã: 30 aprilie • membru În 1791, Seimul uniunii polono-lituaniene a votat Constituþia din 3 mai, prima
fondator UE constituþie modernã a Europei. Între 1795 ºi 1945, statul plonez dispare de trei
84
ori din istorie, în 1795, 1815 ºi 1939. Îºi recâºtigã independenþa de fiecare
datã, dar între noi frontiere (1807, 1918 ºi 1945). În timpul celui de-al doilea POLONIA
rãzboi mondial, poliþia sovieticã secretã a generat Masacrul de la Katyn, o
execuþie în masã a unor cetãþeni polonezi. În timpul acestei acþiuni, peste
21.000 de cetãþeni polonezi au fost executaþi în trei locuri diferite în primãvara
anului 1940. Majoritatea celor uciºi erau ofiþeri cãzuþi prizonieri, dar printre cei
executaþi se aflau ºi numeroºi civili. Cum sistemul polonez de recrutare cerea
tuturor absolvenþilor unei universitãþi sã devinã ofiþeri în rezervã, sovieticii au
reuºit prin aceste asasinate sã distrugã o mare parte a intelectualitãþii
poloneze. Deºi, chiar înaintea prãbuºirii URSS-ului, autoritãþile ruseºti au
recunoscut rolul sovieticilor în masacru, existã anumite resentimente în Rusia
în legãturã cu aceste probleme, guvernele ruseºti succesive refuzând sã Denumire oficialã: Republica
numeascã masacrele crime de rãzboi sau acte de genocid, ceea ce ar duce Polonia • capitalã: Varºovia •
la necesara urmãrire în justiþie a fãptaºilor aflaþi încã în viaþã. Mulþi ruºi suprafaþã: 312.685 kmp •
continuã sã creadã ca fiind adevãratã versiunea propagandei guvernamentale populaþie: 38 mil. loc. • limba
sovietice de pânã în anul 1989, conform cãreia naziºtii care au invadat oficialã: poloneza • zi naþionalã:
Uniunea Sovieticã în 1941 sunt vinovaþi de respectivele masacre. 3 mai • membru UE din 2004
Dupã 1945 va intra în sfera de influenþã a URSS, fiind denumitã Republica
Popularã Polonã. În 1989 primele alegeri parþial libere din Polonia de dupã al SLOVACIA
doilea rãzboi mondial au încununat victoria miºcãrii Solidaritatea, care lupta
pentru instituirea unui regim democratic. Actuala republicã polonezã (a treia)
a fost creatã, câþiva ani mai târziu, prin noua constituþie din 1997. În 1999,
Polonia devine membru NATO, iar la 1 mai 2004 se alãturã Uniunii Europene.
Slovacia Slovacã • capitalã: Bratislava
Þarã central europeanã fãrã ieºire la mare, Slovacia are un relief dominat suprafaþã: 48.845 kmp • popu-
de Munþii Carpaþi. Clima este temperat-continentalã, cu veri calde ºi ierni laþie: aprox. 5.400.000 locuitori
rãcoroase. Principalele oraºe sunt Bratislava, Košice ºi Prešov. Din secolul al • limba oficialã: slovaca • zi
XI-lea ºi pânã în 1918, istoria Slovaciei este strâns legatã de istoria Ungariei. naþionalã: 1 ianuarie • membru
Coroana maghiarã va coloniza aceste teritorii cu germani, cehi, polonezi ºi UE din 2004
unguri. Dupã bãtãlia de la Mohacs (1526), când Regatul Ungar este
transformat în paºalâc, Slovacia intrã în componenþa Imperiului Habsburgic. SLOVENIA
Dupã 1867, este inclusã în Ungaria, populaþia fiind supusã unei politici de
maghiarizare forþatã. Slovacia ºi Republica Cehã au constituit din noiembrie
1918 pânã în decembrie 1992 Cehoslovacia (cu excepþia perioadei 1939 -
1945). Þara a redevenit independentã în 1993, prin separarea de Cehia, la trei
ani dupã Revoluþia din 1989, care a pus capãt regimului autoritar comunist
impus de cãtre sovietici dupã Primãvara de la Praga, din august 1968.
Slovenia Slovenia • capitalã: Ljubljana •
Slovenia este o þarã dezvoltatã, având cel mai ridicat PIB pe locuitor dintre suprafaþã: 20.253 kmp •
fostele state comuniste din Europa (21.000 USD, în 2005), acesta fiind mai populaþie: aprox. 2.000.000
ridicat decât cel al Greciei sau al Portugaliei. În secolul al XIV-lea, cele mai locuitori • limba oficialã:
multe dintre regiunile Sloveniei au devenind parte a Imperiului Austro-Ungar. slovena • zi naþionalã: 25 iunie
Dupã prãbuºirea Austro-Ungariei în 1918, slovenii au devenit parte a • stat membru UE din 2004
Regatului Sârbilor, Croaþilor ºi Slovenilor, denumit ulterior (1929) Regatul
85
Geografie
Iugoslaviei. Dupã refacerea Iugoslaviei la sfârºitul celui de-al doilea rãzboi
SUEDIA mondial, Slovenia a devenit o parte a Republicii Socialiste Federale
Iugoslavia, declaratã oficial pe 29 noiembrie 1945. Este cea mai omogenã
etnic dintre þãrile care au fãcut parte din fosta Iugoslavie, slovenii
reprezentând aproape 88% din totalul populaþiei. Slovenia se separã de
Iugoslavia la 25 iunie 1991, devenind ulterior membrã NATO (29 martie 2004)
ºi a Uniunii Europene (1 mai 2004).
Suedia
Suedia este împãrþitã în trei regiuni istorice: Götaland, Svealand ºi
Norrland. Cea de a patra regiune istoricã a Suediei a fost pânã în 1809
Österland, actuala Finlandã. Suedia ocupã jumãtatea esticã a Peninsulei
Scandinave. Relieful este dezvoltat pe un substrat geologic foarte vechi. Este
alcãtuit din Munþii Scandinaviei, Podiºul Norrland, Podiºul Svealand, Câmpia
Skäne ºi Câmpia Central-Suedezã. O mare parte din teritoriu, peste 70%, are
o densitate mai micã de 6 loc/kmp. Este una dintre cele mai urbanizate þãri ale
Europei, 85% din populaþie locuind în oraºe. Speranþa de viaþã este ridicatã,
fiind de 78 de ani pentru bãrbaþi ºi 83 de ani pentru femei. Stockholmul,
supranumit Veneþia nordului, este principalul centru industrial, comercial ºi
cultural al þãrii. Academia Suedezã, fondatã în 1786, acordã premiul Nobel
pentru literaturã, Academia Regalã de ªtiinþe (fondatã în 1793) acordã
premiile Nobel pentru fizicã, chimie ºi economie, iar Karolinska Institutet
(fondat în 1810) decerneazã premiul Nobel pentru medicinã.

Ungaria
Suediei • capitalã: Stockholm •
Capitala Ungariei, Budapesta, este unul dintre cele mai frumoase oraºe
din Europa Centralã. Situat pe ambele maluri ale Dunãrii, oraºul este de o
impresionantã frumuseþe arhitecturalã. Pe partea esticã a fluviului se aflã
oficialã: suedeza • zi naþionalã:
Pesta, iar pe cea vesticã Buda. Capitala s-a dezvoltat pe locul unei aºezãri
6 iunie • membru UE din 1995
celtice, ulterior legiunile romane fondând aici oraºul Aquincum. În evul mediu,
dupã stabilirea maghiarilor în Câmpia Panonicã, iau naºtere Buda ºi Pesta.
UNGARIA
Cele douã oraºe sunt unificate în 1872. Reprezentative pentru Budapesta
sunt palatele Károly, Parlamentul, bazilica Szent István, Biserica Franciscanã,
podurile de peste Dunãre, Bastionul pescarilor.
Ungaria a fost printre primele þãri din Europa comunistã care s-au opus
regimului comunist sovietic. Revolta din 1956 de la Budapesta îndreptatã
împotriva sistemului comunisto-stalinist s-a soldat cu 20.000 de victime, peste
200.000 de persoane pãrãsind þara în timpul invaziei sovietice. Ulterior devine
Denumire oficialã: Republica cel mai liberal stat din fostul lagãr socialist.
Ungaria • capitalã: Budapesta
• suprafaþã: 93.030 kmp •
oficialã: maghiara • zi
naþionalã: 15 martie • membru
UE din 2004
86
DIVIZIUNI REGIONALE ªI
ORGANIZAREA SPAÞIULUI
GEOGRAFIC ÎN U.E.*
De la regiunile geografice la unitãþile statistice teritoriale. La o regiune Tratatul de la Roma fãcea
se poate face referire în contexte diferite. La nivel global, numim regiune referire la diviziunile regionale
geograficã un conglomerat relativ uniform care cuprinde mai multe state în contextul economic al
(Regiunea Orientului Mijlociu, Regiunea Balcanilor). În context continental, o reducerii decalajelor de
regiune geograficã desemneazã acea asociere a unor þãri vecine constituitã dezvoltare dintre diferitele
pentru realizarea unor obiective ºi interese comune. La nivelul unei þãri, regiuni geografice. În
politica dezvoltãrii regionale presupune delimitarea unor areale geografice preambulul acestuia se fãcea
uniforme din punct de vedere geografic, cultural ºi etnic, în vederea îmbunã- referire la necesitatea „de a
tãþirii performanþelor socio-economice ºi politice ale regiunii respective. consolida unitatea economiilor
În 1986, Actul Unic European creeazã bazele unei autentice politici de lor ºi de a asigura dezvoltarea
coeziune menitã sã compenseze taxele impuse de piaþa unicã ºi resimþite în armonioasã prin reducerea
þãrile din Sud ºi în regiunile mai puþin favorizate. Tratatul de la Maastricht din diferenþelor dintre diversele
1992 face referire la regiunile europene, recunoscându-li-se dreptul de regiuni, precum ºi a decalajelor
asociere în procesul decizional. Aspectele importante pentru o regiune îl cu care se confruntã regiunile
constituie factorii care permit creºterea socio-economicã a zonei respective. mai puþin favorizate”. La acea
Tratatul, intrat în vigoare în 1993, considerã coeziunea ca fiind unul dintre vreme Comunitatea Economicã
obiectivele esenþiale ale Uniunii, în paralel cu Uniunea Economicã ºi Monetarã Europeanã s-a constituit ca un
ºi cu Piaþa Unicã. Tratatul prevede ºi crearea unui Fond de Coeziune menit sã conglomerat de state, ºi nu de
sprijine proiecte favorabile mediului înconjurãtor, precum ºi transporturile în regiuni.
statele membre mai puþin prospere. Descentralizarea guvernãrii în regiuni nu
este însã o condiþie obligatorie a dezvoltãrii economice.
La începutul anilor 1970, Eurostat (ghidul oficiului de statisticã al Uniunii
Europene) a elaborat „Nomenclatorul unitãþilor statistice teritoriale” (NUTS),
ca sistem coerent de divizare a teritoriului UE pentru a
Regiunile NUTS
putea elabora statistici regionale pentru comunitate. Pe
baza acestei divizãri, Fondul European de Dezvoltare
Regionalã (FEDR), Fondul Social European (FSE) ºi
Fondul de Coeziune contribuie la realizarea urmãtoarelor
trei obiective: „Convergenþã”, „Competitivitate regionalã ºi
ocuparea forþei de muncã” ºi „Cooperare teritorialã
europeanã”.
Scopul obiectivului „convergenþã” este acela de a
îmbunãtãþi condiþiile de creºtere economicã. În Uniunea
Europeanã cu 27 de state membre, acest obiectiv include
84 de regiuni din 17 state membre (154 de milioane de
locuitori al cãror PIB pe cap de locuitor este sub 75% din
media comunã. a ã
.rt)ni
Obiectivul „Competitivitate regionalã ºi ocuparea forþei
de muncã” trebuie sã consolideze competitivitatea ºi
atractivitatea regiunilor, dar ºi capacitatea de ocupare a
87
Geografie
forþei de muncã. Într-o Uniune Europeanã cu 27 de state membre, aceastã
situaþie este valabilã pentru 68 de regiuni, adicã peste 314 milioane de
locuitori.
Obiectivul „Cooperare teritorialã europeanã” este destinat sã întãreascã
cooperarea transfrontalierã datoritã unor iniþiative locale ºi regionale realizate
în comun, sã consolideze cooperarea transnaþionalã prin acþiuni menite sã
favorizeze dezvoltarea teritorialã integratã ºi sã stimuleze cooperarea
interregionalã, precum ºi schimbul de experienþã. Peste 181 de milioane de
persoane (care reprezintã 37,5% din populaþia totalã a Uniunii Europene)
trãiesc în zone transfrontaliere. Europa este împãrþitã în mai multe grupe de
regiuni care corespund nomenclaturii NUTS (Nomenclatorul unitãþilor
teritoriale pentru statisticã). NUTS divizeazã statele membre într-un numãr
Nivel Minim Maxim de regiuni de nivel NUTS 1, apoi fiecare din acestea sunt divizate în regiuni
NUTS 1 3 milioane 7milioane de nivel NUTS 2, iar acestea la rândul lor în regiuni de nivel NUTS 3.
NUTS 2 800.000 3 milioane Reglementarea NUTS stipuleazã limitele minime ºi maxime de populaþie
NUTS 3 150.000 800.000 pentru fiecare unitate teritorialã statisticã.
Regiunile de cooperare transfrontalierã Fondul de Coeziune

Statele cu un PNB (produs naþional brut)
sub 90% din media comunitarã pot beneficia
de Fondul de Coeziune, prin urmare, sunt
beneficiare toate regiunile din þãrile
urmãtoare: Bulgaria, Republica Cehã,
Estonia, Grecia, Cipru, Letonia, Lituania,
Ungaria, Malta, Polonia, Portugalia,
România, Slovenia, Slovacia. Statele care ar
fi fost eligibile pentru Fondul de Coeziune în
cazul în care plafonul ar fi rãmas la 90% din
PNB mediu pentru Uniunea Europeanã cu 15
state membre, ºi nu pentru Uniunea
Europeanã cu 25 de state membre,
beneficiazã de un sistem de suspendare
progresivã a ajutorului. Se aplicã numai
Spaniei.
Obiectivul „Convergenþã”
Regiunile de nivel NUTS 2 cu un PIB pe
cap de locuitor sub 75% din media
comunitarã sunt eligibile pentru obiectivul
„Convergenþã”:
• Bulgaria (întreg teritoriul), Republica
Cehã (Strední Cechy, Jihozápad, Severo-
západ, Severovýchod, Jihovýchod, Strední
88
Morava, Moravskoslezsko), Germania (Brandenburg-Nordost, Mecklenburg-
Vorpommern, Chemnitz, Dresden, Dessau, Magdeburg, Thüringen), Estonia
(întreg teritoriul), Grecia (Anatoliki Makedonia, Thraki, Thessalia, Ipeiros, Ionia
Nisia, Dytiki Ellada, Peloponnisos, Voreio Aigaio, Kriti), Spania (Andalucía,
Castilla-La Mancha, Extremadura, Galicia), Franþa (Guadeloupe, Guyane,
Martinique, Réunion), Ungaria (Közép-Dunántúl, Nyugat-Dunántúl, Dél-
Dunántúl, Észak-Magyarország, Észak-Alföld, Dél-Alföld), Italia (Calabria,
Campania, Puglia, Sicilia), Letonia (întreg teritoriul), Lituania (întreg teritoriul),
Malta (întreaga insulã), Polonia (întreg teritoriul), Portugalia (Norte, Centro,
Alentejo, Região Autónoma dos Açores), România (întreg teritoriul), Slovenia
(întreg teritoriul), Slovacia (Západné Slovensko, Stredné Slovensko,
Východné Slovensko), Regatul
Unit (Cornwall ºi insulele Scilly, Regiunile cuprinse în Obiectivul ”Convergenþã” ºi Obiectivul “Competitivitate
vestul Þãrii Galilor ºi districtul Regionalã ºi ocuparea forþei de muncã”
Valleys).
Regiunile care ar fi fost
eligibile pentru obiectivul
„Convergenþã”, în cazul în care
plafonul ar fi rãmas la 75% din
PIB-ul mediu pentru Uniunea
Europeanã cu 15 state
membre, ºi nu pentru Uniunea
membre, beneficiazã de un
sistem de suspendare
progresivã a ajutorului:
• Belgia (Province du
Hainaut), Germania (Branden-
burg-Südwest, Lüneburg,
Leipzig, Halle), Grecia (Kentriki
Makedonia, Dytiki Makedonia,
Attiki), Spania (Ciudad
Autónoma de Ceuta, Ciudad
Autónoma de Melilla,
Principado de Asturias, Región
de Murcia), Austria
(Burgenland), Portugalia
(Algarve), Italia (Basilicata),
Regatul Unit (Highlands ºi
insulele nordice).
89
Geografie
Obiectivul „Competitivitate regionalã ºi ocuparea forþei de muncã”
Regiunile care nu se aflã sub incidenþa obiectivului „Convergenþã” ºi care
Aplicaþie. Folosindu-vã de un nu beneficiazã de susþinere tranzitorie (regiuni de nivel NUTS 1 sau NUTS 2,
atlas geografic ºi de internet, în funcþie de statele membre) îndeplinesc criteriile de eligibilitate pentru
identificaþi regiunile cuprinse în obiectivul „Competitivitate ºi ocuparea forþei de muncã”.
obiectivele “Convergenþã” ºi Regiunile de nivel NUTS 2 care se aflau sub incidenþa fostului Obiectiv 1,
“Competitivitate regionalã ºi dar al cãror PIB depãºeºte 75% din PIB-ul mediu pentru Uniunea Europeanã
ocuparea forþei de muncã”! cu 15 state membre, beneficiazã de susþinere tranzitorie pânã în anul 2013.
Regiuni eligibile pentru suþinere tranzitorie, aflate sub incidenþa obiectivului
„Competitivitate ºi ocuparea forþei de muncã”:
• Irlanda (Border, Midland, Western), Grecia (Sterea Ellada, Notio Aigaio),
Spania (Canarias, Castilla y León, Comunidad Valenciana), Italia (Sardegna),
Cipru (întreg teritoriul), Ungaria (Közép-Magyarország), Portugalia (Regiao
Autónoma da Madeira), Finlanda (Itä-Suomi), Regatul Unit (Merseyside,
South Yorkshire).
ROMÂNIA CA PARTE A UNIUNII

EUROPENE
OPORTUNITÃÞI GEOGRAFICE ALE ROMÂNIEI

CU SEMNIFICAÞIE PENTRU UE
Zona Mãrii Negre, o interesantã arie geopoliticã ºi economicã
Ieºirea la Marea Neagrã.
Marea Neagrã este o regiune cu o
puternicã semnificaþie economicã
ºi geostrategicã pentru Uniunea
Europeanã. Prin aderarea
României ºi Bulgariei la UE, flancul
estic al Europei comunitare se aflã
mai aproape de rezervele caspice
de gaz metan ºi petrol. Mai mult,
dacã sunt confirmate previziunile
geologice ale existenþei unui
important zãcãmânt de hidro-
carburi pe platforma continentalã
din NV Mãrii Negre, faptul cã
România se aflã în proximitatea
acestuia capãtã o importanþã
deosebitã.
Interesele Uniunii Europene nu
90
se reduc doar la depozitele de hidrocarburi. Prin ieºirea la Marea Neagrã, UE
îºi aduce mai aproape douã dintre þãrile caucaziene cu vocaþie europeanã
certã: Georgia ºi Armenia.
Europa danubianã. Cei peste 1000 km pe care Dunãrea îi parcurge pe
teritoriu românesc au o semnificaþie aparte pentru UE. Odatã cu stabilizarea
situaþiei politice din fosta Iugoslavie, Dunãrea redevine
Peisaj carpatic
o axã de transport vitalã a continentului. De aici ºi
importanþa crescutã a sectorului sãu inferior.
Creºterea traficului pe Dunãre are importanþã nu doar
pentru România, ale cãrei porturi fluviale încep din
nou sã se anime, ci ºi pentru vaste areale din Europa
Centralã, interesate de o cale sigurã ºi mai scurtã
cãtre Orientul Mijlociu.
Întinsa luncã a Dunãrii oferã ºi ea ºanse
organismelor Uniunii de a promova politici de
reconstrucþie ecologicã a zonelor supuse în trecut
unor ample lucrãri de desecare ºi regularizare a reþelei
hidrologice.
Ultimul paradis european. Intrarea României în
UE aduce în componenþa acesteia una dintre cele mai
complexe zone umede de pe Glob. Prin cei aproape
4500 kmp de mlaºtini, grinduri, plauri ºi luciu de apã, Delta Dunãrii este acum
una dintre rezervaþiile de referinþã din Uniunea Europeanã, fapt ce se va
concretiza pe viitor în acþiuni mai eficiente de protejare a mediului
deltaic. Þãrmul Mãrii Negre la Costineºti
Europa carpaticã. Exceptând o porþiune aflatã pe teritoriul
Ucrainei ºi una de pe teritoriul Serbiei, întregul lanþ carpatic se aflã
acum pe teritoriul UE. Prin aderarea României, Europa unitã
beneficiazã acum de existenþa celui mai vast teritoriu montan
împãdurit de pe continent, ceea ce face, printre altele, sã creascã
semnificativ biodiversitatea la nivelul întregii Uniuni. În plus, Carpaþii
româneºti înseamnã ºi tradiþii culturale încã pãstrate, spre deosebire
de alte spaþii montane, precum Alpii sau Pirineii, unde acestea au
dispãrut cu mult timp în urmã.
Aderarea ar putea creºte interesul european pentru staþiunile din
Carpaþi, România aºteptând investiþii semnificative pentru
revitalizarea bazei sale turistice montane.
91
Geografie
ROMÂNIA ªI ÞÃRILE UE. INTERDEPENDENÞE

GEOGRAFICE, ECONOMICE ªI CULTURALE
Poziþia geograficã a României favorizeazã fluxurile comerciale dintre estul

ºi vestul Uniunii. Beneficiind de prezenþa Dunãrii ºi a Mãrii Negre, aderarea
României la UE aduce beneficii importante transportului fluvial ºi maritim.
Revigorarea economicã a þãrii noastre, demararea procesului de
reindustrializare ºi reducerea sau anularea unui numãr important de taxe
vamale impulsioneazã schimbul dintre România ºi þãrile UE. Un rol important
îl joacã în acest sens ºi intrarea unui numãr mare de firme transnaþionale pe
piaþa româneascã, fapt ce duce la deplina integrare a României în contextul
economic mondial.
Plasarea României în flancul estic al Uniunii Europene face ca o parte din
vectorii de transport dintre Europa Vesticã ºi Centralã ºi Europa Esticã sau
Orientul Mijlociu sã treacã pe teritoriul þãrii noastre.
Din pãcate pentru România, aspectele integrãrii nu sunt numai pozitive.
Anularea în mare mãsurã a barierelor comerciale dintre România ºi Uniunea
Europeanã face ca firmele româneºti sã intre în competiþie directã cu firmele
comunitare. Deºi au beneficiat de o perioadã destul de lungã de adaptare la
rigorile pieþei libere, cele mai multe firme româneºti nu sunt încã pe deplin
pregãtite pentru evoluþia pe o piaþã nedirijatã. Prin urmare, aderarea
europeanã poate scoate de pe piaþã firmele autohtone neperformante,
creându-se astfel grave probleme sociale.
Interdependenþa se manifestã
Þãrile Ortodoxe ale Uniunii Europene ºi la nivel cultural. Þarã cu vocaþie
europeanã, România a dat
continentului numeroºi scriitori,
muzicieni, savanþi. Este posibil ca
fenomenul sã fie amplificat pe viitor
prin existenþa a numeroase
schimburi culturale adresate
tinerilor, care sunt astfel educaþi în
respectul valorilor europene.
Vãzutã mult timp ca un imp-
ediment în integrarea europeanã,
apartenenþa majoritãþii populaþiei la
cultul creºtin ortodox s-a dovedit a
fi un factor activ de cuplare la reali-
tãþile europene. Parcã vrând sã re-
liefeze deviza europeanã „Unitate
în diversitate”, România este cea
mai mare þarã ortodoxã integratã
într-o structurã predominant
catolicã ºi protestantã.
92
ORGANIZAREA ªI AMENAJAREA SPAÞIULUI
GEOGRAFIC ÎN UE ªI ÎN ROMÂNIA* Limitarea extinderii
nejustificate a arealului con-
Stoparea degradãrii mediului natural. Un obiectiv major al amenajãrii struit - o prioritate europeanã.
spaþiului în UE este oprirea degradãrii mediului. Europa este continentul în Arealul construit, cu funcþiuni de
care impactul negativ al omului asupra mediului înconjurãtor s-a resimþit cel locuinþe sau cel economic, are
mai devreme. Încã din antichitate, societãþile mediteraneene avansate au un regim foarte clar în multe
practicat defriºãri pe arii extinse, în scopul de a obþine cât mai mult teren arabil dintre þãrile UE. În momentul de
necesar culturilor agricole, a cãror producþie trebuia sã susþinã o populaþie tot faþã, UE nu încurajeazã apariþia
mai mare ºi o cerere din ce în ce mai importantã pe piaþã. de mari complexe rezidenþiale
Tot ca urmare a cerinþelor de hranã ale unei populaþii în continuã creºtere sau industriale în dauna supra-
au dispãrut la sfârºitul antichitãþii ºi la începutul evului mediu pãduri întinse în feþelor agricole sau naturale.
centrul ºi nordul Germaniei, în Polonia, în Câmpia Românã sau în zona de Totuºi lasã la latitudinea þãrilor
câmpie ºi podiº a Franþei. membre sã îºi elaboreze singure
Epoca modernã avea sã consfinþeascã restrângerea dramaticã a stepei în politica în domeniu. Atunci când
este totuºi necesarã extinderea
Ponderea arealului construit în suprafaþa totalã a þãrilor UE arealului construit, autoritãþile
au în multe þãri pârghiile nece-
sare impunerii unei anumite
proporþii între zonele verzi din
cadrul noului areal ºi cele „gri”.
93
Geografie
estul continentului, acolo unde maºinile agricole fãceau acum posibilã
exploatarea eficientã a unor suprafeþe imense de teren.
În momentul de faþã, când agricultura extensivã a fost de mult înlocuitã cu
agricultura intensivã, importante suprafeþe de teren au fost reconstruite
ecologic, recãpãtându-ºi în mare parte aspectul ºi funcþionalitatea iniþialã.
Eforturile UE de pãstrare a zonelor naturale se aflã oarecum în contradicþie
cu practica instauratã dupã 1990 în România, unde au dispãrut importante
suprafeþe de pãdure, multe dintre ele în zone sensibile la alunecãrile de teren.
Consecinþa exploatãrii iraþionale a pãdurilor s-a vãzut la inundaþiile
catastrofale pe care þara noastrã le-a suferit în anul 2005, când lipsa
suprafeþelor forestiere a agravat în numeroase zone fenomenul.
Pentru protejarea mediului, la nivelul UE ºi implicit al României s-au creat
numeroase rezervaþii ºi parcuri naturale. Una dintre cele mai importante astfel
de zone este Delta Dunãrii, care are statutul de rezervaþie a biosferei.
Tratarea spaþiului agricol ca un al doilea mediu natural. Interzicerea
folosirii anumitor substanþe în agriculturã, edificarea perdelelor de protecþie
forestierã ºi instituirea de subvenþii de stat pentru protejarea zonelor umede
de mici dimensiuni au fãcut ca în multe þãri ale UE spaþiul agricol sã înceapã
sã aibã valenþe de spaþiu quasi-natural.
Norme de amenajare urbanã. Amenajarea urbanã va fi reglementatã pe
întreg spaþiul UE de o serie de norme, aflate acum în stadiul de recomandãri.
Binecunoscutã este insistenþa prin care se cere o anumitã suprafaþã minimã
de spaþiu verde pe locuitor în marile oraºe. De asemenea, municipalitãþile
marilor oraºe trebuie sã ia mãsuri pentru dezvoltarea unui sistem alternativ,
nepoluant, de transport urban. În unele metropole funcþioneazã deja cu
succes de ani buni sistemul „park and ride”, menit sã încurajeze folosirea
bicicletelor în centrul aglomerat al oraºului.
Aplicaþie. Observând imaginea Mânãstirea Assisi (Italia) ºi spaþiul agricol adiacent

din dreapta, vorbiþi despre tipul
de agriculturã practicat în
apropierea mânãstirii Assisi, din
Italia. Credeþi cã se practicã o
agriculturã cerealierã,
legumicultura, pomicultura sau
zootehnia? Ce puteþi spune
despre mãrimea exploataþiilor
agricole? Este întreaga
suprafaþã ocupatã de culturi
agricole?
94
PROBLEMA ENERGIEI ÎN UE ªI ÎN ROMÂNIA
Profilul energetic al UE. Studiind diagrama alãturatã, observãm cã 79%

din consumul energetic intern este acoperit de combustibili fosili (petrol, gaze
naturale, cãrbune). Întrucât aceste resurse trebuie în mare parte importate,
Uniunea Europeanã este dependentã din punct de
vedere energetic de regiuni care adeseori nu îi Profilul energetic al UE. Consumul energetic brut
împãrtãºesc ºi viziunile politice.
Cu toate cã s-au iniþiat ample programe pentru
creºterea ponderii surselor de energie alternative,
combustibilii fosili vor rãmâne principala sursã de
energie pentru Europa cel puþin pentru urmãtorii 10-
15 ani.
Dependenþa de importuri este mai mare în cazul
petrolului, unde doar 20% din necesar este produs
de de cãtre þãrile membre. Principalul furnizor al UE
pentru petrol rãmâne Orientul Mijlociu, urmat de
Nordul Africii ºi Rusia.
Situaþia se prezintã mai bine în cazul gazelor
naturale, unde producþia europeanã reuºeºte sã
acopere aproape jumãtate din necesarul de
consum, graþie exploatãrilor din Marea Nordului,
nordul Olandei ºi din zona Transilvaniei. Pentru
gazele naturale, principalul furnizor este Rusia, de
care UE este legatã printr-un sistem de gazoducte.
Ceva mai bine stã UE în cazul cãrbunelui, unde
se acoperã din producþia internã peste 60% din necesar. Dezavantajul folosirii
cãrbunelui este însã gradul sãu înalt poluator.
Sursele regenerabile de energie. UE încurajeazã obþinerea de energie
din surse regenerabile. Cea mai cunoscutã formã este hidroenergia.
Hidrocentralele de pe teritoriul Uniunii sunt de mãrime mijlocie ºi micã.
Excepþie face doar hidrocentrala Porþile de Fier I, cu o putere instalatã de
peste 1000 MW.
O sursã de energie din ce în ce mai mult folositã este vântul. În þãri precum
Germania sau Spania au apãrut adevãrate parcuri eoliene. Dezavantajul
centralelor eoliene este inconstanþa funcþionãrii lor.
Biocombustibilii. În ultimii ani, producþia europeanã de biocombustibili a
crescut spectaculos. Cele mai mari producãtoare de biodiesel sunt Franþa,
Germania ºi Italia, care dau mai mult de 90% din întreaga producþie
europeanã.
Creºteri spectaculoase s-au înregistrat de asemenea în producþia de
bioetanol, care s-a mãrit de trei ori în ultimii ani. Cu toate acestea, Europa
rãmâne încã un producãtor minor în comparaþie cu producãtorii tradiþionali,
precum Brazilia ºi Statele Unite.
95
Geografie
Energia nuclearã - da sau nu? Energia
Consumul de energie al UE pe sectoare de activitate nuclearã este o piesã de rezistenþã în politica UE de
reducere a dependenþei faþã de marii producãtori de
combustibili fosili. Deºi multe organizaþii cer oprirea
instalaþiilor nucleare de producere a energiei
electrice, acest tip de energie este din ce în ce mai
prezent în planurile de viitor ale oficialilor europeni.
Marele impediment al energiei nucleare este
lipsa unor soluþii pe termen lung pentru depozitarea
deºeurilor radioactive. O altã problemã a acestui
sector este managementul centralelor uzate moral
din punct de vedere tehnologic ºi al centralelor
ajunse la sfârºitul perioadei de exploatare. În
urmãtoarele decenii, din ce în ce mai multe centrale
nuclearo-electrice vor trebui închise pentru cã vor
depãºi durata de viaþã admisã tehnologic.
Consumul de energie electricã pe sectoare
de activitate. Din graficul alãturat se poate observa
cã în UE consumul de energie în domeniile
industrial, casnic ºi al transporturilor are cele mai
mari ponderi. Dacã privim situaþia la petrol ºi gaze
naturale pe sectoare de activitate, atunci trebuie sã
spunem cã la petrol, cel mai mare consumator este domeniul transporturilor
(47% din cantitatea totalã de petrol consumatã în UE). La gaze naturale, cele
mai mari cantitãþi se folosesc în gospodãriile populaþiei (27%), producþia de
energie electricã (28%) ºi industrie (23%).
Profilul energetic al Italiei
Profilul energetic al Profilul energetic al Marii Profilul energetic al

Franþei Britanii Germaniei
96
ALTE PROBLEME COMUNE*
MIGRAÞIA POPULAÞIEI ªI A FORÞEI DE MUNCÃ
Migraþia predecembristã. Înainte de 1990, România a fost confruntatã cu

douã mari valuri emigraþioniste. Acestea au avut un caracter
Destinaþii favorite ale emigranþilor români în
confesional ºi etnic ºi au dus aproape la dispariþia minoritãþii
perioada 1990-1993
evreieºti ºi la reducerea numericã drasticã a celei germane.
Plecaþi în deosebi din Moldova, din Bucureºti ºi din marile oraºe
din sud, evreii s-au îndreptat cãtre Israel. Germanii pãrãseau cele
douã areale tradiþionale ale lor, Sudul Transilvaniei ºi Banatul
pentru a ajunge în Republica Federalã Germania. Pentru fiecare
evreu sau german care primea dreptul de pãrãsire a Republicii
Socialiste România, statul român percepea o taxã, astfel încât
evreii ºi germanii deveniserã cel mai de preþ bun de export al þãrii.
Migraþia în primii ani de dupã 1990. Migraþia germanilor
continuã puternic dupã 1990, ducând la depopularea aproape
completã a satelor lor din sudul Ardealului ºi din Banat ºi la
deteriorarea echilibrului forþei de muncã în oraºele din centrul ºi
vestul þãrii.
În plus, începe migraþia economicã a românilor confruntaþi cu greutãþile
tranziþiei. Primele state alese drept þintã au fost Germania ºi Franþa. Acest val
emigraþionist a adus profunde deservicii de imagine României.
Românii descoperã Italia ºi Spania. Un adevãrat exod avea sã ducã la
strãmutarea a aproximativ 3 milioane de români în Italia ºi Spania, þãri mai
permisive cu imigranþii ºi cu un trend economic care a justificat nevoia masivã
de forþã de muncã. Acest val de emigrare a cuprins toate regiunile României.
Cea mai afectatã a fost totuºi Moldova, unde speranþele de redresare
Fenomenul emigraþionist în România
97
Geografie
economicã erau ca ºi inexistente. Fenomenul a avut consecinþe atât pozitive,
cât ºi negative pentru România. Pozitiv a fost faptul cã sumele de bani trimise
acasã de cãtre cei aflaþi la muncã în strãinãtate au ajuns sã susþinã regiuni
întregi, echilibrând spectaculos balanþa de plãþi a României. Tot pozitiv este
faptul cã românii plecaþi au transmis celor rãmaºi în þarã o nouã mentalitate,
mult mai potrivitã pentru timpurile pe care le trãim azi, preluând astfel rolul
sistemului românesc de instruire a adulþilor, incapabil sã facã faþã schimbãrii.
Din pãcate nu au întârziat sã aparã consecinþele negative. Zeci de mii de
familii s-au destrãmat, copiii au fost lãsaþi acasã de cãtre pãrinþii
Destinaþii favorite ale emigranþilor români în plecaþi “la muncã” adeseori în grija vecinilor ºi nu de puþine ori
perioada 1994-2005 singuri, fãrã supraveghere, pentru perioade de 6-8 luni.
Deºi de mai micã amploare, fenomenul migraþionist românesc
a vizat ºi alte þinte, precum Portugalia sau Marea Britanie.
O nouã Românie. Deºi plecaþi cu intenþia clarã de a se
întoarce dupã o perioadã în þarã cu o sumã de bani care sã le
permitã sã îºi refacã viaþa în România, mulþi români emigraþi s-au
stabilit definitiv în þãrile de adopþie. În Italia ºi Spania s-au format
importante nuclee româneºti, românii ajungând sã fie reprezentaþi
în organele de conducere ale regiunilor lor adoptive ºi înfiinþând
chiar partide politice, al cãror scop este apãrarea intereselor
propriei comunitãþi.
Aceastã nouã desfãºurare de evenimente poate crea avantaje
importante pentru România, atât de imagine, cât ºi economice.
DEZVOLTAREA URBANÃ
Þinute pe loc în primul deceniu al tranziþiei la economia de piaþã, oraºele

româneºti cunosc, de câþiva ani, o dezvoltare explozivã. Tonul l-a dat oraºul
Bucureºti, pe suprafaþa cãruia au apãrut, într-un timp foarte scurt, zeci de
clãdiri impozante de birouri, zeci de noi cartiere, s-au demarat lucrãri edilitare
de anvergurã etc. Dezvoltarea amplã a capitalei are, desigur, efecte pozitive,
atunci când luãm în considerare veniturile locuitorilor sãi. Preþul plãtit pare
însã prea mare, atunci când conºtientizãm cã Bucureºtiul este un oraº
stresant, zgomotos, prãfuit ºi aproape imposibil de strãbãtut de la un cap la
altul. Deºi s-au fãcut lucrãri importante de reabilitare a arterelor de circulaþie,
viteza de deplasare în oraº a scãzut cu 30% în ultimii doi ani, iar blocajele de
circulaþie sunt aproape permanente. Axest fapt îºi are o explicaþie în cele
1.200.000 de automobile înmatriculate în Bucureºti. O altã explicaþie a
haosului rutier este inexistenþa unui management integrat de trafic.
Stresul ºi poluarea din oraº i-au obligat pe mulþi bucureºteni sã îºi caute o
locuinþã în afara oraºului. Aproape fiecare localitate din jurul Capitalei,
indiferent de mãrimea ei, este dublatã de un cartier de vile, nu de puþine ori
noile ansamble rezidenþiale fiind amplasate ºi la 50-60 km distanþã de centrul
oraºului.
Înþelegând cã este imposibil sã þii oraºul închis între vechile sale limite,
autoritãþile au instituit Zona Metropolitanã Bucureºti, un vast areal care sã
98
permitã dezvoltarea capitalei ºi a împrejurimilor sale. Se presupune cã în zece
ani, aria metropolitanã a oraºului va ajunge la 4-5 milioane de locuitori, creând
astfel un conglomerat urban unic prin mãrimea lui în aceastã parte a
continentului.
De fapt, Bucureºtiul urmeazã, cu o întârziere de câteva decenii, aceeaºi
traiectorie pe care au mers ºi alte mari oraºe europene. Parisul, Londra,
Madridul, în diferitele lor stadii de evoluþie, au cunoscut etape de dezvoltare
explozivã care au obligat autoritãþile sã ia mãsuri de lãrgire a arealului urban.
La scarã redusã, acelaºi fenomen se observã ºi în alte câteva oraºe din
þarã, unde dezvoltarea economicã este rapidã. Al doilea oraº românesc care
ºi-a constituit o arie metropolitanã este Constanþa. Cluj-Napoca, Timiºoara,
Braºovul ºi Iaºiul vor urma, în curând, aceeaºi cale.
Proiectul Zonei Metropolitane Bucureºti
99
EVALUARE
1. Prezentaþi cronologic principalele etape ale 4. Precizaþi care sunt atribuþiile urmãtoarelor
formãrii Uniunii Europene. instituþii: Consiliul Uniunii Europene, Comisia
Europeanã, Parlamentul European.
2. Precizaþi care au fost principalii paºi parcurºi de
România pânã la aderarea europeanã. 5. Analizaþi sintetic principalele caracteristici ale
statelor uniunii, având în vedere urmãtoarele aspecte:
3. Realizaþi o schemã care sã cuprindã: instituþiile, mãrimea teritorialã ºi demograficã, forma de
organismele finaciare ºi organismele consultative ale guvernãmânt ºi nivelul de dezvoltare (reflectat de
Uniunii Europene. Precizaþi în ce oraºe îºi au sediul anumiþi indicatori socio-economici: PIB/loc., IDU etc).
principalele instituþii ale Uniunii. Consultaþi în acest sens sursele statistice din manual
sau alte surse (de exemplu, site-ul Eurostat).
6. Pe baza cunoºtinþelor dobândite în anii anteriori, separaþi þãrile membre ale UE în funcþie de regiunea
geograficã din care fac parte. Pentru fiecare regiune geograficã, prezentaþi succint principalele caracteristici ale
reliefului, climei, hidrografiei, vegetaþiei ºi faunei
Caracteristicile
Nr. Regiunea Vegetaþia ºi
Þãrile generale ale Clima Hidrografia
crt. geograficã fauna
reliefului
Europa
1
Centralã
Europa
2
Nordicã
Europa
3
Sudicã
Europa
4
Vesticã
Europa
5
Esticã
100
III. EUROPA ªI
UNIUNEA EUROPEANÃ
ÎN LUMEA
CONTEMPORANÃ
Geografie
PROBLEMELE FUNDAMENTALE ALE LUMII

CONTEMPORANE
Încãlzirea globalã. Cel mai îngrijorãtor fenomen al momentului este

încãlzirea globalã. Deºi încã nu este pe deplin clar dacã este vorba de un
fenomen natural ori de unul generat de activitatea umanã, încãlzirea globalã
resimþitã în ultimele decenii începe sã îi preocupe din ce în ce mai mult pe
locuitorii planetei.
Pentru a contribui la evitarea consecinþelor catastrofale ale acestui feno-
men, UE a hotãrât înlocuirea becurilor cu incandescenþã cu cele fluorescente
ºi creºterea gradului de izolare termicã a clãdirilor, în completarea mãsurilor
mai vechi de reducere a emisiei de gaze cu efect de serã.
În cazul în care prognozele specialiºtilor s-ar adeveri, o mare parte din
Olanda ar ajunge, dupã câteva sute de ani, din nou sub apã. La fel, oraºele
Stockholm ºi Veneþia ar fi ºi ele inundate. În plus, o parte importantã din estul
continentului s-ar transforma în deºert, iar gheþarii alpini ar dispãrea cu
desãvârºire.
Degradarea mediului. Oarecum în legãturã cu încãlzirea globalã,
degradarea mediului a fost mult încetinitã în þãrile UE. Totuºi, în afara spaþiului
unional continuã exploatarea abuzivã a resurselor, au loc deversãri masive de
poluanþi etc.
Foametea. Având ºansa de a nu cunoaºte direct acest tip de catastrofã
economicã, Uniunea Europeanã acordã o asistenþã consistentã tuturor þãrilor
afectate de foamete. Vaste programe, multe dintre ele derulate sub egida
FAO, îºi propun readucerea prosperitãþii în comunitãþile afectate de acest
flagel.
Sãrãcia este un fenomen cu care UE se confruntã în mãsuri diferite de la
þarã la þarã. În þãri precum Suedia sau Danemarca, un numãr infim de locuitori
trãiesc sub limita sãrãciei. Nu aceeaºi este situaþia în þãri nou integrate,
precum România sau Bulgaria, unde sãrãcia în care se gãseºte o mare parte
a populaþiei continuã sã fie o problemã cãreia nu i se poate gãsi o soluþie
rapidã. Pe plan mondial, situaþia este ºi mai gravã, aºa cum se poate veda din
harta de mai jos.
Harta sãrãciei pe Glob

(procentul populaþiei care trãieºte sub limita sãrãciei)
102
Europa ºi Uniunea Europeanã în lumea contemporanã
Diferenþierile economice între state. UE joacã un rol activ în dialogul
Nord-Sud, în cadrul cãruia se cautã soluþii pentru reducerea decalajelor de
dezvoltare economicã dintre þãrile lumii. Pentru a ridica gradul de dezvoltare
al þãrilor nou integrate, UE acordã asistenþã financiarã ºi de infrastructurã
þãrilor mai puþin dezvoltate din arealul comunitar.
Terorismul. Dupã 11 septembrie 2001, terorismul a devenit o preocupare
majorã a întregii umanitãþi. Atentatele teroriste nu au ocolit Europa. Cele mai
recente, de la Madrid ºi Londra, au produs un numãr apreciabil de victime.
ROLUL EUROPEI ÎN CONSTRUIREA LUMII

CONTEMPORANE
Europa progresului. Europa a reprezentat întotdeauna un pol de Europenii au inventat telefonul

civilizaþie care a reuºit sã îºi impunã valorile în toate perioadele istorice. ºi radioul, motorul cu aburi ºi
Grecia ºi Roma anticã au dominat timp de mai multe secole spaþiile avionul cu reacþie, dinamita ºi
geografice limitrofe, influenþând direct sau indirect viaþa unor popoare din cinematograful. Teoria
Africa ºi din Asia. În Evul Mediu ºi mai ales în timpul Renaºterii, europenii relativitãþii a fost conceputã în
întreprind mai multe cãlãtorii de explorare, iar apoi cuceresc teritorii întinse de Europa. Creºtinismul a fost timp
pe toate continentele. Odatã cu aceasta, cultura europeanã se impune în de mai multe secole rãspândit
America ºi în Australia ºi are o influenþã deosebitã în mai multe þãri din Africa doar în Europa. Democraþia îºi
ºi Asia. Revoluþia industrialã a însemnat un nou moment important care a stat are originile în Grecia anticã.
la baza edificãrii lumii contemporane, iar locul de origine a fost, ºi de aceastã Sediile unor organizaþii foarte
influente în lumea contemporanã
Zone de conflict în Europa se aflã în Europa (sediul NATO
la Bruxelles, sediul Agenþiei
Internaþionale pentru Energie
Atomicã la Viena, sediul
Organizaþiei Meteorologice
Mondiale la Geneva).
103
Geografie
datã, Europa. Tot de aici au pornit numeroase idei ºi curente culturale
novatoare (impresionismul, simbolismul, dadaismul etc.), europenii fiind ºi
autorii unor invenþii tehnologice revoluþionare.
Europa rãzboaielor ºi a ideologiilor extremiste. Pe de altã parte,
Europa a generat nu doar idei ºi acþiuni pozitive. Ea a declanºat douã
rãzboaie mondiale ºi a asigurat premisele pentru dezvoltarea ºi expansiunea
a douã ideologii care aveau sã provoace timp de multe decenii frãmântãri
semnificative la scarã planetarã. Fascismul ºi comunismul au marcat cea mai
mare parte a secolului al XX-lea, având repercusiuni ºi în prezent. În anii
1930, Europa a fost divizatã în douã de ideologia fascistã, iar din anii 1950,
continentul a fost împãrþit pe baze politico-ideologice: blocul þãrilor
democratice, în care principiile democraþiei stãteau la baza funcþionãrii
societãþii, ºi blocul comunist, în care libertãþile individuale au fost desfiinþate.
Divizarea Europei a însemnat de fiecare datã ºi divizarea planetei, iar acest
fapt susþine importanþa covârºitoare pe care Europa o are în construirea lumii
contemporane.
Europa - spaþiul bunãstãrii ºi al pãcii. Procesul de unificare a Europei a
fost inspirat de ideea de a crea un spaþiu al bunãstãrii materiale ºi al pãcii, în
care fiecare naþiune sã-ºi poatã exprima identitatea în deplinã libertate.
Aceeaºi idee stã ºi la baza procesului de globalizare, proces declanºat de
colonialismul european ºi ajuns
Þãrile Commonwealth
astãzi la un moment probabil
ireversibil de evoluþie. Dacã timp
de mai multe secole Europa a fost
un generator de migraþie, mai ales
spre America de Nord, în prezent
continentul este þinta unor fluxuri
migratorii din Asia ºi Africa,
exercitând ºi în acest fel o influenþã
în modelarea lumii contemporane.
Þãrile europene au jucat un rol
semnificativ în crearea Naþiunilor
Unite ºi se aflã în centrul unor
organizaþii culturale ºi economice
Organisation Internationale de la Francophonie internaþionale, cum sunt
Commonwealth ºi Organisation
Internationale de la Francophonie.
Confruntatã de mai multe
decenii cu probleme severe
legate de mediul înconjurãtor,
Europa este unul dintre cei mai
activi promotori ai unor mãsuri de
reducere a poluãrii ºi de protecþie
a naturii.
104
UE ªI ANSAMBLURILE ECONOMICE ªI
GEOPOLITICE ALE LUMII CONTEMPORANE
UE - un bloc economic redutabil. Germenii Uniunii Europene au apãrut

din necesitatea de a depãºi situaþia economicã dificilã în care se gãsea vestul
continentului nostru dupã cel de-al doilea rãzboi mondial. Proiectul economic
comun european, elaborat în anii 1950, s-a dovedit în timp un real succes. De
la cele ºase þãri care au constituit Comunitatea Economicã a Cãrbunelui ºi
Oþelului, apoi Comunitatea Economicã Europeanã, Europa unitã a ajuns în
anii noºtri sã aibã 27 de membri.
Paºii hotãrâtori în constituirea UE, aºa cum o ºtim noi astãzi, s-au fãcut în
primul rând pe tãrâm economic. Armonizarea politicilor de dezvoltare
economicã a fost încununatã de introducerea euro, moneda europeanã al
cãrei rol este de a uniformiza ºi mai mult ºansele de dezvoltare ale membrilor
uniunii. Nu toate þãrile UE au adoptat euro. În timp ce Franþa a renunþat la
franc, Germania la marcã, Spania la peseta, Italia la lirã, Marea Britanie a
hotãrât sã-ºi pãstreze cel puþin pentru un timp moneda naþionalã, lira sterlinã.
La fel a decis ºi Danemarca, unde continuã sã circule coroana danezã.
Chiar dacã nu este moneda oficialã a tuturor þãrilor componente, apariþia
euro a consacrat Uniunea Europeanã drept unul dintre cele mai puternice
blocuri economice de planeta noastrã.
UE - un bloc politic în plinã afirmare. Urmãtoarea etapã în evoluþia UE
este transformarea sa într-unul dintre cele mai influente blocuri politice de pe
mapamond. În momentul de faþã, scena mondialã este dominatã de SUA ºi
Zona de circulaþie a monedei euro
105
Geografie
este caracterizatã prin unipolaritate. Ascensiunea blocului politic european ar
readuce bipolaritatea dispãrutã odatã cu dezmembrarea sistemului politic
comunist.
UE nu este însã singurul actor care aspirã la rolul de cel de-al doilea pol
politic al lumii. Rusia face eforturi tot mai evidente de recâºtigare a poziþiei
deþinute cândva de URSS. Un alt competitor valoros este China, care a
cunoscut în ultimul deceniu o dezvoltare economicã explozivã. Atât Rusia cât
ºi China se bazeazã în aceastã cursã mai mult pe influenþa militarã pe care o
au în regiunea Europei de Est ºi a Asiei, respectiv a Orientului Îndepãrtat,
decât pe capacitatea de propune þãrilor din zonã proiecte politice viabile ºi
atrãgãtoare.
Uniunea Europeanã ºi ONU. Organizaþia Naþiunilor Unite este singura
organizaþie internaþionalã cu reprezentativitate la scara întregii lumi. Scopul
ONU este de a contribui la meþinerea pãcii ºi a securitãþii în lume ºi de a întãri
relaþiile de cooperare internaþionalã. ONU a fost fondatã în anul 1945 ºi îºi are
sediul la New York, în SUA. Structura sa este deosebit de complexã. Cel mai
influent organism al sãu este Consiliul de Securitate, compus din cinci membri
permanenþi (SUA, Rusia, Marea Britanie, Franþa ºi China) ºi zece membri
nepermanenþi. Consiliul de Securitate se întruneºte ori de câte ori în lume
apar crize militare sau umanitare ºi poate dispune desfãºurarea de trupe în
regiunile afectate. Influenþa UE în cadrul Consiliului de Securitate al ONU este
considerabilã, din moment ce doi membri permanenþi din cinci sunt membri ai
Uniunii Europene.
Uniunea Europeanã are o mare greutate ºi în cadrul celorlalte instituþii din
cadrul ONU, precum FAO (Organizaþia Naþiunilor Unite pentru Alimentaþie ºi
Agriculturã), OMS (Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii), UNESCO (Organizaþia
Naþiunilor Unite pentru Educaþie, ªtiinþã ºi
NATO ºi Tratatul de la Varºovia (1989) Culturã), OMC (Organizaþia Mondialã a
Comerþului).
Uniunea Europeanã ºi NATO. Pânã în
1991, teritoriul Europei era împãrþit între
NATO (blocul militar al þãrilor occidentale, cu
sediul la Bruxelles) ºi Tratatul de la Varºovia
(organizaþia militarã a URSS ºi a þãrilor sale
satelite). Dupã dispariþia Tratatului de la
Varºovia, NATO a primit în rândurile sale o
serie de þãri foste membre ale blocului militar
rãsãritean: Cehia, Polonia, Ungaria, Bulgaria,
Estonia, Letonia, Lituania, România ºi
Slovacia.
Din harta de mai jos remarcãm cã
majoritatea þãrilor membre NATO sunt ºi
membri ai Uniunii Europene.
Uniunea Europeanã ºi blocurile
economice mondiale. Una dintre relaþiile
vitale ale Uniunii Europene este cea cu
106
OPEC (Organizaþia Þãrilor Producãtoare de Petrol). Europa este în continuare
dependentã de petrolul extras din Orientul Mijlociu, chiar dacã are pe teritoriul
Þãrile NAFTA
sãu importante zone de extracþie, cum ar fi cea din Marea Nordului.
O altã legãturã economicã vitalã este cea cu Rusia, mare parte din UE
depinzând de gazul metan rusesc.
Nu lipsite de importanþã sunt relaþiile cu þãrile NAFTA, unde se aflã cel mai
mare partener economic al UE - Statele Unite ale Americii, sau cu ASEAN, o
zonã pentru care Europa Occidentalã are afinitãþi
Þãrile ASEAN
aparte, acolo gãsindu-se o parte a fostelor sale
posesiuni coloniale (Thailanda, Vietnam, Indonezia,
Filipine etc).
Franþa ºi Spania aruncã punþi trainice de cooperare
cãtre MERCOSUR, bloc economic care grupeazã o
mare parte a þãrilor Americii de Sud.
Þãrile care fac parte din NATO (2007)
107
Geografie
O altã zonã economicã asupra cãreia Europa îºi îndreaptã atenþia

Þãrile MERCOSUR Þãrile OUA este Africa. Cândva împãrþitã între marile imperii europene, Africa prin
OUA (Organizaþia Unitãþii Africane) devine pe zi ce trece un partener
comercial din ce în ce mai important pentru UE.
UE sau APEC? Dezvoltarea economicã explozivã a Chinei,
prezenþa Japoniei ºi a “tigrilor asiatici”, dar ºi a Australiei ºi a coastei de
vest a SUA ºi a Canadei face din Oceanul Pacific o regiune din ce în ce
mai activã economic. Intensificarea schimburilor dintre cele douã maluri
ale Pacificului creeazã premiza ca APEC (Forumul de Cooperare
Þãrile APEC Economicã Asia-Pacific) sã devinã cel mai puternic competitor
comercial al UE în perioada urmãtoare.
MONDIALIZARE, INTERNAÞIONALIZARE
ªI GLOBALIZARE DIN PERSPECTIVÃ
EUROPEANÃ
Europa a fost mereu unul dintre centrele de influenþã a lumii,

fiind tentatã sã-ºi impunã modelul de civilizaþie la o scarã cât mai mare. Pe de
Europa ºi globalizarea. Europa altã parte, continentul european se caracterizeazã printr-o eterogenitate ºi
se manifestã ca un promotor al diversitate cu rãdãcini istorice. În acest context, procesele de divizare a
unei globalizãrii nuanþate. Sunt spaþiului pe baze naþionale au dominat continentul timp de mai multe secole,
încurajate atât procesele prin iar încercãrile de unificare la scarã mare, uneori prin forþã, au fost sortite
care se încearcã adoptarea unor eºecului. Procesul de unificare a Europei s-a declanºat abia dupã cel de-al
standarde comune de dezvoltare, doilea rãzboi mondial, accelerându-se în ultimele douã decenii. Tot în aceastã
cât ºi iniþiativele de conservare a perioadã are loc o activare fãrã precedent a ideii de globalizare.
patrimoniului cultural carac- Noþiunile de mondializare, internaþionalizare ºi globalizare au sensuri
teristic fiecãrei naþiuni europene. foarte apropiate, distincþia dintre ele este de nuanþã, fiind folosite de multe ori
În ultimii ani ai secolului trecut ca sinonime. Internaþionalizarea reprezintã extinderea unor acþiuni, produse,
s-a extins tot mai mult termenul servicii, concepte de la nivel naþional, la nivel internaþional. Ea nu presupune
de glocalizare, o combinaþie în mod obligatoriu existenþa unor legãturi funcþionale între ideea, acþiunea sau
între globalizare ºi localizare. conceptul iniþial ºi extensiunea din alte þãri. De asemenea, extinderea spaþialã
Acesta defineºte cel mai bine depãºeºte rareori limitele unui continent. De exemplu, conceptul de “revoluþie
procesele ce au loc în prezent la de catifea” a fost internaþionalizat dupã transferul paºnic de putere de la
nivel european: pe de o parte, regimul comunist la cel democratic la Praga.
globalizarea a cuprins toate Mondializarea însemna iniþial actul unui cetãþean sau teritoriu de a se
ramurile socio-culturale ºi declara “cetãþean sau teritoriu al planetei”, subliniind prin aceasta faptul cã
economice, iar pe de alta, este conºtient de problemele globale ºi este de acord sã participe la
amprentele locale au devenit un rezolvarea acestora. La acest înþeles s-a adãugat astãzi acela de curent care
element foarte cãutat, capabil sã exprimã solidaritatea populaþiei planetei în faþa unor probleme globale, cu
contrabalanseze efectele respectarea diversitãþii culturale a popoarelor. Solidaritatea se poate realiza
negative ale globalizãrii. într-un cadru instituþionalizat, dar ºi neformal. Mondializarea depãºeºte
limitele unui continent.
Globalizarea este un concept ceva mai larg, semnificând creºterea la
scarã planetarã a relaþiilor de interdependenþã dintre indivizi, grupuri socio-
108
economice ºi naþiuni. Prin globalizare se încearcã impunerea anumitor
standarde în toate domeniile vieþii, fapt ce a atras critici vehemente din partea
susþinãtorilor diversitãþii culturale, mai ales din cauza faptului cã se tinde ca
normele þãrilor puternice sã devinã norme ºi în alte state, fiind perceputã ca
un nou tip de imperialism. Globalizarea se manifestã în industrie, finanþe,
agriculturã, culturã etc. De multe ori, este pusã în pericol identitatea culturalã
a unui grup social.
EUROPA, UNIUNEA EUROPEANÃ ªI ROMÂNIA

ÎN PROCESUL DE EVOLUÞIE A LUMII
CONTEMPORANE ÎN URMÃTOARELE DECENII
Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, Europa travereseazã o lungã

perioadã de pace ºi stabilitate, existenþa Uniunii Europene fiind garantul
acestei stãri fãrã precedent în istoria continentului. Uniunea Europeanã este
cea care a generat un nivel ridicat de dezvoltare economicã, dar ºi o nouã
abordare a securitãþii, bazatã pe soluþionarea paºnicã a conflictelor ºi
cooperare internaþionalã prin intermediul instituþiilor comune. Un rol important
pentru securitatea statelor europene l-a jucat ºi SUA, atât prin angajamentele
de securitate faþã de Europa decise în cadrul NATO, dar ºi sprijinind
integrarea europeanã a unor noi state. Dupã atentatele din SUA (11
septembrie 2001) ºi cele din Spania (11 martie 2004), riscurile la adresa
mediului internaþional de securitate s-au amplificat, însã Uniunea Europeanã
nu pare a fi în prezent ameninþatã de conflicte de tip clasic, în schimb o serie
de alte ameninþãri pot sã punã în pericol stabilitatea Europei. Din punct de
vedere european sunt de remarcat: terorismul internaþional, proliferarea
armelor de distrugere în masã, existenþa unor structuri statale slabe,
conflictele regionale cum au fost cele din Balcani ºi crima organizatã. Ca
rãspuns la aceste ameninþãri, statele europene au în vedere principiile de
organizare a securitãþii regionale ºi globale, dar ºi încurajarea ºi susþinerea
acelor þãri care adoptã modelul democraþiei, al guvernãrii eficiente ºi
respectãrii legilor.
În proiectul de Constituþie Europeanã se include ºi noul concept privind
Politica de Securitate ºi Apãrare Comunã (PSAC), care va înlocui vechiul
concept de Politicã Europeanã de Securitate ºi Apãrare (PESA), care
cuprinde o serie de elemente interdependente cum ar fi:
- politica comercialã comunã;
- politica externã comunã;
- politica comunã de securitate ºi apãrare;
- dezvoltarea cooperãrii;
- asistenþa umanitarã.
România contribuie la consolidarea Politicii de Securitate ºi Apãrare
Comunã (PESA) a Uniunii Europene, primele capitole de negocieri deschise
de România cu Uniunea Europeanã fiind cele referitoare la relaþiile externe ºi
109
Geografie
politica de apãrare ºi securitate comunã. Având ºi calitatea de membru NATO,
România poate fi un factor activ în lumea contemporanã, având ºi avantajul
experienþei acumulate în cadrul misiunilor de menþinere a pãcii ºi a cooperãrii
militare în plan regional.
În urmãtoarele decenii, procesul de extindere a Uniunii Europene va
continua, scopul final fiind o Europã unitã, o „Federaþie Europeanã”, aºa cum
ºi-o imagina Robert Schumann acum cincizeci de ani. Într-un discurs þinut în
12 mai 2000 la Universitatea Humboldt din Berlin, ministrul german al
Afacerilor Externe la acea vreme, Joschka Fischer, se pronunþa pentru
integrarea europeanã a tuturor naþiunilor. În viziunea ministrului german, un
sistem divizat de state va face din Europa un continent al nesiguranþei, fiind în
permanenþã expus ideologiilor ºi confruntãrilor naþionaliste. Este un semnal
sigur cã în viitor Uniunea Europeanã va avea ºi alþi membri. România
încurajeazã acest proces de extindere, fiind conºtientã cã numai o Europã
unitã poate genera prosperitate ºi stabilitate. Pe de altã parte, este imperios
necesar ca noile state candidate sã adopte modelul democraþiei europene,
Posibilii noi membri ai UE
110
EVALUARE
1. Precizaþi care sunt principalele blocuri bazate 4. Prezentaþi câteva dintre problemele
regionale sau mondiale, partenere economice ale p e fundamentale ale lumii comtemporane care sã vizeze
Uniunii Europene. ºi continentul european.
2. Argumentaþi în ce fel prezenþa Dunãrii ºi a 5. Globalizarea este un fenomen care a cuprins

Mãrii Negre reprezintã pentru þara noastrã toate laturile lumii contemporane (economicã,
oportunitãþi geografice cu semnificaþie europeanã. politicã, culturalã etc.). Gândiþi-vã la “brand”-uri cu
semnificaþie la nivel global, care îºi au originea în
3. Realizaþi un eseu liber cu tema: “ Europa – un Europa . Argumentaþi alegerile fãcute.
pol de difuzare a culturii ºi a tehnologiei”.
6. Pe harta statelor Europei redatã mai jos, marcaþi distinctiv urmãtoarele categorii de state:
a. statele care nu sunt membre ale U.E. (2007); b. statele posibil viitoare membre; c. statele Uniunii care nu au
adoptat moneda euro.
111
EVALUARE
7. Folosindu-vã de internet, scrieþi în interiorul fiecãrei þãri din harta de mai sus numele monedei naþionale
aflate în circulaþie înainte de apariþia monedei Euro.
112
IV. ELEMENTE DE
GEOGRAFIE SOCIALÃ
ªI CULTURALÃ A
EUROPEI ªI A
ROMÂNIEI
Geografie
TIPURI TRADIÞIONALE DE UTILIZARE A
SPAÞIULUI GEOGRAFIC*
În geografia socialã, care analizeazã raporturile reciproce dintre societate

ºi spaþiul geografic, acesta din urmã este considerat un “produs social”. El
este teritoriul utilizat de societatea umanã, care îl prelucreazã ºi îl organizeazã
în funcþie de resurse ºi de nevoi.
În funcþie de destinaþia care se dã spaþiului, rezultã diferite moduri de
amenajare ºi organizare a spaþiului geografic. Ele pot fi încadrate tipologic în
mai multe categorii de spaþii geografice, având caracteristici proprii care le dau
o anumitã funcþionalitate ºi care se transpun vizibil printr-un anumit peisaj. O
astfel de clasificare este ºi cea care þine cont de funcþia îndeplinitã de spaþiul
respectiv: spaþiu rezidenþial, spaþiu agricol, industrial, turistic, comercial etc.
Referindu-ne la tipuri tradiþionale de utilizare a spaþiului geografic ºi deci de
spaþii geografice, trebuie avute în vedere, în primul rând, spaþiile rurale.
Tipuri de peisaje rurale tradiþionale în Europa
114
Elemente de geografie socialã ºi culturalã
Spaþiul rural este rezultat din utilizarea predominant agricolã a terenului ºi
este spaþiul în care componentele naturale sunt profund puse în valoare.
Activitãþile desfãºurate sunt din domeniul agriculturii, în principal, la care se
adaugã silvicultura, pescuitul ºi piscicultura, artizanatul. Spaþiul rural include
spaþiul rezidenþial, adicã aºezarea ruralã, ºi spaþiul agricol. Modul de
organizare spaþialã a aºezãrii ºi a terenului agricol, modul în care ele se
îmbinã, se materializeazã într-un anumit tip de structurã ºi de peisaj rural.
Peisajul rural mai este influenþat, pe lângã factorii naturali, ºi de tipul de Peisaj rural de tip openfield
agriculturã practicatã, de tipul ºi mãrimea proprietãþii. Pentru Europa, tipurile
tradiþionale de peisaje rurale sunt urmãtoarele:
Bocage desemneazã un tip de peisaj rural alcãtuit din parcele de întindere
inegalã ºi formã neregulatã, separate prin garduri vii sau de piatrã. Este
rãspândit cu precãdere Europa atlanticã (Marea Britanie, nord-vestul Franþei
ºi al Spaniei º.a.), dar ºi în zone cu relief mai înalt din interiorul continentului.
Aºezãrile rurale sunt de tip risipit sau rãsfirat.
Openfield este tipul de structurã agrarã cel mai
întâlnitã în Europa ºi se referã la “câmpurile deschise”, Peisaj rural de tip bocage
adicã parcele mult mai uniforme ca dimensiuni,
nedelimitate prin garduri. Habitatul este de tip adunat,
iar o altã caracteristicã este dispunerea organizatã a
drumurilor de acces spre terenurile agricole.
Pesajul mediteraneean. Populat ºi utilizat încã din
antichitate, spaþiul mediteranean se caracterizeazã
printr-o mare fragmentare a reliefului ºi un climat cu
veri secetoase. În aceste condiþii, peisajele rurale se
caracterizeazã prin diversitatea culturilor agricole,
unele adaptate la secetã, iar altele irigate. Astfel, pe
lângã tradiþionalele culturi de mãslin, de citrice ºi de
viþã-de-vie, pot fi întâlnite culturi de cereale, legume,
flori. Huerta este o variate de peisaj agricol în care
alterneazã culturile arboricole cu cele intensive,
irigate. În plus, habitatul rural mediteranean are o Peisaj de tip huerta în Spania
structurã particularã (sat-stup).
Legãtura puternicã dintre condiþiile fizico-
geografice ºi spaþiul rural poate fi subliniatã ºi prin
analiza peisajelor rurale ale României, care pot fi
încadrate la tipul openfield în zonele de câmpie ºi la
tipul bocage, în cele deluroase ºi montane. Aºadar,
treapta de relief (prin trãsãturile morfologice ºi
topografice, dar ºi prin resursele oferite) determinã
tipurile de peisaje, tipurile morfostructurale ºi
funcþionale ale aºezãrilor rurale.
Satele de munte sunt risipite, cu activitãþi legate
de pãstorit ºi silviculturã. Satele rãsfirate fac
trecerea de la cele risipite la cele adunate, atât ca
115
Geografie
structurã (se contureazã tendinþa de separare a
Sat-stup italian de pe coasta Mãrii Tireniene
vetrei de terenul agricol), cât ºi ca funcþii (cu
activitãþi pastorale, dar ºi culturi, de obicei pomi
fructiferi). Tipul adunat, cu vatra bine conturatã, cu o
agriculturã intensivã, mai ales cerealierã, este
caracteristic câmpiei, dar poate fi întâlnit ºi în
depresiunile largi. Un tip particular de spaþiu rural
este cel deltaic datoritã specificitãþii condiþiilor
naturale ºi, de aici, a structurii ºi a funcþiilor, a cãilor
de transport (sate mici, cu activitãþi legate de
pescuit, acvaculturã, recoltarea stufului).
În ceea ce priveºte spaþiul urban european, el
are rãdãcini foarte puternice încã din Antichitate ºi
baze largi dezvoltate în epoca medievalã. Astfel
pot fi conturate anumite trãsãturi ale spaþiului urban
european tradiþional (de pânã la declanºarea
“exploziei urbane”), întâlnite în foarte multe oraºe, cel puþin în partea centralã:
densitatea ºi dezvoltarea verticalã reduse, clãdiri din diferite generaþii, care
reflectã evoluþia istoricã ºi culturalã. ªi în România, numeroase oraºe de
astãzi îºi au originile fie în oraºe-cetãþi, fie în oraºe-târguri.
TIPURI DE COMUNITÃÞI UMANE ªI

MENTALITÃÞI*
O comunitate umanã grupeazã mai mulþi oameni care au în comun

anumite elemente cum ar fi credinþa, limba, sistemul de valori, obiceiuri, stil de
viaþã, statut social etc. Îi uneºte un
Bisericã sãseascã din Transilvania
scop, un interes comun. Uneori,
comunitatea poate fi rezultatul
interacþiunilor dintre indivizii care
ocupã acelaºi teritoriu.
Existã o gamã foarte largã de tipuri
de comunitãþi umane, dupã cum ºi
criteriile de abordare sunt numeroase:
etnic, lingvistic, religios, profesional,
informaþional (virtual), chiar ºi
administrativ.
Prin impactul pe care îl au asupra
spaþiului geografic, se remarcã
comunitãþile etno-lingvistice ºi cele
religioase. Ele sunt promotoarele unor
tradiþii care îºi pot pune amprenta
asupra utilizãrii spaþiului. Uneori, o
comunitate umanã poate fi asociatã cu
o anumitã mentalitate (fel particular de
116
a gândi), însã o astfel de abordare trebuie sã aibã în vedere faptul cã, de
multe ori, o astfel de asociere este mai degrabã rezultatul unei prejudecãþi (de
exemplu, s-a împãmântenit ideea cã scoþienii sunt zgârciþi, cã germanii sunt
cumpãtaþi, italienii ºi francezii - iubitori de viaþã). Sã ne oprim în continuare la Harta rãspândirii populaþiei
câteva exemple. saami
1. grupul sudic,
Saºii din România. Deºi numãrul lor s-a redus drastic prin emigrarea 2. grupul Ume,
masivã survenitã în anii 1990, saºii formeazã o comunitate etnicã încã foarte 3. grupul Pite,
bine conturatã în România. Ei trãiesc în principal în Transilvania, în câteva 4. grupul Lule,
areale: în jurul Sibiului, în jurul Braºovului, pe valea Târnavelor ºi în judeþul 5. grupul nordic,
Bistriþa-Nãsãud. La origine, ei sunt coloniºti germani proveniþi din bazinul 6. grupul Skolt,
Rinului, aduºi în sec. XII de regii maghiari pentru a întãri ºi apãra frontierele 7. grupul Inari,
Transilvaniei. Au adus cu ei o mentalitate ºi atitudine riguroasã faþã de muncã, 8. grupul Kildin,
fiind recunoscuþi ca buni agricultori ºi meºteºugari. Morfostructura specificã a 9. grupul Sami.
satelor lor, de tip compact, desfãºurate în jurul unei piaþete dominate de Arealul evidenþiat reprezintã
bisericã, ºi chiar ºi anumite trãsãturi arhitecturale, ºi-au lãsat amprenta ºi municipalitãþi care recunosc
asupra comunitãþilor româneºti cu care au venit în contact. Se adaugã grija limba saami ca limbã oficialã.
pentru buna organizare ºi admnistrare a gospodãriilor ºi a vieþii obºteºti.
Romii sunt un grup etnic ce poate fi întâlnit aproape în toatã Europa. Sunt
originari din nord-vestul Indiei ºi au migrat în Europa prin Iran ºi Asia
Mediteraneanã, de-a lungul a mai multe secole, în special X-XV. În România,
prezenþa lor este semnalatã începând cu secolul al XIV-lea. Limba proprie
este romani, dar, în general, au adoptat limba popoarelor în mijlocul cãrora
trãiesc, precum ºi religia acestora. Astfel, romii din Europa sunt, în general,
ortodocºi, catolici sau mulsulmani, dar în practicile ºi obiceiurile lor se
pãstreazã aspecte care þin de mitologia ancestralã. Comunitãþile tradiþionale
sunt organizate social dupã legi proprii foarte riguroase, care promoveazã
întemeierea familiilor de la vârste foarte fragede, familia numeroasã fiind
foarte importantã. Mulþi romi duc în continuare o viaþã nomadã, cãlãtorind în
caravane sau rulote, participând la munci agricole sezoniere sau practicând
anumite meºteºuguri. În România, de pildã, romii sunt aurari, fierari, spoitori,
cãldãrari, rudari sau muzicanþi.
Femeie în costum
Poporul saami formeazã locuitorii unei regiuni care ocupã teritoriul din tradiþional saami
nordul Scandinaviei, desfãºurat în mai multe þãri (Norvegia, Suedia, Finlanda
ºi Rusia - peninsula Kola), regiune numitã adeseori Laponia (de unde ºi
denumirea de “laponi” datã locuitorilor ei, denumire pe care, însã, ei o
considerã peiorativã). Formeazã o comunitate umanã asociatã unui mediu de
viaþã cu totul particular, extrem de restrictiv, dar pe care îl populeazã din
timpuri foarte îndepãrtate. ªi tocmai de aceea, stilul lor de viaþã s-a transpus
într-o culturã cu totul specificã, de la îmbrãcãminte ºi locuinþe, pânã la
gastronomie, folclor ºi mitologie. Modul de viaþã tradiþional are la bazã
transhumanþa legatã de creºterea renilor, la care se adaugã vânãtoarea ºi
pescuitul. Limba de origine ugro-finicã are mai multe dialecte, iar creºtinismul
a înlocuit animismul.
117
Geografie
DIVERSITATEA UMANÃ A EUROPEI*
DIVERSITATEA LINGVISTICÃ
Cea mai mare parte a limbilor vorbite în Europa aparþin grupului indo-
european. În sud ºi în vest predominã limbile romanice, cu trei blocuri
lingvistice masive (francez, spaniol ºi italian), fiecare cu peste 50 de milioane
de vorbitori. Tot grupului romanic îi aparþin româna (singura limbã romanicã
din estul continentului), portugheza, catalana ºi retoromana.
Un alt grup lingvistic major al Europei, cel germanic, dominã centrul ºi
nordul continentului. Cele mai vorbite limbi ale acestui grup sunt germana ºi
engleza. În Belgia ºi Olanda se vorbeºte neerlandeza, iar în nord este teritoriul
limbilor scandinave (daneza, suedeza, norvegiana ºi islandeza).
Limbile slave sunt folosite în estul continentului, în centru ºi în sud. Cele
mai vorbite sunt rusa, ucraineana ºi poloneza. Comunitãþi lingvistice mai mici
Europa, harta lingvisticã
118
sunt: belaruºii, cehii, slovacii, slovenii, croaþii, sârbii, macedonenii ºi bulgarii.
Alãturi de aceste grupuri lingvistice dominante au reuºit sã supravieþuiascã
ºi vechi limbi europene, precum cele din familia celticã (irlandeza, gaelica,
velºa) sau limbi ale unor populaþii relativ nou venite în spaþiul european
(estona, finlandeza ºi maghiara).
Vechi limbi europene sunt ºi greaca, albaneza ºi lituaniana. În insula Malta
se vorbeºte un dialect al limbii arabe, iar în estul Balcanilor limba turcã.
RELIGIILE EUROPEI
Cea mai mare parte al continentului nostru este de religie creºtinã. Dintre
riturile creºtine, cel mai mare numãr de adepþi îl are catolicismul. Cele mai
importante þãri catolice sunt Franþa, Italia, Spania ºi Polonia.
Centrul, vestul ºi nordul continentului sunt dominate de protestantism
(luteranism în Germania, Olanda ºi spaþiul scandinav, ºi anglicanism în Marea
Britanie).
În est, credinþa majoritarã este cea
Europa, harta confesionalã
ortodoxã, rãspânditã din Grecia pânã în
Rusia.
O prezenþã istoricã este religia
mahomedanã, practicatã în Turcia,
Bosnia ºi Albania. Mari comunitãþi
islamice s-au constituit în ultimile decenii
în þãrile dezvoltate din vest, ca urmare a
unei puternice imigraþii din lumea arabã ºi
Asia de Sud.
DIVERSITATEA ETNICÃ
Fenomenul etnic european nu se

suprapune întru totul fenomenului
lingvistic. Spaþii culturale vaste, precum
cel german, sunt locul comun de
manifestare a unor popoare diferite:
germanii, austriecii ºi elveþienii de limbã
germanã. Aceeaºi distincþie funcþioneazã
ºi pentru spaþiul de limbã francezã între
francezi, valoni (belgieni de limbã
francezã) ºi elveþienii francofoni.
În Balcani, sârbii, croaþii ºi bosniacii,
deºi vorbesc aceeaºi limbã, se considerã
popoare diferite, datã fiind în primul rând
confesiunea religioasã diferitã cãreia îi
aparþin (sârbii sunt ortodocºi, croaþii sunt
catolici, iar bosniacii sunt musulmani).
119
Geografie
STRUCTURI TERITORIALE ªI DINAMICÃ
IDU este media aritmeticã dintre SOCIALÃ*
trei indicatori cantitativi:
longevitatea (speranþa de viaþã
la naºtere), nivelul de educaþie Dezvoltarea este un deziderat al oricãrei comunitãþi umane. Ea nu se
(rata alfabetizãrii ºi rata confundã cu creºterea economicã, aceasta fiind doar unul dintre aspectele
ºcolarizãrii) ºi nivelul de trai dezvoltãrii, care implicã ºi evoluþia pozitivã a altor domenii (tehnic, demografic
(PIB ºi puterea de cumpãrate). etc.) ºi care, în general, atrage creºterea nivelului de trai. Harta de mai jos
IDU are valori cuprinse între 0 redã valoarea Indicelui Dezvoltãrii Umane (IDU) pe þãri, un indice complex,
(considerat un nivel catastrofal) elaborat de ONU tocmai pentru a lua în calcul ºi alte aspecte ale dezvoltãrii,
ºi 1 (nivel excelent); o valoare nu doar pe cele economice. În 2004, România a atins valoarea de 0,805 (locul
mai mare de 0,800 înseamnã un 60 în lume) a acestui indice, pãºind astfel peste pragul nivelului ridicat de
nivel înalt de dezvoltare, între dezvoltare.
0,5 ºi 0,799 nivel mediu, iar sub Nivelul de dezvoltare prezintã diferenþe importante între þãri ºi regiuni ale
0,5 nivel scãzut. aceleiaºi þãri, ceea ce genereazã o anumitã dinamicã socialã. Ea vizeazã de
Indicele de dezvoltare umanã (IDU) în Europa
120
la locuri de muncã pânã la oportunitãþi de dezvoltare individualã.
Pentru România, se pune problema diminuãrii diferenþelor în ceea ce
priveºte dezvoltarea economico-socialã în comparaþie cu þãrile U.E. Tabelele
de mai jos prezintã valori ale mai multor indicatori în România ºi în Uniunea
Europeanã.
Celãlalt obiectiv al politicii de
dezvoltare a þãrii este atenuarea Indicatori socio-economici România U.E
dezechilibrelor dintre diferitele Populaþie ruralã (%) (1999) 45,1 17,5
regiuni componente. La fel ca în Agricultura –silviculturã 37,5 5,0
Structura populaþiei
majoritatea þãrilor europene, cea ocupate (%) (1997) Industrie-construcþii 32,0 29,4
mai dezvoltatã zonã este cea din Servicii 30,5 65,6
jurul capitalei, care are cea mai Rata ºomajului (%) (2000/2006) 12,2 / 7,4 10,7 / 7,9
mare contribuþie la valoarea PIB- PIB/loc. ($/loc.) (1997) 3964 18075
ului, cu cea mai mare atractivitate Speranþa de viaþã la Bãrbaþi 67,5 74,0
pentru forþa de muncã cu diferite naºtere (ani) (1995-1997) Femei 74,9 80,5
niveluri de calificare. Zonele în Surse: Disparitãþi regionale în dezvoltarea economico-socialã a României,
mod tradiþional slab dezvoltate sunt Meteor Press; Eurostat
cele cu populaþie ruralã nume-
roasã, în care agricultura de subzistenþã, nerentabilã, generazeazã ºomaj
ridicat, iar infrastructura este deficitarã. Aceste zone sunt generatoare de
emigraþie, unele dintre ele având ºi o dinamicã naturalã a populaþiei pozitivã.
Lor li adaugã zone afectate de profundele modificãri socio-economice produse
dupã cãderea comunismului. Acestea sunt în general zone monoindustriale
(metalurgice, chimice) sau miniere, unele afectate puternic de poluare ºi care
au apãrut în perioada comunistã, ca urmare a politicii de dezvoltare industrialã
forþatã ºi care astãzi sunt în declin (fãrã o bazã de resurse corespunzãtoare,
rãmase în urmã tehnologic ºi necompetitive). Zonele monoindustriale apãrute
în perioda comunistã sunt generatoare de puternice tensiuni sociale. Ele
necesitã restructurare ºi reconversie profesionalã, dar au avantajul cã dispun
de o infrastructurã relativ dezvoltatã ºi de o forþã de muncã disponibilã ºi
ieftinã.
Aceste inegalitãþi,
reflectate de diferiþi
PIB/loc Rata ºomajului Rata de
indicatori socio-eco- ($/loc.) (%) creºtere a Structura populaþiei pe grupe de
Regiunea
nomici ºi demografici, 1998 1998 populaþiei(%) vârstã (%) 2000
fac obiectul politicii de 1990-2000
dezvoltare regionalã a 0-14 ani 15-59 ani Peste 60 ani
þãrii, parte integrantã a Nord-Est 3011 14,5 1,6 21,0 60,9 18,1
politicii la nivel comu- Sud-Est 4142 11,8 -2,0 18,5 63,4 18,1
Sud 3680 11,6 -3,2 18,0 61,0 20,9
nitar, stabilitã prin Carta
Sud-Vest 3875 11,6 -2,1 18,2 60,9 20,9
Verde a Comisiei Euro- Vest 4556 12,1 -7,3 17,5 64,1 18,4
pene. În aceastã Nord-Vest 3563 10,1 -4,5 18,8 63,6 17,6
direcþie se înscrie ºi Centru 4089 10,8 -7,1 18,2 64,4 17,4
crearea, în 1998, a Bucureºti-Ilfov 5648 5,9 - 13,9 67,2 18,9
celor opt regiuni de Surse: Disparitãþi regionale în dezvoltarea economico-socialã a României, Meteor Press;
dezvoltare. Eurostat
121
Geografie
RAPORTUL DINTRE ELEMENTELE DE
GEOGRAFIE SOCIALÃ ªI CULTURALÃ ALE
EUROPEI ªI ALE ROMÂNIEI*
Mediu ºi societate. Geografia socialã ºi geografia culturalã

Heiligenblut, sat din Alpii austrieci
au în comun faptul cã analizeazã atât impactul pe care societatea
ºi diferitele comunitãþi umane îl au asupra spaþiului geografic pe
care îl populeazã, cât ºi modul în care mediul geografic
favorizeazã sau, dimpotrivã, restricþioneazã dezvoltarea umanã.
În acest sens, vom lua spre exemplificare spaþiul montan al
continentului. Caracteristicile lui fizico-geografice au determinat o
anumitã uniformizare, rezultatã din modul de utilizarea a
terenurilor, acelaºi, indiferent de regiunea montanã, limitat în
general la economia pastoralã ºi forestierã. În acelaºi timp,
specificul cultural al locuitorilor ºi-a pus o amprentã specificã
asupra peisajelor montane, mai ales în cazul celor rurale.
Identitate ºi diferenþiere. În ceea ce priveºte legãturile dintre
diferitele aspecte vizate de geografia culturalã ºi de cea socialã,
acestea sunt profunde, necesitând abordãri complexe. De pildã,
analiza impactul social al prezenþei unui grup etnic într-un anumit
spaþiu. Am vorbit într-o lecþie anterioarã despre difuzarea unor
elemente culturale ºi chiar a unor mentalitãþi caracteristice
populaþiei germane la etnicii români din Transilvania. Alteori,
manifestarea puternicã a identitãþii etnice ºi/sau confesionale
poate genera puternice tensiuni sociale, mergând pânã la
conflicte. Continentul european a cunoscut ºi cunoaºte mai multe
Deschiderea unui festival folcloric într-un sat din Bucovina
122
astfel de cazuri: bascii, nord-irlandezii, gãgãuzii, kosovarii.
De multe ori, diferenþa de sex, de vârstã, de nivel de studii etc. sunt
generatoare de inegalitãþi sociale. Este cunoscut, de pildã, faptul cã femeile
sunt plãtite mai prost decât bãrbaþii.
Rurbanizarea. Fenomenele sociale ale lumii de astãzi au un impact care
vizeazã diferite aspecte geografice ºi culturale. De pildã, rurbanizarea
(plecarea orãºenilor spre zonele rurale) influenþeazã stilul de viaþã ºi
mentalitea populaþiei rurale prin introducerea unui nou mod de viaþã, prin
modificãri în structura funcþionalã.
Manifestãri locale ºi manifestãri universale. O altã problematicã vizând
întrepãtrunderea celor douã domenii este ºi analiza modului în care anumite
activitãþi sau manifestãri culturale, mai mult sau mai puþin tradiþionale, dar
oricum caracteristice iniþial unui anumit grup uman, ajung sã se propage foarte
mult, cãpãtând dimensiuni
universale (cazul fotbalului, de Fotbalul este un exemplu de manifestare universalã
pildã). Aceasta în timp ce altele
rãmân în continuare ca
manifestãri ale unei comunitãþi
restrânse (exemplul cricketului,
sport cu aceeaºi origine
geograficã).
Uniformizare culturalã ºi
multiculturalism.
Uniformizarea culturalã, propa-
gatã în specialã prin produse ºi
manifestãri culturale de origine
americanã, îºi pune amprenta
ºi asupra þãrilor europene, de la
produsele alimentare servite în
sistem “fast-food”, cunoscute
de toatã lumea, pânã la cele
muzicale, cinematografice etc.
Pe de altã parte, continentul
nostru are, mai mult decât alte
spaþii geografice, o mare diversitate etnicã ºi culturalã, promovarea
multiculturalismului numãrându-se printre obiectivele Uniunii Europene.
123
EVALUARE
1. Completaþi spaþiile libere cu rãspunsuri corecte: 4. Pe harta de mai jos, identificaþi þãrile notate cu
a. În centrul ºi nord-vestul continentului dominã numere de la 1 la 10. Precizaþi urmãtoarele:
popoarele din grupul lingvistic… a. religia dominantã în þara notatã cu 3;
b. În Europa, dupã numãrul de adepþi, pe primele b. limba vorbitã în þara notatã cu 1;
trei locuri sunt cultele… c. grupul lingvistic din care face parte limba
c. În estul Europei predominã religia ... ºi limbile vorbitã în þara notatã cu 5;
din grupul ... d. cãrui grup lingvistic i se integreazã limbile
vorbite în þãrile notate cu 2, 4, 6;
2. Definiþi termenii geografici bocage ºi openfield e. care sunt confesiunile dominante în þara notatã
cu 7?
3. Realizaþi o prezentare a unei comunitãþi etnice f. cãrei confesiuni îi aparþine populaþia þãrilor
din þara noastrã (alta decât cele din manual), evi- notate cu 8 ºi 10?
denþiind trãsãturile care o particularizeazã (religie,
limbã, tradiþii etc.).
5
2
3
10
8
7
124
V. ELEMENTE DE
GEOGRAFIA
SERVICIILOR ªI
ADMINISTRAÞIE ÎN
EUROPA ªI ROMÂNIA
Geografie
CÃI DE COMUNICATIE ªI MIJLOACE DE

TRANSPORT**
REÞEAUA FEROVIARÃ EUROPEANÃ

Îmbunãtãþirea condiþiilor de cãlãtorie pe cãile farate din Europa ºi eficienþa
sistemului feroviar constituie preocupãri permanente, fiind adoptate peste 20
de proiecte prioritare reunite sub denumirea TEN-T. Unul din proiecte are ca
obiectiv ridicarea calitãþii cãlãtoriilor pe ruta transalpinã Berlin ºi Verona.
Traseul traverseazã urmãtoarele oraºe: Berlin - Halle - Erfurt - Nürnberg -
München - Innsbruck - Fortezza - Bologna - Milano - Florenþa - Roma - Napoli.
Între Berlin ºi Nürnberg se vor moderniza 550 km de linie, care în final vor
permite circulaþia trenurilor cu o vitezã de 250 km/orã. Studiile tehnice pentru
tunelul Brenner au fost finalizate în 2006 ºi au început lucrãrile ce se vor
finaliza pânã în anul 2012.
Construirea unei noi linii de cale feratã care sã lege între ele oraºele Paris,
Bruxelles, Köln, Amsterdam ºi Londra (denumitã pe scurt PBKAL) va furniza,
înainte de toate, o alternativã feroviarã de mare vitezã la transportul aerian
pentru toþi cei care traverseazã centrul Europei. Acest proiect urmãreºte
scurtarea traseului dintre unele capitale europene ºi alte oraºe importante,
fiind primul proiect feroviar transfrontalier de mare vitezã din Europa. Traseul
PBKAL este destinat doar traficului de pasageri, permiþând o bunã conexiune
cu marile aeroporturi europene Bruxelles, Köln/Bonn, Frankfurt, Paris
(Charles de Gaulle) ºi Amsterdam (Schiphol), fapt ce va avea o contribuþie
importantã în creºterea interoperabilitãþii modurilor de transport, conform
politicii promovate de UE.
Alte proiecte vizeazã extinderea reþelei de mare vitezã în sudul
continentului (Spania - Franþa ºi interiorul Peninsulei Iberice) ºi spre estul
Europei. Cele mai cunoscute trenuri de mare vitezã sunt:
- EUROSTAR - parcurge Tunelul Canalului Mânecii, între Franþa (Gara de
Nord, Paris) ºi Anglia (Londra - Waterloo, din 2007 Londra - Saint Pancras).
Eurostar desemneazã (impropriu) ºi trenurile derivate din TGV folosite în
acest serviciu. Denumirea exactã este însã
TGV, trenul european de mare vitezã TGV TMST (Trans Manche Super Train)
- TGV - este un tren automotor electric
care poate circula cu viteza de 300 km/orã,
dezvoltat de Franþa. Þãrile vecine ºi-au
racordat sistemul feroviar cu cel francez,
TGV deservind astãzi Germania ºi Olanda
sub marca Thalys.
126
Elemente de geografia serviciilor ºi administraþie
REÞEAUA RUTIERÃ
Dezvoltate exploziv în sec. XX, transporturile rutiere europene dispun de o
reþea densã de autostrãzi ºi ºosele modernizate, precum ºi de un numãr mare
de mijloace de transport. Autostrãzile îndeplinesc condiþii de funcþionalitate
cum ar fi:
- cãi unidirecþionale de circulaþie;
- sunt bine încadrate în peisaj;
- au aspect estetic;
- realizeazã un confort optic ridicat;
- ocolesc centrele populate.
Þãrile occidentale ºi-au creat o infrastructurã modernã. Astfel, Germania a
fost prima þarã din lume care a dezvoltat un sistem naþional de autostrãzi ºi
pentru mulþi ani, sistemul sãu Autobahn a constituit un model pentru multe
naþiuni. Astãzi, Germania are aproape 9660 km de Authobahn ºi o reþea de
autostrãzi mai mici bine
dezvoltatã (615.178 km reþea Tunel pe o autostradã care traverseazã Munþii Alpi
rutierã din care 226.282 km
ºosea naþionalã). Urmeazã
Franþa cu 40.000 km autostrãzi
naþionale, din care 4000 km
sunt autostrãzi cu 4 benzi
cunoscute sub numele de
“autoroutes”; Italia cu 6450 km
autostrãzi (“autostrade”), care
merg de-a lungul ºi de-a latul
peninsulei; Spania cu 160.000
km drumuri ºi ºosele; Marea
Britanie (3147 km autostrãzi)
etc. Alpii sunt strãpunºi de
câteva tunele rutiere ºi
feroviare, care asigurã legãtura
între sudul ºi centrul
continentului. Cel mai lung
tunel european este Simplon,
între Elveþia ºi Italia, cu o
lungime de aproape 20 km.
TRANSPORTURILE AERIENE
Capacitatea de transport aerian în Europa a crescut cu 4,3% între ianuarie
2005 ºi ianuarie 2006. Existã o foarte micã diferenþã între ratele de creºtere a
volumului intern ºi serviciile peste graniþe (4,7%, respectiv 4,1%). Volumul de
transport aerian internaþional a înregistrat creºteri mari în þãrile mai puþin
dezvoltate (Bulgaria 40%, Polonia ºi Slovacia peste 20%), datoritã activitãþii
companiilor aeriene low-cost.
Activitatea internã a crescut puternic pe pieþele mature din Germania,
Marea Britanie ºi Spania, la cealaltã extremã aflându-se Suedia, þara în care
127
Geografie
traficul intern a scãzut cu 12% în ianuarie 2006 faþã de anul precedent.
O modalitate de a mãsura interconectivitatea este numãrul aeroporturilor
care deservesc destinaþii europene precum ºi numãrul oraºelor deservite în
þãrile europene. Statele care au înregistrat o scãdere a acestui indicator sunt
Danemarca, Finlanda, Grecia, Luxemburg ºi Suedia, ca urmare a închiderii
activitãþii unor companii aeriene.
În Europa funcþioneazã câteva dintre cele mai mari aeroporturi din lume:
Heathrow - Londra, Charles de Gaule - Paris, Schiphol - Amsterdam, Frankfurt
am Main, Berlin, Roma, Moscova.
TRANSPORTURILE NAVALE
Transportul naval prezintã o multitudine de avantaje faþã de celelalte
moduri de transport:
- asigurã transportul unor cantitãþi mari de marfã la un singur voiaj;
- este mai puþin poluant;
- amenajarea ºi întreþinerea infrastructurii necesitã costuri relative reduse;
- este veriga importantã în dezvoltarea sistemului de transport combinat.
Transportul maritim a cunoscut o amplã dezvoltare, porturile Europei
extinzându-se datoritã importurilor uriaºe de petrol, minereuri ºi alte materii
prime. Cele mai mari porturi se aflã pe faþada Atlanticului (Rotterdam,
Hamburg, Antwerpen, Londra etc.) ºi la Marea Mediteranã.
Transporturile fluviale folosesc o reþea densã ºi bine amenajatã
reprezentatã de fluviile Tamisa, Sena, Rin, Elba, Vistula, Dunãre, Volga, Nipru
etc. ºi o serie de canale, printre care Rin - Main - Dunãre, inaugurat în 1992
ºi care asigurã legãtura dintre Marea Nordului ºi Marea Neagrã.
TRANSPORTURILE SPECIALE
Includ transporturile prin conducte, prin linii electrice de înaltã tensiune ºi
telecomunicaþiile.
În Europa de Vest, oleoductele transportã petrolul din marile porturi cãtre
þãrile mari consumatoare (Italia, Germania, Elveþia etc.). Un alt sistem de
oleoducte leagã Rusia de unele state din Europa Occidentalã, iar un al treilea
sistem leagã centrele de extracþie din Marea Nordului, prin conducte
submarine, de centrele de rafinare din Marea Britanie ºi Norvegia.
Produsul naþional brut mediu în Uniunea Europeanã, înainte de aderarea României ºi Bulgariei(în Euro/locuitor) – sursa
Eurostat
1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
EU-25 16.300 17.200 17.900 18.800 20.100 20.800 21.500 21.800 22.700 23.400
128
RELAÞII ECONOMICE**
Elementele care compun spaþiul european, atât din punct de vedere

natural, cât ºi socio-cultural interacþioneazã printr-o serie de legãturi
funcþionale de diferite tipuri. Relaþiile economice presupun transferul de
bunuri, energie sau servicii între douã sau mai multe elemente ale sistemului
geografic. Societatea contemporanã este dependentã în mod esenþial de
relaþiile economice care se stabilesc în interiorul sãu.
Economia europeanã se bazeazã în prezent pe relaþiile dintre cele 48 de
state ale continentului, în care trãiesc peste 700 de milioane de persoane. În
decursul istoriei, relaþiile economice europene au fost influenþate de reursele
naturale ºi de accesul la acestea, dar ºi de raporturile de putere dintre þãri ºi
grupuri de þãri. Astfel, dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, divizarea politicã
a continentului în blocul capitalist ºi în cel socialist a condus la gruparea
relaþiilor economice pe acest fundament, atât între þãrile europene, cât ºi între
acestea ºi restul planetei. Dupã 1957, þãrile capitaliste s-au grupat în
Comunitatea Economicã Europeanã (CEE), care avea sã devinã nucleul
formãrii Uniunii Europene. De cealaltã parte, în 1949, þãrile comuniste (URSS,
RDG, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia, România ºi Bulgaria)
creaserã Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER).
Dupã 1990, evoluþiile politice au condus la modificãri substanþiale în
relaþiile economice derulate în Europa. Economiile þãrile occidentale au
continuat sã se dezvolte pe baza relaþiilor capitaliste, în timp ce þãrile foste
comuniste au intrat într-un proces de tranziþie de la economia centralizatã la
cea liberalã. Acest proces s-a produs mai repede în þãri precum Polonia,
Cehia ºi Ungaria, în timp ce în România ºi Bulgaria trecerea a fost mai lentã.
În statele desprinse din fosta Uniune Sovieticã, reunite în cadrul Comunitãþii
Ponderea þãrilor europene ºi þãrilor membre UE în exporturile României

(sursa: Institutul Naþional de Statisticã)
1999 2000 2001 2002 2003 2004
Total (milioane Euro) 7977 11.273 12.722 14.675 15.614 18.935
În Europa (% din total) 84,0 84,9 85,1 82,4 85,5 87,7
În UE -25 (% din total) 71,5 69,8 65,9 72,6 73,6 72,9
Ponderea þãrilor europene ºi þãrilor membre UE în importurile României

1999 2000 2001 2002 2003 2004
Din Europa (% din total) 82,7 80,7 81,7 82,5 84,7 82,1
Din UE -25 (% din total) 69,2 64,9 66,3 67,4 67,2 64,9
129
Geografie
Statelor Independente (CSI), relaþiile economice de tip capitalist s-au dezvoltat
ºi mai greu.
În prezent, din punct de vedere al cadrului în care se desfãºoarã relaþiile
economice în Europa, se disting trei categorii de state: membre ale Uniunii
Europene (27 de þãri), membre ale CSI sau state care nu aparþin niciunuia din
cele douã blocuri (Elveþia, Norvegia, Croaþia etc.). Islanda, Norvegia, Elveþia
ºi Liechtenstein fac parte din Asociaþia Europeanã a Liberului Schimb (AELS),
fiind state care nu doresc sã facã parte din UE, dar respectã normele acesteia
ºi au un rol consultativ în deciziile sale. Convenþia dintre AELS ºi UE are
scopul de a garanta patru principii fundamentale pentru relaþiile economice
contemporane: libera miºcare a bunurilor, persoanelor, serviciilor ºi capitalului.
Europa ºi þãrile UE reprezintã principalele destinaþii pentru exporturile
României ºi principalele surse ale importurilor. Aceastã situaþie se datoreazã
contextului geopolitic ºi istoric, care a consolidat legãturi economice stabile în
timp. Italia, Franþa ºi Germania sunt printre þãrile cu care România desfãºoarã
cele mai active relaþii economice. Rusia este, de asemenea, un partener
economic foarte important în ceea ce priveºte importul. Dintre þãrile
neeuropene, poziþii importante ocupã S.U.A. ºi Turcia
TURISM, COMERÞ, ACTIVITÃÞI

COMPLEMENTARE**
Principalele destinaþii turistice Turismul. Activitatea turisticã se înscrie între fenomenele ce s-au impus în
Franta- 77,6 mil. turiºti; mod deosebit pe plan european, devenind o activitate social-culturale ºi
Spania-49,3 mil.; economicã de mare importanþã, fiind un factor esenþial în balanþa de venituri
Italia-42,2 mil. a multor þãri europene (Spania, Elveþia, San Marino, Italia, Austria,
Încasãri din turism (mld. dolari Danemarca etc).
în 2004) Marile regiuni turistice europene.
Spania 31,8; 1) Litoralul mediteranean (Franþa, Spania, Italia)
Franta 30.2; - Riviera francezã cu staþiunile de pe Coasta de Azur (Cannes, Nisa, Saint-
Italia 28,5 Tropez, etc.)
- Riviera italianã (Riviera di Ponente ºi Riviera di Levante), respectiv þãrmul
Mãrii Ligurice; coasta Mãrii Adriatice; Golful Napoli; Riviera Palermitana, în
Sicilia, ºi Riviera Sardã, în Sardinia.
- litoralul spaniol, de la graniþa cu Franþa pânã la strâmtoarea Gibraltar
(Costa Brava, Costa Blanca, Costa del Sol etc.) ºi Insulele Baleare, cu
staþiunile Palma de Mallorca, Ibiza etc.
2) Litoralul atlantic, cu Riviera Portughezã, litoralul spaniol (staþiunea San
Sebastian) ºi Insulele Canare; Litoralul francez, cu staþiunile de pe Cote
d`Argent ºi Normandia, ºi Marea Britanie, cu The East Coast, The South
Coast, Londra ºi valea Tamisei.
3) Þãrile balcanice cu:
- litoralul românesc al Mãrii Negre ºi arealele turistice din interior;
- litoralul bulgar al Mãrii Negre, Sofia ºi împrejurimile ei;
- litoralul croat ºi sloven al Mãrii Adriatice;
130
Principalele regiuni turistice ale Europei
131
Geografie
- litoralul albanez al Mãrii Adriatice;
- Grecia, þarã turisticã prin excelenþã (Meteora, Peloponezul, insulele
Creta, Rhodos, Ciclade, Ionice etc.);
Lacul Roºu, o apreciatã zonã turisticã a României
- litoralul mediteranean al Turciei,
litoralul egeean, Istanbul, Efes etc.
4) Europa Central-Nordicã cu:
- þãrile alpine (Franþa, Italia, Elveþia,
Germania, Austria ºi Slovenia)
- þãrile de la Marea Nordului ºi
Marea Balticã (Belgia, Olanda,
Germania, Polonia, Danemarca,
Norvegia, Finlanda ºi Suedia)
- þãrile Europei Central Estice, fãrã
ieºire la mare cu turism de transit ºi de
curã balnearã (Cehia, Slovacia,
Ungaria).
În ceea ce priveºte turismul
românesc, acesta poate cunoaºte una
dintre cele mai dinamice evoluþii din
întreaga Europã, având chiar
posibilitatea de a reprezenta o
contribuþie de pânã la 7% din PIB-ul României datoritã factorilor numeroºi care
favorizeazã dezvoltarea turismului intern ºi internaþional (varietatea peisajului,
numeroasele monumente istorice ºi de artã, originalitatea folclorului ºi artei
populare, litoralul Mãrii Negre, numeroasele staþiuni balneoclimaterice,
posibilitatea practicãrii sporturilor de iarnã etc). În realitate, avem o
subutilizare a potenþialului turistic ca urmare a obstacolelor cu care se
confruntã operatorii de turism ºi
Alpii Italiei, o altã zonã turisticã extrem de cãutatã a lipsei suportului din partea
instituþiilor de stat. Un aspect
important priveºte studiul
elementelor regionale, în
funcþie de care se organizeazã
activitãþi turistice tipice
anumitor zone ºi se pun în
evidenþã posibilitãþile de
amenajare complexã a
acestora. În þara noastrã pot fi
luate în considerare urmã-
toarele unitãþi:
- regiunea turisticã , spaþiu
de mari dimensiuni cu
patrimoniu diversificat ºi
structurã organizatoricã bine
consolidatã (de ex. Carpaþii
Orientali);
132
- zona turisticã, areal mai restrâns consacrat activitãþii turistice de un
anumit tip, puternic marcat de anumite obiective (de ex. zona Bucovinei)
- centre turistice, reprezentând puncte de convergenþã a unor fluxuri de
turism (ca exemplu, rãmânând în acelaºi cadru al Carpaþilor Orientali, se pot
menþiona Vatra Dornei ºi Borºa);
- puncte turistice amenajate (peºteri, defilee, mânãstiri, case memoriale,
hoteluri etc.).
Comerþul. Europa deþine un rol primordial în comerþul mondial,

înregistrând aproape jumãtate din exporturile ºi importurile lumii, operaþiuni
favorizate de o densã ºi modernã reþea de transport. Prima etapã în
dezvoltarea comerþului european a fost în antichitatea greco-romanã, ca
urmare a schimburilor cu cereale desfãºurate în spaþiul mediteranean. Un nou
pas în dezvoltarea schimburilor comerciale s-a fãcut dupã marile descoperiri
geografice, când marile puteri coloniale îºi disputau întâietatea pieþelor
mondiale. Începând cu sec. XIX, dupã revoluþia industrialã ºi explozia
demograficã s-a schimbat radical structura comerþului, punându-se accent pe
materiile prime ºi pe produsele alimentare. Dupã al doilea razboi mondial s-a
diferenþiat clar comerþul capitalist de cel specific sistemului comunist, iar dupã
destrãmarea acestuia, pieþele tradiþionale din est au cãzut favorizând
extinderea rapidã a importurilor din Europa Occidentalã. În privinþa comerþului
exterior primele locuri sunt deþinute de Germania, Franþa, Marea Britanie,
Italia ºi Olanda. Statele dezvoltate economic au în general o balanþã pozitivã,
însã fostele state comuniste prezintã un deficit comercial, datoritã exporturilor
modeste.
Comerþul cu produse de bazã (agricole, neagricole ºi combustibili) are
tradiþii vechi în Europa. Astfel, statele mediteraneene furnizeazã citrice ºi
mãsline, Franþa exportã cereale ºi produse alimentare, iar Danemarca ºi
Olanda, carne ºi lactate.
Comerþul cu produse prelucrate dominã activitatea comercialã a statelor
puternic industrializate.
Fluxul importurilor ºi exporturilor României cu UE variazã între 50-55%
respectiv 60-65% din total, cifrele fiind comparabile cu ponderea comerþului
intra-european al multora dintre statele UE. Se poate spune cã cel puþin din
punct de vedere economic, exceptând unele bariere netarifare pentru
agriculturã ºi câteva sectoare industriale protejate de UE, România este de
facto integratã în comerþul comunitar.
Activitãþi complementare. Acestea sunt bazate pe tradiþiile

meºteºugãreºti ºi artizanale care caracterizeazã unele zone cu producþie
limitatã privind prelucrarea metalelor, a lemnului, a sticlei, a pietrei sau
activitãþi ca olãritul, þesutul etc. Astfel de activitãþi sunt practicate în Spania
(Catalonia - Barcelona), Franþa (Valea Rhonului - Lyon, St. Etienne), Elveþia
(Zürich, Basel), Cehia (Boemia Centralã - Praga), România (Horezu, Oltenia
deluroasã, Maramureºul, zona Bran - Moeciu etc.).
133
Geografie
ELEMENTE DE GEOGRAFIE ADMINISTRATIVÃ.

ORGANIZAREA ADMINISTRATIVÃ ÎN ÞÃRI DIN
EUROPA ªI ORGANIZAREA ADMINISTRATIVÃ A
ROMÂNIEI * *
Organizarea administrativã a unei þãri presupune divizarea în unitãþi

teritoriale de diferite ranguri, urmãrind administrarea cât mai eficientã ºi
descentralizarea. Sunt prezentate mai jos câteva exemple de organizare
administrativã a unor þãri europene.
Spania. Teritoriul este împãrþit în 17 comunitãþi autonome, care la rândul

lor cuprind mai multe provincii, numãrul acestora ajungând în total la 50.
Gradul de descentralizare ºi de autonomie faþã de administraþia centralã
diferã, fiind, în unele cazuri foarte mare (Catalonia, Þara Bascilor, de
exemplu). Douã dintre comunitãþi sunt teritorii exclusiv insulare, Baleare ºi
Canare. Se adaugã douã oraºe independente, cu un statut special, aflate pe
coasta nordicã a Marocului (Ceuta ºi Melilla).
Franþa. Cele mai mari diviziuni administrative sunt cele 26 de regiuni,

împãrþite în 100 de departamente ºi 342 de arondismente, care la rândul lor
sunt divizate în cantoane ºi în comune. 22 dintre regiuni sunt numite regiuni
metropolitane, incluzând partea continentalã ºi insula Corsica. Celelalte patru
regiuni, fiecare cu un singur departament, numite regiunile sau
departamentele de peste mãri (ROM-DOM) sunt considerate parte integrantã
a Franþei, inclusiv a UE (în cadrul cãreia au statut de regiuni ultraperiferice).
Este vorba despre Guadelupa, Martinica, Guyana Francezã ºi Reunion, care
sunt foste colonii franceze ºi care ºi-au cãpãtat statutul actual în 1946.
Þãrile vecine României sunt organizare administrativ astfel:

Bulgaria este împãrþitã în 28 de regiuni (“oblasti”).
Republica Moldova are 32 de raioane, trei municipalitãþi (Chiºinãu, Bãlþi,
Tighina) ºi douã regiuni cu statut special, autonome, autoproclamate republici
(Gãgãuzia ºi Transnistria).
Serbia este împãrþitã în 29 de districte, divizate în comune ºi oraºe.
Ucraina are 24 de regiuni (“oblasti”), o regiune autonomã (Crimeea) ºi
douã municipalitãþi (Kiev ºi Sevastopol).
Ungaria are 19 comitate, plus capitala ºi 23 de oraºe cu drept de comitat
(comitate urbane; ele sunt capitalele celor 19 comitate, plus încã patru oraºe).
România
Actuala organizare administrativã a României cuprinde urmãtoarele unitãþi
teritoriale: judeþul, municipiul, oraºul ºi comuna. Ea are la bazã organizarea
realizatã în 1968, la care care s-au adãugat câteva schimbãri pe parcurs (de
134
Harta administrativã a României
135
Geografie
exemplu, înfiinþarea judeþelor Giurgiu ºi Cãlãraºi în 1983). Dupã 1990,

modificãrile au vizat mai ales reorganizarea ºi înfiinþarea de comune ºi oraºe
noi. De asemenea, Sectorul Agricol Ilfov a cãpãtat statul de judeþ. În prezent,
sunt 41 de judeþe, plus municipiul Bucureºti (cu rang de judeþ), 313 oraºe
(dintre care 95 oraºe-municipii) ºi 2694 de comune. Judeþele sunt
administrate de consiliile judeþene ºi de prefecturi. Comunele ºi oraºele sunt
administrate de consiliile locale, conduse de un primar. Organizarea ºi
funcþionarea comunelor, a oraºelor ºi municipiilor (cu excepþia Bucureºtiului)
sunt subordonate adminstraþiei judeþelor.
În contexul mondial actual, când se acordã o atenþie deosebitã dezvoltãrii
durabile, dar ºi echilibrate a teritoriului, U.E. a adoptat o politicã de dezvoltare
ºi organizare regionalã care urmãreºte accesul echilibrat la resurse financiare
ºi umane. Astfel, þãrile uniunii au fost împãrþite în regiuni (NUTS), ierarhizate
pe mai multe niveluri. Din aceastã perspectivã, din 1998, în România au fost
înfiinþate opt Regiuni de Dezvoltare, care corespund ca nivel de organizare
regiunilor NUTS II. Ele nu au statut de unitãþi oficiale administrative, iar
gruparea judeþelor s-a fãcut pe criteriul complementaritãþii ºi al relaþiilor
funcþionale în domeniiul infrastructurii, al fluxului de bunuri ºi persoane etc.
Regiunile de dezvoltare:
1. Regiunea Nord-Est: Bacãu, Botoºani, Iaºi, Neamþ, Suceava, Vaslui;
2. Regiunea Sud-Est: Brãila, Buzãu, Constanþa, Galaþi, Tulcea,
Vrancea;
3. Regiunea Sud: Argeº, Cãlãraºi, Dâmboviþa, Giurgiu, Ialomiþa,
Prahova, Teleorman;
4. Regiunea Sud-Vest: Dolj, Gorj, Mehedinþi, Olt, Vâlcea;
5. Regiunea Vest: Arad, Caraº-Severin, Hunedoara, Timiº;
6. Regiunea Nord-Vest: Bihor, Bistriþa-Nãsãud, Cluj, Maramureº, Satu
Mare, Sãlaj;
7. Regiunea Centru: Alba, Braºov, Covasna, Harghita, Mureº, Sibiu;
8. Regiunea Bucureºti-Ilfov.
136
EVALUARE
1. Cel mai mare port maritim al continentului, 5. Turismul este considerat unul dintre atu-urile de
Rotterdam, se gãseºte pe þãrmul mãrii…. care ar putea beneficia economia româneascã.
Argumentaþi, realizând o prezentare promoþionalã a
2. Mai mult de jumãtate din fluxul de importuri ºi unei regiuni cu potenþial turistic din România, la
exporturi ale României se realizeazã cu þãrile din … propria alegere. (Trebuie avute în vedere, pe lângã
obiectivele turistice ale regiunii respective ºi alte
3. Cele opt Regiuni de dezvoltare din România aspecte, precum cãile de transport).
corespund ca nivel de organizare administrativ-
teritorialã a U.E. regiunilor… 6.Evidenþiaþi pe harta de mai jos principalele
regiuni turistice ale Europei.
4. Regiunea de dezvoltare cu cea mai restrânsã
suprafaþã, dar cu cea mai dinamicã evoluþie 7. Care dintre principalele tipuri de turism (turism
economico-socialã este … litoral, turism montan ºi turism cultural) predominã în
nordul Italiei?
137
EVALUARE FINALÃ
1. Argumentaþi diversitatea umanã a Europei 3. În România, mai multe areale montane se
(etno-lingvisticã ºi religioasã) detaºeazã printr-un anumit specific etno-cultural.
Este vorba despre aºa-numitele “þãri”: Þara Loviºtei,
2. Se dau urmãtoarele perechi de regiuni Þara Moþilor, Þara Oaºului º.a.
geografice: Grupa Nordicã a Carpaþilor Orientali – a. Localizaþi-le ºi documentaþi-vã despre tradiþii ºi
Grupa Sudicã a Carpaþilor Orientali ºi Peninsula alte elemente culturale are acestora.
Ibericã - Peninsula Balcanicã. b. Analizaþi informaþiile obþinute ºi desprindeþi
a. Realizaþi pentru fiecare câte un eseu structurat elementele comune ºi pe cele care le diferenþiazã.
care sã vizeze urmãtoarele aspecte: tipuri tradiþionale
de utilizare a spaþiului, inclusiv tipuri de aºezãri, 4. Precizaþi care sunt regiunile de dezvoltare în
trãsãturi etnice, lingvistice, religioase. care a fost împãrþit teritoriul României ºi care sunt
b. Argumentaþi rolul elementelor fizico-geografice principalele obiective vizate de aceastã organizare a
în conturarea unor trãsãturi socio-geografice spaþiului geografic al þãrii.
comune.
5. Completaþi harta cu numele þãrilor ºi a

capitalelor acestora!
138
6. Marcaþi pe hartã principalele unitãþi de relief
ale României ºi principalele ape curgãtoare!
7. Scrieþi pe hartã numele judeþelor ºi ale

oraºelor reºedinþã de judeþ!
139
8. Marcaþi pe hartã aglomeraþiile urbane
cu peste 2 milioane de locuitori!
9. Scrieþi pe hartã denumirea principalelor

unitãþi de relief ale Europei!
10. Evidenþiaþi pe hartã principalii cinci 11. Evidenþiaþi pe hartã þãrile în care s-au format
parteneri comerciali ai României! în ultimii 15 ani cele mai importante comunitãþi de
emigranþi români!
140
CUPRINS
I. EUROPA ªI ROMÂNIA – ELEMENTE GEOGRAFICE DE BAZÃ ... 3
Spaþiul românesc ºi spaþiul european ... 4
Elemente fizico – geografice definitorii ale Europei si ale României ... 6

Relieful major ... 6
Condiþii climatice generale ale României în context european ... 11
Clima Europei ... 11
Clima României ... 13
Hidrografia – aspecte generale ... 15
Hidrografia Europei ... 15
Hidrografia României ... 18
Dunãrea ... 21
Marea Neagrã ... 23
Înveliºul biopedogeografic ... 25
Resursele naturale ... 29
Evaluare ... 33
Elemente de geografie umanã ale Europei ºi ale României ... 34

Harta politicã a Europei; România ca stat al Europei ... 34
Populaþia ºi caracteristicile ei geodemografice ... 36
Populaþia României ... 38
Sistemul urban european ... 39
Analiza geograficã a unor oraºe (Paris, Londra, Bruxelles, Roma, Bucureºti, Braºov, Constanþa) ... 40
Activitãþile economice ... 46
Caracteristici generale; analiza unei ramuri industriale la nivel european ºi în România ... 46
Sisteme de transport ... 51
Mediu înconjurãtor si peisaje ... 54
Regiuni geografice în Europa si în România ... 57

Caracteristici ale unor regiuni geografice din Europa si din România* ... 58
Carpaþii – studiu de caz al unei regiuni geografice. ... 61
Þãrile vecine României (caracterizare geograficã succintã) ... 63
Evaluare ... 68
141
Geografie
II. ROMÂNIA ªI UNIUNEA EUROPEANÃ ... 69
Formarea Uniunii Europene si evoluþia integrãrii europene. ... 70
Caracteristici geografice, politice si economice actuale ale U.E. ... 73
Statele Uniunii Europene ... 75

Privire generalã si sinteticã ... 75
Studii de caz: Franþa, Germania, Regatul Unit, Italia, Spania, Portugalia, Grecia, Austria ... 77
Celelalte þãri ale U.E*… ... 81
Diviziuni regionale ºi organizarea spaþiului geografic în U.E.*. ... 87
România ca parte a Uniunii Europene: ... 90

Oportunitãþi geografice ale României cu semnificaþie pentru U.E ... 90
România si þãrile U.E. – interdependenþe geografice, economice ºi culturale. ... 92
Organizarea ºi amenajarea spaþiului geografic în U.E. ºi în România*. ... 93
Problema energiei în U.E. ºi în România ... 95
Alte probleme comune – migraþia populaþiei ºi a forþei de muncã, dezvoltare urbanã*. ... 97
Evaluare ... 100
III. EUROPA ªI UNIUNEA EUROPEANÃ ÎN LUMEA CONTEMPORANÃ ... 101
Problemele fundamentale ale lumii contemporane ... 102

Rolul Europei în construirea lumii contemporane ... 103
U.E. ºi ansamblurile economice ºi geopolitice ale lumii contemporane ... 105
Mondializare, internaþionalizare ºi globalizare din perspectivã europeanã ... 108
Europa, Uniunea Europeanã ºi România în procesul de evoluþie a lumii contemporane în urmãtoarele decenii ... 109
Evaluare ... 111
IV. ELEMENTE DE GEOGRAFIE SOCIALÃ ªI CULTURALÃ A EUROPEI ªI A ROMÂNIEI ...

113
Tipuri tradiþionale de utilizare a spaþiului geografic * ... 114

Tipuri de comunitãþi umane ºi mentalitãþi * ... 116
Diversitatea umanã a Europei (lingvisticã, religioasã, etnicã) *; ... 118
Structuri teritoriale ºi dinamicã socialã * ... 120
Raportul dintre elemente de geografie socialã ºi culturalã ale Europei ºi României *. ... 122
Evaluare ... 124
142
V. ELEMENTE DE GEOGRAFIE A SERVICIILOR ªI ADMINISTRAÞIE ÎN EUROPA ªI
ROMÂNIA ... 125
Cãi de comunicaþie si mijloace de transport** ... 126

Relaþii economice ** ... 129
Turism, comerþ, activitãþi complementare * * ... 130
Elemente de geografie administrativã organizarea administrativã în þãri din Europa ºi organizarea administrativã a
României**. ... 134
Evaluare ... 137
Evaluare finalã ... 138
Cuprins ... 141
Bibliografie ... 144
143
BIBLIOGRAFIE
CÂNDEA, M., Bran, F., Cimpoeru, I. , Organizarea, amenajarea ºi
dezvoltarea durabilã a spaþiului geografic. Edit. Universitarã, Bucureºti, 2006
CEAUªESCU Gheorghe, Naºterea ºi configurarea Europei, Corint,

Bucureþti, 2004.
DUÞU Alexandru, Ideea de Europa ºi evoluþia conºtiinþei europene, All

Educaþional, Bucureºti, 1999.
GÂªTESCU, P., Fluviile Terrei. Editura Sport-Turism, Bucureºti,1990
MATEI Horia C., NEGUÞ Silviu, NICOLAE Ion, Enciclopedia Europei,

Meronia, Bucureºti, 1998.
MAGNETTE Paul, Europa politicã. Cetãþenie, constituþie, democraþie,

Institutul European, Iaºi, 2003.
MOTOC Iulia, Uniunea Europeanã: dreptul ºi politica extinderii la Est,

Paideia, Bucureºti, 2001.
TRUICÃ Gilda, Dificultãþile ratificãrii Constituþiei Europene. Un impas

pentru proiectul politic european?, Institutul European din România,
Bucureºti, 2005.
VESPREMEANU, E. E., Geografia Mãrii Negre. Editura Univ. din

Bucureºti, Bucureºti, 2004
x x x , Geografia României, vol. I, Geografia fizicã. Edit. Academiei

R.S.R., Bucureºti, 1983
144
Manualul a fost aprobat prin Ordinul ministrului Educaþiei, Cercetãrii ºi Tineretului nr. 1561/74 din
23.07.2007 în urma evaluãrii calitative ºi este realizat în conformitate cu programa analiticã aprobatã prin
Ordin al ministrului Educaþiei ºi Cercetãrii nr. 5959 din 22.12.2006
GEOGRAFIE: ROMÂNIA - EUROPA - UNIUNEA EUROPEANÃ. PROBLEME FUNDAMENTALE –

Manual pentru clasa a 12-a
Dorina CHEVAL, Sorin CHEVAL, Aurelian GIUGÃL, Monica Cristina PÂRLOG, Constantin FURTUNÃ
Copyright © 2007 ALL EDUCATIONAL
Toate drepturile asupra prezentei ediþii aparþin Editurii ALL EDUCATIONAL.

Nicio parte din acest volum nu poate fi copiatã fãrã permisiunea scrisã a editurii.
Drepturile de distribuþie în strãinãtate aparþin în exclusivitate editurii.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

GEOGRAFIE: România - Europa - Uniunea Europeanã.
Probleme fundamentale : manual pentru clasa a 12-a / Dorina
Cheval, Sorin Cheval, Aurelian Giugãl, Monica Cristina Pârlog,
Constantin Furtunã. -
Bucureºti : ALL Educational, 2007
Bibliogr.
ISBN 978-973-684-679-3
I. Cheval, Dorina
II. Cheval, Sorin
III. Giugãl, Aurelian
913 (100)(075.35)
Referenþi: prof. gr. I Marian Becheanu

prof. Marin Pietriºi
Redactor: Constantin Furtunã

Coperta colecþiei: Alexandru Novac
Tehnoredactare: Florin Nãstasã
Editura ALL EDUCATIONAL: B-dul Constructorilor nr. 20 A, et. 3,

sector 6, cod 060512 – Bucureºti
Tel.: 402 26 00
Fax: 402 26 10
Departamentul distribuþie: Tel.: 402 26 30, 402 26 34

Comenzi la: comenzi@all.ro
URL: www.all.ro
În prezenta ediþie sunt folosite anumite elemente grafice ºi fotografii din publicaþii care nu aparþin editurii.
Editura ALL EDUCATIONAL nu a reuºit sã-i contacteze pânã în momentul tipãririi pe toþi deþinãtorii de copyright,
dar va achita, la cerere, proprietarilor de drept costurile de reproducere.
I. EUROPA ªI ROMÂNIA
ELEMENTE GEOGRAFICE DE BAZÃ
Geografie
SPAÞIUL ROMÂNESC ªI SPAÞIUL

EUROPEAN
din suprafaþa
2% Terrei este ocu-

patã de Europa
Cât de mare este Europa? Europa are o suprafaþã micã în comparaþie cu
celelalte continente ale Terrei, iar populaþia sa este relativ redusã numeric.
Spaþiul european se impune însã prin caractere geografice bine conturate,
care se referã atât la componenta fizicã a mediului, cât ºi la societate.
Continentul se întinde între latitudinile nordice de 36° ºi 71° ºi între longitu-
dinile de 10°V ºi 68°E, dar teritorii care aparþin geografic ºi politic de Europa
10%
se gãsesc ºi dincolo de aceste coordonate.
Diversitatea spaþiului european. Spaþiul european este definit prin capa-
citatea sa de a reuni trãsãturi naturale ºi antropice extreme de diverse.
dintre locuitorii planetei trãiesc Oceanul Atlantic, Oceanul Arctic ºi Marea Mediteranã delimiteazã vestul, nor-
în Europa dul ºi sudul continentului. Þãrmurile sale crestate, cu numeroase mãri
semiînchise ºi golfuri, imprimã o notã distinctã peisajului. Pe de altã parte,
Harta fizicã ºi politicã a Europei
4
Europa posedã câteva lanþuri montane impunãtoare (Pirinei, Alpi, Carpaþi),
care îºi lasã amprenta asupra regiunilor limitrofe. Continentul este strãbãtut de
câteva fluvii de mari dimensiuni (Volga, Dunãrea), dar ºi de fluvii care
influenþeazã decisiv peisajul regional ºi local (Sena, Pad, Tamisa). Din punct
de vedere climatic, cea mai mare parte a teritoriului are o climã temperatã,
clima rece manifestându-se doar în extremitatea sa nordicã. Nuanþele
continentale ºi maritime, precum ºi lanþurile montane impun diferenþieri
climatice semnificative. Solurile, fauna ºi vegetaþia au o diversitate fireascã,
impusã de celelalte elemente fizico-geografice, dar ºi de contextul socio-
economic.
Degradarea mediului natural. Mai mult decât în alte continente, IUCN = The International
activitãþile antropice au modificat profund mediul geografic european. Po- Union for the Conservation of
pularea timpurie, densitatea mare a populaþiei ºi intensificarea pronunþatã a Nature and Natural Resources.
activitãþilor industriale, începutã în secolul al XVIII-lea ºi ajunsã la apogeu în
secolul al XX-lea, au fãcut ca suprafaþa ocupatã în prezent de areale naturale
sã fie foarte restrânsã la nivelul continentului. Dupã peste douã milenii de
populare susþinutã, dupã mai multe decenii de agriculturã intensivã ºi industri-
alizare acceleratã, în anii 1980 ºi 1990, paralel cu extinderea U. E., au fost
luate mãsuri ferme de stopare a degradãrii mediului natural. În prezent, circa
Principalele grupuri lingvistice
6% din suprafaþa continentului este inclusã în areale protejate de IUCN.
europene sunt: romanic,
Eterogenitate culturalã. Din punct de vedere antropic, continentul
germanic, slav, uralic, altaic,
european este caracterizat prin eterogenitate. Peste 40 de state, oraºe
baltic ºi celtic. La acestea se
multimilionare ºi aºezãri rurale cu doar câþiva locuitori, ºapte grupuri
adaugã unele limbi care nu pot
lingvistice principale, mai multe culte religioase, trãsãturi culturale complexe,
fi încadrate în niciunul dintre
provenind din diferite colþuri ale planetei, îºi gãsesc astãzi locul în Europa.
ele: greaca, albaneza, basca etc.
Diversitatea tradiþionalã a continentului nu a împiedicat niciodatã identificarea
sa cu un tot unitar, bine închegat din punct de vedere geografic.
România, o Europã la scarã redusã. România se încadreazã perfect în
acest context. Din foarte multe puncte de vedere, spaþiul românesc poate fi
considerat o Europã în miniaturã. Pe un teritoriu relativ restrâns sunt reunite
elemente naturale ºi socio-culturale de o varietate comunã de obicei unor
suprafeþe mult mai mari. Poziþia geograficã suprapusã pe contactul mai multor
unitãþi geologice, manifestarea atât a influenþelor climatice oceanice, cât ºi a
celor continentale, prezenþa lanþului carpatic, vecinãtatea Mãrii Negre ºi cursul
inferior al Dunãrii sunt elementele naturale majore care determinã nivelul de
complexitate al acestui spaþiu.
Coordonatele extreme ale
Mediul fizico-geografic românesc. Graniþele actuale ale României includ
teritoriului României
unul dintre cele mai complexe lanþuri montane din Europa (Munþii Carpaþi), dar
ºi unul dintre cele mai vechi areale montane (Munþii Mãcin). Un fluviu de mare Conform Institutului Naþional de
importanþã internaþionalã (Dunãrea) ºi râuri cu semnificaþie regionalã aparte Statisticã, suprafaþa României
(Tisa, Mureº, Prut) definesc acest spaþiu din punct de vedere hidrografic. Tot este de 238.391 kmp, iar
la acest capitol trebuie remarcatã proximitatea Mãrii Negre ºi dezvoltarea la numãrul de locuitori era la
gurile de vãrsare ale Dunãrii a unei delte extinse, una dintre cele mai 1 iulie 2004 de 21,6 milioane.
importante zone umede ale continentului. Climatic, România se gãseºte sub
influenþa aceloraºi centri barici care determinã evoluþiile meteorologice la
scarã europeanã, ceea ce face ca diversitatea climaticã sã fie comparabilã.
5
Geografie
Pe fondul unui tip climatic unic (temperat continental), se regãsesc aici nuanþe
de continentalism (Podiºul Moldovei, Podiºul Dobrogei), influenþe oceanice
(Câmpia ºi Dealurile de Vest), mediteraneene (sud-vestul þãrii), baltice (nordul
Principalele confesiuni Podiºului Moldovei) ºi pontice (litoralul Mãrii Negre), precum ºi climate
religioase din România. În azonale (Carpaþi). Implicit, solurile cunosc o varietate deosebitã, iar înveliºul
2002, cei mai mulþi cetãþeni s-au biogeografic este definit de intersecþia mai multor zone ºi etaje de vegetaþie
declarat ortodocºi (86%), (zona stepei, a silvostepei, a pãdurilor de stejar etc.).
romano-catolici (4,7%) ºi Unitate ºi diversitate social-economicã în România. Pe teritoriul Româ-
reformaþi (3,2%), iar cei mai niei convieþuiesc în prezent peste 18 grupuri etnice, vorbind peste 15 limbi ºi
puþini au declarat cã sunt atei declarându-se adepþi ai mai multor culte religioase sau atei. Populaþia este
sau fãrã religie (0,2%). relativ uniform rãspânditã, dar se disting atât areale cu densitãþi foarte mari
(Bucureºti ºi reºedinþele de judeþ), cât ºi areale cu densitãþi mici (Delta
Dunãrii, Munþii Carpaþi). În România se gãseºte unul dintre primele zece oraºe
europene ca numãr de locuitori (Bucureºti). Din punct de vedere economic,
Dezastrele ºi tehnologia.
România are resurse naturale complexe ºi semnificative (teren agricol,
Datoritã nivelul ridicat de
pãdure, diverse minereuri, potenþial eolian ºi radiativ), dar ºi o infrastructurã
dezvoltare socio-economicã,
insuficient de adaptatã la cerinþele europene actuale.
Europa face parte dintre
Complexitatea fizico-geograficã ºi socio-culturalã a Europei face ca
regiunile în care dezastrele
manifestãrile fenomenelor naturale ºi antropice sã aibã uneori efecte negative
naturale genereazã mai degrabã
grave asupra mediului înconjurãtor ºi societãþii, mergând pânã la pierderi
pagube materiale decât victime
semnificative de vieþi omeneºti. Atât în Europa, cât ºi în România, hazardele
omeneºti, al cãror numãr este în
naturale ºi tehnologice reprezintã un element care se impune a fi luat în
general, destul de redus.
considerare în orice strategie de dezvoltare durabilã pertinentã.
ELEMENTE FIZICO-GEOGRAFICE
DEFINITORII ALE EUROPEI ªI
ALE ROMÂNIEI
RELIEFUL MAJOR
Relief emers ºi relief submers. Categorii de relief major. Relieful unui spaþiu geografic poate fi clasificat
Celor trei trepte altitudinale care în mai multe categorii distincte. În funcþie de altitudine, relieful Europei se des-
caracterizeazã relieful emers al fãºoarã pe mai multe trepte. Dupã genezã, se disting mai multe tipuri de relief.
Europei li se adaugã relieful În fine, din punct de vedere complex se evidenþiazã câteva unitãþi majore de
submers. Din punct de vedere relief. Aceleaºi categorii de relief major caracterizeazã ºi teritoriul României.
juridic, apele teritoriale naþio- Treptele altitudinale majore. Relieful european include trei trepte
nale se extind pânã la 12 mile altitudinale majore: munþi, dealuri ºi podiºuri ºi câmpii. Diferenþierea dintre
marine de la linia þãrmului. cele trei trepte este relativã, în aceastã clasificare a reliefului intervenind ºi
Relieful submers european nu criteriul structurii geologice. De exemplu, Meseta spaniolã este un podiº cu
coboarã pe aceastã distanþã la altitudini care urcã pânã la 600-700 m, în vreme ce areale considerate
mai puþin de -200 m. montane au altitudini asemãnãtoare.
6
Cele trei trepte altitudinale pot fi întâlnite pe tot continentul. Totuºi, partea
sudicã a Europei este caracterizatã de altitudini mai mari, treapta montanã,
Cele mai mari altitudini din
dealurile ºi podiºurile ocupând suprafeþe extinse, în vreme ce câmpiile ºi
Europa se gãsesc la sud de
podiºurile joase dominã pãrþile nordice ºi sudice ale continentului. La nord de
paralela de 500N, în vârfurile
paralela de 50°N, treapta montanã este reprezentatã doar de Munþii
Elbrus, din Caucaz (5.642 m), ºi
Scandinaviei, Munþii Urali, Munþii Metaliferi ºi Sudeþi ºi de masivele montane
Mont Blanc, din Alpi (4.807 m).
din Arhipelagul Britanic ºi din Islanda.
Dealurile ºi podiºurile europene se gãsesc în proximitatea treptei montane
Cât de extinse sunt marile
(Subcarpaþii, Podiºul Bavariei) sau se individualizeazã în mijlocul unor
câmpii? Câmpia Europei de Est
suprafeþe mai joase (Platoul Central Rus, Platoul Volgãi).
are o suprafaþã de aproximativ
Mai mult de 50% din suprafaþa continentului este ocupatã de treapta cea
4.000.000 kmp, fiind cunoscutã ºi
mai joasã de relief, câmpiile. Se adaugã alte câmpii, mai puþin extinse, precum
sub numele de Câmpia Rusã.
Câmpia Panonicã, Câmpia Românã ºi Câmpia Padului. Cele mai întinse sunt
Câmpia Nord-Europeanã include
Câmpia Europei de Est ºi Câmpia Nord-Europeanã. Un loc special în peisaj îl
pãrþi din Franþa, Belgia, Olanda,
deþin câmpiile ºi regiunile joase litorale, rãspândite de-a lungul coastelor.
Germania, Danemarca, Polonia,
þãrile baltice, Belarus ºi Rusia.
Marile unitãþi de relief ale Europei
7
Geografie
Unitãþile tectono-structurale. Evoluþia geologicã a continentului, în
relaþie cu elementele structurale ºi petrografice, a imprimat peisajului
caracteristici distincte, care permit delimitarea unor unitãþi majore de relief:
Unitãþile de relief pe structuri precambriene ocupã cea mai mare parte a
jumãtãþii estice ºi se dezvoltã fie pe Scutul Baltic (Podiºul Norrland, Câmpia
Finlandei), fie pe Platforma Est-Europeanã (Câmpia Europei de Est).
Unitãþile de relief pe structuri caledonice se gãsesc în partea de nord-vest
a continentului. Structurile cutate caledonice se reflectã în relief prin munþi cu
altitudini reduse, datorate eroziunii îndelungate (Munþii Scandinaviei, Munþii
Scoþiei). În unele regiuni, structurile cutate originale au fost acoperite de
depozite care au generat câmpii de acumulare, cum este cazul în nord-vestul
Câmpiei Nord-Europene.
Unitãþile de relief pe structuri hercinice sunt rãspândite din Peninsula
Ibericã ºi sudul Marii Britanii pânã în extremitatea esticã a Europei ºi au
aspect de podiºuri sau munþi joºi. Meseta spaniolã, Podiºul Central Francez,
Podiºul Boemiei, Munþii Ural fac parte din aceastã categorie. Acolo unde
structurile hercinice au fost puternic erodate ºi acoperite ulterior de depozite
sedimentare, au luat naºtere câmpii de acumulare. Jumãtatea de vest a
Câmpiei Nord-Europene se gãseºte aproape integral pe fundament hercinic.
Unitãþile de relief pe structuri alpine sunt rezultatul ultimei orogeneze care
a marcat Europa ºi sunt reprezentate în principal de lanþul montan care ocupã
mare parte din sudul continentului, incluzând Munþii Pirinei, Alpi, Carpaþi,
Balcani ºi Caucaz. Tot din categoria unitãþilor de relief pe structuri alpine fac
parte ºi unele câmpii de acumulare (Câmpia Padului, Câmpia Panonicã).
Tipuri genetice de relief. Un alt criteriu de clasificare a reliefului are la
Domeniile geologice ale Europei
8
bazã factorii genetici care determinã trãsãturile dominante ale acestuia. Dupã
acest criteriu, se disting în Europa mai multe tipuri de relief, care se pot
completa ºi juxtapune: structural, petrografic, vulcanic, glaciar, litoral, fluvial
etc.
Trãsãturile reliefului României. Pe teritoriul României se reunesc toate
formele, treptele ºi tipurile de relief care se întâlnesc ºi la nivelul continentului.
Treptele de relief sunt distribuite relativ proporþional, iar tipurile genetice
conferã o remarcabilã varietate peisagisticã, favorizatã ºi de prezenþa unor
unitãþi majore de relief formate pe structuri geologice de vârste foarte diferite.
Modul în care sunt dispuse principalele forme de relief, concentric ºi în
trepte care scad spre interiorul ºi exteriorul þãrii, este determinat de
dispunerea centralã ºi de forma circularã a Carpaþilor.
Treptele reliefului României. În România se pot diferenþia urmãtoarele
trepte de relief: Munþi cu altitudini de câmpie.
Treapta montanã include munþii înalþi (peste 1.800 m), mijlocii (1.200-1.800 Dupã altitudine, anumite
m) ºi joºi (sub 1.200 m). Cea mai mare parte a acestei trepte include Munþii sectoare din Munþii Mãcin sunt
Carpaþi, la care se adaugã Munþii Mãcin. mai joase chiar decât unele
Dealurile ºi podiºurile au, în general, altitudini de 300-500 m, dar pot trece areale de câmpie; având în
ºi de 1.000 m (Mãgura Mãþãu din Subcarpaþii Getici are 1.018 m, Dealul vedere structura ºi geneza lor,
Bicheº din Subcarpaþii Transilvaniei are 1.080 m). Treapta dealurilor ºi podi- Munþii Mãcin fac parte totuºi
ºurilor mãrgineºte arcul carpatic atât la interior (Depresiunea colinarã a din treapta reliefului montan.
Transilvaniei), cât ºi la exterior (Subcarpaþii, Podiºul Moldovei, Podiºul Getic,
Harta fizicã a României
9
Geografie
Dealurile de Vest). Podiºul Dobrogei este singura unitate care aparþine acestei
trepte de relief, fãrã sã aibã contact direct cu Carpaþii, geneza sa fiind
distinctã.
Treapta de câmpie are altitudinile cele mai mici, pe teritoriul României
dezvoltându-se trei astfel de unitãþi de relief: Câmpia Românã, Câmpia de
Vest ºi Delta Dunãrii.
Relieful submers care mãrgineºte litoralul Mãrii Negre are pante reduse în
dreptul Deltei Dunãrii, unde alimentarea cu sedimente este asiguratã de
Dunãre, ºi coboarã rapid la sud de Capul Midia, în dreptul Podiºului Dobrogei.
Delta Dunãrii – o câmpie?
Evoluþia tectonicã face ca pe teritoriul ocupat astãzi de România sã se
Din punct de vedere
individualizeze patru unitãþi tectonice, fiecare dintre ele fiind diviziuni ale
geomorfologic, Delta Dunãrii
unitãþilor europene. Cea mai veche dintre acestea, unitatea reliefului dezvoltat
este o câmpie aluvialã aflatã în
pe structuri precambriene, de platformã, include Podiºul Moldovei, Câmpia
fazã incipientã de formare.
Românã, partea sudicã a Podiºului Getic ºi Podiºul Dobrogei de Sud. Unitãþile
de relief pe structuri caledonice ºi hercinice ocupã suprafeþe mult mai mici. Din
Podiºul Dobrogei Centrale, prima categorie face parte doar Podiºul Dobrogei Centrale, în timp ce relieful
cunoscut ºi sub numele de dezvoltat pe structuri hercinice se gãseºte numai în Munþii Mãcin. Cea de-a
Podiºul Casimcei, este cel mai patra unitate tectonicã este amplasatã pe structuri alpine. În aceastã categorie
vechi teritoriu românesc. Este intrã Munþii Carpaþi, Subcarpaþii, Depresiunea colinarã a Transilvaniei,
limitat de Falia Peceneaga- Dealurile ºi Câmpia de Vest ºi Podiºul Mehedinþi.
Camena la nord ºi de Falia Tipuri de relief. Structura geologicã, constituþia petrograficã ºi alþi factori
Capidava-Ovidiu la sud. de mediu au condus la diferenþe regionale ºi locale semnificative în cadrul
treptelor ºi unitãþilor majore de relief, individualizându-se astfel mai multe tipuri
de relief. În România, acestea au, în general, un caracter azonal, putând fi
Superlative vulcanice europene.
întâlnite în toate regiunile. De exemplu, relieful structural este bine reprezentat
Succesiunea munþilor Oaº-
în Podiºul Dobrogei Centrale (horsturi ºi grabene), dar ºi în Depresiunea
Gutâi-Þibleº-Cãlimani-Gurghiu-
colinarã a Transilvaniei (domuri, cueste) ºi în Carpaþi (depresiuni tectonice).
Harghita este cel mai lung lanþ
Relieful petrografic defineºte în mare parte Munþii Banatului (relief carstic), dar
vulcanic din Europa.
apare ºi în Podiºul Dobrogei de Sud (relief pe loess), în Subcarpaþi (relief pe
argile ºi marne) sau în Munþii Mãcin (relief granitic). Relieful glaciar apare doar
în Carpaþi, la altitudini mari. Relieful vulcanic este specific lanþului de munþi din
Hazarde europene. vestul Carpaþilor Orientali. Relieful de acumulare caracterizeazã Delta Dunãrii
În Europa se gãsesc mai mulþi ºi mare parte din relieful submers, dar se dezvoltã ºi de-a lungul tuturor
vulcani activi situaþi în apropie- cursurilor de apã. La rândul sãu, relieful de eroziune are tot un caracter azonal
rea unor regiuni populate, (vãi ºi versanþi din Carpaþi ºi din Subcarpaþi, unele areale din litoralul sudic).
alunecãrile de teren produc Atât relieful european, cât ºi cel din România, sunt caracterizate printr-o
Uniunii Europene pagube în complexitate deosebitã, mai ales dacã avem în vedere suprafaþa redusã a
valoare de peste 35 mld. de euro Europei faþã de celelalte continente, ºi a României la nivelul Europei. Aceastã
anual, iar þãrmurile continen- complexitate genereazã o serie de aspecte pozitive (varietate de peisaj,
tului sunt monitorizate atent din resurse diverse), dar este ºi un factor care favorizeazã manifestarea unor
cauza temerilor privind acce- fenomene naturale potenþial producãtoare de pagube materiale ºi pierderi de
lerarea proceselor de eroziune. vieþi omeneºti (hazarde naturale).
10
CONDIÞII CLIMATICE GENERALE ALE
ROMÂNIEI ÎN CONTEXT EUROPEAN
CLIMA EUROPEI
Caracterele generale ale climei Europei sunt determinate de aºezarea

sa pe Glob ºi de raporturile dintre uscat ºi mãrile ºi oceanele limitrofe.
Desfãºurarea în latitudine a continentului face ca partea cea mai mare a
teritoriului sã fie caracterizatã de o climã temperatã, iar extremitãþile nordice
ale Peninsulei Scandinave ºi Rusiei sã aibã climã rece. La rândul ei, distanþa În Insulele Britanice,
faþã de suprafeþele acvatice semnificative nuanþeazã clima Europei. temperatura medie a lunii
Cea mai mare parte a continentului are un climat temperat, manifestãrile noiembrie 2006 a fost de 7.5-
excesive ale unor elemente climatice (temperaturã, precipitaþii, vânt etc.) 10oC, în timp ce în America de
având, în general, un caracter restrâns în spaþiu ºi timp. Caracterul moderat Nord, la aceleaºi latitudini, a
al climei Europei, care a favorizat popularea intensã ºi dezvoltarea unor civi- fost cu 2.5oC mai micã.
lizaþii diverse, se datoreazã mai multor cauze. Printre cele mai importante se Explicaþi aceastã diferenþã. Care
numãrã: este factorul principal care o
a) direcþia generalã a circulaþiei atmosferei dinspre vest, oceanul având determinã?
rolul de moderator climatic; Oscilaþia Nord-Atlanticã
b) configuraþia þãrmurilor, care face ca distanþele pânã la mare sã fie relativ mici; reprezintã fluctuaþia diferenþei
c) prezenþa Curentului Golfului. de presiune dintre Depresiunea
Toate acestea fac ca, pentru latitudini similare, clima Europei sã fie mai Islandezã ºi Maximul Azoric ºi
blândã decât cea nord-americanã. În acealºi timp, circulaþia generalã are efecte asupra condiþiilor
predominant vesticã ºi dispunerea de-a lungul paralelelor a unor lanþuri meteorologice de pe tot
muntoase (Pirinei, Alpi, Carpaþi) îngreuneazã avansarea aerului rece polar continentul european.
spre sud ºi a celui tropical spre nord.
Centrii barici principali. Europa se gãseºte sub influenþa mai multor
centri barici principali, aceºtia reprezentând factori genetici
semnificativi pentru vremea ºi clima continentului. Aceºtia Harta sinopticã deasupra Europei
sunt: anticiclonul azoric, ciclonul islandez, ciclonii
mediteraneeni, anticiclonul est-european, anticiclonul
scandinav, anticiclonul nord-african ºi ciclonul arab. O
influenþã semnificativã, mai ales în sezonul rece, o are
Oscilaþia Nord-Atlanticã.
Harta sinopticã. Serviciile meteorologice naþionale
monitorizeazã permanent evoluþia vremii de pe continent,
cu ajutorul unei tehnologii care include sisteme satelitare
de observaþie, radare, staþii terestre ºi senzori plasaþi pe
geamanduri meteorologice. Pe baza datelor recepþionate
în flux continuu, se realizeazã hãrþi sinoptice de sol sau
pentru diferite înãlþimi. Acestea conþin informaþii despre
starea vremii la un moment dat (temperaturã, presiune,
nebulozitate, vânt etc.) ºi se utilizezã pentru prognoze pe
termen scurt.
11
Geografie
Tipurile de climã. Existã mai

multe criterii ºi sisteme de
clasificare ºi delimitare a tipurilor
de climã. Harta de mai jos prezintã
tipurile de climã care pot fi întâlnite
în Europa, dupã clasificarea
Koeppen. În funcþie de influenþa
dominantã, în Europa se disting
climate marine (oceanice) ºi
climate continentale. Climatele
continentale ocupã mare parte din
jumãtatea esticã a continentului, în
timp ce la sud ºi la vest de arcul
carpatic, climatele maritime sunt
dominante.
Tipurile de climat ale Europei
Cantitãþile medii multianuale

de precipitaþii în Europa
12
CLIMA ROMÂNIEI
Teritoriul ocupat de România este supus unor influenþe climatogene

complexe. În acest spaþiu se manifestã cu intensitãþi variabile mai mulþi factori:
poziþia pe Glob, circulaþia generalã a maselor de aer, distanþa faþã de
suprafeþele acvatice extinse ºi prezenþa arcului carpatic.
Temperatura aerului urmãreºte îndeaproape treptele de relief de pe
teritoriul României, fiind considerabil influenþatã de altitudine ºi de orientarea
versanþilor. La rândul sãu, configuraþia reliefului favorizeazã sau împiedicã
pãtrunderea maselor de aer în anumite regiuni, cu reflectare ºi în trãsãturile
termice ale acestora. De asemenea, prezenþa unor suprafeþe acvatice
semnificative ºi extinderea pe latitudine fac ca teritoriul României sã fie
caracterizat printr-o varietate termicã pronunþatã.
Cele mai mari temperaturi medii multianuale se înregistreazã de-a lungul
vãii Dunãrii ºi pe litoral. Altitudinile reduse, amplasarea în sudul þãrii, accesul
mai uºor al maselor de aer tropical ºi mai dificil al celor provenind din nordul
continentului, precum ºi caracterul moderator termic al suprafeþelor acvatice
conduc la delimitarea unei fâºii cu temperaturi medii multianuale mai mari de
11°C în lungul Dunãrii, în Deltã ºi pe litoral. Izoterma de 11°C pãtrunde în
Câmpia Românã pânã la 50-60 km depãrtare faþã de Dunãre.
Izotermele sunt dispuse concentric în jurul arcului carpatic. Izoterma de
10°C este la limita dintre câmpii ºi podiºuri, iar spaþiul montan este delimitat
de izoterma de 6°C. Acestea sunt limite generale, existând ºi abateri
determinate de condiþii locale. La altitudini de peste 2500 m, temperaturile
medii multianuale sunt foarte apropiate de 0°C sau sunt chiar negative.
În timpul anului, temperaturile au o evoluþie asemãnãtoare în toate
regiunile þãrii. Maximele se înregistreazã în luna iulie, depãºind 20°C în
majoritatea regiunilor. Cu excepþia litoralului, minimele au valori negative ºi se
înregistreazã în luna ianuarie. Trebuie remarcat faptul cã în regiunile montane
înalte ºi pe litoral, atât maxima, cât ºi minima sunt decalate cu o lunã (maxima
se produce în august, iar minima în februarie).
Temperatura medie anualã a aerului (1961-2005)

Regimul anual al temperaturii aerului. În ce lunã se
înregistreazã valoarea maximã? Dar cea mininimã? Lunile
coincid la toate cele cinci staþii?
13
Geografie
Precipitaþiile. Repartiþia precipitaþiilor atmosferice pe teritoriul României
este influenþatã de relief (prin altitudine, masivitate ºi orientarea versanþilor),
gradul de continentalism (distanþa faþã de ocean) ºi proximitatea Mãrii Negre.
Cele mai reduse cantitãþi anuale de precipitaþii cad în Delta Dunãrii ºi pe
litoralul adiacent (sub 400 mm). Cauza acestor cantitãþi reduse o reprezintã
conjugarea acþiunii factorilor care influenþeazã formarea precipitaþiilor: relieful
Regimul anual al precipitaþiilor atmosferice. este jos, masele de aer oceanic ajung aici cu greu ºi deja secãtuite
Analizaþi evoluþia cantitãþilor lunare de de umezealã, iar Marea Neagrã, deºi este un important rezervor de
precipitaþii de-a lungul anului la cele patru staþii umiditate, favorizeazã destrãmarea norilor, fiind mai rece în timpul
meteo. Care sunt lunile cu cele mai mari ºi zilei decât uscatul.
respectiv cele mai mici valori? În sudul Podiºului Moldovei, estul Câmpiei Române ºi Podiºul
Dobrogei, cantitãþile medii multianuale nu depã-ºesc 500 mm. Cele
mai mari cantitãþi de precipitaþii cad în regiunile montane, maximele
înregistrându-se la Stâna de Vale (1652 mm) ºi Iezer (1252 mm).
În timpul anului, precipitaþiile atmosferice înregistreazã un maxim
în lunile mai-iulie, în timp ce cantitãþile cele mai mici se produc în
sezonul rece. În regiunile în care influenþa mediteraneanã este mai
pronunþatã, precipitaþiile cãzute în timpul iernii pot atinge valori
comparabile cu cele din lunile cele mai ploioase. Astfel, la Timiºoara,
cantitãþile din decembrie sunt, în medie, cu numai 5-10 mm mai
reduse decât cele din aprilie-mai.
Variabilitatea ºi tendinþa de evoluþie a cantitãþilor anuale Una dintre problemele cele mai grave, care poate
de precipitaþii la Bucureºti - Filaret avea consecinþe dramatice asupra planetei, este
schimbarea climei. Elementele climatice sunt supuse
unor variaþii permanente, cu diferite cicluri temporale
(zilnic, lunar, anual, decenial, secular, geologic). Schim-
barea climei unei regiuni este un proces îndelungat,
care presupune modificãri majore ale elementelor
climatice, cum ar fi dispariþia sau apariþia unor
anotimpuri, schimbarea regimului termic anual etc.
Spaþiul geografic în care se gãseºte România a fost
afectat în ultimii 10-20 de ani de evoluþii climatice spec-
taculoase. Ca medie pe þarã, anii 1997, 1998, 2000 ºi
Cantitãþi medii multianuale de precipitaþii (1961-2005)
2003 au fost cei mai calzi din istoria mãsurãtorilor mete-
orologice, iar anul 2005 s-a remarcat prin cantitãþi de
precipitaþii record în multe regiuni. ªi cantitãþile de preci-
pitaþii au avut o tendinþã ascendentã, dar anii 1992 ºi
2000 au fost anii cu cele mai puþine precipitaþii dupã 1950.
Evoluþia viitoare a climei se realizeazã cu ajutorul
modelelor climatice elaborate la nivel global. Aceste
modele converg cãtre ideea cã în secolul al XXI-lea, teri-
toriul României va fi supus unor creºteri de temperaturã
în toate anotimpurile, în timp ce precipitaþiile atmosferice
vor fi mai abundente în lunile de iarnã ºi mai reduse vara.
Consecinþele asupra mediului înconjurãtor ar putea fi
dramatice.
14
HIDROGRAFIA – ASPECTE GENERALE
HIDROGRAFIA EUROPEI
Apele curgãtoare. Reþeaua de ape curgãtoare a continentului prezintã Cea mai mare regiune
anumite inegalitãþi în ceea ce priveºte densitatea vãilor ºi volumul de apã endoreicã a continentului nostru
transportatã, produse în cea mai mare mãsurã de diferenþele de climã ºi de este sud-estul Câmpiei Est-
relief. Configuraþia continentului, cu þãrmuri foarte crestate ºi dispunerea Europene, drenatã de apele care
marilor unitãþi de relief au influenþat puternic aspectul reþelei de râuri ºi se varsã în Marea Caspicã
lungimea lor. (Volga, Ural).
Majoritatea fluviilor ºi râurilor Europei îºi varsã apele în Oceanele Arctic ºi
Atlantic ºi în mãrile învecinate, astfel încât cea mai mare parte a continentului
se încadreazã în categoria regiunilor exoreice. Oceanul Arctic colecteazã
apele de pe 14% din suprafaþa continentului, principalele fluvii afluente fiind
Dvina de Nord ºi Peciora.
Principalele fluvii ºi lacuri ale Europei
15
Geografie
Principalele cursuri de apã ale Europei
Lungimea Suprafaþa Debit mediu
Analizaþi comparativ datele din Râul
(km) bazinului (kmp) la vãrsare (mc/s)
tabelul alãturat, explicând
Volga 3 530 1 360 000 7 300
diferenþele de debit dintre
Dunãrea 2 860 805 300 6 460
cursurile de apã cu lungimi
Ural 2 428 213 000 475
comparabile.
Nipru 2 200 504 000 1 670
Don 1 870 422 000 935
Peciora 1 807 322 000 4 180
Nistru 1 352 72 100 380
Rin 1 320 224 000 2 200
Elba 1 165 145 800 711
Vistula 1 068 198 500 1 054
Tipuri de regimuri de scurgere. (dupã P. Gâºtescu, 1990)
(debite medii, mc/s)
Oceanul Atlantic, inclusiv Marea Mediteranã, Marea Neagrã, Marea
Neretva (tipul mediteranean) Nordului ºi Marea Balticã, adunã apele de pe 65% din teritoriul continentului.
Cele mai importante fluvii care se varsã în Atlantic sunt: Tejo, Duero, Loara,
Sena, Tamisa, Rin, Elba, Oder ºi Vistula. Principalii afluenþi ai Mãrii
Mediterane sunt Ebru, Ron ºi Pad, iar ai Mãrii Negre - Dunãrea, Nistru, Nipru
ºi Don. Restul de 21% reprezintã teritoriul cu scurgere endoreicã (fãrã
legãturã cu Oceanul Planetar).
Regimul anual al scurgerii este influenþat semnificativ de regimul anual al
precipitaþiilor ºi temperaturii. În zona climatului oceanic, regimul scurgerii este
relativ echilibrat, datoritã unei mai mari uniformitãþi a distribuþiei precipitaþiilor
în toate anotimpurile. Se remarcã totuºi debite mai mari iarna ºi la începutul
primãverii, când ºi precipitaþiile sunt mai bogate. Alimentarea cu apã a acestor
râuri este predominant pluvialã. Râurile care parcurg zone cu climat
continental au un regim de scurgere cu ape mari la sfârºitul primãverii ºi
Sena (tipul oceanic) începutul verii, alimentarea lor fiind nivo-pluvialã. Regimul mediteranean se
caracterizeazã prin ape mici vara (se poate ajunge pânã la secare, în cazul
râurilor autohtone) ºi ape mari iarna, uneori cu viituri puternice. Alimentarea se
face aproape exclusiv din ploi. Râurile tributare bazinului arctic se alimenteazã
din zãpezi, având cele mai mari ape primãvara, la topirea acestora. O parte
din an, acestea sunt afectate de îngheþ, durata fenomenului crescând de la
sud cãtre nord, spre zonele de vãrsare.
Lacurile sunt numeroase dar, comparativ cu alte continente, numãrul
lacurilor de dimensiuni foarte mari este redus. De exemplu, într-un clasament
al celor mai întinse 30 de lacuri ale planetei, doar trei sunt din Europa: Ladoga,
Onega, Vänern (toate trei lacuri glaciare).
Lacurile de origine glaciarã au o mare rãspândire pe continent, ele fiind
foarte variate prin modul de formare (în circuri ºi vãi glaciare: Bucura,
Zãnoaga, Blanc; în fiorduri: Hornindals; de baraj morenaic: Como, Garda,
Maggiore; de piemont: Geneva, Boden, Zürich, Neuchatel).
Varietatea lacurilor europene nu se opreºte aici. Existã astfel lacuri
tectonice (Balaton, Caspica, acestea fãcând parte din categoria lacurilor
16
relicte), lacuri vulcanice (fie de crater, cum sunt Sf. Ana, Godivelle d’en Huat;
fie de tip maare, în regiunea Eifel-Germania, în Islanda sau Italia), lacuri
formate în depresiuni carstice (în doline ºi polii: Shkoder – Albania, Plitvice –
Apele minerale ºi turismul.
Croaþia, sau pe formaþiuni de sare ori gips), în depresiuni eoliene, în
Apariþia la suprafaþã a
depresiuni de tasare. Sunt numeroase ºi lacurile de origine fluviatilã (lacuri de
numeroase ape subterane
luncã, lacuri în delte, limanuri) ºi cele litorale (lagune – Razim, Ijssel ºi limanuri
minerale a determinat
– Taºaul). Lacurile antropice, în special cele hidroenergetice, sunt de multe ori
valorificarea lor balnearã ºi
remarcabile prin întindere: Rîbinsk, Volgograd, Þimleansk, Porþile de Fier.
turisticã de timpuriu, Europa
Gheþarii. Încãlzirea climei în Holocen, dupã glaciaþiunea cuaternarã, a dus
având foarte multe staþiuni
la restrângerea considerabilã a suprafeþelor ocupate cu gheþari. În prezent se
balneare de îndelungatã tradiþie
gãsesc gheþari pe insulele nordice (Svalbard, Franz Josef, Islanda, Jan
(Vichy, Aix-les-Thermes,
Mayen), unde pot coborî pânã la nivelul mãrii, dar ºi în Alpi, Pirinei, Caucaz,
Karlovy-Vary, Baden-Baden,
Alpii Scandinaviei ºi Ural, la altitudini diferite, în funcþie de latitudinea munþilor.
Aachen etc.).
Gheþarul Aletsch, aflat în Alpii Elveþiei, a fost înscris de UNESCO, în 2001,
pe lista Patrimoniului mondial, împreunã cu zona alpinã înconjurãtoare
(Jungfrau - Aletsch - Bietschhorn). Zona include cel mai mare gheþar de vale Argumentaþi:
de pe continent ºi un peisaj deosebit, cu forme glaciare tipice (vãi, circuri, Poate fi retragerea gheþarilor
vârfuri, morene), florã ºi faunã alpine. “Aºadar, prezintã un interes ºtiinþific alpini un indicator al încãlzirii
important în contextul istoriei glaciare ºi al proceselor în curs, mai ales prin globale?
raportare la schimbãrile climatice” (site-ul UNESCO). Pe baza observaþiilor
realizate de Serviciul de Supraveghere Mondialã a Gheþarilor, se apreciazã cã
Activitate independentã. Scrieþi
în 2005 limita acestui gheþar s-a retras cu 2600 m faþã de anul 1880, cea mai
un scurt eseu având ca titlu
mare vitezã de retragere fiind înregistratã dupã 1980 (30%). Aceleaºi studii
“Încãlzirea globalã - un
aratã cã, din cei 91 de gheþari alpini observaþi, 84 se retrag ºi niciunul nu
fenomen real?”. Ce consecinþe
avanseazã.
ar putea avea încãlzirea globalã
pentru þara noastrã?
Lacul Como (Italia), un lac glaciar de baraj morenaic
17
Geografie
HIDROGRAFIA ROMÂNIEI
Regimul scurgerilor unor râuri Unitãþile acvatice ale României sunt Dunãrea, râurile interioare, lacurile,
din România. Analizaþi mlaºtinile, apele subterane ºi apele marine adiacente litoralului românesc.
comparativ regimul anual al Râurile, tributare în totalitate Mãrii Negre, aparþin bazinului hidrografic al
debitelor redate în graficele de Dunãrii, cu excepþia celor de pe latura esticã a Podiºului Dobrogei, care se
mai jos. varsã în lacurile litorale ºi ale cãror bazine reprezintã doar 2% din suprafaþa
þãrii. Configuraþia reþelei de râuri este determinatã de dispunerea concentricã
Someº (la Dej) ºi în trepte a marilor unitãþi de relief. Astfel, generalizat, în exteriorul arcului
montan, râurile au cursuri orientate divergent, radiar, iar în interior convergent.
Densitatea reþelei hidrografice scade de la munte spre câmpie, fiind
influenþatã de cantitatea de precipitaþii ºi de evaporaþie, dar ºi de
permeabilitatea rocilor.
Regimul scurgerii este determinat de poziþia geograficã ºi deci de
caracteristicile continentale ale climei, cu ape mari de primãvarã (40 - 50% din
volumul scurgerii anuale) ºi cu cele mai mici ape la sfârºitul verii ºi începutul
toamnei. Viituri se pot produce în orice anotimp, dar cele mai puternice sunt
cele din perioada topirii zãpezilor. Pe acest fond general se contureazã
anumite diferenþieri ale regimului hidrologic în funcþie de treapta de relief
Ialomiþa (la Slobozia) (regim carpatic, pericarpatic ºi danubiano-pontic) ºi de nuanþele climatice. De
exemplu, regimul carpatic include mai multe tipuri de regim: carpatic vestic,
transilvan, estic, de la curburã, meridional (Geografia României I, 1983).
Râurile din România au fost împãrþite în mai multe grupe hidrografice, în
funcþie de poziþia geograficã, de principalii colectori ºi de regimul scurgerii:
grupa de nord-vest (Iza, Viºeu, colectate de Tisa), grupa de vest (Someº,
Criºuri, Mureº, Bega, colectate ºi ele de Tisa), grupa de sud-vest (Timiº, Nera,
Caraº, Cerna, colectate direct de Dunãre), grupa de sud (Jiu, Olt, Vedea,
Argeº, Ialomiþa, tributare Dunãrii), grupa de est (Siret, Prut - se varsã în
Dunãre), grupa de sud-est (Casimcea, Slava, Teliþa, Taiþa, care se varsã în
lacurile litorale).
Principalele râuri din România.
Explicaþi de ce râurile cu cele mai lungi Debitul mediu
Suprafaþa
cursuri (Mureº, Prut) sunt depãºite ca debit de Lungimea multianual
Râul bazinului
unele râuri mai scurte, precum Siret ºi Olt. cursului (km) la vãrsare sau la
(kmp )
ieºirea din þarã (mc)
Mureº 761 27 890 179

Prut 742 10 990 110
Olt 615 24 050 180
Siret 559 42 890 222
Ialomiþa 417 10 350 44,5
Someº 376 15 740 121
Argeº 350 12 550 70,5
Jiu 339 10 080 93
18
ROMÂNIEI
LACURILE
RÂURILE
ªI
19
Geografie
Lacurile, circa 3450, destul de numeroase pentru climatul continental, au
în general suprafeþe mici ºi sunt foarte variate, în funcþie de genezã. Peste
60% dintre lacuri sunt naturale. Varietatea lor geneticã este subliniatã de
tabelul de mai jos. În categoria lacurilor antropice (artificiale) se înscriu lacurile
de acumulare (Porþile de Fier, Ostrovu Mare pe Dunãre, Izvorul Muntelui pe
Bistriþa, Vidraru pe Argeº, Vidra pe Lotru, Stânca-Costeºti pe Prut), iazurile ºi
heleºteele (Dracºani, Cefa, Geaca).
Apele subterane. Formarea apelor subterane este influenþatã nu numai
de factorii climatici, ci ºi de structura ºi permeabilitatea rocilor, ceea ce face ca
rãspândirea lor sã fie inegalã. Cele mai mari rezerve de apã subteranã le deþin
Lacul Bâlea regiunile de câmpie ºi de podiº, în timp ce regiunile
montane, deºi au cea mai mare contribuþie la
alimentarea stratelor freatice, sunt sãrace din acest
punct de vedere (exceptând desigur depresiunile,
vãile ºi zonele carstice). În urma prospecþiunilor
fãcute, se apreciazã cã în România, volumul apelor
freatice îl depãºeºte pe cel al apelor de adâncime.
În momentul de faþã este certificatã existenþa a
peste 2000 de izvoare ºi acumulãri de ape minerale,
cele mai numeroase fiind în depresiunile intracar-
patice (în special în Carpaþii Orientali) ºi depresiunile
submontane. Predominã cele clorosodice, sulfuroase-
sulfatate ºi cele carbogazoase. Unele izvoare au ape
termale, puse în valoare în câteva staþiuni renumite,
precum Bãile Herculane ºi Bãile Felix.
Rãspândirea principalelor tipuri genetice de lacuri pe trepte de relief
Treapta majorã de relief Tipuri genetice de lacuri naturale ºi exemple
- glaciare: Bucura, Zãnoaga, Bâlea, Capra, Gâlcescu, Lala

- vulcanic: Sf. Ana
Munte - de baraj natural: Lacul Roºu - Bicaz
- în depresiuni carstice: Vãrãºoaia
- pe masive de sare: Ocna ªugatag
- între valuri de alunecare
- în depresiuni carstice: Zãton
Deal ºi podiº
- pe masive de sare: Ursu, Telega, Ocnele Mari
- limanuri fluviatile: Oltina, Bugeac
- limanuri fluviatile: Snagov, Cãldãruºani, Amara
- în depresiuni de tasare (pe loess): Ianca, Movila Miresii
Câmpie
- între dune de nisip: Belia
- de luncã: Bistreþu, Brateº
- lagune: Razim, Sinoie, Siutghiol
Litoral - limanuri maritime: Taºaul, Techirghiol, Mangalia
- lacurile din deltã (fluviatile): Fortuna, Gorgova, Lumina, Puiu
20
DUNÃREA
Date generale. Dunãrea este al doilea fluviu din Europa ca lungime, debit Dunãrea
ºi suprafaþã a bazinului hidrografic, dar, prin mulþimea þãrilor ºi prin varietatea - lungime: 2860 km
culturalã ºi economicã a regiunilor strãbãtute este de departe cel mai - suprafaþa bazinului
important fluviu al continentului. hidrografic: 805.300 kmp
Dunãrea îºi începe cursul din Munþii Pãdurea Neagrã, de sub vârful Kandel - debitul mediu la intrarea în
(1241 m), obârºia fiind consideratã în mod convenþional confluenþa râurilor deltã: 6450 mc/s
Breg ºi Brigach (la Donaueschingen). Se varsã în Marea Neagrã, formând o
deltã. În cursul superior curge la contactul dintre unitãþi de relief alpine (Alpii
ºi Podiºul Bavariei, Alpii Austrieci), aflate în sud, ºi cele hercinice, la nord (Jura
Suabã, Jura Francezã, Masivul Pãdurea Boemiei). Cursul mijlociu strãbate Trei importante canale
Depresiunea Panonicã, prezentând sectoare de despletiri ºi meandrãri. În 1. Rin - Main - Dunãre:
cursul inferior, traverseazã Carpaþii, apoi separã unitãþi joase: Câmpia realizeazã legãtura dintre Marea
Românã de Podiºul Prebalcanic ºi Câmpia Românã de Podiºul Dobrogei. Neagrã ºi Marea Nordului;
Afluenþii principali sunt, în ordinea descrescãtoarea a debitelor: Sava 2. Dunãre - Marea Neagrã:
(1564 mc/s), Tisa, Inn, Drava, Siret, Morava (sârbã), Lech, Enns, Isar, Olt, scurteazã distanþa fluvialã dintre
Vah, Traun, Morava (cehã), Prut (110 m/s). Europa Centralã ºi Marea
Regimul scurgerii este influenþat de varietatea reliefului ºi a nuanþelor Neagrã;
climatice (oceanice, mediteraneene ºi continentale) din bazinul hidrografic. 3. Bâstroe:
Astfel, în cursul superior ºi mijlociu, alimentarea este nivo-pluvialã ºi chiar evitã delta secundarã a braþului
glaciarã, prin afluenþii alpini. Apele cele mari sunt în iunie ºi cele mai mici Chilia, afectatã puternic de col-
iarna, dar se constatã o uniformitate mai mare a distribuþiei debitelor de-a matare; impact negativ major
lungul lunilor. În cursul inferior, maximul scurgerii este în aprilie-mai, iar asupra mediului.
minimul toamna.
Cea mai mare parte (86%) din volumul de apã la vãrsare este colectat în
amonte de Baziaº, regiunile montane contribuind cu 75% din apele fluviului
Accesul la Dunãre. Republica
(chiar dacã reprezintã doar 35% din bazinul sãu).
Moldova a obþinut în 1999 de la
Dunãrea strãbate zece þãri (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croaþia,
Ucraina, ca schimb de teritoriu,
Serbia, România, Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina), iar bazinul
cca. 200 m care completeazã cei
hidrografic se desfãºoarã pe teritoriul a 18 þãri. Câteva dintre aceste þãri deþin
340 m proprii de acces la fluviu.
ponderi importante din suprafaþa bazinului hidrografic, pe primul loc fiind
Acest lucru a permis demararea
România (29%), urmatã de Serbia, Austria ºi Germania. De-a lungul fluviului
lucrãrilor de construire a unui
sunt situate multe oraºe importante. În afara celor patru capitale (Viena,
port la Giurgiuleºti.
Bratislava, Budapesta ºi Belgrad), pot fi enumerate ºi oraºele Ulm,
Regensburg, Linz, Novi Sad, Drobeta-Turnu Severin, Ruse, Brãila ºi Galaþi.
Variaþia de-a lungul anului a debitelor lunare ale Dunãrii (valori medii multianuale 1960 –
1980, mc/s). Analizaþi modul cum se reflectã caracteristicile climatice în regimul scurgerii,
având în vedere amplasarea celor trei oraºe dunãrene în sectoare de curs diferite.
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Regensburg 403 501 500 539 529 445 418 335 310 320 331 404
Viena 1349 1548 1737 2116 2609 2763 2512 2152 1639 1372 1293 1450
Olteniþa 5140 5190 6980 8380 8650 7620 6290 4890 4100 3970 4030 5500
21
Geografie
Fluviul este navigabil pânã la Kelheim (500 km aval de izvor), adicã aprox.
90% din tot cursul, României revenindu-i 45% din cursul navigabil. Împreunã
cu Rinul, de care se leagã prin canalul Rin - Main - Dunãre, formeazã cea mai
importantã axã de navigaþie fluvialã a continentului (Coridorul VII Pan-
european, cu acces la porturile maritime Rotterdam ºi Constanþa).
Impactul uman asupra fluviului este foarte puternic ºi este suficient, în
acest sens, sã se analizeze gradul de populare ºi de industrializare a
aºezãrilor situate de-a lungul cursului. Conform Comisiei Internaþionale pentru
Protecþia Dunãrii, principalele probleme sunt: deversarea de nutrienþi (azotaþi,
fosfaþi º.a.) ºi ca urmare eutrofizarea apelor, supraexploatarea resurselor de
apã, schimbãrile în morfologia albiei, cu efecte asupra debitului solid ºi a
proceselor de sedimentare, contaminarea cu substanþe toxice, degradarea ºi
desecarea zonelor umede din luncã. De exemplu, în lunca româneascã, 80%
din suprafeþele acvatice - lacuri, bãlþi ºi mlaºtini - au fost desecate. Terenurile
intrate astfel în circuitul agricol sunt aparent un câºtig. În realitate, ele sunt
predispuse sãrãturãrii, iar ceea ce se pierde este mult mai important: rolul lor
în atenuarea undelor de viiturã ºi marea biodiversitate.
Principalele efecte ale impactului uman asupra Dunãrii (scãderea calitãþii
apelor ºi reducerea biodiversitãþii) se resfrâng ºi asupra Mãrii Negre, având în
vedere faptul cã Dunãrea este principalul sãu afluent.
Tronsonul românesc al Dunãrii. Pe o lungime de 1075 de kilometri, între
Baziaº ºi gurile de vãrsare, Dunãrea udã teritoriul românesc, ceea ce
înseamnã aproape 40% din tot cursul.
Aceastã porþiune corespunde cursului inferior al fluviului ºi cuprinde mai
multe sectoare având caracteristici diferite. Primul sector este cel al defileului,
cuprins între Baziaº ºi Porþile de Fier. Urmeazã sectorul luncii (Porþile de Fier
– Tulcea). Acest sector prezintã trei porþiuni distincte, marcate de schimbarea
direcþiei. Pânã la Cãlãraºi, valea Dunãrii are o luncã asimetricã, dezvoltatã
doar pe partea româneascã. Între Cãlãraºi ºi Brãila prezintã douã despletiri
mari, care închid “bãlþile Dunãrii”. Între Brãila ºi Tulcea, Dunãrea se regãseºte
într-un curs unitar. Ultimul sector este cel al deltei. Din punctul de vedere al
navigaþiei, porþiunea Brãila – Galaþi – Tulcea – braþul Sulina este numitã
“Dunãrea maritimã”, datoritã adâncimii mari care permite circulaþia navelor de
tonaj maritim.
Sectorul românesc al Dunãrii
22
MAREA NEAGRÃ
Marea Neagrã
Date generale. Marea Neagrã este situatã la marginea sud-esticã a
Europei, pe care o separã de Peninsula Asia Micã. Þãrile riverane sunt Parametrul Valoarea
Ucraina, în nord, Georgia ºi Rusia în est, Turcia în sud, Bulgaria ºi România
în vest. Cea mai largã ieºire la mare revine Ucrainei ºi Turciei, cu valori Suprafaþa 466.200 kmp
aproape egale, ºi cea mai micã României. Þãrmurile prezintã puþine articulaþii,
Lungimea
cele mai mari fiind peninsula Crimeea ºi golful Odessa. Strâmtoarea Kerci o 8.650km
bazinului
leagã de un compartinent al sãu mai mic ºi foarte puþin adânc – Marea Azov.
Lãþimea
Marea Neagrã face parte din bazinul mediteranei europene, fiind 610 km
maximã
compartimentul sãu cel mai izolat. Bazinul este dezvoltat ºi pe scoarþã Adâncimea
2.212 m
oceanicã ºi pe scoarþã continentalã, iar relieful include platforma continentalã, maximã
versantul continental ºi câmpia abisalã. Adâncimea
1197 m
Principalii afluenþi sunt Dunãrea, Nistrul, Bugul de Sud, Niprul, Donul, medie
Kubanul, iar din Asia Micã, Kâzâl Irmak ºi Sakarya. Cel mai mare aport de ape Volumul 530.000 kmc
ºi de aluviuni îl are Dunãrea.
Proprietãþi fizico-chimice ale apelor. Temperatura apelor de suprafaþã Distribuþia pe verticalã a
are variaþii anuale ºi teritoriale în funcþie de temperatura aerului. În sectorul cantitãþii de hidrogen sulfurat
românesc, temperatura medie anualã este de 12-13°C, cu 2-3°C mai mare în Marea Neagrã
decât cea a aerului. În adâncime, temperatura scade, apele profunde având
8-9°C. Salinitatea la suprafaþã variazã de la 14 la mie, în largul gurilor Dunãrii,
la 20 la mie în partea centralã, valoarea medie a stratul de apã de suprafaþã
fiind în jur 18 la mie. De la adâncimi mai mari de 200 m, salinitatea este în jur
de 22 la mie.
Pe baza distribuþiei verticale a densitãþii, a salinitãþii, a concentraþiei de
oxigen, a fost pusã în evidenþã o anumitã stratificaþie a apei. Astfel, apele de
la suprafaþã pânã la -200 m sunt mai puþin dense ºi mai dulci, ºi, mai ales,
sunt oxigenate, iar concentraþia de gaze toxice (hidrogen sulfurat, în principal)
este foarte micã ºi, ca atare, sunt populate. Stratul de apã de la -200 m pânã
la fund este mai dens ºi mai sãrat,
Harta Mãrii Negre
anoxic (lipsit de oxigen) ºi conþine
hidrogen sulfurat în concentraþie tot
mai mare spre fund, ºi, în aceste
condiþii, este lipsit de viaþã. Aceastã
stratificare a apelor ºi cantitatea
foarte mare de hidrogen sulfurat din
apele adânci sunt trãsãturi specifice
ale acestei mãri. La aceastã strati-
ficare contribuie în mod major cele
douã fluxuri puternice de sens
contrar: cel generat de afluenþii care
se varsã în sectorul nord-vestic,
alimentând continuu stratul super-
ficial ºi determinând scurgerea lui
prin Bosfor, ºi mai ales cel de fund,
23
Geografie
mai dens, dinspre Mediterana, care alimenteazã stratul anoxic.
Miºcãrile apelor. Marea Neagrã, ca orice mare care se leagã de Oceanul
Schimbul de ape dintre Marea planetar prin strâmtori, are o amplitudine mareicã extrem de micã, aproape
Neagrã ºi Marea Marmara în neglijabilã, de numai 10-15 cm.
strâmtoarea Bosfor Cele mai importante schimburi de ape au loc prin Strâmtoarea Bosfor.
Astfel, pe la suprafaþã, apele mai dulci pãtrund din Marea Neagrã spre Marea
Marmara, iar pe fundul strâmtorii, apele cu salinitate mare pãtrund dinspre
Marmara ºi Mediterana în Marea Neagrã. Prin Strâmtoarea Kerci, intrã pe la
suprafaþã ape cu salinitate foarte micã din Marea Azov, iar pe la fund circulã
în sens invers apele mai sãrate ale Mãrii Negre.
Cercetãrile mai recente au arãtat cã, pe lângã curenþii de suprafaþã ºi
amestecul apelor în stratul superficial, ºi apele din stratul anoxic, despre care
se credea cã este inert, sunt afectate de miºcãri, mai lente, fie de naturã turbu-
lentã, în lungul versantului, fie de naturã termo-convectivã, pe fundul mãrii.
Schimbul de ape dintre Marea
Litoralul românesc este o parte a litoralului nord-vestic al Mãrii Negre ºi
Neagrã ºi Marea Azov în
se desfãºoarã de la gura braþului Musura (braþul sudic al deltei secundare
strâmtoarea Kerci
Chilia) pânã la Vama Veche. Sectorul nordic, pânã la capul Midia, are
caracteristici de þãrm jos, nisipos, cu cele mai extinse plaje, incluzând ca
forme specifice delta ºi sectorul lagunar Razim - Goloviþa - Zmeica - Sinoie.
Este caracterizat de predominarea proceselor de acumulare a aluviunilor
aduse de Dunãre ºi depuse de curenþi ºi de valuri sub forma de grinduri ºi
cordoane litorale (Insula Sahalin, grindul Periteasca - Ciotic, Grindul Chituc).
La sud de Capul Midia, þãrmul este înalt ºi este dominat de procese de
eroziune, plajele fiind înguste. Prezintã falezã sãpatã în loess ºi argile, cu
înãlþimi de 5 - 35 m ºi având la bazã calcare (faleza activã începe de la Capul
Singol, la sud de Mamaia). Continuitatea falezei este întreruptã de câteva
limanuri fluvio-maritime (Techirghiol, Tatlageac, Mangalia) ºi de laguna
Siutghiol. Deºi cele mai extinse plaje sunt în sectorul nordic, ele sunt foarte
puþin valorificate turistic, din cauza accesului dificil.
Impactul uman. Coastele Mãrii Negre sunt locuite în prezent de 16
milioane de locuitori, cãrora li se adaugã 4-6 milioane de turiºti pe an
(Vespremeanu, 2004). Pe litoralul românesc trãiesc circa 570.000 de locuitori.
Pentru a analiza presiunea umanã asupra mãrii, trebuie luate în calcul
populaþia ºi activitãþile din întreg bazinul sãu hidrografic.
Poluarea apelor se face prin apele dulci afluente sau direct prin activitãþile
desfãºurate pe litoral sau pe mare. Principalii poluanþi sunt nutrienþii, fertili-
zatorii, metalele grele, deversãrile accidentale de petrol. Alte probleme sunt
diminuarea aportului de aluviuni (ceea ce duce la accentuarea proceselor de
eroziune ºi la restrângerea plajelor), suprapescuitul, reducerea biodiversitãþii
ºi periclitarea speciilor rare. Printre speciile ameninþate se numãrã sturionii
(nisetrul, pãstruga), foca, delfinul cu bot gros, marsuinul, delfinul comun ºi
cãluþul de mare.
24
ÎNVELIªUL BIOPEDOGEOGRAFIC
Relaþiile strânse de interdependenþã dintre vegetaþie, faunã ºi soluri au ca

rezultat conturarea unui înveliº unitar, numit înveliº biopedogeografic, în
cadrul cãruia se impune ca expresivitate elementul cel mai vizibil, vegetaþia.
Modul în care cele trei elemente naturale se asociazã, precum ºi distribuþia
lor teritorialã depind de mai mulþi factori. Rolul principal îl au clima ºi relieful.
Primul factor determinã tipurile zonale, iar al doilea pe cele altitudinale. Li se
adaugã hidrografia ºi alcãtuirea petrograficã, ca factori locali, rolul lor
manifestându-se prin formarea tipurilor azonale (de exemplu, turbãriile ºi
landele). Peste toate acestea, se manifestã mai mult sau mai puþin pregnant
ca factor acþiunile antropice.
VEGETAÞIA, FAUNA ªI SOLURILE EUROPEI Harta vegetaþiei Europei

Arealele prin care se reprezintã
Zona mediteraneanã (pãdurile ºi tufiºurile xerofite) include þãrmurile ºi desfãºurarea zonelor
insulele mediteraneene, pânã la altitudini de circa 1.400 m. Vegetaþia originalã biogeografice sunt în realitate
este formatã din pãduri semperviriscente în care arborii dominanþi sunt foarte mult fragmentate de
stejarul verde (de stâncã), stejarul de plutã, stejarul de Kermes, pinul maritim, invervenþia antropicã. De
pinul de Alep, iar arbuºtii sunt mãslinul, roºcovul, mirtul, leandrul, fisticul. Cele exemplu, zona stepei corespunde
cinci milenii de populare a acestui spaþiu geografic au dus la degradarea celor mai întinse suprafeþe
profundã (favorizatã ºi de climatul secetos) a pãdurilor, prezente astãzi doar arabile ale continentului, astfel
pe mici areale. Treptat, locul lor a fost luat de formaþiuni vegetale secundare, cã vegetaþia naturalã a fost
mai scunde, numite maquis, garriga ºi frigana, în care dominã arbuºtii ºi înlocuitã masiv de culturile
tufiºurile rezistente la secetã. Solurile au fertilitate mare, reprezentative fiind agricole. Zona nemoralã
Vegetaþia Europei corespunde celei mai populate,
industrializate ºi urbanizate
pãrþi ale Europei.
25
Geografie
kastanoziomurile (soluri maronii ºi roºii). Utilizarea agricolã îndelungatã,
defriºãrile masive, relieful accidentat ºi ploile cu caracter torenþial au fãcut ca
Vegetaþia mediteraneanã
solurile regiunii mediteraneene sã fie afectate de degradare (în special prin
actualã reprezintã un alt exem-
ºiroire). Dintre elementele faunistice reprezentative se numãrã: vipera cu
plu al intervenþiei antropice,
corn, broasca þestoasã, ºacalul, muflonul, scorpionul.
formaþiunile de vegetaþie
Zona pãdurilor de foioase (nemorale, cu frunze cãzãtoare) include
(maquis, garriga, frigana) defi-
Europa vesticã ºi o mare parte din centrul continentului. Aceste pãduri au cea
nitorii pentru zonã sunt de fapt o
mai mare extindere în regiunile cu climat oceanic, moderat termic ºi umed, dar
vegetaþie secundarã, care a
pot fi întâlnite, sub forma unei fâºii subþiri, pânã la Ural. Sunt dominate de fag,
înlocuit pãdurile iniþiale. La dez-
în vest, ºi de carpen, în est, la care se adaugã numeroase specii de stejar, tei,
voltarea lor au contribuit
ulm º.a. Au ºi un strat arbustiv bine dezvoltat (alun, soc, sânger). Fauna este
defriºãrile, dar ºi factori natu-
variatã ºi include, dintre mamifere, cãprioara, mistreþul, jderul, veveriþa, lupul,
rali (secetele prelungite ori
vulpea, iar dintre pãsãri - mierla, privighetoarea, pupãza, grangurul.
terenurile accidentate, favora-
Cambisolurile ºi luvisolurile, cu fertilitate moderatã, au cea mai mare
bile degradãrii).
rãspândire în aceastã zonã biogeograficã.
Maquis-ul este formaþiunea
Zona silvostepei ºi a stepei continuã spre est zona pãdurilor de foioase,
continentalismul fiind factorul climatic cu rol hotãrâtor în înlocuirea treptatã a
spinoºi, rezistenþi la secetã
pãdurii cu vegetaþia stepicã. Aceastã zonã se întinde din bazinul Dunãrii
(mãslin sãlbatic, fistic, palmier
inferioare pânã la Ural. Trecerea de la pãdure la stepa propriu-zisã se face
pitic), cu densitate mare, ºi se
prin silvostepã, în care cresc ºi pâlcuri de pãduri de stejar. Vegetaþia stepei
dezvoltã pe terenuri silicioase.
este alcãtuitã din ierburi mãrunte, xerofite, dominante fiind gramineele
Garriga este caracteristicã
(negarã, pãiuº). Solurile tipice sunt cele din clasa molisoluri, în special
terenurilor calcaroase, destul de
cernoziomurile, de mare fertilitate. Fauna este formatã din rozãtoare mici
rãspândite în zona mediteranea-
(hârciog, ºoarece de câmp, iepure), pãsãri care cuibãresc pe sol (potârnichea,
nã; între speciile componente
dropia, uliul), reptile ºi numeroase insecte.
sunt stejarul de Kermes ºi
În nordul Mãrii Caspice, pe fondul unui climat temperat-continental excesiv,
rosmarinul.
cu precipitaþii anuale sub 200 mm, s-au format deºerturi ºi semideºerturi, în
Frigana este o formaþiune
care cresc rare plante xerofile.
Zona pãdurilor de amestec (foioase – conifere) face trecerea spre
þepoºi, rãspânditã în Grecia.
pãdurile boreale, ocupând o parte importantã din nordul Câmpiei Est-
Europene ºi sudul Scandinaviei. Pe solurile mai bogate cresc mesteceni ºi
sãlcii, iar pe solurile mai sãrace, podzolice, conifere, cel mai frecvent pinul.
Pãdurile de conifere (boreale) reprezintã partea europeanã a celei mai
extinse pãduri a planetei, taigaua euroasiaticã. Aceasta este prezentã în
Scandinavia ºi nordul Câmpiei Est-Europene. Dominã molidul, în asociaþie cu
pinul ºi mesteacãnul. Condiþiile climatice sunt aspre, continentale, cu ierni
lungi ºi reci, cu amplitutidini termice anuale ridicate ºi cu precipitaþii reduse
(sub 600 mm). Solurile sunt acide, cu fertilitate scãzutã, reprezentative fiind
podzolurile.
Fauna este sãracã în specii. Mamiferele sunt reprezentate de renul de
pãdure, ursul brun, zibelinã, iar pãsãrile de ieruncã ºi cocoº de munte.
Zona de tundrã cuprinde spaþii restrânse din extremitatea nordicã a
continentului (în special Islanda, nordul Scandinaviei, Peninsula Kola), acolo
unde climatul este subpolar. Temperaturile scãzute ºi durata scurtã a
Vegetaþie de tip maquis sezonului de vegetaþie (2-3 luni) impun o vegetaþie specificã formatã din
26
tufiºuri de ericacee ºi arbori pitici (sãlcii, mesteceni), iar în regiunile cele mai
aspre, cu nuanþe climatice continentale, din licheni ºi muºchi.
În ciuda condiþiilor aspre, un numãr mare de mamifere trãiesc în tundrã (re-
nul european, ursul polar, vulpea polarã, iepurele polar). Cele mai multe dintre
pãsãri migreazã în sezonul rece (gâsca polarã, raþa de gheþuri); existã ºi spe-
cii sedentare (potârnichea de tundrã); au o mare rãspândire muºtele ºi þânþarii.
Solurile de tundrã sunt turboase ºi au grosimi foarte mici (0,5-1 m ); sub
aceastã adâncime, stratul de sol ºi rocã (numit pergelisol sau permafrost) pe
o grosime de 150-400 m este permanent îngheþat. Acest lucru determinã
frecvente înmlãºtiniri ºi formarea turbãriilor.
Etajele de vegetaþie au la bazã vegetaþia zonei, iar numãrul etajelor se
micºoreazã spre latitudinile polare.
VEGETAÞIA, FAUNA ªI SOLURILE DIN ROMÂNIA
Prin poziþia sa geograficã, teritoriul României se încadreazã în urmãtoarele

zone biogeografice: a stepei, a silvostepei ºi a pãdurilor nemorale.
Elementele lor definitorii (specii floristice ºi faunistice reprezentative) au fost
prezentate anterior. Desfãºurarea acestor formaþiuni vegetale în regiunile cele
mai favorabile culturilor agricole a fãcut ca ele sã fie astãzi înlocuite
cu acestea în cea mai mare parte. Procentul
Procentul
deþinut iniþial
Stepa se întâlneºte în regiunile cu cele mai mici cantitãþi de Formaþiunea vegetalã
din înveliºul
deþinut
în prezent
precipitaþii, adicã în cea mai mare parte a Podiºului Dobrogei ºi în vegetal
partea extrem esticã a Câmpiei Române. Stepa se dezvoltã pe Pajiºti alpine 0,2 0,2
cernozimuri ºi soluri bãlane.
Silvostepa ocupã suprafeþele de pânã la 200 – 250 m altitudine, Tufiºuri subalpine 1,0 1,0
cu precipitaþii ceva mai bogate (sudul ºi estul Câmpiei Române,

Pãduri de rãºinoase 6,3 4,6
Câmpia de Vest, Câmpia Moldovei); arborii caracteristici sunt stejarul
brumãriu ºi stejarul pufos; se asociazã cu molisolurile, în special Pãduri de fag ºi rãºinoase 7,6 4,8
cernoziomuri levigate.
Pãduri de fag 13,1 8,2
Pãdurile nemorale (de foioase), ca unitate zonalã de vegetaþie,
se gãsesc în câmpiile înalte din sudul ºi vestul þãrii, în Podiºul Pãduri de gorun 21,0 5,3
Moldovei, Podiºul Transilvaniei ºi Podiºul Getic, pânã la altitudini de
350 m. Sunt alcãtuite din specii de stejar (cer, gârniþã ºi stejar Pãduri de stejar
15,2 2,7
(pedunculat, cer, gârniþã)
pedunculat). Solurile sunt, în special, din clasa argiluvisoluri.
Prezenþa formelor de relief cu altitudini mai mari de 200-300 m pe Pãduri de silvostepã 7,5 0,4
suprafeþe importante face ca tipurile de vegetaþie altitudinalã sã
Pajiºti secundare 0 10,3
Rolul major al omului ca factor de mediu se poate constata
Pajiºti de silvostepã ºi
ºi din analiza datelor din tabelul din dreapta. Astfel, pe lângã reducerea 15,5 2,1
stepã
suprafeþelor cu vegetaþie spontanã, se mai observã apariþia pajiºtilor Vegetaþie de luncã ºi
9,3 4,0
secundare în urma defriºãrilor ºi a unor formaþiuni vegetale asociate mlaºtini
Culturi agricole ºi veg.
activitãþilor umane – vegetaþia segetalã (din culturile agricole) ºi cea 0 46,0
segetalã
ruderalã (asociatã aºezãrilor ºi drumurilor). Care tipuri de vegetaþie Alte suprafeþe (veg.
3,3 10,4
spontanã au fost cel mai mult afectate de intervenþia antropicã (prin acvaticã, ruderalã º.a)
reducerea suprafeþei) ºi care cel mai puþin? Explicaþi de ce! Dupã Geografia României, I, 1983
27
Geografie
ocupe peste jumãtate din teritoriul þãrii. Trecerea de la un etaj sau subetaj la
Programul „Omul ºi Biosfera altul se face prin pãduri de amestec (stejar - fag; fag - conifere). Se succed
(MAB)”, lansat de UNESCO în umãtoarele etaje biogeografice:
1970, se materializeazã prin Etajul pãdurilor de foioase (nemoral) are cea mai mare desfãºurare, de
identificarea ºi conservarea unor la 200-300 m pânã la 1.200 m. Cuprinde douã subetaje: al gorunului (specie
ecosisteme reprezentative care de stejar), dezvoltat în regiuni deluroase ºi de podiº pânã la altitudini de 500 m,
sã asigure regenerarea biosferei pe argiluvisoluri, ºi al fagului, în dealurile înalte ºi munþii joºi; solurile aparþin
ºi care sunt declarate rezervaþii în general clasei cambisoluri. Pãdurile de foioase sunt populate de cãprioare,
ale biosferei (în prezent, sunt mistreþi, lupi, vulpi, jderi etc.
peste 500 de astfel de rezervaþii, Etajul coniferelor (boreal) se desfãºoarã între 1.200 ºi 1.700 m, în nordul
aflate în 102 þãri). În România, þãrii, ºi între 1.400 ºi 1.850 m, în sud, incluzând numai regiuni carpatice. Cea
sunt rezervaþii ale biosferei mai extinsã suprafaþã forestierã a þãrii este pãdurea de conifere din Carpaþii
Munþii Retezat, Pietrosul Rodnei Orientali. În depresiunile intramontane, inversiunile termice aduc aceste
(1979) ºi Delta Dunãrii (1998). pãduri sub limita altitudinalã precizatã. Arborele dominant este molidul. Solu-
Delta Dunãrii este, totodatã, pe rile sunt din clasa spodosoluri (podzoluri ºi brune podzolice). Fauna include
lista Patrimoniului natural cerbul carpatin, ursul brun, râsul, cocoºul de munte º.a.
mondial (din 1991). Etajul subalpin include munþii ºi versanþii cu altitudini între 1700/1850 m
ºi 2000/2200 m ºi cuprinde tufiºuri de rãºinoase (jnepeni, ienuperi), care se
dezvoltã pe soluri humico-silicatice ºi pe podzoluri.
Etajul alpin caracterizeazã munþii cu altitudini mai mari de 2000/2200 m.
Durata scurtã a sezonului de vegetaþie nu permite dezvoltarea vegetaþiei
arboricole, ci numai a pajiºtilor, a muºchilor ºi a lichenilor, cel mai rãspândit tip
de sol fiind cel humico-silicatic. Aceste ultime etaje sunt populate de capre
negre, marmote (reintroduse prin colonizare), acvile.
Vegetaþia azonalã este reprezentatã de vegetaþia de luncã, de mlaºtini (eutrofe
ºi oligotrofe), de terenuri nisipoase, de terenuri sãrãturoase ºi de stâncãrie. Cea mai
extinsã suprafaþã ocupatã cu vegetaþie intrazonalã este Delta Dunãrii.
Vegetaþia României
28
RESURSELE NATURALE
Pãdurea. În Europa, limitele naturale ale pãdurii sunt latitudinale Procentul deþinut iniþial de pãduri este o
(70°N), altitudinale (Alpi - 2000 m, Munþii Scandinaviei – 300-700 m), estimare fãcutã pe baza condiþiilor climatice
de ariditate (400-500 mm anual). În primele douã cazuri, este vorba de ºi se referã la începuturile timpurilor istorice
durata prea scurtã a sezonului de vegetaþie, care impiedicã dezvoltarea (acum circa 8 000 de ani).
vegetaþiei arborescente, iar în ultimul caz, de insuficienþa precipitaþiilor.
Procentul
Aceste limite aratã condiþii prielnice dezvoltãrii vegetaþiei forestiere.
pãdurilor
Gradul mare de populare a dus încã din antichitate la restrângerea Procentul
actuale (din
considerabilã a suprafeþelor forestiere, însã continentul rãmâne, totuºi, Regiunea deþinut iniþial
suprafaþa
printre cele mai împãdurile, dar cu diferenþe notabile între þãri. de pãduri
forstierã
În România, limitele naturale ale pãdurii sunt altitudinea de 1600-
iniþialã)
1800 m ºi climatul cu nuanþe de excesivitate din sud-estul þãrii, în care Mondial 68 53
s-a dezvoltat stepa. Repartiþia pãdurilor pe zone geografice este Europa 73 58
urmãtoarea: 66% la munte, 24% la deal ºi 10% la câmpie. Astãzi,
Austria 95 53
suprafeþele forestiere reprezintã 27% din teritoriul þãrii. Pãdurea
Bulgaria 92 32
continuã sã fie una dintre resursele importante ale þãrii, lemnul ºi
Germania 93 26
produsele din lemn fiind, dupã 1990, printre produsele de bazã la
Grecia 84 17
export, iar tãierile ilegale ºi pierderile naturale nu sunt compensate, în
Franþa 95 17
ciuda acþiunilor de împãdurire.
Resursele de apã ale continentului sunt destul de bogate, dar sunt România 75 41
distribuite inegal, între nordul ºi vestul continentului, cu ape bogate, ºi Spania 94 15
regiunile din est ºi sud, cu resurse modeste, chiar deficitare. Ucraina 46 20
Resursele de apã ale României sunt scãzute, dacã þinem cont de Ungaria 50 10
faptul cã gradul de asigurare cu ape proprii este relativ mic, ceea ce Sursa:World Resources Institute, 2007
înseamnã o dependenþã de sursele de apã venite din afarã. Mai mult,
Consumul de apã pe Glob, în Europa ºi în
Structura pãdurilor României Structura pãdurilor României câteva þãri europene.
dupã specii dupã funcþiile social-economice
Consumul de apã
Regiunea
(anul 2000)
Total Pe loc.
(kmc) (mc)
Mondial 3802 633
Europa 400 581
Bulgaria 10 1296
Germania 47 572
Franþa 40 674
Resursele de apã dulce ale României Islanda 0,15 543
Resurse teoretic Resurse tehnic
Norvegia 2 489
disponibile disponibile
România 23 1031
(mld.mc/an) (mld.mc/an)
Râuri interioare 40 25 Ungaria 7 763
Dunãrea 85 30 Sursa: World Resources Institute, 2007
Ape subterane 9 6
29
Geografie
regimul inegal al scurgerii de-a lungul anului face
obligatorie regularizarea debitelor. Dacã adãugãm faptul
cã România se aflã între primele þãri (locul al treilea, în
2000) la consumul de apã pe locuitor, cu mult peste þãrile
din vest (ºi aceasta din cauza pierderilor ºi a gospodãririi
nejudicioase), reiese cã asigurarea resurselor de apã
este o problemã majorã pentru þara noastrã.
Primele locuri ca utilizare revin râurilor interioare ºi
Dunãrii, urmate de apele subterane. Apele marine nu
sunt utilizate ca surse de apã dulce.
Apele minerale de masã, una dintre importantele
resurse ale României, sunt valorificate doar în proporþie
de 40%. Alte utilizãri ale apelor (subterane, unele lacuri
România. Bilanþul hidric naturale, apele marine) se referã la potenþialul lor
Între aspectele vizate de analiza balnear.
hidrologicã, se numãrã ºi bilan- Resursele hidroenergetice ale þãrii noastre sunt moderate ºi valorificate
þul hidric, care aratã distribuþia parþial. Dunãrea deþine primul loc (1/4 din puterea hidroenergeticã ); alte râuri
resurselor de apã. Bilanþul cu amenajãri hidroenergetice importante sunt: Olt (cele mai multe
hidric este reprezentat de dife- hidrocentrale), Bistriþa, Argeº, Someº, Lotru, Buzãu, Ialomiþa, Siret º.a. Ca
renþa dintre cantitatea de resursã energeticã alternativã, în vestul þãrii (judeþul Bihor) sunt utilizate apele
precipitaþii ºi apa pierdutã prin geotermale (la încãlzirea serelor ºi la încãlzirea urbanã).
scurgerea de suprafaþã ºi subte- Solul. În cea mai mare parte a sa, Europa dispune de condiþii naturale
ranã ºi prin evapotranspiraþie. favorabile proceselor pedogenetice. Intrã în categoria zonelor improprii
Analizând pe hartã distribuþia culturilor agricole doar cele subpolare ºi cele montane înalte. Mai mult, regiuni
zonelor cu diferite grade de care dispun de cele mai bune condiþii de solificare se suprapun unor întinse
umiditate, precizaþi care sunt câmpii (Est-Europeanã, Panonicã, Românã). În acelaºi timp, puterea
factorii care influenþeazã varia- economicã a permis þãrilor cu soluri mai puþin favorabile sã îmbunãtãþeascã
þia teritorialã a bilanþului hidric. starea lor prin lucrãri de fertilizare, desecare ºi irigare.
România dispune de resurse importante de sol, ceea ce rezultã ºi din
structura fondului funciar: suprafaþa agricolã: 62%, terenul arabil: 40%.
Solurile cu cea mai mare fertilitate reprezintã 27%. Însã condiþiile climatice
impun anumite restricþii naturale ºi deci lucrãri specifice. Este vorba de faptul
cã o parte din terenuri, mai ales în sud-estul þãrii,
necesitã irigaþii (vezi harta bilanþului hidric);
evaporaþia puternicã din zonele cu pânza freaticã
aproape de suprafaþã duce la sãrãturarea solurilor.
Polderele olandeze. Uneori oamenii îºi “creeazã”

resurse ºi cel mai grãitor exemplu sunt polderele olandeze.
Un polder este o întindere artificialã de uscat aflatã sub
nivelul mãrii, realizatã prin drenajul apei marine (sau al
altor suprafeþe acvatice). În câþiva ani, precipitaþiile
dizolvã sãrurile din teritoriul drenat ºi acesta devine
proprice agriculturii. În Olanda, aproape 20% din teritoriu
este obþinut astfel, de-a lungul a mai multe secole. Pe acest
teritoriu se practicã o agriculturã intensivã.
30
Resursele energetice (combustibilii)
Cãrbunele a devenit o resursã foarte importantã dupã descoperirea Producþia obþinutã în România
motorului cu aburi ºi utilizarea lui în transportul feroviar ºi naval, în metalurgie la principalele resurse de subsol
ºi termocentrale ºi mai recent în industria chimicã. Europa secolului al XIX-lea,
când se declanºa revoluþia industrialã, a cunoscut o utilizare foarte intensã a - cãrbune 32.963 (mii tone)
cãrbunelui, dar ºi efectele negative, poluante ale utilizãrii lui. Marile bazine - huilã, antracit 3.016 (mii tone)
carbonifere ale Europei au generat zone industriale puternice: Saar, Ruhr, - cãrbune brun 220 (mii tone)
Wales, Yorkshire, Lancashire, Silezia Superioarã, Donbass, Moscova. - lignit 29.727 (mii tone)
În România, cele mai mari bazine sunt: Petroºani (huilã) ºi Motru-Rovinari - þiþei 5.462 (mii tone)
(Podiºul Getic, pentru lignit). 80% din rezervele de cãrbune sunt reprezentate - gaze naturale 13.246 (mil.mc)
de cãrbunii inferiori, în special lignit. - minereuri de fier 231 (mii tone)
Petrolul. În Europa, rezervele petroliere sunt modeste, continentul fiind - sare 2.400 (mii tone)
cel mai mare importator. Cele mai importante regiuni de exploatare sunt sud- (Institutul Naþional de Statisticã, 2004)
estul Rusiei europene ºi Marea Nordului, iar þãrile cu cele mai mari producþii
Principalele resurse minerale ale Europei
31
Geografie
sunt Rusia, Marea Britanie ºi Norvegia. România, deºi cu rezerve diminuate
ca urmare a exploatãrii îndelungate, deþine totuºi producþii importante la
Prod. nivelul continentului, obþinute din exploatãri din Câmpia Românã, Subcarpaþi,
Consumul
energie pe Podiºul Getic, platforma continentalã a mãrii.
pe locuitor
locuitor Gazele naturale sunt concentrate în zãcãminte mari în Rusia ºi în Marea
Regiunea (kg.echiv.
(kg echiv. Nordului. Pentru România, gazul metan, exploatat din Podiºul Târnavelor ºi
petrol) -
petrol) Câmpia Transilvaniei, unde se aflã concentrat în 60 de domuri, reprezintã ¾
2003
(2003) din producþia de gaze naturale ºi una dintre resursele de subsol cele mai
Mondial 1.643 - importante.
Europa 3.061 3.546 Perspectiva tot mai evidentã a epuizãrii resurselor de combustibili fosili,
într-o epocã dependentã de consumul de energie, a dus la cãutarea altor
România 1.239 1.615
soluþii. În 1954 a fost pusã în funcþiune prima centralã nuclearã, la Obinski
Sursa: World Resources Institute (URSS). Astãzi, unele þãri europene obþin peste o treime din energia lor
Producþia de energie (primarã) electricã în acest mod (Franþa, Belgia, Finlanda, Suedia).
se referã la producþia tuturor
purtãtorilor de energie (cãrbune Materiile prime minerale
net, þiþei, gaze naturale
utilizabile, lemne de foc, În general, cele mai importante zãcãminte de minereuri sunt localizate în
nuclearã etc). Tona echivalent Rusia (fãrã a lua în calcul ºi zãcãmintele siberiene), detaºându-se în mod
petrol = un combustibil conven- deosebit regiunea Uralului. Aici, pe lângã imensul zãcãmânt de fier de la
þional cu puterea caloricã de Magnitogorsk, se gãsesc ºi minereuri de nichel, cupru, bauxitã º.a. Alte
10.000 kcal/kg. zãcãminte mari de minereuri feroase sunt în exploatare în Ucraina (Krivoi
Rog, Doneþk), Suedia, Luxemburg, Franþa. Bauxita se aflã în cantitãþi mai mari
în Rusia (Peninsula Kola, regiunea Leningradului), Ungaria (la nord de Lacul
Balaton), în Peninsula Balcanicã (Podiºul Karst), Franþa (Les Baux, de unde
se trage ºi numele minereului).
În ceea ce priveºte substanþele nemetalifere, sunt de reþinut, exploatãrile
de fosfaþi (Germania, Franþa, Rusia) ºi cele de sare gemã (Germania, Marea
Unul dintre obiectivele
Britanie, România).
strategice ale U.E este intitulat
În România, din aceastã categorie de resurse, cele mai însemnate sunt
“Energie pentru viitor: surse
cele de minereuri neferoase (auro-argintifere ºi complexe), localizate în
regenerabile de energie” ºi
Apuseni ºi în nordul Carpaþilor Orientali, ºi de sare, localizate în Subcarpaþi ºi
urmãreºte dublarea pânã în
Depresiunea Transilvaniei. Minereurile de fier sunt reduse, cel mai mare
2010 a aportului surselor
zãcãmânt fiind în Munþii Poiana Ruscã; existã ºi un zãcãmânt de bauxitã în
regenerabile de energie. În acest
Munþii Pãdurea Craiului.
sens, în România, ponderea
energiei electrice obþinute din
astfel de surse trebuie sã
reprezinte, la aceeaºi datã, 33% Producþia de energie pe categorii de surse în anul 2003 (procente din totalul
din consumul naþional brut de producþiei de energie)
energie electricã. Principalele Regiunea Cãrbune Petrol Gaze Nucl. Hidro Alte
resurse regenerabile ale
Mondial 23,1 35,9 20,5 6,7 3,0 11,0
României sunt energia solarã,
biomasa ºi energia geotermalã. Europa 17,5 29 33,2 13,6 2,7 3,9
România 16,6 22,4 40,1 4,8 5,6 10,5
Sursa: World Resources Institute
32
EVALUARE
1. Precizaþi câte patru trãsãturi definitorii pentru 7. Explicaþi legãtura dintre modificãrile antropice
poziþia geograficã a continentului ºi a þãrii. ale morfologiei albiei Dunãrii ºi ale afluenþilor sãi (în
principal, prin construirea de baraje ºi lacuri de
2. Numiþi unitãþile majore de relief ale Europei ºi acumulare) ºi procesul de sedimentare din lungul
ale României. Precizaþi care dintre unitãþile de relief þãrmului românesc.
ale þãrii noastre depãºesc din punct de vedere
geomorfologic ºi structural graniþele þãrii (sunt pãrþi ale 8. Documentaþi-vã ºi realizaþi o prezentare
unor unitãþi mai mari). geograficã a unor unitãþi hidrologice de importanþã
europeanã (de exemplu, Rinul, Marea Nordului). Aveþi
3. Numiþi ºi exemplificaþi cinci tipuri genetice de în vedere urmãtoarele aspecte: date generale,
relief din România, precizând ºi localizarea lor. importanþa economicã, impactul uman.
4. Enumeraþi tipurile de climã din Europa; pentru 9. Precizaþi care sunt tipurile zonale de vegetaþie
fiecare dintre ele precizaþi un factor climatogen din România, argumentând prezenþa lor pe teritoriul
determinant, explicând pe scurt rolul fiecãruia. þãrii noastre.
5. Explicaþi rolul climatogen al relieful pentru clima 10. În România, vegetaþia forestierã lipseºte din
României, argumentând prin valori ale unor elemente partea sud-esticã (estul Bãrãganului ºi cea mai mare
climatic (temperaturã, precipitaþii etc.). parte a Dobrogei), dar ºi din munþii înalþi (în general, la
peste 1800 m); explicaþi care sunt cauzele.
6. Dunãrea este considerat fluviul european afectat
cel mai mult de presiunea umanã (conform Comisiei 11. Tabelele urmãtoare cuprind valorile medii multi-
internaþionale pentru protecþia Dunãrii). anuale ale temperaturilor medii lunare ºi ale
Documentaþi-vã în legãturã cu principalele centre cantitãþilor lunare de precipitaþii din patru oraºe din ve-
industriale ºi oraºe aflate de-a lungul Dunãrii, pentru a cinãtatea României. Reprezentaþi grafic aceste valori.
determina astfel principalele surse de poluare. Analizaþi comparativ regimul anual al temperaturii ºi al
precipitaþiilor.
Temperaturi medii lunare (°C)
Sofia -1,1 1,3 4,5 10,2 14,7 17,8 20,1 18,9 16,2 10,5 5,0 0,8 9,9
Budapesta -1,6 0,6 5,4 10,9 15,9 19,0 20,9 20,3 16,4 10,9 4,8 0,8 10,4
Kiev -5,9 -5,0 -0,3 7,4 14,3 17,8 19,4 18,5 13,7 7,5 1,2 -3,6 7,1
Belgrad -0,2 1,6 6,6 11,9 16,9 20,0 21,9 21,6 17,7 12,4 6,6 2,2 11,6
Cantitãþi lunare de precipitaþii (mm)

Sofia 33,6 34,3 37,8 53,7 69,2 l78,3 55,8 42,8 39,9 34,5 51,7 43,9 574,9
Budapesta 31,6 31,2 27,8 38,5 53,3 64,9 58,6 48,7 36,7 34,5 51,5 39,7 517,9
Kiev 37,7 34,4 38,9 44,5 51,8 69,1 77,1 64,4 46,7 43,3 45,4 43,5 598,3
Belgrad 41,8 39,2 42,7 56,9 73,2 83,8 63,3 52,5 46,5 50,1 54,5 51,6 656,6
33
Geografie
ELEMENTE DE GEOGRAFIE
UMANÃ A EUROPEI ªI A
R OMÂNIEI
HARTA POLITICÃ A EUROPEI. ROMÂNIA CA
STAT AL EUROPEI
Date generale. Situatã în emisfera borealã, Europa se desfãºoarã între

paralela de 36°N (Capul Matapan, Grecia) ºi cea de 71°08’N (Capul Nord,
Norvegia), iar în longitudine între meridianul de 9°34’V (Capul Roca,
Peninsula Ibericã) ºi cel de 67°30’E (Munþii Ural).
Între aceste coordonate, Europa acoperã o suprafaþã de circa 9,2 milioane
kmp, fiind al ºaselea continent al lumii dupã Asia, Africa, America de Nord,
America de Sud ºi Antarctica.
Harta politicã a Europei. Forme de guvernãmânt
34
Un numãr fluctuant de state. Pe harta Europei existã în momentul de faþã
46 de state independente ºi un singur teritoriu dependent, neautonom ºi cu
statut special (Gibraltar, dependent de Marea Britanie).
Numãrul statelor europene a fluctuat puternic de-a lungul istoriei,
înregistrându-se numeroase contopiri ºi scindãri. Nu au fãcut excepþie nici anii
1990 când, ca urmare a destrãmãrii sistemului politic comunist, am putut
dupã suprafaþa teritoriului
asista la destrãmarea Uniunii Sovietice, a Cehoslovaciei ºi a Iugoslaviei ºi la
reunificarea Germaniei. Prin scindarea U.R.S.S., a Cehoslovaciei ºi a
1. Rusia 17.075.400 kmp
Iugoslaviei au apãrut pe harta Europei ºi în zona imediat învecinatã Rusia,
2. Ucraina 603.000 kmp
Ucraina, Azerbaidjan, Armenia, Georgia, Moldova, Belarus, Lituania, Letonia,
3. Franþa 547.030 kmp
Estonia, Cehia, Slovacia, Serbia, Muntenegru, Slovenia, Croaþia, Bosnia ºi
4. Spania 504.782 kmp
Herþegovina ºi Macedonia. Dacã disoluþia U.R.S.S. (1991) ºi a Cehoslovaciei
5. Suedia 449.964 kmp
(1993) s-au fãcut într-un mod paºnic, dezmembrarea Iugoslaviei (începutã în
6. Germania 357.021 kmp
1991 ºi terminatã abia în 2006) a fost cauza unuia dintre cele mai sângeroase
7. Finlanda 337.030 kmp
rãzboaie ale ultimei sute de ani.
8. Norvegia 323.758 kmp
Suprafaþa statelor europene. Dupã întinderea teritoriului naþional, þãrile
9. Polonia 312.685 kmp
Europei se împart în state mari, cu o suprafaþã de peste 300.000 kmp (Rusia,
10. Italia 301.230 kmp
Ucraina, Franþa, Spania, Suedia, Germania, Polonia), state mijlocii (Austria,
11. Marea Britanie 244.820 kmp
Elveþia, Portugalia, Ungaria, România, Bulgaria) ºi state mici (Muntenegru,
12. România 238.391 kmp
Slovenia, Estonia). O altã categorie o constituie statele de dimensiuni
liliputane, reprezentate de Vatican, Andorra, San Marino, Malta, Monaco ºi
Liechtenstein)
Populaþie de la 100 de milioane la 1000 de locuitori. Dupã numãrul de
locuitori, cele mai populate state europene sunt Rusia, Germania, Marea
dupã numãrul de locuitori
Britanie, Franþa ºi Italia, toate cu peste 50 de milioane de oameni. Cel mai
puþin populat stat este Vaticanul, cu 900 de locuitori.
1. Rusia 143 mil. loc.
Forma de guvernãmânt. Alte elemente fundamentale care diferenþiazã
2. Germania 82 mil. loc.
statele europene sunt forma de guvernãmânt ºi alcãtuirea administrativ-
3. Franþa 60 mil. loc.
teritorialã. Statele europene, dupã forma de guvernãmânt, sunt republici
4. Marea Britanie 59 mil. loc.
parlamentare (Austria, Bulgaria, Italia, Polonia, România, Slovacia, Ungaria
5. Italia 57 mil. loc.
etc.), republici prezidenþiale (Albania, Finlanda, Franþa, Moldova, Portugalia,
6. Ucraina 48 mil. loc.
Ucraina etc.) sau monarhii (Marea Britanie, Belgia, Norvegia, Olanda, Spania,
7. Spania 41 mil. loc.
Danemarca, Suedia, Luxemburg, Monaco etc.). Forma diferitã de
8. Polonia 39 mil. loc.
guvernãmânt nu împiedicã buna colaborare dintre þãrile Europei.
9. România 21 mil. loc.
Totodatã, statele europene sunt fie state unitare (Franþa, România), fie
structuri federale (Germania, Austria, Rusia).
Capitalele statelor europene sunt, de regulã, cele mai importante oraºe
ale þãrilor respective, din punct de vedere demografic, economic ºi cultural.
Existã ºi excepþii, ca în cazul Elveþiei, unde Berna nu este cel mai mare oraº
al acestei confederaþii alpine, sau cazuri mai complicate, precum Olanda,
unde Amsterdam ºi Haga îºi împart funcþia de capitalã.
România ca stat european. Romania este un stat central-european de
mãrime mijlocie, atât ca suprafaþã, cât ºi ca numãr de locuitori.
Prin spaþiul geografic pe care îl ocupã, teritoriul Romaniei a fost
dintotdeauna atât o zonã privilegiatã din anumite puncte de vedere (de
35
Geografie
exemplu, datoritã varietãþii cadrului natural), cât ºi una defavorizatã, din altele
(permanent la intersecþia dintre interesele marilor puteri mondiale). În decursul
evoluþiei sale, dezvoltarea economico-socialã a spaþiului românesc a cunoscut
ºi perioade de progres, ºi de stagnare, dar ºi de regres.
În Antichitate, actualul teritoriul al României a reprezentat o zonã de
contact comercial între sudul ºi nordul Europei, condiþii care au permis apariþia
unui puternic stat dac, dar care au fost în schimb ºi cauza cuceririi romane din
anul 106-107 d.Hr. .
În Evul Mediu, Moldova, Transilvania ºi Þara Româneascã au jucat ºi ele
un rol activ pe scena economicã europeanã, fiecare deþinând poziþii
importante în tranzitul comercial dintre Orientul Apropiat ºi centrul ºi vestul
Europei.
În epoca modernã ºi contemporanã, teritoriul României s-a gãsit din nou la
întretãierea marilor axe de transport continentale ºi intercontinentale,
conferind un statut aparte, atât economic, dar ºi geopolitic þãrii noastre.
POPULAÞIA ªI CARACTERISTICILE EI
GEODEMOGRAFICE
POPULAÞIA EUROPEI
Explozie demograficã urmatã de stabilizare. Explozia demograficã din

zorii societãþii moderne a avut loc în þãrile dezvoltate ale Europei, acolo unde
revoluþia industrialã era în plinã desfãºurare. La vremea respectivã, teama de
suprapopulare a dus la apariþia unor teorii, precum cea a lui Malthus, care
Evoluþie demograficã susþinutã. atrãgea atenþia asupra raportului din ce în ce mai defavorabil dintre numãrul
În anul 1600, populaþia Europei locuitorilor ºi resursele planetei.
numãra circa 100 de milioane de Cataclismul demografic a fost evitat pe douã cãi. Mai întâi, dezvoltarea
locuitori, iar la sfârºitul industrialã a declanºat un proces de ridicare a bunãstãrii, care a putut face
secolului al XX-lea era de peste faþã evoluþiei rapide a populaþiei.
700 de milioane de oameni. Apoi, emigrãrile masive ale europenilor în teritoriile de peste ocean au
contribuit din plin la detensionarea socialã. Astfel, în perioada 1846-1890, în
medie au emigrat din Europa în jur de 377.000 persoane anual, iar între 1891-
1910 rata anualã a emigrãrii a atins nivelul de 911.000 persoane. În intervalul
cuprins între 1846-1930, aproximativ 50 de milioane de europeni s-au stabilit
în teritoriile slab populate de peste ocean.
Începând cu mijlocul secolului al XX-lea, ceva cu totul nou intervine în
evoluþia demograficã a planetei ºi implicit a Europei. Populaþia din þãrile
dezvoltate se stabilizeazã, consemnându-se evoluþii foarte lente. Creºterea
demograficã accentuatã are loc acum în þãrile slab dezvoltate, în teritorii în
care mijloacele de subzistenþã sunt precare.
Dinamica populaþiei Europei în
Tendinþe demografice europene. Astãzi, populaþia Europei scade ºi
perioada 1650-2025
îmbãtrâneºte într-un ritm ingrijorãtor. Unii specialiºti sunt de pãrere cã fãrã un
36
aflux masiv de imigranþi, UE este în pericol sã iasã din istorie. Pe întreg
continentul, rata fertilitãþii este în prezent atât de scãzutã (10 la mie, cea mai
micã din lume), încât populaþia Europei se va reduce considerabil în urmãtorii Previziuni sumbre. ONU esti-
50 de ani. meazã cã numãrul locuitorilor
Reducerea populaþiei, combinatã cu creºterea speranþei de viaþã, poate Terrei va creºte de la 6 miliarde
avea consecinþe economice ºi politice alarmante. În Europa sunt în prezent 35 în 2000 la 8,9 miliarde în 2050.
de pensionari la 100 persoane apte de muncã, însã, potrivit actualei evoluþii Cu toate acestea, în perioada
demografice, în 2050 vor exista 75 pensionari la 100 persoane apte de menþionatã, populaþia statelor
muncã. O consecinþã a acestui fenomen va fi aceea a creºterii taxelor pentru membre UE se va micºora cu
celelalte categorii de populaþie. Îmbãtrânirea ºi reducerea populaþiei Europei 6%, de la 482 milioane la
vor afecta inevitabil ºi aspiraþia anumitor politicieni europeni de a face din UE 454 milioane locuitori. Printre
o superputere rivalã Statelor Unite. În concluzie, numãrul imigranþilor ar trebui þãrile cu un declin dramatic, în
sã fie de 5-10 ori mai mare decât în prezent numai pentru a neutraliza efectele intervalul 2000-2050, datoritã
îmbãtrânirii populaþiei din Europa. ratei reduse a fertilitãþii, sunt
menþionate Italia, cu o scãdere
de la 57,5 la 45 milioane ºi
Spania, de la 40 la 37 milioane
locuitori. Cea mai afectatã ar
putea fi Germania , care are în
prezent circa 80 milioane
locuitori ºi care ar putea ajunge
pânã la sfârºitul secolului la
25 milioane locuitori, conform
unui studiu fãcut de Deutsche
Bank.
Dinamica ratei natalitãþii în

Europa în perioada 1965-2025
37
Geografie
POPULAÞIA ROMÂNIEI
Dinamica populaþiei României în Conform datelor Consiliului Europei, România era a zecea þarã membrã,
perioada 1859-2002 (mil. loc.) dupã numãrul de locuitori (21,6 milioane). În schimb, dupã densitatea
populaþiei, România ocupã abia locul 20, cu 91 loc./kmp. În decursul
timpului, dinamica numãrului populaþiei þãrii noastre a cunoscut unele
oscilaþii fireºti, datorate unor factori naturali, politici, istorici, economici, dar
în ansamblu a fost crescãtoare (excepþie fac perioadele celor douã rãzboaie
mondiale, precum ºi sfârºitul secolului XX ºi începutul secolului XXI).
Sporul natural a cunoscut oscilaþii mari în ultima sutã de ani, fiind unul
ridicat în perioada dinaintea celui de-al doilea rãzboi mondial (14 la mie).
Dupã rãzboi, sporul natural a început sã se reducã treptat pânã în 1967
când, ca urmare a mãsurilor legislative de interzicere a avortului, a început
din nou sã creascã, ajungând la valori de 18 la mie. Dupã anul 1992,
Dinamica ratei natalitãþii României în
progresiv înregistreazã valori negative, atingând un minim de -2,5 la mie în
perioada 1988-2002
1996. ªi astãzi, sporul natural are tot valori negative (-0,6 la mie), ceea ce
va contribui, pe termen lung, la diminuarea resurselor umane ale þãrii, în
general, ºi totodatã la îmbãtrânirea progresivã a populaþiei.
În ceea ce priveºte migraþia externã, aceasta a fost o lungã perioadã
necunoscutã statistic, aºa cum o dovedesc datele recensãmântului din anul
2002. Motivul neincluderii în statistici a întregului fenomen emigraþionist a
fost caracterul sãu ilegal. Recensãmântul din anul 2002 a revelat cã din
totalul de 815 mii persoane emigrate în perioada ianuarie 1990 - ianuarie
2002, numai 257 mii persoane au emigrat legal. Fenomenul de fapt a fost
mult mai amplu, apreciindu-se cã peste 3 milioane de români ºi-au pãrãsit
Structura etnicã a României (2002)
þara, majoritatea din motive economice. Migraþia externã, fie ea definitivã sau
Români-89,5%
temporarã, va avea, prin caracteristica de selectivitate pe vârste ºi sexe,
Maghiari-6,6%
influenþe profunde pe termen mediu ºi lung asupra populaþiei þãrii, iar pe
Romi-2,5%
termen scurt asupra coeziunii familiilor din zonele de emigrare masivã.
Germani- 0,3%
Ucraineni-0,3% Sporul natural al României (2006)
Ruºi lipoveni-0,2%
Turci-0,2%
Tãtari-0,1%
Sârbi-0,1%
Slovaci-0,1%
Structura pe sexe a populaþiei

României (2002)
38
SISTEMUL URBAN EUROPEAN
Primele oraºe europene au apãrut în spaþiul antic mediteranean ºi s-au Megalopolisul European
extins mai târziu ºi în zonele atlantice ºi central-europene. În timpurile moder- cuprinde peste 100 de oraºe,
ne are loc o veritabilã explozie urbanã, ceea ce face ca oraºul sã fie una dintre fiecare având cel puþin 100.000
trãsãturile definitorii ale civilizaþiei europene contemporane. de locuitori. El se desfãºoarã din
Sistemul urban european are ca bazã oraºul propriu-zis, caracterizat Anglia pânã în nordul Italiei, pe
printr-o mare concentrare de populaþie, construcþii, dotãri ºi infrastructurã circa 1.000 km lungime. În
tehnicã, ca ºi prin funcþii variate, poziþie privilegiatã în producerea ºi schimbul cadrul Megalopolisului
de valori ºi printr-un anumit teritoriu (hinterland). Deºi în mod obiºnuit se European se remarcã douã
vorbeºte de oraºe, în fapt statisticile se referã, mai ales în cazul oraºelor mari, regiuni urbane foarte întinse:
la “ariile metropolitane”, care includ nu numai oraºul propriu-zis, ci ºi vastele Randstad - Holland, din Olanda,
spaþii locuite din împrejurimi. ºi regiunea Ruhr - Valea Rinului,
Metropolele sunt oraºe multimilionare care exercitã o atracþie a populaþiei din Germania.
atât din interiorul þãrii, cât ºi din afara ei. Un fenomen caracteristic epocii
actuale îl reprezintã formarea megalopolisurilor.
Marile aglomeratii urbane ale Europei
39
Geografie
EUROPA
ORAªUL PARIS – CARACTERIZARE GEOGRAFICÃ

Paris - date statistice
Suprafaþa: 105 kmp (Marele Oraºul Paris, capitala Franþei ºi una dintre cele mai mari metropole
Paris 1830 kmp); europene, a fost înfiinþat în secolul 3 î.Hr. de celþi, pe o insulã de pe fluviul
Populaþia: 2,2 mil loc. (Marele Sena, la circa 375 km în amonte de gurile de vãrsare ale fluviului în Marea
Paris 10,1 mil. loc.); Mânecii. Cucerit de romani, oraºul este numit Luteþia. Oraºul modern s-a
Densitatea: 20.500 loc./ kmp extins de pe aceastã insulã (Ile de la Cite) pe ambele maluri ale Senei. Astãzi
(Marele Paris 4500 loc./kmp) ocupã o poziþie centralã în bogata regiune agricolã cunoscutã ca Bazinul
Parisului.
Localizarea Parisului la rãscruce de rute fluviale ºi terestre semnificative
atât pentru Europa, dar în mod special pentru Franþa, a avut o covârºitoare
influenþã asupra dezvoltãrii sale. Vechiul nucleu de pe Ile de la Cite constituie
centrul religios ºi laic al întregii Franþe. Malul stâng al Senei (Rive Gauche) a
fost în mod tradiþional sediul vieþii intelectuale, iar malul drept (Rive Droite)
conþine inima vieþii economice a oraºului.
Prin poziþia sa în partea de vest a Franþei ºi într-o câmpie relativ apropiatã
de mare, Parisul beneficiazã de influenþele Curentului Golfului, având o
Paris. Turnul Eiffel mãsoarã 320 m
climã moderat temperatã. Vremea poate fi totuºi foarte schimbãtoare, în
înãlþime. Pânã în anul 1931 a fost cea mai
special iar-na ºi primãvara, când vântul este ascuþit ºi rece. Temperatura
inaltã construcþie din lume. Din galeria
medie anualã este de 12°C; media în iulie este de circa 19°C , iar în
turnului se vãd împrejurimile pe o razã de
ianuarie este de circa 3°C.
70 km.
Oraºul este înconjurat de pãduri de stejar ºi fag. Acestea sunt
denumite “plãmânii Parisului” întrucât ajutã la purificarea aerului din
aceastã regiune puternic industrializatã.
Economia este dominatã de servicii (73% din locurile de muncã),
cele mai performante domenii fiind asigurãrile, sectorul bancar, editurile,
presa, comerþul cu ridicata ºi cu amãnuntul, turismul (20 milioane
vizitatori anual), mesteºugurile (confecþii, bijuterii, mobilã, mecanicã de
precizie). Totodatã este cel mai mare port fluvial al Franþei ºi deþine un
sfert din producþia industrialã a þãrii. Este nod major de comunicaþii, cu
11 magistrale feroviare, 25 de autostrãzi ºi magistrale rutiere ºi douã
aeroporturi. În ceea ce priveºte turismul, monumentele arhitectonice ºi
atmosfera generalã a “oraºului iubirii” transformã capitala Franþei în cea
mai vizitatã metropolã din lume.
ORAªUL LONDRA - CARACTERIZARE GEOGRAFICÃ
Situatã în partea de SE a Angliei, pe ambele maluri ale Tamisei, la

aproape 80km distanþã de locul unde fluviul se varsã în Marea Nordului,
Londra, capitala Marii Britanii, reprezintã principalul centru economic ºi
cultural al þãrii ºi un important centru financiar (al treilea pol al pieþei
financiare mondiale dupã New York ºi Tokyo).
Originea numelui oraºului nu este cunoscutã cu precizie. Se
40
presupune cã provine de la cuvintul celtic Liindin care înseamnã “casa întãritã
de pe lac”. În anul 43 d.Hr., romanii înfiinþeazã oraºul Londinium pe locul unui
vechi fort celtic, construind un port ºi înconjurând aºezarea cu un zid de Londra - date statistice
apãrare ale cãrui ruine se pot observa ºi astãzi. Suprafaþa: 1597 kmp;
Londra are trei accepþiuni urbane: City of London (2,6 kmp), în care Populaþia: 8,5 mil. loc. (în aglo-
locuiesc circa 9000 persoane ºi care constituie centrul administrativ, financiar meraþia urbanã);
ºi turistic; Marea Londrã (1280 kmp), cu 7,4 milioane de locuitori ºi Densitatea: 4.700 loc./kmp
aglomeraþia urbanã londonezã, cea mai mare din Europa, în care trãiesc
peste 12 milioane de oameni.
În prezent, Londra este centrul Londra. London Bridge.
administrativ al þãrii, reºedinþa reginei,
precum ºi sediul Guvernului, al
Parlamentului ºi al puterii
judecãtoreºti.
În City se aflã bursa londonezã ºi
îºi au sediul cele mai mari bãnci
britanice, bursa de mãrfuri, birourile
marilor concerne mondiale ºi pieþele
de gros. De asemeni aici sunt cele mai
mari atracþii ale oraºului: catedrala Sf.
Paul, Turnul Londrei, faimoasele
teatre londoneze, celebrele parcuri
Hide Park, Regent Park ºi Park Green.
Clima Londrei este influenþatã de
vânturile de vest ºi de curentul cald al
Atlanticului de Nord. Masele de aer
umed, aduse de vântul de vest, menþin
o umiditate accentuatã în atmosferã.
Ploile ajung la valori de 700-800 mm, iar diferenþele de temperaturã între
anotimpuri variazã între medii de 16°C vara ºi 4°C iarna. Bruxelles - date statistice
Suprafaþa: 162 kmp;
Populaþia: 140.000 loc. (aglo-
meraþia urbanã: 2 mil. loc.);
ORAªUL BRUXELLES - CARACTERIZARE GEOGRAFICÃ Densitatea: 6.272 loc./kmp
Considerat, nu fãrã motiv, capitala Vechiului Continent, oraºul Bruxelles

este situat în centrul geografic al Europei Occidentale, reprezentând inima
acestei regiuni geografice.
Aºezat în centrul Belgiei, la aproximativ 100 km de litoralul atlantic, oraºul
are o climã caracterizatã de veri rãcoroase (temperatura medie este de 19-
o
20 C), ierni blânde ºi precipitaþii bogate aduse de vântul de vest.
Centrul Bruxelles-ului este locuit în majoritate de valoni, vorbitori de limbã
francezã, în timp ce cartierele mãrginaºe, cu vile, sunt locuite de flamanzi,
care sunt vorbitori de limbã olandezã. În plus, existã ºi importante colonii
strãine (de exemplu, italieni).
41
Geografie
Pe lângã rolul de capitalã a Belgiei, Bruxelles-ul
îl îndeplineºte ºi pe acela de capitalã a Uniunii
Europene. De aceea, cele mai importante instituþii
ale UE îºi au sediul aici (Sediul Comisiei Europene,
al Consiliului Europei ºi al unei camere a
Parlamentului European).
Tot aici se aflã Sediul NATO, al cãrui cartier
general se aflã într-o suburbie a oraºului numitã
Evere, ºi Sediul Euratomului. De altfel, unul dintre
simbolurile oraºului Bruxelles este uriaºul model al
atomului, construcþie din fier având o înãlþime de
103 m, realizatã în 1958 cu ocazia Expoziþiei
Mondiale.
Oraºul este celebru ºi datoritã dantelelor de
Brabant, arta dantelãriei luând naºtere în a doua
Bruxelles. Euratom. jumãtate a secolului al XV-lea.
ORAªUL ROMA - CARACTERIZARE GEOGRAFICÃ
Roma, capitala regiunii Latium ºi a Republicii Italia, denumitã ºi “Cetatea

Roma - date statistice Eternã”, reprezintã leagãnul istoriei europene, un oraº reprezentativ al
Suprafaþa: 1.508 kmp; antichitãþii, al evului mediu creºtin ºi al Renaºterii italiene.
Populaþia: 2,8 mil. loc. (aglo- Situat într-o câmpie litoralã, pe Valea Tibrului (Tevere), oraºul are un climat
meraþia urbanã: 3,8 mil. loc.); mediteranean, caracterizat vara prin temperaturi maxime ce pot ajunge pânã
Densitatea: 4.377 loc./kmp la 40°C ºi precipitaþii puþine, iar iarna cu valorii medii ce variazã între 8 ºi 25°C,
uneori mai scãzute, ca urmare a pãtrunderii unor mase de aer rece aduse de
mistral sau de bora, vânturi care bat dinspre zona montanã.
Roma a devenit capitala Italiei în anul 1871, ceea ce a pus bazele unei
dezvoltãri economice susþinute. Dezvoltarea economicã nu a putut anihila
disparitãþile sociale. Mai mult, în anumite cazuri le-a adâncit. În timpul
Roma. Il Vittoriano. regimului fascist al lui Benito Mussolini, dar ºi în
primii ani dupã cel de-al doilea rãzboi mondial,
în centrul Romei se construiau palate,
monumente impozante, se lãrgeau strãzi, în
timp ce la periferia oraºului apãreau cartiere
sãrace, insalubre, care au crescut tot mai mult
în dimensiuni, mai ales datoritã imigraþiei
populaþiei din sudul Italiei. Roma se confrunta
astfel cu problemele sociale cu care alte
metropole europene se confruntaserã deja cu
câteva decenii înainte.
Astãzi, Roma se detaºeazã prin funcþiile
sale turistice, de comerþ, culturale ºi de servicii
ºi mai puþin prin funcþiile industriale (doar 23%
dintre locuitori lucreazã în industrie ºi în
sectorul de producþie).
42
ROMÂNIA
Dimensiuni demografice ºi
ORAªUL BUCUREªTI economice. Municipiul Bucureºti
este cel mai mare oraº al
Bucureºti, capitala României, are statut de unitate administrativã aparte României, având o populaþie de
(asemãnãtoare judeþului), fiind cel mai mare ºi mai important centru politic, 1.921.751 locuitori, cu o
economic, financiar-bancar, comercial, cultural-ºtiinþific, de învãþãmânt, de densitate de 8075 loc./kmp. Din
transport, informaþional, sportiv ºi turistic al þãrii. totalul populaþiei, 18,4% este
Localizare. Oraºul se aflã situat în S-SE României, în Câmpia Vlãsiei, la populaþie tânãrã, de cel mult 18
90 m altitudine, pe râurile Dâmboviþa ºi Colentina, aproximativ la aceeaºi ani, iar 18,8% este populaþie de
latitudine cu oraºele Belgrad, Genova, Bordeaux ºi Ialta. Are o suprafaþã de 60 de ani ºi peste. Rata
228 kmp, cu plan radiar concentric ºi este împãrþit în ºase sectoare. natalitãþii a fost în 2002 de 7,7
Relieful pe care se situeazã oraºul Bucureºti este format din interfluvii la mie, iar cea a mortalitãþii 11,1
largi, netede, cu aspect de câmpuri, ce coboarã pe direcþia NNV-SSE. Relieful la mie, rezultând astfel un spor
este dominat de mai multe coline (martori de eroziune ai Dâmboviþei), printre natural negativ de -3,4 la mie.
care se remarcã dealurile Cotroceni, Spirii, Filaret, Belu, Vãcãreºti etc). Din punct de vedere economic
Clima are uºoare nuanþe excesive ºi diferenþieri ale valorilor termice ca este cel mai important centru al
urmare a încãlzirii suplimentare a reþelei stradale, a arderilor de combustibil þãrii, având funcþii complexe.
industrial ºi casnici, a radiaþiei exercitate de zidurile clãdirilor, asfaltului,
acoperiºurilor din tablã etc. Valorile temperaturii medii anuale sunt între 10,5
ºi 12°C. Verile sunt caniculare ºi deseori secetoase, iar iernile reci ºi însoþite
frecvent de viscole. Cantitatea de precipitaþii este de 600 mm anual, cele mai
mari valori înregistrându-se în perioada mai-iulie, ploile având caracter
torenþial.
Hidrografia. Prin centrul oraºului trece Dâmboviþa, care strãbate oraºul pe
direcþia NV-SE, pe circa 22 km. Cursul sãu a fost Bucureºti. Ateneul Român.
amenajat în 1865, rectificat ºi canalizat în 1880-
1882, ºi complet modernizat ºi regularizat în 1985-
1987.
Valea Colentinei dreneazã partea de N-NE a
Bucureºtiului pe o distanþã de 33 km, având o luncã
îngustã, dar bine conturatã, maluri abrupte ºi nu
prea înalte (7-12 m).
Aspecte urbanistice. De-a lungul existenþei
sale istorice, Bucureºtiul a fost supus unor
permanente modificãri, survenite mai ales dupã
1965, care au culminat cu demolarea unei mari
porþiuni din zona central istoricã ºi construirea unui
nou centru politico-administrativ, dominat de actualul
Palat al Parlamentului, Bulevardul Unirii ºi de
numeroase blocuri standard pentru locuit.
Ultimii ani au adus o dezvoltare edilitarã explozivã, prin apariþia de noi
cartiere, atât în interiorul oraºului, cât ºi în zonele limitrofe.
43
Geografie
ORAªUL BRAªOV
Dimensiuni demografice ºi Localizare. Braºovul este situat în depresiunea Bârsei, la 520-650 m

economice. Populaþia altitudine, la poalele masivului Tâmpa ºi ale prelungirilor nordice ale masivului
Braºovului este de 314.225 loc. Postãvaru, având o suprafaþã de 73,6 kmp.
(densitatea: 4.269 loc./kmp). Industria construcþiilor de maºini are cea mai mare pondere în producþia
Este un mare nod feroviar ºi globalã industrialã a oraºului, urmatã de chimie, textile, prelucrarea lemnului,
rutier ºi al doilea centru pielãrie ºi încãlþãminte, materiale de construcþii etc. Braºovul este ºi un
industrial al þãrii, dupã important centru universitar ºi beneficiazã de un fond arhitectonic de o valoare
Bucureºti. inestimabilã (Piaþa Sfatului, Biserica Neagrã, Turnul Alb, Biserica Bartolomeu,
Biserica Sf. Nicolae etc.).
Prima menþiune documentarã dateazã din anul 1234, când localitatea
apare înscrisã în Catalogus Minivensis cu numele de Corona - varianta
latinizatã a numelui dat de cãtre fondatorii sãi saºi, care l-au numit Kronstadt
(Oraºul Coroanei). Mai târziu, în documente apar ºi alte denumiri precum
Brassovia (1251), Barasu (1252), Braso (1328), Brassov (1331). În secolele
XIV - XVIII a fost principalul centru comercial ºi meºteºugãresc din SE
Europei. În secolul XIX cunoaºte o rapidã industrializare, devenind unul dintre
polii economici ai Transilvaniei.
Simbolul Braºovului este Biserica Neagrã, o impozantã bisericã evan-
ghelicã datând din sec. XVII, iar cea mai cunoscutã zonã este Piaþa Sfatului.
Dupã 1989, industria Braºovului a fost drastic restructuratã, marile sale
fabrici de autocamioane, rulmenþi sau tractoare fiind reorganizate sau închise.
Dupã câþiva ani de rapidã decãdere, industria braºoveanã a reuºit sã se
refacã prin aportul masiv al investiþiilor strãine.
Braºov. Piaþa Sfatului.
Braºovul este centrul celei mai

importante zone turistice a
României. În imediata sa
apropiere se aflã zona Bran -
Moeciu (arealul cu cea mai
dinamicã dezvoltare din întreaga
þarã) ºi Poiana Braºov (una
dintre puþinele staþiuni româneºti
care ºi-au pãstrat neºtirbit
prestigiul internaþional), dar ºi
cetãþile de la Râºnov, Prejmer
sau Hãrman, ori lanþul de
staþiuni de pe Valea Prahovei.
44
ORAªUL CONSTANÞA
Localizare. Reºedinþã a judeþului cu acelaºi nume, oraºul Constanþa este Dimensiuni demografice ºi
situat în extremitatea de SE a României, în Podiºul Dobrogei de sud, pe economice. Constanþa are o
þãrmul de vest al Mãrii Negre, la o altitudine de 0,60 m. Suprafaþa oraºului este populaþie de 348.000 loc., cu o
de 57,4 kmp. Oraºul de astãzi este aºezat pe teritoriul fostei colonii comerciale densitate de 5.963 loc./kmp. Este
elene Tomis, întemeiatã în sec. VII-VI î.Hr. cel mai mare port maritim al
Relieful. Oraºul este situat într-o zonã de podiº tabular cu aspect de României ºi din Bazinul Mãrii
câmpie înaltã, având în fundament o platformã alcãtuitã din ºisturi verzi, peste Negre, cu un trafic de circa
care sunt depozite calcaroase ºi gresii de vârstã cretacicã ºi terþiarã, acoperite 80 mil. tone mãrfuri anual. În
cu o cuverturã groasã de loess. 1896 a început construcþia
Clima. Regimul climatic se caracterizeazã prin veri cãlduroase ºi portului modern Constanþa, sub
secetoase ºi ierni blânde, ca urmare a influenþei brizelor marine. Influenþa conducerea inginerului Anghel
Mãrii Negre se manifestã în sezonul cald prin scãderea uºoarã a mediilor Saligny, iar în 1909 a avut loc
termice lunare, iar în anotimpul rece prin acþiunea moderatoare care inaugurarea acestuia în prezenþa
determinã temperaturi mai puþin coborâte. regelui Carol I. În prezent,
Turismul. Constanþa are numeroase obiective istorice cum ar fi: vestigiile alãturi de vechiul port
cetãþii Tomis, edificul roman cu mozaic, moscheea, catedrala ortodoxã, funcþioneazã ºi portul Constanþa
biserica elenã Metamorfosis, catedrala ortodoxã Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel, Sud – Agigea, la Constanþa
statuia lui Ovidiu, Muzeul de Artã Popularã, Muzeul Marinei, Muzeul Mãrii ºi putând opera nave de pânã la
Muzeul de Artã. 250.000 tdw. Constanþa este
Constanþa este ºi polul turismului litoral românesc. În imediata sa importantã ºi prin ºantierul sãu
apropiere, la nord, se aflã staþiunile Mamaia ºi Nãvodari, iar în sud Eforie naval, care produce ºlepuri,
Nord, Eforie Sud, Techirghiol, Costineºti, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, cargouri ºi nave maritime de
Saturn, Mangalia, 2 Mai ºi Vama Veche. mare tonaj ºi realizeazã
reparaþii navale.
Constanþa. Cazinoul.
Constanþa este cel de-al doilea

oraº al României, dupã
Bucureºti, care a instituit în
jurul sãu o zonã metropolitanã.
Zona metropolitanã Constanþa
are o populaþie de peste
jumãtate de milion de locuitori.
45
Geografie
ACTIVITÃÞILE ECONOMICE
(CARACTERISTICI GENERALE)
Activitãþile economice desfãºurate la nivel european au caracteristici
complexe, reprezentate de:
- unificare progresivã;
- dependenþã puternicã de schimburile internaþionale;
- economii unite atât pe cale naturalã cât ºi instituþional;
- intensa specializare pe alte coordonate decât cele naþionale;
- fragmentarea ofertei, datã de mãrimea pieþei ºi de specificitatea cererii;
- fragmentarea puternicã a cererii, datã de diversitatea culturalã;
- puternica eterogenitate a serviciilor;
- costuri de producþie mari (mai mari decât cele din SUA sau Japonia);
- grad de competitivitate ºi productivitate inferior industriilor asiatice
sau ale S.U.A.
Principalii parteneri comerciali ai României
46
Politici economice naþionale sau politici europene? Aderarea
României la UE presupune, spre exemplu, printre altele, renunþarea la
prerogativele naþionale de bazã în materie de stabilire ºi aplicare de politici
economice, dar aceastã renunþare nu este un simplu act de transfer de
prerogative, deoarece priveºte capacitatea unei economii de a-ºi
compatibiliza funcþionarea cu un alt spaþiu (UE), fãrã costuri excesive, de o
parte ºi de alta.
Excedent ºi deficit comercial în raport cu partenerii europeni. În
domeniul industriei chimice, România înregistreazã un clar deficit comercial
faþã de partenerii europeni, în condiþiile în care volumul importurilor a rãmas
constant, în timp ce exporturile au scãzut la jumãtate în ultimii cinci ani.
Materialele plastice, celuloza ºi hârtia produse în România sunt slab
performante, ceea ce le face din ce în ce mai puþin cerute la export. Industria
lemnului înregistreazã un excedent vizibil, bazat nu doar pe creºterea calitãþii
produselor finite (datoratã investiþiilor în tehnologie ºi atragerii de capital), ci
exploatãrii adeseori agresive a pãdurilor. Industria încãlþãmintei ºi industria
textilã au, la rândul lor, o competitivitate destul de ridicatã, actualmente aceste
ramuri reprezentând 32,43% din totalul exportului. Industria sticlei ºi ceramicii
are în schimb de pierdut datoritã competitivitãþii reduse, nereuºind sã facã faþã
concurenþei producãtorilor din sud-estul Asiei. În domeniul industriei
metalurgice, evoluþia este fluctuantã. Predominã la export produsele
energofage, în detrimentul celor care înglobeazã înaltã tehnologie.
Un eveniment al exporturilor l-a cunoscut industria construcþiilor de maºini,
prin exportul de automobile. În declin, însã, este agricultura, care reuºeºte sã
vândã din ce în ce mai puþine produse în Europa ºi mai ales în spaþiul UE.
În ceea ce priveºte relaþiile cu partenerii din afara spaþiului UE, se remarcã
volumul mare al importurilor din þãri precum Rusia ºi Ucraina, de unde
România aduce în special petrol, gaze naturale ºi minereuri.
47
Geografie
INDUSTRIA ENERGIEI ELECTRICE LA NIVEL
EUROPEAN ªI ÎN ROMANIA
De o importanþã vitalã pentru dezvoltarea economico-socialã a lumii

contemporane, energia electricã este indispensabilã tuturor sectoarelor de
activitate. În plus, îmbunãtãþirea standardului de viaþã este direct legatã de
consumul de energie electricã.
STRUCTURA PRODUCÞIEI DE ENERGIE ELECTRICÃ
În funcþie de sursele primare energetice utilizate, se disting mai multe tipuri

de centrale electrice: termocentrale, hidrocentrale, centrale nuclearoelectrice,
geotermice, mareemotrice, eoliene, solare etc.
Termocentralele funcþioneazã pe baza combustibililor fosili (pãcurã, gaz
metan, cãrbune), prezentând avantajul de a fi construite cu investiþii relativ
mici ºi de a avea o ritmicitate în funcþionare, ceea ce explicã parþial faptul cã
acestea încã predominã în producþia mondialã de energie electricã.
Repartiþia geograficã este influenþatã de tipul de combustibil folosit. Cele
mai multe termocentrale sunt amplasate în bazinele carbonifere (bazinul
Moscovei, Ruhrului, Sileziei Superioare, Motru-Rovinari etc.). În þãrile
dependente de piaþa externã a combustibilului (Franþa, Italia etc.) acestea
sunt amplasate în zonele portuare.
Principalele centrale electrice din Europa

Alternative energetice
Centralele mareemotrice
valorificã forþa mareelor cu
amplitudine ridicatã. Centrale
mareemotrice funcþioneazã în
Franþa (La Rance), Marea
Britanie. Preþul energiei
electrice obþinutã astfel este
compatibil cu cel al
termoenergiei bazate pe cãrbuni
inferiori.
Alte surse de energie sunt
energia solarã, hidrogenul,
biomasa, fenomenul de conversie
marinã, energia valurilor ºi a
curenþilor oceanici.
48
Hidrocentralele utilizeazã forþa apelor curgãtoare, pe care o transformã în
energie electricã. Cele mai favorabile puncte pentru captarea energiei
hidraulice sunt pragurile, cataractele, cascadele ºi defileele adânci. Þãri cu
pondere însemnatã a hidroenergiei sunt: Norvegia, Austria, Elveþia, Suedia
etc. Hidrocentralele din Europa au de regulã puteri instalate care nu depãºesc
1500 MW. Excepþie fac hidrocentrala de pe Dunãre de la Porþile de Fier I ºi
marile hidrocentrale de pe Volga, Nipru ºi Don. Acestea sunt, de altfel ºi fluviile
europene cu cele mai impresionante amenajãri hidroenergetice. Pe Volga
funcþioneazã 13 hidrocentrale, între care Kuibâºev ºi Volgograd, cu o putere
instalatã de aproape 14.000 MW, pe Nipru ºase hidrocentrale, iar pe Dunãre
douã - Porþile de Fier I, cu 2050 MW, ºi Porþile de Fier II, cu 880 MW. În
România, amenajãri hidroenergetice importante sunt pe râurile Lotru (Lotru –
Ciunget - 550 MW), Argeº (Vidraru) , Bistriþa (Stejaru), Someº (Mãriºel), Olt,
Sebeº etc.
Principalele þãri producãtoare de energie electricã din Europa
49
Geografie
Centralele nuclearoelectrice folosesc metalele radioactive, furnizând
energie electricã pe douã cãi: prin fisiune nuclearã ºi prin fuziune nuclearã.
În România funcþioneazã expe- Multe state europene au pondere însemnatã a energiei nucleare în balanþa de
rimental o centralã eolianã la energie primarã: Franþa (75%), Belgia (67%), Suedia (45%), Elveþia (38%),
Topolog, în judeþul Tulcea, ca Bulgaria (27%) etc. În România, primul reactor nuclear de la Cernavodã a
parte a unui viitor parc eolian. intrat în funcþiune în 1996, având o putere instalatã de 730 MW ºi furnizând
10% din producþia de energie electricã a þãrii.
Centralele geotermice valorificã energia caloricã emanatã de câmpurile
geotermice din regiunile cu vulcanism activ ºi energia apelor calde provenite
din interiorul pamântului. Aceastã sursã de energie primarã s-a remarcat dupã
criza petrolului, centrale geotermice existând ºi în þãri europene. De altfel,
primele centrale geotermice s-au construit în Italia ºi Islanda. Ponderea
energiei obþinute pe aceastã cale este însã modestã. În România, ape termale
ascensionale sunt localizate în vestul þãrii, la Oradea, Geoagiu ºi Bãile
Herculane.
Centralele eoliene valorificã energia furnizatã de vânt. Centrale eoliene
funcþioneazã astãzi în Marea Britanie, Germania, Olanda, locurile favorabile
fiind pe insule, þãrmuri ºi în zonele montane, unde frecvenþa ºi intensitatea
vântului este mai ridicatã.
Principalele centrale electrice din România.
50
SISTEME DE TRANSPORT ÎN EUROPA
Politica UE în domeniul
Transportul are o semnificaþie deosebitã pentru relaþiile economice, politice sistemelor de transport.
ºi culturale dintre þãrile lumii, servind ca instrument de legãturã între acestea. Principiile fundamentale ale
Transportul faciliteazã accesul la resursele naturale ºi stimuleazã Politicii Comune de Transport
schimburile comerciale. sunt definite încã din 1957 prin
Infrastructura de transport cuprinde strãzile, autostrãzile, cãile ferate, Tratatul de la Roma:
canalele navigabile, culoarele de zbor, conductele etc., dar ºi terminalele La începutul anilor ‘90, au fost
(aeroporturile, staþiile feroviare, autogãrile etc.), mijloacele de transport înregistrate progrese în ceea ce
(trenuri, vapoare, aeronave, autovehicule etc.), împreunã cu toate aspectele priveºte liberalizarea ºi armo-
ce þin de proiectare, construcþie, diagnozã ºi exploatare a autovehiculelor, nizarea politicilor de transport.
trafic rutier, management. S-a pus problema dezvoltãrii
infrastructurii (reþelele trans-
INTEGRAREA SISTEMELOR DE TRANSPORT DIN europene Networks ºi TEN) dar
ROMÂNIA ÎN REÞELELE EUROPENE ºi impactul negativ asupra me-
diului, siguranþa transporturilor,
Principala problemã cu care se confruntã sistemele noastre de transport protecþia socialã, relaþiile
este legatã de dependenþa exageratã de utilizarea mijloacelor de transport externe ºi politicile de taxare.
poluante ºi aglomerate. În septembrie 2001 s-au propus
România se gãseºte într-un amplu proces de punere în practicã ºi de mãsuri pentru revizuirea politicii
dezvoltare a unor programe de transport în acord cu standardele UE. Au fost de transport, astfel încât aceastã
investite fonduri semnificative în urmãtoarele domenii prioritare: activitate sã devinã mai
- în transportul rutier: soluþii privind tehnologia, siguranþa ºi legislaþia eficientã, evitându-se pierderile
mediului înconjurãtor; economice cauzate de ambute-
- în transportul feroviar: ameliorarea organizãrii ºi finanþãrii companiilor iaje, poluare ºi accidente. În
feroviare, simultan cu coordonarea serviciilor din statele membre; anul 2005 a intrat în vigoare
- în transportul aerian: soluþii privind siguranþa ºi organizarea infrastructurii; noul cod rutier, care prevede
- în transportul maritim: întãrirea legislaþiei de securitate a UE. sancþiuni mai drastice pentru a
Dezvoltarea sistemelor de transport ºi alinierea la standardele europene facilita circulaþia pe drumurile
este motivatã de necesitatea racordãrii coerente a reþelei noastre la reþeaua naþionale.
europeanã ºi corelarea proiectelor de dezvoltare ale României cu cele din
þãrile vecine.
TRANSPORTURILE ÎN ROMÂNIA
Transporturile feroviare. Pentru realizarea compatibilitãþii reþelei

feroviare româneºti cu cea a UE sunt necesare urmãtoarele mãsuri:
a. integrarea României în coridoarele transeuropene IV (Berlin – Arad –
Braºov – Bucureºti – Constanþa – Istanbul), IX (Helsinki – Moscova – Kiev –
Chiºinãu – Bucureºti – Plovdiv), respectiv Berlin – Timiºoara – Calafat – Sofia
– Salonic.
b. alinierea tehnicã a infrastructurii la trenurile de mare vitezã TER
c. extinderea reþelei trenurilor Intercity;
d. crearea unor servicii la standardele europene;
e. introducerea trenurilor expres de noapte pe rutele lungi interne ºi
internaþionale.
51
Geografie
Reþeaua româneascã de cãi ferate este formatã din nouã magistrale, care
leagã Bucureºtiul de cele mai importante zone ale þãrii, la care se adaugã
numeroase linii principale ºi secundare, exploatate atât pentru traficul de
România. infrastructura persoane, cât ºi pentru cel de mãrfuri. Magistralele feroviare româneºti sunt:
feroviarã publicã. M1 - Bucureºti - Craiova - Timiºoara (se continuã spre Belgrad prin
- lungime reþea- 11.380 km; Stamora-Moraviþa);
- reþea electrificatã - 3971 km; M2 - Bucureºti - Arad - Curtici (se continuã spre Budapesta - Praga - Berlin
- densitate reþea - 48 km la sau Budapesta - Viena - München - Strassbourg - Paris) (Coridorul IV
1000 kmp teritoriu; european);
- staþii de cale feratã - 1419; M3 - Bucureºti - Braºov - Oradea (se continuã spre Budapesta prin
- triaje de cale feratã - 21; Episcopia Bihorului) (Coridorul IV european);
- poduri - 4236; M4 - Bucureºti - Braºov- Satu Mare;
- tuneluri (nr./km) - 211/63 M5 - Bucureºti - Ploieºti - Suceava (se continuã spre Kiev - Varºovia -
Moscova prin Vicºani) (Coridorul IX european);
M6 - Bucureºti - Iaºi - Ungheni (spre Moscova - Coridorul IX);
M7 - Bucureºti - Fãurei - Galaþi, spre Ucraina;
M8 - Bucureºti - Constanþa, spre Bulgaria prin Vama Veche;
M9 - Bucureºti - Giurgiu, spre Bulgaria, Turcia, Orientul Apropiat - Coridorul
IV ºi IX.
Transporturile rutiere. Infrastructura rutierã în România nu corespunde
în totalitate standardelor europene, deºi este cunoscut faptul cã dintre toate
tipurile de transport, cel rutier a înregistrat cea mai mare ratã de dezvoltare. În
prezent se urmãreºte luarea unor mãsuri de întreþinere ºi reparaþii în vederea
racordãrii reþelei rutiere naþionale la marile coridoare europene IV, VII ºi IX. O
infrastructurã de transport eficientã, conectatã la reþeaua europeanã de
transport, contribuie la creºterea competitivitãþii economice, faciliteazã
integrarea în economia europeanã ºi permite dezvoltarea de noi activitãþi pe
piaþa internã. În proiectele de reabilitare privind transportul rutier, România are
în vedere construcþia ºi modernizarea a cinci autostrãzi:
A1- Nãdlac - Arad - Deva - Sibiu - Piteºti - Bucureºti, estimatã sã fie gata
în 2014; segmentul Bucureºti - Piteºti este deja terminat. (lungimea totalã a
autostrãzii A1 va fi de 620 km, din care sunt în folosinþã 113 km);
A2 - Bucureºti - Constanþa, cu o lungime finalã de 225 km, din care 70%
sunt deja daþi în folosinþã (tronsonul Bucureºti - Cernavodã); finalizare
estimatã pentru anul 2010;
A3 - Borº - Cluj-Napoca - Sighiºoara - Braºov - Bucureºti (lucrãri demarate
în 2004, finalizare estimatã pentru 2012);
A4 - Iaºi - Piatra Neamþ - Târgu Mureº (în proiect, finalizare estimatã
pentru 2020);
A5 - Albiþa - Focºani - Ploieºti (în proiect, finalizare estimatã pentru 2016).
Transporturile aeriene au cunoscut o importantã dezvoltare, determinatã

de creºterea economiei, de implicarea tot mai activã a României în schimbul
internaþional de mãrfuri ºi în turismul internaþional.
Principala companie aerianã româneascã este TAROM care a fost
52
53
Geografie
restructuratã pentru a deveni mai competitivã pe piaþã. Acesteia i se alãturã
un numãr de companii particulare mai mici.
Principalele aeroporturi internaþionale ale României sunt: Bucureºti -
Otopeni, Timiºoara, Arad, Constanþa - Mihail Kogãlniceanu, Satu Mare, Cluj-
Napoca, Suceava ºi Sibiu. O serie de aeroporturi deservesc traficul intern:
Oradea, Baia Mare, Târgu Mureº, Bacãu, Tulcea ºi Caransebeº.
Transporturile navale. Transportul maritim este asigurat prin cele trei

porturi la Marea Neagrã (Constanþa, Mangalia ºi Midia), precum ºi prin
porturile fluvial-maritime de la Dunãre (Brãila, Galaþi, Tulcea ºi Sulina), care au
caracteristici tehnice ce permit accesul navelor maritime.
Capacitatea de trafic a portului Constanþa este de cca. 105 mil. tone pe an.
Traficul de mãrfuri derulat a fost de 37,5 milioane tone în 2005. Portul se
desfãºoarã pe o suprafaþã de 1312 ha ºi un acvatoriu portuar de 2614 ha.
Infrastructura portului cuprinde o reþea de cheiuri de 29,83 km, cu adâncimi la
dane de 19 m, putându-se asigura accesul navelor de capacitate maximã de
165.000 tdw pentru mãrfuri în vrac ºi a navelor de 250.000 tdw tancuri ºi
pentru mãrfuri lichide.
Transportul fluvial se realizeazã pe Dunãre unde sunt amenajate 30

porturi ºi puncte de încãrcare, cu o capacitate totalã de trafic de 52 mil. tone
pe an. În anul 2005, transportul fluvial a fost realizat în proporþie de 95,5% cu
nave private.
MEDIU ÎNCONJURÃTOR ªI
PEISAJE
Mediu înconjurãtor sau mediu Mediu înconjurãtor ºi peisaj. Mediul înconjurãtor reprezintã totalitatea
geografic? Noþiunea de mediu elementelor naturale ºi antropice care înconjoarã omul, elemente
înconjurãtor este sinonimã cu interconectate prin fluxuri de energie ºi materie. Noþiunea de peisaj are un
cea de mediu geografic, fiind o înþeles similar, indicând un tip de mediu care se delimiteazã de altele prin
exprimare antropocentristã a caracteristici relativ comune ºi omogene într-un spaþiu dat.
acesteia. Influenþa omului asupra mediului. Europa a fost locuitã de timpuriu,
populaþia continentului crescând în mod constant ºi exercitând presiuni tot mai
mari asupra mediului înconjurãtor. Toate componentele acestuia au suferit
modificãri majore de-a lungul timpului. Relieful continentului a fost afectat
direct de exploatarea minereurilor ºi diferite amenajãri pentru construcþii,
solurile au suferit degradãri severe din cauza poluãrilor accidentale, dar ºi a
utilizãrii de substanþe chimice în agriculturã, apele subterane au fost
supraexploatate. La ora actualã se apreciazã cã 14% din emisiile globale de
dioxid de carbon provin din Europa de Vest. Impactul activitãþilor antropice
asupra mediului înconjurãtor a atins apogeul în anii 1960-1970.
Divizarea continentului în douã blocuri politice antagonice s-a reflectat ºi în
starea mediului înconjurãtor. În þãrile vestice, impactul antropic se manifesta
54
prin creºterea accentuatã a numãrului de autovehicule, prin utilizarea
îngrãºãmintelor chimice în agriculturã ºi prin activitãþi industriale dinamice. În
þãrile blocului comunist, se urmãrea industrializarea rapidã, iar exploatarea Cu toate cã este un continent cu
resurselor naturale nu þinea cont de problemele mediului. Dacã þãrile vestice o suprafaþã redusã, lungimea
au început sã ia mãsuri de protecþie încã din deceniile 1970 -1980, o politicã coastelor europene este foarte
de mediu comunã pentru cea mai mare parte a continentului a putut fi mare, iar gradul de locuire a
conceputã ºi implementatã abia din anii 1990, odatã cu procesul de extindere regiunilor costiere a fost mereu
a Uniunii Europene. foarte ridicat.
Mediul natural ºi mediul antropic. Din punct de vedere al nivelului de Explicaþi care sunt avantajele
modificare a caracteristicilor originale, se disting douã tipuri majore de mediu economice ale locuirii în zonele
înconjurãtor: natural ºi antropic. În Europa se înregistreazã unul dintre cele costiere. Reamintim cã mediul
mai ridicate nivele de antropizare de pe planetã, puþine regiuni de pe continent costier include litoralul ºi
conservându-se încã în stare naturalã. Omul a ajuns în cele mai puþin platforma continentalã.
accesibile locuri de pe continent. De exemplu, în Alpi existã ºosele la înãlþimi
de peste 3.800 m. Prin emisiile de gaze ºi prin deversarea de substanþe
rezultate din activitãþile sale curente în apele
curgãtoare, omul influenþeazã indirect ºi cele mai Peisaj litoral puternic modificat antropic, la Nisa, într-un
îndepãrtate puncte ale continentului. În prezent, limita mediul subtropical mediteranean
dintre mediul natural ºi cel antropic este în Europa mai
degrabã convenþionalã.
Tipuri de mediu natural. La nivel planetar, mediul
înconjurãtor se divide în trei tipuri majore de mediu,
legate în primul rând de distribuþia uscat-apã: mediu
marin, mediu costier, mediu continental. Toate cele trei
tipuri de mediu sunt bine reprezentate la nivel
european.
În funcþie de tipul de relaþii dintre componentele
mediului înconjurãtor, în Europa se disting
urmãtoarele medii geografice, reflectate implicit în
peisaj: mediul subtropical mediteranean (pe
coastele Mãrii Mediterane ºi în vestul Aceastã ºosea din Alpii Dolomitici (Italia) ilustreazã gradul ridicat
Peninsulei Iberice), mediul temperat oceanic de antropizare pe care l-a atins Europa
(al pãdurilor de foioase, în Europa Vesticã ºi
Centralã), mediul temperat continental (al
stepei ºi al silvostepei, în Europa Esticã),
mediul temperat rece (al pãdurilor de
conifere, în jumãtatea nordicã a Câmpiei
Ruse, Scandinavia), mediul subpolar (de
tundrã, în extremitatea nordicã a
continentului) ºi mediul montan. Toate aceste
medii se întrepãtrund în multe situaþii, având
ca rezultat o mare varietate de peisaje.
Mediul antropic poate fi împãrþit în douã
subtipuri majore: mediul urban ºi mediul
rural. Din punct de vedere al mediului
55
Geografie
înconjurãtor, diferenþierea dintre acestea constã în nivelul de modificare a
elementelor mediului. În cazul oraºelor, mediul este de cele mai multe ori
complet modificat, în timp ce în cazul aºezãrilor rurale, modificãrile sunt mai
reduse, pãstrându-se elemente naturale puþin afectate de impactul antropic.
Tipuri de mediu în România. Teritoriul României este un spaþiu în care se
regãsesc mai multe tipuri de mediu dintre cele enumerate anterior. La est ºi
sud de Carpaþi dominã mediul de stepã ºi silvostepã, în vreme ce la vest de
arcul carpatic, influenþele oceanice sunt mai accentuate. Se remarcã faptul cã
deºi influenþele climatice au un rol major în generarea unor tipuri de mediu,
relieful este un element care impune diferenþieri majore. De aceea, una din
clasificãrile tipurilor de mediu din România are la bazã relieful. Din acest punct
de vedere se disting urmãtoarele tipuri majore de mediu: mediul montan,
mediul regiunilor deluroase, mediul câmpiilor ºi podiºurilor joase ºi mediul
costier. La acestea se adaugã mediul regiunilor umede.
Mediul montan se caracterizeazã prin energie mare de relief, climat rece ºi
cu precipitaþii bogate, reþea hidrograficã permanentã, vegetaþie dominatã de
pajiºti alpine, în partea superioarã, sau de pãduri de conifere ºi de foioase.
Mediul regiunilor deluroase apare în Subcarpaþi, Podiºului Transilvaniei,
Dealurile Banatului ºi Criºanei, Podiºul Mehedinþi, Podiºul Getic ºi Podiºul
Moldovei. Altitudinile sunt curpinse, în general, între 200 ºi 800 m,
temperatura medie multianualã este curpinsã între 6 ºi 10°C, cantitãþile anuale
de precipitaþii se situeazã, în medie, între 500 ºi 800 mm, iar pãdurile de
foioase reprezintã vegetaþia caracteristicã.
Mediul câmpiilor ºi podiºurilor joase se regãseºte în Câmpia Banato-
Criºanã, Câmpia Românã ºi Podiºul Dobrogei. Energia de relief ºi altitudinile
sunt reduse, temperaturile sunt ridicate, iar precipitaþiile scad sub 600 mm.
Vegetaþia ierboasã, de stepã, în amestec cu pãduri de foioase, dau nota
caracteristicã acestui tip de peisaj. Reþeaua hidrograficã este dominatã de
cursurile mijlocii sau inferioare ale celor mai mari râuri din România (Mureº,
Olt, Argeº, Siret etc.).
Mediul costier în România. Din Mediul costier poate fi întâlnit pe litoralul românesc la Marea Neagrã,
punct de vedere fizico-geografic, având douã subtipuri: mediul deltaic ºi lagunar, la nord de Capul Midia, ºi
mediul costier cu falezã, carac- mediul costier cu falezã, între Capul Midia ºi graniþa cu Bulgaria. Acest tip de
teristic litoralului sudic româ- mediu include un relief emers ºi unul submers, se distinge prin moderaþie
nesc, se extinde ºi în Bulgaria. termicã în tot timpul anului, precipitaþii scãzute ºi înveliº biogeografic specific.
Regiunile umede includ luncile râurilor interioare, lacurile ºi mlaºtinile.
Aplicaþie. Acest tip de mediu are un caracter azonal, gãsindu-ºi locul în oricare alt tip de
Completaþi tabelul de mai jos! mediu.
Tipuri de mediu din România Principalele modalitãþi de valorificare economicã
56
REGIUNI GEOGRAFICE ÎN EUROPA

ªI ÎN ROMÂNIA
Regionarea geograficã. O regiune este o porþiune a suprafeþei terestre
care prezintã omogenitate din punctul de vedere al acelor caracteristici care o
individualizeazã faþã de teritoriile vecine. Regionarea geograficã are la bazã
omogenitatea trãsãturilor geografice, ceea ce presupune un ansamblu de
elemente care trebuie analizate integrat. Delimitarea regiunilor este dificilã
când se iau în calcul toate trãsãturile geografice (fizice ºi umane), iar când se
adaugã ºi cele administrative, aceasta devine ºi mai complicatã ºi tocmai de
aceea, de multe ori, în lucrãrile de specialitate sau în actele oficiale pot exista
mai multe versiuni.
Regiunile geografice ale Europei. Având drept criteriu poziþia geograficã,
la nivelul continentului pot fi individualizate câteva regiuni geografice de rang
Regiunile geografice ale Europei
57
Geografie
superior: Europa vesticã, Europa nordicã, Europa esticã, Europa sudicã,
Europa centralã. Din acest criteriu aparent simplu al poziþiei geografice rezultã
de fapt criterii de o mai mare complexitate (climã, vegetaþie, activitãþi
tradiþionale º.a.). Delimitarea regiunilor devine problematicã atunci se iau în
În România, regionarea calcul graniþele statelor, pentru cã nu întotdeauna teroriul unui stat se
geograficã are la bazã unitãþile încadreazã în totalitate în aceeaºi regiune delimitatã geografic. De exemplu,
majore de relief, pentru cã Franþa are caracteristici evident mediteraneene în sud, dar cum în cea mai
varietatea reliefului determinã mare parte a teritoriului caracteristicile sunt atlantice, aceasta este integratã
varietatea peisajelor. În cadrul Europei vestice. În acelaºi timp, prin cultura sa ºi limba cu origini latine, ca ºi
unitãþilor care aparþin aceleiaºi prin religia catolicã este mai degrabã compatibilã cu regiunea mediteraneeanã
trepte de relief, poziþia lor faþã vesticã. O astfel de problemã se poate pune ºi în cazul României, care în
de o anumitã influenþã climaticã accepþiunea geopoliticã este inclusã la Europa Esticã, pe când poziþia
este al doilea criteriu important geograficã o plaseazã în Europa Centralã. Cultural, în schimb, este o þarã
de individualizare. latinã, dar cu puternice influenþe balcanice.
CARACTERISTICI ALE UNOR REGIUNI

GEOGRAFICE*
DELTA DUNÃRII
Formarea Deltei Dunãrii. Delta Delta Dunãrii este situatã în sud-estul þãrii, la gurile de vãrsare ale
Dunãrii s-a format prin Dunãrii. Se detaºeazã foarte uºor de celelalte regiuni, trãsãtura cea mai
colmatarea cu aluviunile aduse evidentã fiind predominarea suprafeþelor umede (75% din suprafaþã) ºi a unei
de fluviu a unui fost golf vegetaþii specifice.
(Halmiris), fiind cea mai recentã Delta Dunãrii este o câmpie fluvialã în curs de formare. Altitudinea sa
unitate de relief a Europei (s-a maximã este de 12,4 m (pe grindul Letea), iar cea medie de 0,5 m.
format în ultimii 10.000 de ani, Uscatul deltei este format din trei tipuri de grinduri: grinduri continentale,
în Holocen). La formare ºi-au care reprezintã resturi ale uscatului predeltaic, existente în partea de nord
adus contribuþia mai mulþi (grindurile Chilia, Stipoc); grinduri fluviatile, situate de-a lungul braþelor, ºi
factori, acþiunea lor conducând grinduri fluvio-maritime, situate în estul deltei, transversal faþã de braþe: Letea,
spre acelaºi rezultat: Caraorman, Sãrãturile, Ivancea etc.
acumularea aluviunilor. Aceºtia Suprafeþele acvatice includ: braþele principale (de la nord la sud, Chilia -
au fost: mareea extrem de cel mai lung ºi cu cel mai mare debit, Sulina - cel mai scurt ºi cu cel mai mic
redusã, înclinarea foarte micã a debit, navigabil, prin intervenþie antropicã pentru nave de tonaj mare, ºi Sf.
terenului în zona fostului golf ºi Gheorghe), braþe secundare, gârle, canale, lacuri (Roºu, Puiu, Lumina,
a platformei continentale, Dranov, Gorgova), mlaºtini ºi bãlþi (ultimele douã dominã suprafaþa deltei).
cantitatea mare de aluviuni Adâncimea maximã atinsã în Deltã este de 39 m, pe braþul Chilia.
adusã de fluviu, construirea de Topoclimatul de deltã, cu influenþe pontice, dar ºi de ariditate se
cãtre curenþii marini din lungul concretizeazã în valori extreme pentru România: cea mai scãzutã cantitate
þãrmului a unor cordoane anualã de precipitaþii (345 mm, la Sulina) ºi cele mai ridicate temperaturi medii
litorale (actualele grinduri anuale (> 11°C ).
maritime din deltã), care au Vegetaþia ºi solurile sunt intrazonale (vegetaþie de mlaºtini, de nisipuri,
închis golful. soluri nisipoase, lãcoviºti), iar fauna este de o mare varietate.
Singurul oraº din deltã este Sulina; satele sunt mici, adunate, cu funcþii
58
mixte (agro-piscicole, turistice). Densitatea populaþiei este extrem de micã ºi,
pe lângã români, trãiesc numeroºi ruºi-lipoveni.
Intervenþiile antropice au dus la apariþia de poldere agricole ºi amenajãri
piscicole sau silvice. Îndiguirea, desecarea ºi controlul circulaþiei apei pentru
pisciculturã ºi exploatãri stuficole s-a fãcut mai ales în câmpia deltaicã înaltã.
Primul areal fost desecat în 1949. În perioada 1960-1965 s-a intervenit în
zonele Pardina ºi ªontea-Maliuc. Deºi au necesitat investiþii foarte mari,
exploatãrile cerealiere, stuficole sau piscicole astfel rezultate au funcþionat
defectuos. Intervenþia antropicã se face în continuare simþitã pe braþe ºi
canale, care rãmân navigabile datoritã dragãrii periodice.
Delta Dunãrii
59
Geografie
PODIªUL MEHEDINÞI
Situat în sud-vestul României, între Munþii Mehedinþi, Podiºul Getic,

Subcarpaþii Getici ºi Valea Dunãrii, Podiºul Mehedinþi are dimensiunile unei
diviziuni din unitãþile vecine, fiind un exemplu cã întinderea nu este un criteriu
obligatoriu pentru delimitarea regiunilor de un anumit rang. Podiºul Mehedinþi
este o unitate de acelaºi rang cu Podiºul Getic, Podiºul Moldovei etc.
Individualizarea sa ca unitate distinctã se bazeazã pe combinaþia dintre
caracteristicile montane (formarea în timpul orogenezei alpine ºi alcãtuirea
petrograficã – ºisturi critaline completate de calcare) ºi cele deluroase
(altitudini de 500-600 m) ºi de podiº (platouri interfluviale netede).
Relieful carstic este bine dezvoltat: lapiezuri, doline, polii cu lacuri
temporare (L. Zãton), peºteri (Topolniþa), poduri naturale (Podul de la
Ponoare), unele areale fiind rezervaþii naturale.
Pe fondul climatic de dealuri înalte se suprapun puternice nuanþe
submediteraneene, care, completate cu topoclimatul de adãpost la poalele
Munþilor Mehedinþi, creeazã un regim termic blând, cu temperatura medie
anualã 9,5°C ºi precipitaþii bogate (800 – 1000 mm). Etajul pãdurilor de stejar
Podiºul Mehedinþi. Ponoare (gorun), presãrat cu numeroase elemente mediteraneene
(cãrpiniþã, mojdrean, scumpie, alun trucesc, liliac º.a) se dezvoltã
pe argiluvisoluri, cambisoluri ºi rendzine. Râurile sunt scurte
(Bahna, Topolniþa, Coºuºtea) ºi au o scurgere influenþatã de
prezenþa carstului (cu pierderi subterane).
Satele sunt mici, risipite, iar singurul oraº este Baia de Aramã,
regiunea având o densitate micã a populaþiei (sub 50 loc./kmp).
Economia se bazeazã pe creºterea bovinelor ºi a ovinelor, la care
se adaugã exploatãrile forestiere ºi de roci de construcþie,
prelucrarea lemnului ºi olãritul. În aceste condiþii, regiunea
graviteazã economic ºi social spre spaþii de polarizare din jur
(Drobeta-Turnu Severin, în special).
60
CARPAÞII - STUDIU DE CAZ AL UNEI REGIUNI
GEOGRAFICE Moþii, o populaþie montanã.
Peste tot în lume, populaþiile
Cel mai lung lanþ muntos al Europei centrale, Carpaþii se înscriu în seria spaþiilor montane au dezvoltat
munþilor de vârstã alpinã, continuându-se spre vest cu Alpii ºi spre sud-est cu arii culturale specifice, adevã-
Balcanii. Au o formã bine particularizatã, arcuitã puternic pe teritoriul rate civizaþii care îmbinã
României, unde închid cea mai vastã arie depresionarã de pe continent caracteristicile geografice ºi so-
(Depresiunea Transilvaniei). Se desfãºoarã de la Valea Dunãrii (în Bazinul cio-culturale ale spaþiului
Vienei) pânã la Valea Timokului (în Serbia). Þãrile pe teritoriul cãrora se geografic în care se încadreazã
gãsesc Carpaþii sunt: Austria, Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia, Ucraina, muntele cu cele particulare mun-
România ºi Serbia. Pe harta de mai jos se poate observa cã României îi telui. Pot fi amintiþi, ca exemple,
revine cea mai mare parte a lanþului muntos. Prin suprafaþa ocupatã ºi prin incaºii, tibetanii, tirolezii. În
influenþa asupra caracteristicilor geografice, douã þãri pot fi considerate þãri Carpaþi, se remarcã prin speci-
carpatice: România ºi Slovacia. ficitate moþii. Moþii sunt
Altitudinea maximã este de 2655 m în vf. Gerlachowsky, din Munþii Tatra locuitorii Munþilor Apuseni (o
(Slovacia). Al doilea vârf este Moldoveanu (2 544 m), din Munþii Fãgãraº. regiune aflatã în bazinele supe-
Principalele trãsãturi ale reliefului sunt: altitudinea medie, gradul mare rioare ale Arieºului ºi Criºului
de fragmentare ºi accesibilitate, culmile rotunjite, uneori adevãrate platouri de Alb, incluzând teritorii din jude-
înãlþime. Doar anumite porþiuni înalte, dezvoltate pe roci metamorfice, au þele Alba, Arad, Cluj, Bihor ºi
aspect alpin, prin masivitate ºi prin prezenþa reliefului glaciar (Tatra, Carpaþii Hunedoara). Satele de tip risipit
Meridionali). Carpaþii includ cel mai lung lanþ de munþi vulcanici de pe se întâlnesc pânã la 1600 m,
continent, situat în vestul Carpaþilor Orientali româneºti (Oaº – Cãlimani – limita superioarã a aºezãrilor în
Harghita). Printre tipurile genetice de relief sunt bine reprezentate cel glaciar, România. Fãrã a forma un teri-
carstic, vulcanic, dar ºi forme stucturale bine puse în evidenþã, cum sunt cele toriu administrativ, Þara Moþilor
ale structurilor cutate dezvoltate pe fliº. este o regiune etnoculturalã
Diviziunile Carpaþilor. Cele douã diviziuni mari sunt Carpaþii de Vest ºi foarte bine particularizatã prin
Carpaþii de Sud-Est (harta). Primii, mai puþin extinºi, includ Carpaþii Vestici îmbrãcãminte, arhitecturã, obi-
(Occidentali) interiori ºi Carpaþii Vestici (Occidentali) exteriori. Carpaþii de Sud- ceiuri ºi sãrbãtori tradiþionale ºi
Est, mult mai extinºi, au o formã arcuitã, influenþatã, în momentul formãrii, de chiar prin anumite trãsãturi
fizice ale locuitorilor. Regiunea
Munþii Carpaþi ºi marile unitãþi de relief învecinate a fost o zonã de rezistenþã româ-
neascã, nucleu al unor miºcãri
sociale ºi politice: rãscoala con-
dusã de Horea, Cloºca ºi Criºan,
revoluþia de la 1848. De altfel,
Avram Iancu este un nume em-
blematic al regiunii. Ocupaþiile
tradiþionale sunt prelucrarea
lemnului, pãstoritul ºi mineritul,
la care se adaugã mai nou valo-
rificarea turisticã, principalele
atracþii fiind relieful carstic, sãr-
bãtorile populare (de exemplu,
Târgul de fete de pe Muntele
Gãina) ºi agroturismul.
61
Geografie
prezenþa, la exteriorul lor, a unor unitãþi geologice rigide (Platforma Rusã,
Orogenul Nord-dobrogean ºi Platforma Moesicã). Diviziunile lor sunt: Carpaþii
Estici (Orientali) Exteriori, Carpaþii Estici Interiori, Carpaþii de Sud
(Meridionali), Carpaþii Occidentali Româneºti ºi Carpaþii Sârbeºti.
Apele. Cea mai mare parte a Carpaþilor face parte din bazinul Dunãrii.
Toate râurile importante ale României izvorãsc din Carpaþi (Tisa, Someº,
Mureº, Criºuri, Olt, Argeº, Siret, Prut etc.); lor le se adaugã alþi afluenþi ai
Dunãrii (Vah, Hron), Nistrul, Vistula ºi afluenþi ai acesteia.
Clima. Caracteristicile climatice sunt diferenþiate în primul rând în funcþie
de altitudine, individualizându-se douã etaje climatice: alpin ºi montan.
Morfografia intervine ºi ea ca factor climatic prin conturarea climatului de
depresiune. Importante sunt ºi poziþia ºi orientarea culmilor în raport cu
circulaþia dominantã a aerului.
Vegetaþia, solurile, fauna. Vegetaþia este formatã din pãduri etajate de
fag ºi de conifere, urmate de pãºunile alpine, dezvoltate pe soluri din clasele
cambisoluri, spodosoluri ºi umbrisoluri. Dintre speciile faunistice,
reprezentative sunt capra neagrã, marmota, cerbul carpatin, ursul brun, râsul,
cocoºul de munte.
Resursele naturale sunt reprezentate de un fond forestier bogat, pãºuni
naturale, resurse minerale (minereuri feroase ºi neferoase, cãrbune, roci
pentru construcþii). Ele au determinat dezvoltarea unei economii specifice:
pãstorit, exploatarea ºi prelucrarea lemnului, minerit. Acestor activitãþi
tradiþionale li s-au adãugat exploatarea potenþialului hidroenergetic ºi a celui
turistic. Principalele staþiuni turistice de iarnã sunt Zakopane (Polonia), Mesto
Vysoke Tatry (Slovacia), Predeal (România), cãrora li se adaugã staþiuni
balneoclimaterice (Vatra Dornei, Bãile Tuºnad). Valorificarea acestor resurse
ºi gradul mare de accesibilate au fãcut ca spaþiul carpatic sã fie bine populat.
Oraºele. Printre oraºele mai importante se numãrã Košice, Banska
Bistrica, Bielsko Biala, Braºov, Reºiþa.
Aplicaþie. Reprezentaþi grafic Temperaturile medii lunare, temperatura medie anualã (An) ºi temperatura minimã abso-
temperaturile medii lunare ºi lutã (Mn) la staþiile meteorologice din Bod (depresinuea Braºov), Predeal ºi Vf. Omu.
cantitãþile lunare de Staþia
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An Mn
precipitaþii înregistrate la (altitud.)
staþiile meteorologice din Bod
-5,6 -3,0 2,3 8,7 13,3 16,1 17,9 17,8 13,8 8,4 2,9 -2,2 7,5 -38,5
tabelele alãturate. Analizaþi (508 m)
Predeal
modul în care altitudinea se -5,1 -4,4 -1,0 4,4 9,4 12,7 14,5 14,2 10,6 6,2 1,1 -3,1 5,0 -33,8
(1093 m)
manifestã ca factor Vf. Omu
-10,6 -11,0 -8,4 -4,6 0,4 3,4 5,4 5,7 2,8 -0,6 -4,7 -8,3 -2,5 -38,0
climatogen. Care dintre (2505 m)
Cantitãþile medii lunare ºi cantitatea medie anualã de precipitaþii (mm)
parametrii climatici din
tabele subliniazã fenomenul Staþia
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An
de inversiune termicã? (altitud.)
Bod
24 20 24 45 74 96 92 75 51 38 26 25 592
(508 m)
Predeal
51 54 54 77 113 142 119 102 63 66 45 55 936
(1093 m)
Vf. Omu
80 103 90 100 157 160 168 130 74 53 60 105 1278
(2505 m)
62
ÞÃRILE VECINE ROMÂNIEI
Suprafaþa (kmp) Populaþia (mil.)
Bulgaria 110.910 7,7
Republica Moldova 33.843 4,3
Serbia 88.480 10,1
Ucraina 603.700 46,7
Ungaria 93.030 9,98
Bulgaria, þara situatã la sud de România, ocupã nordul peninsulei

Balcanice ºi are ieºire la Marea Neagrã (378 km). Vecinii sãi sunt Serbia,
Macedonia, Grecia ºi Turcia.
Reliefului este variat, fiind dispus în ºiruri în care alterneazã formele joase
(câmpii, podiºuri sau depresiuni) cu lanþurile montane, ceea ce creeazã o
mare diversitate a peisajelor. Principalele unitãþi de relief sunt orientate vest –
est, poziþia medianã ocupând-o Munþii Balcani (Stara Planina, cu Vf. Botev –
2376 m). Depresiunea Sofiei ºi Câmpia Traciei Superioare (Câmpia Mariþei) îi
separã de Munþii Rila (cu altitudinea maximã a þãrii, 2 925 m în Vf. Musala),
Rodopi ºi Pirin; ultimii ocupând sud-vestul þãrii. Nordul þãrii cuprinde Câmpia
Înaltã a Dunãrii ºi Podiºul Ludogorie.
Climatul este temperat-continental cu puternice nuanþe mediteraneene,
care se resimt mai ales în Câmpia Mariþei.
România ºi þãrile vecine
63
Geografie
Apele, separate de Balcani, aparþin de douã bazine hidrografice: cel al
Mãrii Negre, prin Dunãre (cu Iskãr, Iantra, Lom) ºi cel al Mãrii Egee (Mariþa,
Tundja, Mesta, Struma). Vegetaþia naturalã
Sofia, Catedrala Ortodoxã
este variatã, incluzând stepã ºi silvostepã,
pãduri de foioase, pãduri de conifere ºi specii
mediteraneene.
Populaþia cuprinde bulgari (85%), turci,
þigani, tãtari etc. Evoluþia numericã are, ca ºi
în celelalte tãri din vecinãtate, tendinþe
descrescãtoare, determinate de un bilanþ
natural negativ ºi de un bilanþ migratoriu de
asemenea negativ. 70% din populaþie
trãieºte în mediul urban. Principalele oraºe
sunt Sofia, Plovdiv, Varna, Burgas, Ruse,
Pleven.
Dupã anul 2000, Bulgaria a cunoscut o
creºtere economicã susþinutã. Turismul litoral
este unul dintre domeniile economice cele
mai dinamice.
Republica Moldova este situatã la est de România, restul graniþelor fiind

cu Ucraina. Relieful, parte a imensei Câmpii Est-Europene, include podiºuri cu
aspect colinar, dealuri joase ºi câmpii (Podiºul Moldovei Centrale, Colinele
Nistrului, Câmpia Nistrului Inferior º.a). Altitudinea maximã este de doar 430
m. Principalele ape curgãtoare, Nistrul ºi Prutul, au un curs longitudinal ºi sunt
tributare Mãrii Negre. În condiþii de climã temperatã-continentalã, vegetaþia
naturalã cuprinde stepa, silvotepa ºi pãdurile de foioase, în special stejar ºi
carpen. Solurile au fertilitate ridicatã, fiind una dintre resursele naturale de
bazã ale þãrii.
Populaþia cuprinde o varietate de etnii, rezultat al
Chiºinãu, Parlamentul situãrii într-o zonã de interferenþe culturale ºi
economice, dar ºi al deportãrilor ºi al colonizãrii forþate
din secolul al XX-lea. Circa 65% din populaþie sunt
români/moldoveni, restul sunt ucraineni, ruºi, gãgãuzi,
bulgari, armeni, evrei, greci. Emigraþia puternicã este
una dintre gravele problemele demografice ale þãrii.
Principalele oraºe sunt Chiºinãu, Tighina, Bãlþi ºi
Tiraspol.
Economia predominat agrarã, insuficienta
dezvoltare a infrastructurii de transporturi, dependenþa
de gazul rusesc ºi problemele politice din Transnistria
ºi Gãgãuzia (regiuni care concentreazã 80% din
puterea economicã a þãrii) au fãcut ca economia ºi
nivelulul de trai sã scadã foarte mult, fiind una dintre
cele mai sãrace þãri ale Europei.
64
Ucraina, a doua þarã ca mãrime din Europa, are graniþã cu România în
nord ºi în est. Celelalte þãri vecine sunt: Rusia, Moldova, Belarus, Polonia,
Slovacia ºi Ungaria. Are ieºire la Marea Neagrã ºi la Marea Azov, lungimea
þãrmurilor find de 2 700 km.
Cea mai mare parte a reliefului face parte din Câmpia
Est-Europeanã ºi are un aspect de platouri netede ºi Kiev, Lavra Pecerska
coline: Podiºul Podolic, Câmpia Niprului, Câmpia Mãrii
Negre. Munþii sunt situaþi marginal. În vest se aflã o parte
a Carpaþilor Orientali (cu altidinea maximã a þãrii – 2061 m),
iar în sudul Peninsulei Crimeea (Munþii Iaila, de vârstã
hercinicã).
Apele sunt fac parte din bazinul Mãrii Negre: Dunãrea,
Nistru, Bug, Nipru, Doneþ.
Clima este temperat - continentalã ºi subtropicalã în
Crimeea. Continentalismul climatic este subliniat ºi de
extinderea stepei, care este vegetaþia naturalã dominantã.
O treime din populaþie e concentratã în zona urbanã ºi
industrialã dintre Don ºi Nipru.
Principalele oraºe sunt Kiev, Harkov, Dnepropetrovsk,
Odessa, Doneþk, Lvov, Zaporojie, Krivoi Rog ºi Sevastopol.
Economia, în ciuda diversitãþii, suferã încã efectele
perioadei comuniste. Ea se bazeazã mai ales pe producþia
agricolã (terenurile arabile reprezintã peste 50%) ºi cea
extractivã, bogãþia resurselor minerale (minereuri de fier,
cãrbune, magneziu, nichel, potasiu) fiind o trãsãturã a
acestei þãri. Prin poziþia geograficã, joacã un rol foarte
important în distribuþia gazelor ruseºti spre þãrile vest-
europene.
Ungaria este o þarã central-europeanã, având ca vecini Austria, Slovacia,

Ucraina, România, Serbia, Croaþia ºi Slovenia.
Relieful este dominat de Câmpia Panonicã (care are douã diviziuni mari:
Alföld ºi Kiss Alföld). În nord, se aflã câteva ramificaþii joase ale lanþului
carpatic: Bükk, Matra, Bakony. Este o þarã prin excelenþã
dunãreanã. Principalii afluenþi ai Dunãrii sunt Tisa (cu Budapesta, Parlamentul maghiar
Someº, Criº, Mureº), Drava ºi Raba. În partea central-
vesticã se aflã lacul Balaton, de origine tectonicã,
considerat cea mai mare atracþie turisticã a þãrii ºi
valorificat ca atare.
Climatul temperat-continental ºi altitudinile joase
determinã dominanþa stepei („pusta”) ºi a silvostepei.
Principalalele oraºe sunt Budapesta, Miskolc, Szeged,
Debrecen, Pecs.
Economia Ungariei cunoaºte o evoluþie favorabilã,
stimulatã de aderarea la UE ºi de investiþiile strãine.
65
Geografie
Serbia este situatã în partea nord-vesticã a Peninsulei Balcanice, la sud-
vest de România. Are graniþe cu numeroase þãri - Bosnia-Herþegovina,
Croaþia, Ungaria, România, Bulgaria, Macedonia, Albania, Muntenegru ºi nu
are ieºire la mare. Pânã la 5 iunie 2006, forma împreunã cu
Belgrad, Parlamentul Muntenegru un stat federativ.
Nordul þãrii este ocupat de câmpii: Câmpia Voivodinei,
Câmpia Moravei, Câmpia Savei. Partea sudicã cuprinde
sectoare montane cu altitudini joase sau medii, care sunt fie
ramificaþii carpatice (Munþii Serbiei), fie balcanice, dinarice
sau din Munþii Rodopi. Clima este temperat – continentalã,
cu influneþe mediteraneene. Exceptând o micã porþiune din
sud, teritoriul Serbiei face parte din bazinul Dunãrii. În
apropirrea capitalei este o zonã de mare confluenþã, unde
fluviul primeºte mai mulþi afluenþi: Sava, Morava, Tisa, Timiº.
Populaþia este reprezentatã de sârbi în proporþie de
82%, unguri, aproape 4% (concentraþi în provincia
Voivodina), ºi multe alte etnii, dar cu ponderi mici.
Principalele oraºe sunt Belgrad, Novi Sad, Niš, Priština, Kragujevac, Subotica.
La sfârºitul anilor 1980, spre deosebire de vecinele sale trecute ºi ele prin
regimul comunist, Serbia avea o situaþie economicã favorabilã. Însã efectele
rãzboiului din Bosnia ºi Kosovo, urmat de sancþiunile economice impuse de
ONU ºi de raiduri aeriene ale NATO au marcat negativ economia. Dupã
cãderea regimului lui Miloševic (2000), se înregistreazã o creºtere economicã.
Probleme de geografie politicã: Kosovo ºi

Transnistria
Kosovo este o provincie autonomã în cadrul Serbiei. Situatã în sudul þãrii,

într-o regiune muntoasã, reprezintã 15% din teritoriul Srbiei ºi numãrã circa
2,7 milioane de locuitori. Din 1999 se aflã sub administraþie ONU, trupele
Priština (Kosovo),
KFOR asigurând menþinerea pãcii. Circa 90% din populaþie sunt albanezi,
Geamia Fatih
predominant musulmani, restul populaþiei fiind sârbi ºi alte etnii. Capitala
provinciei este Priština. Probleme sunt generate de faptul cã populaþia
albanezã doreºte independenþa de Serbia, în timp ce guvernul sârb doreºte
menþinerea actualelor graniþe, cu atât mai mult cu cât regiunea are o
semnificaþie istoricã deosebitã, fiind consideratã leagãnul poporului sârb.
Conflictul s-a acutizat în timpul regimului Miloševic, care a suprimat autonomia
provinciei, interzicând folosirea limbii albaneze în ºcoli ºi în presã. Drept
urmare, numeroºi albanezi au emigrat, au format un guvern în exil ºi au
organizat miºcãri de guerilã. Riposta armatei sârbe a avut ca urmare circa
10.000 de morþi, zeci de mii de case distruse, zeci de mii de albanezi refugiaþi.
Pentru a impedica extinderea conflictului, trupele NATO întreprind mai multe
raiduri aeriene asupra Serbiei (justeþea acestei intervenþii a fãcut obiectul a
numeroase discuþii), determinând retragerea armatelor sârbe din Kosovo.
Regiunea intrã sub administrare ONU ºi aproape 1 milion de kosovari se
66
întorc la casele lor. Însã tensiunile etnice se menþin. Mai mult de jumãtate din
populaþia sârbã din Kosovo a pãrãsit provincia. Statutul provinciei este încã
incert. La 26 martie 2007, Martti Ahtissari, care a condus negocierile dintre
cele douã guverne, a propus Consiliului de Securitate al ONU ca provincia
Kosovo sã devinã stat independent. Propunerea, susþinutã de SUA ºi UE, a
fost respinsã de Rusia.
Transnistria se suprapune unei fâºii teritoriale aflatã în estul Republicii

Moldova, între Nistru (de unde ºi numele) ºi graniþa cu Ucraina, având o
populaþie predominant rusofonã. Din punct de vedere politic, este un stat
Transnistria. Tanc dezafectat al
(republicã) auto-proclamat, nerecunoscut internaþional, dar încurajat prin
armatei sovietice, folosit pe post
prezenþa militarã rusã. Capitala este oraºul Tiraspol. Secesiunea de Moldova
de monument.
fost urmatã, în 1992, de un rãzboi civil, purtat între forþele armate ale Repubicii
Moldova ºi populaþia rusofonã susþinutã de armata rusã staþionatã în teritoriu.
În toamna aceluiaºi an, rãzboiul s-a încheiat printr-un acord între preºedintele
moldovean Mircea Snegur ºi cel rus, Boris Elþin, prin care Transnistria cãpãta
statut de regiune autonomã în cadrul Republicii Moldova. În 2006 a fost
organizat un referendum prin care majoritatea populaþiei s-a pronunþat pentru
autodeterminare ºi alipirea la Rusia. UE ºi OSCE nu au recunoscut rezultatul
referendumului. Prezenþa armatei ruse asigurã în prezent un status quo
pacifist.
Turism în Crimeea Dupã destrãmarea URSS, administraþia Ca urmare, în 2002, sectorul turistic
Crimeea este cea mai mare peninsulã regiunii automone a Crimeei acordã o contribuia cu 30 % din PIB-ul regiunii,
din Marea Neagrã ºi, în acelaºi timp, atenþie deosebitã dezvoltãrii ºi iar numãrul turiºtilor în 2003 depãºea
o regiune autonomã în cadrul promovãrii turismului litoral. Astfel, în numãrul populaþiei.
Ucrainei, cu o populaþie de circa 1995 este promulgatã o „lege a Numeroaselor staþiuni balneare ºi
2 mil. loc., ocupând o suprafaþã de turismului”, care faciliteazã investiþiile, termale li se adaugã obiective istorice
peste 26 000 km. Cea mai mare parte privatizarea, cooperarea internaþionalã (ruine greceºti, moschei, oraºe tãtãrãºti,
a peninsulei este formatã din câmpii în domeniul serviciilor turistice, palate, mânãstiri etc.). Specificul
acoperite cu stepe. De-a lungul coas- scãderea taxelor pe profit. În aceeaºi regiunii este turismul pentru sãnãtate,
tei sud-estice se desfãºoarã munþii direcþie, în anul 2000, guvernul decide de refacere, de întreþinere. Porturile
Iaila (1545 m). La adãpostul de la crearea de zone libere în sectorul maritime, cele trei aeroporturi ºi reþeaua
poalele acestor munþi, într-un climat turistic, la Ialta, Alupka, Sudak ºi feroviarã ºi rutierã asigurã
subtropical agreabil, s-a dezvoltat o Feodosia. infrastructura necesarã.
zonã turisticã de mare atractivitatea
(„riviera rusã”). Odatã cu transfor- Crimeea, Golful Balaklava
marea Sevastopolului în locul de vile-
giaturã al familiei þariste, la sfârºitul
sec. XIX începe istoria turisticã a
Crimeei. Multe decenii, litoralul a
rãmas rezervat unui turism destinat
elitelor aristocratice, iar mai apoi
nomenclaturii ºi artiºtilor sovietici.
67
Geografie
EVALUARE
1. Apreciaþi prin “adevãrat” sau “ fals” urmãtoarele
enunþuri: 3. Comparaþi trãsãturile geografice ale României
a. Cel mai mic stat al Europei este o enclavã pe ºi ale þãrilor vecine ºi identificaþi elemente comune,
teritoriul Italiei. b. La ultimul recensãmânt al completând un tabel dupã modelul urmãtor:
populaþiei României (2002), sporul natural avea valori Þãrile care au în comun
Trãsãtura geograficã
pozitive. c. Cele mai recente modificãri pe harta trãsãtura sau elementul
(elementul geografic)
politicã a Europei s-au produs în spaþiul geografic al respectiv
fostei Iugoslavii. d. Produsele industriei lemnului ºi Exemplu: - Ungaria, România, Serbia,
ale celei textile ºi a încãlþãmintei asigurã cea mai - Au munþi de vârstã alpinã Bulgaria, Ucraina
mare parte a exporturilor actuale ale României. e.
Singurul braþ al Dunãrii navigabil pentru nave de 4. Prezentaþi ºi explicaþi:
tonaj maritim este Chilia. a. Evoluþia numericã a populaþiei României în
perioada 1948 – 2002. b. Efectele negative ale
2. Realizaþi o caracterizare geograficã a unui oraº scãderii bilanþului natural al populaþiei în Europa de
european (altul decât cele prezentate în manual). astãzi. c. Rolul climei în individualizare principalelor
tipuri de medii ºi peisaje naturale ale continentului.
5. Precizaþi:
a. numele statelor marcate cu cifre;
b. capitalele statelor marcate cu
cifrele 5, 6, 7, 8;
c. douã trasãturi ale reliefului þãrii
marcate cu cifra 10;
d. un aspect de geografie politicã
1 pentru statul marcat cu 5;
e. trei resurse de subsol importante
exploate în statul marcat cu 9.
6
2
3 7
9
5
10
8
68
II. ROMÂNIA ªI
UNIUNEA EUROPEANÃ
Geografie
Michelangelo, Lupta FORMAREA UNIUNII EUROPENE

centaurilor cu lapiþii (sau ªI EVOLUÞIA INTEGRÃRII
înfruntarea dintre civilizaþie
ºi barbarie) EUROPENE
Istoria ideii de unitate europeanã. Istoria Uniunii Europene începe odatã
cu semnarea, pe 25 martie 1957, la Roma, a Tratatelor instituind Comunitatea
Economicã Europeanã ºi Comunitatea Europeanã a Energiei Atomice. Istoria
ideii de Europa este însã mult mai longevivã. Grecilor din timpul lui Pericle
(secolul al V-lea î.Hr.) le datorãm conceptul de Europa. Ei au stabilit cã
principiul libertãþii este caracteristic europenilor - europaioi, în opoziþie cu
despotismul asiatic. Vechii greci echivalau Europa cu principiul libertãþii, iar
simpla apartenenþã la continentul european nu era suficientã pentru a putea fi
Carol cel Mare
considerat european pe deplin. Libertatea constituia condiþia esenþialã pentru
a putea fi denumiþi astfel. Atât grecii cât ºi romanii au împãrþit lumea în douã
zone antagonice: Europa, pe de o parte, ºi Asia, pe de altã parte, sau
Occidentul ºi Orientul, adicã spaþiul libertãþii în opoziþie cu spaþiul sclaviei.
Dupã prãbuºirea Imperiului Roman de Apus, s-au înregistrat încercãri multiple
de refacere a Imperiului Roman, a acelei Pax Romana ca premisã a
solidaritãþii europene. Carol cel Mare, numit Rex, pater Europae, este primul
care readuce, prin imperiul carolingian, unitatea popoarelor europene.
Perioada medievalã va fi dominatã de ideea pãcii eterne ca sinonimã a ideii
europene. Este perioada rãzboaielor ºi toþi gânditorii unitãþii europene vor visa
la pacea romanã. De la Pierre Du Bois, care a scris un proiect pentru o
federaþie europeanã, la George Podiebard, regele Boemiei, la abatele Saint-
Pierre, Leibnitz sau Montesquieu, la toþi se regãseºte ideea unei pãci eterne
ºi refacerea unei unitãþi europene prin intermediul creºtinismului.
Manifestul paneuropean. Dupã Primul Rãzboi Mondial, dezbaterile
despre Europa se reiau cu ºi mai mare intensitate. Catastrofa rãzboiului
îngrozise Europa, iar perspectiva unei noi conflagraþii franco-germane era
Konrad Adenauer suficient de puternicã pentru realizarea unei stãri de spirit care sã depãºeascã
vechile rivalitãþi. În 1924, contele Richard Coudenhove-Kalergi publicã
Manifestul paneuropean, document care se pronunþa în favoarea unei uniuni
europene. Programul ºi manifestul Paneuropa au fost adoptate la congresul
de la Viena din 1927, dar transpunerea lui în practicã nu a fost posibilã.
Totalitarismele secolului XX au fost mai puternice decât ideea unei federaþii
europene, a unei uniuni economice ºi politice.
Primii paºi concreþi. Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, cancelarul
Konrad Adenauer (primul cancelar al Republicii Federale Germania), favorabil
încã din vremea Republicii de la Weimar unei colaborãri între Germania ºi
Franþa, s-a pronunþat pentru integrarea unei Germanii unite în Europa
occidentalã, propunând o unire a Franþei ºi Germaniei, ca premisã a unificãrii
europene. Generalul De Gaulle este sensibil la propunerea cancelarului
german ºi crede cã uniunea franco-germanã continuã opera lui Carol cel
Mare. În viziunea lui De Gaulle, în anul 451 d.Hr., pe Câmpiile Catalaunice,
70
regele hunilor Atilla a fost înfrânt de eforturile comune ale galilor, germanilor ºi
romanilor. Continentul european va fi în epoca postbelicã împãrþit în douã
entitãþi antagonice, o lume occidentalã liberã ºi o lume orientalã totalitarã. Generalul De Gaulle
Procesul integrãrii, în vestul Europei, a fost declanºat imediat dupã rãzboi prin
crearea primelor instituþii supranaþionale. Jean Monet, într-un discurs þinut la
11 septembrie 1952, va vorbi despre semnificaþia profundã a creãrii instituþiilor
supranaþionale care, bine construite, vor transmite înþelepciunea dobânditã
generaþiilor viitoare.
Istoricul Uniunii Europene
- pe 16 aprilie 1948 a fost semnatã convenþia instituind Organizaþia
Europeanã de Cooperare Economicã. ªaisprezece state sunt pãrþi ale acestei
convenþii: Austria, Belgia, Danemarca, Franþa, Grecia, Islanda, Irlanda,
Luxemburg, Norvegia, Olanda, Portugalia, Marea Britanie, Suedia, Elveþia ºi
Turcia, precum ºi zonele occidentale de ocupaþie din Germania ºi teritoriul
Triestului;
Formarea Uniunii Europene
71
Geografie
- la 5 mai 1949 a fost creat Consiliul Europei, având ca membri fondatori
zece state: Belgia, Danemarca, Franþa, Italia, Luxemburg, Marea Britanie,
Jean Monet ºi Robert Schuman Olanda, Norvegia ºi Suedia;
- la 9 mai 1950, în salonul Orologiului din Quai d’Orsay, ministrul afacerilor
externe francez Robert Schuman, inspirat de Jean Monnet, propune planul ce
va sta la baza Comunitãþii Europene a Cãrbunelui ºi Oþelului sau CECO
(Declaraþia Schuman);
- pe 18 aprilie 1951 este semnat la Paris Tratatul Instituind Comunitatea
Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului de cãtre Belgia, Franþa, Germania,
Olanda, Italia ºi Luxemburg; tratatul va intra în vigoare pe 25 iulie 1952;
- 10 februarie 1953: Piaþa comunã a cãrbunelui ºi oþelului devine
funcþionalã, cele ºase state fondatoare înlãturând barierele vamale ºi
restricþiile cantitative cu privire la materiile prime menþionate;
- pe 25 martie 1957, la Roma, sunt semnate Tratatele instituind
Comunitatea Economicã Europeanã (CEE) ºi Comunitatea Europeanã a
Energiei Atomice (EURATOM), tratate ce vor intra în vigoare la 1 ianuarie
Comentaþi textul de mai jos! 1958; þãrile membre: Franþa, Germania, Italia, Belgia, Olanda ºi Luxemburg;
„Ceea ce suntem chemaþi sã - 8 aprilie 1965, Tratatul de la Bruxelles instituie un Consiliu unic ºi o
construim este o Europã a singurã Comisie a Comunitãþilor Europene (va intra în vigoare la 1 ian. 1967);
spiritului, redescoperind ºi - la 22 ianuarie 1971, la Palatul Egmond din Bruxelles sunt semnate
reafirmând pentru prezent Tratatele de aderare la Comunitate a Danemarcei, Irlandei, Marii Britanii ºi
valorile care au modelat-o de-a Norvegiei, aderarea celor trei noi membri, Danemarca, Irlanda ºi Marea
lungul întregii sale istorii: Britanie a devenit efectivã la 1 ianuarie 1973, Norvegia respingând aderarea
deminitatea persoanei umane; prin referendum;
caracterul sacru al vieþii; rolul - la 29 mai 1979 Grecia semneazã tratatul de aderare la CEE, tratat ce va
central al familiei; importanþa intra în vigoare începând cu 1 ianuarie 1981;
educaþiei; libertatea gândirii, a - la 12 iunie1985 Spania ºi Portugalia au semnat tratatele de aderare, iar
cuvântului, a profesãrii la 1 ianuarie 1986 au devenit membre al CEE;
propriilor convingeri ºi a - la 7 februarie 1992, la Maastricht, miniºtrii afacerilor externe ºi miniºtrii
propriei religii; protecþia finanþelor ai celor douãsprezece state membre au semnat Tratatul asupra
juridicã a indivizilor ºi Uniunii Europene (tratatul va intra în vigoare la 1 noiembrie 1993);
grupurilor; colaborarea tuturor - la 1 ianuarie 1995 au devenit membre ale UE Austria, Finlanda ºi Suedia;
pentru binele comun; munca în - la 16 iulie 1997 este adoptata “Agenda 2000 - pentru o Europã mai
calitate de bun personal ºi puternicã ºi mai extinsã”, care trateazã reforma instituþionalã a UE ºi prezintã
social; autoritatea statului, viziunea asupra extinderii Uniunii ºi opiniile Comisiei cu privire la cererile de
supusã legii ºi raþiunii ºi limitatã aderare la UE ale celor zece þãri central europene;
de drepturile persoanei ºi ale - la 1 ianuarie 1999 se lanseazã moneda unicã europeanã în 11 state
popoarelor.“ – Cardinalul Carlo europene care au îndeplinit criteriile de convergenþã (Franþa, Germania, Olanda,
Maria Martini, în alocuþiunea Belgia, Luxemburg, Austria, Italia, Spania, Portugalia, Finlanda, Irlanda);
þinutã la simpozionul - la 1 mai 1999 intrã în vigoare Tratatul de la Amsterdam;
Parlamentului European de la - la 2 ianuarie 2001 Grecia devine cel de-al 12-lea membru al zonei euro;
Strasbourg (17 septembrie - la 26 februarie 2001 se semneazã Tratatul de la Nisa;
1997), cu ocazia celui de al - la 1 mai 2004 Ziua Extinderii, 10 þãri aderã la Uniunea Europeanã (Cipru,
ºaisprezecelea centenar al morþii Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia ºi Ungaria);
Sfântului Ambrozie. - la 1 ianuarie 2007 România ºi Bulgaria devin state membre ale Uniunii
Europene, iar Slovenia aderã la Zona Euro.
72
CARACTERISTICI GEOGRAFICE,
POLITICE ªI ECONOMICE
ACTUALE ALE UE
Uniunea Europeanã este o entitate politicã, socialã ºi economicã compusã
din 27 de þãri. Este consideratã a fi o construcþie situatã între federaþie ºi
Cele mai populate oraºe ale UE
confederaþie.
Oraºul Aglomeraþie
propriu-zis urbanã
CARACTERISTICILE GEOGRAFICE mil. mil.
Populaþie Populaþie
(2005) (2005)
Spaþiul Uniunii Europene se compune din teritoriile celor 27 de state
Londra 7.5 Paris 10.1
membre ºi se extinde odatã cu integrarea unor noi membrii. Are o suprafaþã
2
de 4.422.773 km ºi o populaþie de 494.000.000 locuitori. Densitatea Berlin 3.4 Londra 8.5
populaþiei depãºeºte media întregului continent ºi este de aproximativ 112
2 Madrid 3.1 Madrid 5.5
loc./km . Uniunea Europeanã are ca limite extreme nord-estul Finlandei, nord-
vestul Irlandei, sud-estul Ciprului ºi sud-vestul Portugaliei. Teritoriul Uniunii nu Roma 2.5 Ruhr 5.3
se confundã cu întregul continent european, spaþii mari nefiind incluse în
Paris 2.2 Barcelona 4.5
aceasta: Elveþia, Rusia, Norvegia, Ucraina, Islanda etc. Statele membre au
graniþe cu 21 de þãri nemembre, iar câteva teritorii dependente ale unor state Bucureºti 1.9 Milano 3.8
membre (Azore, Madeira, Guyana Francezã, Martinica, Guadelupe ºi insulele
Hamburg 1.8 Berlin 3.7
Canare) fac parte formal din aceastã entitate politicã. Majoritatea populaþiei
trãieºte în spaþii cu climã mediteraneanã (în sud), oceanicã (în vest) ºi Varºovia 1.7 Rotterdam 3.3
continentalã (în est).
Budapesta 1.7 Atena 3.2
Viena 1.7 Napoli 2.9

CARACTERISTICILE POLITICE
Spaþiul Uniunii Europene este acela al democraþiei, drepturilor omului ºi

statului de drept. Acest concept politic include mai multe obiective care sunt
prevãzute în Tratatul de la Maastricht (1992):
- promovarea progresului economic ºi social, scopul fiind realizarea pieþei
unice, a uniunii economice ºi monetare, ºi introducerea monedei unice;
- afirmarea identitãþii Uniunii în plan internaþional, prin politica de Parlamentul European
securitate ºi externã comunã;
- apãrarea drepturilor ºi intereselor cetãþenilor europeni, prin
instituirea cetãþeniei europene;
- dezvoltarea Uniunii ca spaþiu de libertate, securitate ºi justiþie.
Mijloacele prin care pot fi realizate aceste obiective îi reprezintã cei
trei piloni comunitari: pilonul comunitar – Comunitãþile Europene; pilonul
interguvernamental de politicã externã ºi de securitate comunã (PESC);
pilonul interguvernamental de cooperare în justiþie ºi afaceri interne (JAI).
Sistemul instituþional al Uniunii este construit pe scheletul a cinci
73
Geografie
instituþii fundamentale:
1. Comisia Europeanã, care iniþiazã politici ºi le pune în aplicare;
2. Consiliul UE – organul legislativ, care acþioneazã pe baza propunerilor
comisiei;
Comisia Europeanã 3. Parlamentul European, cu rol în luarea deciziilor comunitare;
4. Curtea Europeanã de Justiþie, cu rol de interpretare a actelor
comunitare ºi tratatelor institutive, în caz de conflict juridic;
5. Curtea de conturi, care administreazã bugetul comunitar.
Sediile acestor instituþii comunitare sunt situate în trei oraºe: Bruxelles
(Consiliul UE ºi Comisia Europeanã), Strasbourg (Parlamentul European) ºi
Luxemburg (Curtea Europeanã de Justiþie ºi Curtea de conturi).
Sistemul politic actual al Uniunii Europene, definit printr-o serie de tratate,
urmeazã sã fie în curând înlocuit de un document unic, Constituþia Europei.
CARACTERISTICILE ECONOMICE
Moneda Euro Ca o entitate de sine stãtãtoare, UE are cea mai mare economie din lume,
cu un produs intern brut în 2004 de 12.332.296 milioane de dolari (25% din
PIB-ul mondial). Odatã cu aderarea noilor state, se preconizeazã cã economia
UE va creºte în urmãtorul deceniu. Totuºi, se estimeazã cã zona Euro va
creºte doar cu puþin peste 1% pe an, în timp ce alte state bine industrializate,
cum sunt Statele Unite ale Americii, vor creºte de trei ori pe atât, cu o medie
de 3,2% pe an. Moneda oficialã este euro, deºi nu toate statele membre au
agreat ideea unei monede unice, pãstrându-ºi monedele naþionale (este cazul
Danemarcei ºi al Regatului Unit al Marii Britanii ºi Irlandei de Nord).
Performanþele economice variazã de la un stat la altul, în UE existând
decalaje mari între statele puternic industrializate (Germania, Regatul Unit,
Franþa ºi Italia) ºi cele mai puþin industrializate (România, Bulgaria, Slovacia).
Sectorul terþiar, al serviciilor, reprezintã domeniul economic care asigurã
dinamica cea mai importantã a economiei uniunii, cca 68,4% din PIB, în
comparaþie cu industria, 28,4% ºi agricultura, 2,3%.
Rata ºomajului înregistra în februarie 2007 o valoare medie de 7,5%, cu
diferenþe semnificative între state: astfel rate mici sunt în Danemarca (3,2%)
ºi Olanda (3,6%), iar mari în Slovacia (11%) ºi Polonia (12,6%).
74
STATELE UNIUNII EUROPENE
PRIVIRE GENERALÃ ªI SINTETICÃ

Uniunea Europeanã cuprinde state având caracteristici geografice, politice
ºi economice distincte. Pe toate le uneºte însã principiul democratic, care a
stat la baza fondãrii uniunii. Democraþia presupune respectarea drepturilor
omului, a statului de drept, a minoritãþilor etnice ºi existenþa alegerilor libere.
Suprafaþa teritoriilor naþionale. Din punct de vedere al suprafeþelor,
majoritatea þãrilor ce compun UE se încadreazã în categoria þãrilor cu teritorii
mici ºi mijlocii, excepþie fãcând Franþa ºi Spania, ale cãror teritorii depãºesc
500.000 kmp. Statele cu suprafeþe mici ºi mijlocii (sub 100.000 kmp) sunt:
Austria, Belgia, Cehia, Cipru, Danemarca, Estonia, Irlanda, Letonia, Lituania,
Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Slovacia, Slovenia ºi Ungaria (cu un
Nivelul PIB-ului în statele UE
75
Geografie
stat liliputan, Malta, ce nu depãºeºte 400 kmp). În categoria statelor cu
suprafeþe mijlocii (100.000 – 500.000 kmp) intrã: Bulgaria, România, Polonia,
Marea Britanie, Italia, Grecia, Germania, Finlanda ºi Bulgaria.
Dimensiuni demografice. În ceea ce priveºte populaþia se pot distinge un
numãr de opt þãri cu o populaþie mai micã de 5 milioane locuitori. Acestea sunt:
Cipru, Estonia, Irlanda, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta ºi Slovenia.
Statele cu o populaþie de mãrime medie (5 – 50 milioane locuitori) sunt:
Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Danemarca, Finlanda, Grecia, Olanda,
Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Spania, Suedia ºi Ungaria. Mai mult
de 50 de milioane de locuitori au doar Germania, Franþa, Italia ºi Marea
Britanie.
PIB 2006 (Mld. dolari PIB per capita (dolari

Stat Anul integrãrii Populaþie (Mil.) Suprafaþã (km²)
intl.) intl.)
Austria 1995 8,1 83.858 306,83 37.688

Belgia 1958 10,3 30.510 364,98 35.068
Danemarca 1973 5,4 43.094 252,46 46.691
Finlanda 1995 5,2 337.030 190,92 36.522
Franþa 1958 60,1 547.030 2113,42 33.855
Germania 1958/1990 82,5 357.021 2799,75 33.785
Grecia 1981 11,0 131.940 219,58 20.006
Irlanda 1973 4,0 70.280 200,10 48.753
Italia 1958 58 301.230 1718,90 29.635
Luxemburg 1958 0,4 2.586 33,57 73.147
Portugalia 1986 10,1 92.391 229,88 22,677
Olanda 1958 16,1 41.526 622,77 38.180
Marea Britanie 1973 59,3 244.820 2196,83 36.429
Spania 1986 41,1 504.782 1124,46 27.175

Suedia 1995 8,9 449.964 354,02 39.101
Total (UE-15) - 380,5 3.238.062 12672,41 33.234
Bulgaria 2007 7,9 110.910 25,80 3.328

Cipru 2004 0,8 9.250 16,90 20.866
Estonia 2004 1,3 45.266 12,73 9.424
Letonia 2004 2,3 64.589 15,72 6.793
Lituania 2004 3,4 65.200 24,89 7.268
Malta 2004 0,4 316 5,43 13.742
Polonia 2004 38,6 312.685 285,71 7.487
Cehia 2004 10,2 78.866 121,79 11.929
România 2007 21,5 238.391 79,91 3.603
Slovacia 2004 5,4 48.845 46,23 8.549
Slovenia 2004 2,0 20.253 36,94 18.527
Ungaria 2004 9,9 93.030 107,93 11.059
Total (UE-27) - 484,2 4.325.663 13452,39 27.776
76
Geografie România ºi Uniunea Europeanã
Ieºirea la mare. Majoritatea þãrilor UE (23 de state) au deschidere la
litoral, excepþiile numindu-se Austria, Cehia, Slovacia ºi Ungaria (þãri FRANÞA
continentale). Italia este un stat ce cuprinde în interiorul ei douã enclave:
San Marino ºi Vatican.
Republici ºi monarhii. Forma de guvernãmânt nu este similarã în
toate statele federaþiei europene. Douãzeci de tãri sunt republici –
Austria, Bulgaria, Cehia, Cipru, Estonia, Finlanda, Franþa, Germania,
Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia,
România, Slovacia, Slovenia ºi Ungaria –, alte ºapte state fiind monarhii
constituþionale – Belgia, Danemarca, Luxemburg, Marea Britanie,
Olanda, Spania ºi Suedia.
Disparitãþi economice flagrante. Existã diferenþe considerabile
între nivelul economic al statelor Uniunii Europene. Patru state europene
fac parte din clubul celor mai industrializate opt state ale lumii. Este
vorba de Germania, Marea Britanie, Franþa ºi Italia. Pe de altã parte,
nivelul economic al noilor membrii nu se ridicã la nivelul celor mai bogate
þãri din UE, Lituania, Letonia, România, Bulgaria ºi Polonia având un
produs intern brut mult inferior statelor dezvoltate. • denumire oficialã: Republica
Francezã • capitalã: Paris
STATELE UNIUNII EUROPENE • populaþie: aprox. 60 mil. loc.
STUDII DE CAZ • limba oficialã: franceza
• zi naþionalã: 14 iulie
Franþa • stat membru fondator UE
Franþa este cea mai extinsã þarã din Uniunea Europeanã, fiind depãºitã în
Europa doar de Rusia ºi Ucraina. Este unul dintre pilonii Uniunii Europene, GERMANIA
având posesiuni în afara Europei ce se întind pe aproape 600.000 km². Ea
stãpâneºte aproximativ 10 milioane km² de suprafaþã terestrã ºi adâncuri
oceanice, reprezentând al treilea domeniu maritim al planetei, dupã cel al
Statelor Unite ºi al Marii Britanii. Limba francezã este una dintre cele ºase
limbi oficiale de la ONU ºi se aflã pe locul al nouãlea în lume dupã numãrul de
vorbitori. Un locuitor din ºase trãieºte în capitala Paris sau în aglomeraþia
urbanã din jurul marii metropole (10 milioane de locuitori pe 2,2% din teritoriul
naþional). Climatul Franþei oscileazã de la valori dintre cele mai scãzute (-35°
Celsius în Jura), la altele foarte ridicate (44° Celsius la Toulouse). Are cea mai
dezvoltatã agriculturã din spaþiul uniunii ºi a cincea industrie mondialã dupã
SUA, Japonia, Germania ºi Marea Britanie. Administraþia publicã este
susþinutã de un aparat format din 2 milioane de angajaþi.
Germania Federalã Germania • capitalã:
Germania este cea mai populatã ºi cea mai dezvoltatã þarã membrã a Berlin • suprafaþã: 357.021 kmp
Uniunii Europene. Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, Germania, inclusiv • populaþie: aprox. 82,5 mil. loc.
Berlinul, a fost împãrþitã în patru sectoare, controlate de cãtre Franþa, Marea • limba oficialã: germana • zi
Britanie, Statele Unite ºi URSS. Ulterior s-au constituit douã state germane: naþionalã: 3 octombrie • stat
partea de apus s-a numit Republica Federalã Germania, iar partea de rãsãrit membru fondator UE
- Republica Democratã Germanã. În 1990, dupã cãderea comunismului în
77
Geografie
Europa, cele douã state germane s-au reunificat, landurile fostei RDG
MAREA BRITANIE aderând oficial la RFG. Tratatul care a definit aceastã reunificare se numeºte
“Doi Plus Patru” (a fost încheiat de cãtre cele douã state germane ºi cele patru
puteri care deþineau suveranitatea asupra întregii Germanii: SUA, Marea
Britanie, Franþa ºi URSS). Cancelarul german Helmuth Kohl este considerat
pãrintele reunificãrii Germaniei. Dupã 1990, statul german a fost partizanul
extinderii Uniunii Europene, a eliminãrii oricãrei cortine de fier care sã divizeze
Europa.
În prezent, Germania este cea mai importantã putere economicã a
Europei, cu un produs intern brut de 2.200 miliarde euro, ºi þara cu cele mai
mari exporturi la nivel mondial, inclusiv pe Piaþa internã europeanã.
Marea Britanie
Regatul Unit la Marii Britanii ºi Irlandei de Nord este constituit din patru þãri
tradiþionale (Anglia, Scoþia, Þara Galilor ºi Irlanda de Nord), precum ºi din mai
multe teritorii dependente (Anguilla, Gibraltar, Insulele Bermude, Insulele
Canalului, Insulele Cayman, Insulele Falkland, Insulele Georgia de Sud ºi
Sandwich de Sud, Insula Man, Insula Montserrat, Insula Pitcairn, Insula
Denumire oficialã: Regatul Unit Sfânta Elena, Insulele Turks ºi Caicos, Insulele Virgine Britanice, Teritoriul
al Marii Britanii ºi Irlandei de Antarctic Britanic, Teritoriul Britanic din Oceanul Indian).
Nord • capitalã: Londra • Marea Britanie este o monarhie constituþionalã, în care puterea executivã
suprafaþã: 244.820 kmp • este atribuitã Guvernului ºi provine de la Parlament. Este una dintre puþinele
populaþie: 60 mil. loc. • limba þãri actuale care nu au o Constituþie. Primul ministru este ºeful Guvernului ºi
oficialã: engleza • stat membru este responsabil în faþa Camerei Comunelor, camera inferioarã a
UE din 1973 Parlamentului. Acest sistem de guvernare este cunoscut sub numele de
modelul Westminster.
ITALIA Suveranul are teoretic puteri largi, însã în practicã îndeplineºte doar funcþii
ceremoniale. Suveranul este cel care promulgã legile emise de Parlament. De
asemenea, el deschide în fiecare an sesiunea Parlamentului. Suveranul Marii
Britanii este monarh de drept ºi în alte 15 þãri ale Commonwealth-ului.
Agricultura britanicã este intensivã, mecanizatã ºi foarte eficientã, chiar ºi
dupã standardele europene, producînd 60% din necesarul de hranã al þãrii cu
doar 1% din populaþia activã.
Italia
Italia a devenit stat-naþiune pe 17 martie 1861, când statele peninsulei ºi
Cele douã Sicilii au fost unite de cãtre regele Victor Emmanuel II din dinastia
de Savoia. Arhitectul unificãrii italiene a fost Contele Camillo Benso di Cavour,
primul ministru al lui Victor Emmanuel. Roma, rãmasã încã un deceniu sub
Denumire oficialã: Republica administraþia Statului Papal, a devenit parte a Regatului Italiei pe 20
Italianã • capitalã: Roma • septembrie 1870, acesta constituind de altfel punctul terminus al unificãrii
suprafaþã: 301.230 kmp • italiene. Statul Papal s-a restrâns la un teritoriu de 44 de hectare pe colina
populaþie: 58 mil loc. • limba Vaticanului, din Roma, devenind, la fel ca ºi mica republicã San Marino,
oficialã: italiana • zi naþionalã: enclavã independentã înconjuratã de teritoriul Italiei.
2 iunie • stat membru fondator Dictatura fascistã a lui Benito Mussolini, care a început în 1922, a condus
la o alianþã cu Germania ºi cu Japonia, numitã Axa Berlin-Roma-Tokyo.
78
Dezastrul înfrângerii Italiei a generat ºi sfârºitul monarhiei. Pe 2 iunie 1946,
referendumul asupra monarhiei a consfinþit Republica Italianã. Noua
constituþie a fost adoptatã pe 1 ianuarie 1948, iar membrii familiei regale au
fost trimiºi în exil datoritã asocierii lor cu regimul fascist. Italia a fost membrã
fondatoare a NATO ºi a Uniunii Europene ºi s-a alãturat grupului de þãri care
urmãrea impulsionarea unificãrii politice ºi monetare a Europei de Vest.
Spania
Dupã anul 711, teritoriul actual al Spaniei este ocupat SPANIA ªI PORTUGALIA
de arabi, care fondeazã un emirat (califat din 929) având
capitala la Cordoba. „Reconquista” începe în secolul al
VIII-lea din Asturia ºi se terminã în secolul al XV-lea, odatã
ce Granada, ultimul bastion arab, este recuceritã de cãtre
spanioli. În secolele XV ºi XVI, Spania pune bazele unui
imens imperiu colonial. Perioada marilor descoperiri
geografice are ca punct de plecare þãrmurile Spaniei ºi
Portugaliei. Genovezul Cristofor Columb ajunge în 1492 în
„lumea nouã”, iar Magellan realizeazã primul înconjur al
lumii în secolul XVI. Este perioada când Spania deþine un
imens teritoriu colonial ºi devine prima putere comercialã ºi
maritimã a lumii. În perioada 1936-1939, Spania trece
printr-un rãzboi civil dureros pentru naþiune, soldat cu circa
un milion de morþi, ce devine, prin intervenþia Germaniei ºi
Italiei în favoarea lui Franco, a URSS, Mexicului ºi Brigãzilor internaþionale în SPANIA
tabãra republicanã, o confruntare europeanã între fascism ºi comunism.
Victoria în rãzboiul civil face din Franco un dictator, care se va impune ca
Spaniei • capitalã: Madrid •
preºedinte pe viaþã. La moartea lui Franco, în 1975, prinþul Juan Carlos de
Burbon este proclamat rege al Spaniei. Este þarã membrã a NATO din 1992.
populaþie: 41 mil. locuitori •
În prezent, Spania, alãturi de Italia, Franþa ºi SUA, se claseazã pe primele
limba oficialã: spaniola • zi
locuri în ceea ce priveºte numãrul de turiºti (50 de milioane anual) ºi a
naþionalã: 12 octombrie • stat
veniturilor din turism (25 miliarde euro anual).
membru UE din 1986
Portugalia
PORTUGALIA
Portugalia are o populaþie dintre cele mai omogene, cu o religie ºi o limbã
unice, minoritãþile etnice aproape lipsind. În secolele XV ºi XVI devine o putere Denumire oficialã: Republica
maritimã. Expansiunea începe din Africa de Nord, apoi pe litoralul Africii de Portughezã • capitalã: Lisabona
Vest în vremea lui Henric Navigatorul. Bartolomeo Diaz atinge Capul Bunei • suprafaþã: 92.391 kmp •
Speranþe, iar Vasco da Gama descoperã drumul maritim spre India. În populaþie: 10 mil. locuitori •
aceastã perioadã, imperiul colonial al Portugaliei cuprindea Insulele Capului limba oficialã: portugheza • zi
Verde, Mozambic, Angola, Arabia de Sud, coasta vesticã a Indiei, peninsula naþionalã: 10 iunie • stat
Malacca, Ceylon, Brazilia. Este perioada maximei înfloriri economice a acestei membru UE din 1986
þãri din vestul Peninsulei Iberice. Dupã perioada de glorie mondialã din
secolele XV-XVI, Portugalia a pierdut mult din bunãstarea sa prin distrugerea
Lisabonei într-un cutremur din anul 1755, ocuparea sa în timpul rãzboaielor
napoleoniene ºi prin pierderea coloniei sale braziliene în 1822. În 1910,
monarhia portughezã este abolitã, iniþiindu-se o perioadã de republicanism
79
Geografie
haotic. În 1926, o loviturã de stat militarã deschide calea dictaturii lui Salazar.
Revoluþia garoafelor roºii din 1974 contribuie decisiv la instaurarea unei
democraþii pluraliste. În anul urmãtor, Portugalia a declarat independenþa
coloniilor sale din Africa: Mozambic, Angola, Guinea-Bissau, Capul Verde ºi
Sao Tomé ºi Príncipe ºi ºi-a pierdut colonia Timorul de Est din Asia din cauza
unei invazii indoneziene.
Grecia
GRECIA
Grecia ocupã partea de sud a Peninsulei Balcanice ºi peste
2000 de insule din Marea Egee, Marea Mediteranã ºi Marea
Ionicã. În antichitate, Grecia era însãºi Europa, þãrmurile Mãrii
Egee vãzând dezvoltarea primelor civilizaþii europene: cea
minoicã, în Creta mileniilor 3-2 î.Hr. (Cnossos, Phaistos, Mallia), ºi
cea micenianã, în secolul 15 î.Hr. (Mycene, Tirinth, Pylos). În jurul
anului 1000 î.Hr., grecii colonizeazã coastele Asiei Mici ºi insulele
din Marea Ionicã, fondând aici oraºe-state (Milet, Efes,
Halikarnas). În secolul al V-lea, Atena devine leagãnul civilizaþiei
clasice greceºti ºi al democraþiei. În acest secol, dupã înfrângerea
perºilor, grecii au stabilit cã principiul libertãþii este definitoriu
Europei, în timp ce, pentru Asia, caracteristic rãmâne despotismul.
Grecia anticã a iniþiat Jocurile Olimpice, primele jocuri având loc în
Denumire oficialã: Republica oraºul Olympia, începând cu anul 776 î.Hr. În anul 146 î.Hr., devine
Elenã • capitalã: Atena • provincie romanã, iar din 395 d.Hr. face parte din Imperiul Bizantin. Dupã
suprafaþã: 131.940 kmp • cucerirea acestuia de cãtre Imperiul Otoman, grecii sunt timp de patru secole
populaþie: aprox. 11.000.000 sub stãpânirea turcilor. În 1829, dupã tratatul de la Adrianopol, Imperiul
locuitori • limba oficialã: greaca Otoman recunoaºte independenþa Greciei.
• zi naþionalã: 25 martie • stat Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, Grecia a trecut printr-un rãzboi civil
membru UE din 1981 care a durat pânã în 1949, dupã care a aderat la NATO în 1952. A aderat la
Uniunea Europeanã în 1981 ºi a adoptat euro ca monedã în 2001.
AUSTRIA Austria
Este o þarã muntoasã, mai mult de 2/3 din suprafaþa þãrii fiind situatã la o
altitudine de peste 500 m ºi 40% la peste 1000 m. Numele de Austria este
atestat documentar în 996. În 1278, ducatul Austriei a fos cucerit de regele
german Rudolf I de Habsburg, reprezentanþii acestei dinastii domnind pânã în
1918. Catedrala Sfântul ªtefan din Viena este cel mai cunoscut edificiu gotic
din Viena, construcþia acesteia începând în anul 1359. În catacombele
acesteia se aflã mormintele familiei de Habsburg. În prezent, Austria este o
Austria • capitalã: Viena •
republicã parlamentarã federalã, alcãtuitã din nouã landuri, fiecare având
propriul guvern ºi propria adunare popularã.
populaþie: aprox. 8.100.000
locuitori • limba oficialã:
germanã • zi naþionalã: 26
octombrie • stat membru UE din
1995
80
CELELALTE ÞÃRI ALE UE*
BELGIA, OLANDA ªI
LUXEMBURG
Belgia
Belgia se împarte în trei regiuni federale: Flandra (cu capitala la
Antwerpen), Valonia (capitala Namur) ºi regiunea capitalei Bruxelles. În acest
context, organizarea politicã belgianã este complexã. Sistemul federal se
împarte în organisme care corespund atât zonelor geografice, cât ºi celor
lingvistice. Monarhul este ºeful statului, ale cãrui activitãþi sunt de fapt
ceremoniale. Un numãr maxim de 15 miniºtri, cu afiliaþie la partidul sau la
coaliþia de la putere, sunt conduºi de un prim ministru. În Belgia nu existã
partide politice naþionale, partidele tinzând sã se limiteze la regiunea
lingvisticã a electoratului lor. Un singur partid apare atât la francofoni, cât ºi la
flamanzi: Partidul Verde. Belgia are unul dintre cele mai dens populate teritorii
din Europa (342 loc./kmp). Are trei limbi oficiale: neerlandeza (forma scrisã BELGIA
comunã a dialectelor flamande), care este folositã de 55% din populaþie, în
Flandra ºi Bruxelles; franceza, care este folositã de 55%, în Comunitatea
Belgiei • capitalã: Bruxelles
Valonia - Bruxelles, ºi germana, care este utilizatã doar de 1% din locuitori, în
Comunitatea germanofonã din estul Valoniei. Capitala þãrii este oficial bilingvã
(francezã-neerlandezã).
oficiale: neerlandeza, franceza,
Bulgaria germana • zi naþionalã: 21 iulie •
Bulgarii, un trib turcic din Asia Centralã, au fost asimilaþi de popoarele membru fondator UE
slave situate pe actualul teritoriu al Bulgariei în secolul al VII-lea d.Hr., BULGARIA
formând primul stat bulgar. La sfârºitul secolului al XIV-lea a fost cuceritã de
Imperiul Otoman. ªi-a recâºtigat independenþa parþialã în urma rãzboiului
ruso-româno-turc (1877-1878), în formã de principat autonom, urmând sã fie
proclamatã un regat complet independent în 1908. În timpul Primului Rãzboi
Mondial a participat alãturi de Puterile Centrale. Înfrângerea a dus la pierderea
Traciei de vest. În cursul celui de-al doilea rãzboi mondial a participat alãturi
de Puterile Axei, dar dupã intrarea comuniºtilor în guvern (1944) s-a alãturat
aliaþilor. Bulgaria a intrat în sfera de influenþã sovieticã dupã cel de-al doilea
Bulgaria • capitalã: Sofia •
rãzboi mondial ºi a devenit o republicã popularã în 1946. Dominaþia comunistã
s-a încheiat în 1990, când în Bulgaria au avut loc alegeri multipartite. Devine
membrã NATO în 2004 ºi aderã la Uniunea Europeanã la 1 ianuarie 2007.
oficialã: bulgara • zi naþionalã:
3 martie • membru UE din 2007
Cehia
La finele celui de-al doilea rãzboi mondial, Cehia intrã în sfera de influenþã CEHIA
sovieticã. În 1948 este proclamatã Republica Popularã Cehoslovacã, iar
etnicii germani, care locuiau cu precãdere în regiunea sudetã, sunt expulzaþi
în Germania. Curentul reformator din Cehoslovacia genereazã, în 1968,
„Primãvara de la Praga”, o acþiune de protest îndreptatã împotriva
comunismului de sorginte sovieticã. Miºcarea este curmatã de intervenþia
Denumire oficialã: Republica Cehã • capitalã: Praga • suprafaþã: 78.866 kmp • populaþie: 10,2 mil. loc. • limba oficialã:
ceha • zi naþionalã: 20 octombrie • stat membru UE din 2004
81
Geografie
tancurilor sovietice (20/21.08.1968). La 1 ianuarie 1969, Cehoslovacia este
proclamatã stat federal, constituit din douã republici egale, Republica
CIPRU
Socialistã Cehã ºi Republica Socialistã Slovacã. În 1989, regimul comunist din
Cehoslovacia este abolit în urma unei miºcãri paºnice, „Revoluþia de catifea”.
Vaclav Havel, un dizident din vremea primãverii de la Praga, devine
preºedinte la 29.12.1989. La 1 ianuarie 1993, în urma tratativelor din
Denumire oficialã: Republica parlamentul cehoslovac, intrã în vigoare decizia separãrii Cehoslovaciei în
Cipru • capitalã: Nicosia • douã state: Cehia ºi Slovacia.
populaþie: 802.000 locuitori • Cipru
limbi oficiale: greaca, turca • zi Insula Cipru a cunoscut numeroase stãpâniri în decursul istoriei: asirianã,
naþionalã: 1 octombrie • stat egipteanã, persanã, romanã, bizantinã. În secolul al XII-lea a fost ocupatã de
membru UE din 2004 cruciaþi pânã în 1489, când a trecut sub stãpânirea Veneþiei. În 1571 a fost
ocupatã de Imperiul Otoman. În 1878, la Congresul de la Berlin, Imperiul
DANEMARCA
Otoman cedeazã Ciprul Marii Britanii, pe care-l anexeazã în 1914 ºi îl
proclamã, în 1925, colonie a Coroanei britanice. La 16 august 1960, Ciprul îºi
proclamã independenþa. Conflictele dintre comunitãþile turcã ºi greacã
determinã ONU sã trimitã, în 1964, trupe pentru menþinerea ordinei. Lovitura
de stat a Gãrzii Naþionale greceºti din 1974 declanºeazã riposta Turciei, care
debarcã trupe în insulã ºi ocupã Ciprul de NE, pe care îl proclamã ulterior
Republica Turcã a Ciprului de Nord. Divizarea celor douã state se menþine ºi
Denumire oficialã: Regatul în prezent.
Danemarcei • capitalã:
Copenhaga • suprafaþã: 43.094 Danemarca
kmp • populaþie: 5 mil loc. • Danemarca este constituitã din peninsula Iutlanda ºi un numãr de 443
limba oficialã: daneza • zi insule din apropiere. Dintre acestea, 76 nu sunt locuite. Cele mai mari insule
naþionalã: 5 iunie • membru UE sunt Zealand (Sjælland) ºi Funen (Fyn). Þara este în cea mai mare parte platã,
din 1973 cu mici zone înalte, cel mai înalt punct natural fiind Møllehøj, la 170,86 de
metri. Climatul este temperat, cu ierni blânde ºi veri rãcoroase. Iernile nu sunt
ESTONIA, LETONIA ªI
deosebit de friguroase, având temperaturi medii în jur de 0,5°C, iar verile sunt
LITUANIA
rãcoroase, cu medii de 16°C. Vântul suflã foarte des, fiind mai puternic pe
timpul iernii ºi mai slab vara. Danemarca are, în medie, 170 de zile ploioase
pe an, cele mai puternice ploi apãrând în lunile septembrie, octombrie ºi
noiembrie. Danemarca este cea mai veche monarhie din Europa. Insulele
Feroe ºi Groenlanda fac parte din Regatul Danemarcei, dar sunt regiuni
autonome care se autoguverneazã.
Estonia
Estonia este o þarã balticã în Europa de Nord. Graniþa de vest a þãrii o
constituie Marea Balticã, iar la sud se învecineazã cu un alt stat baltic, Letonia
ºi la est cu Rusia. Estonia este o þarã maritimã, þãrmul mãsurând 3.794 km,
incluzând peste 1.500 de insule ºi insuliþe, majoritatea nepopulate. Relieful
ESTONIA este jos, fiind constituit din câmpii, cu evidente
Denumire oficialã: Republica Estonia • capitalã: Tallin • suprafaþã: forme glaciare: depresiuni, coline, morene.
45.266 kmp • populaþie: aprox. 1.300.000 locuitori • limba oficialã: Pãdurea de conifere ocupã douã treimi din
estona • zi naþionalã: 24 februarie • membru UE din 2004 suprafaþa þãrii. Estonia a aderat la Uniunea
82
Europeanã la 1 mai 2004. Este o democraþie constituþionalã, cu un preºedinte
ales de parlamentul unicameral o datã la patru ani. Votul prin internet a fost FINLANDA
deja utilizat în cadrul alegerilor locale în Estonia, iar legislatorii au autorizat de
asemenea utilizarea votului prin internet în cadrul alegerilor parlamentare.
Finlanda
Finlanda este þara cu cea mai mare întindere forestierã din Europa, 75%
din teritoriul þãrii fiind acoperit de pãduri. În nordul Finlandei, în „nopþile albe”
de varã, soarele strãluceºte permanent pe cer. Limba suedezã este a doua
limbã oficialã în Finlanda. Finlandeza este o limbã ce aparþine familiei de limbi
ugro-finice, grup care cuprinde estona, lapona ºi maghiara. Aceste limbi se
deosebesc de alte limbi vorbite în Europa, pentru cã, alãturi de bascã, nu fac
parte dintre limbile indo-europene.
Irlanda
Sfântul Patrick este protectorul Irlandei ºi cel considerat a fi cel care a
introdus creºtinismul în aceastã þarã insularã. Ziua naþionalã a Irlandei este pe
17 martie, data la care în 493 d.Hr. Sfântul Patrick a murit. Trifoiul este
simbolul irlandez, aceastã plantã fiind folositã de Sfântul Patrick pentru a Denumire oficialã: Republica
reprezenta doctrina Sfintei Treimi. Populaþia este formatã aproape exclusiv din Finlanda • capitalã: Helsinki
irlandezi, iar religia dominantã este cea catolicã. suprafaþã: 337.030 kmp
Letonia oficiale: finlandeza, suedeza • zi
Letonia este o þarã balticã în Europa de Nord. Graniþa de vest a þãrii o naþionalã: 6 decembrie • stat
constituie Marea Balticã. În nord ºi în sud, Letonia se învecineazã cu Estonia membru UE din 1995
ºi respectiv Lituania, iar în est cu Rusia. Este membrã a Uniunii Europene din
IRLANDA
2004. Populaþia este în majoritar creºtinã, cel mai mare grup fiind cel
protestant (luterani îndeosebi), urmat de catolici ºi ortodocºi. Letonii reprezintã
54,8% din populaþie (în 1935 – 75,5%), ruºii 32,8% (în 1935 – 10%), bieloruºii
4%, ucrainenii 3%, polonezii 2,2% ºi lituanienii 1,3%.
În secolul XX, urmare a ocupaþiei sovietice, Letonia suferã o adevãratã
alterare a caracterului etnic ºi cultural, ca urmare a masivelor transferuri de
populaþie, astfel încât etnicii letoni au ajuns sã reprezinte astãzi aproximativ
jumãtate din populaþie, iar ruºii sã fie chiar majoritari în zonele urbane. În
Letonia sunt excluºi de la vot etnicii ruºi, întrucât sunt admiºi drept cetãþeni
letoni cu drept de vot doar aceia care deþineau cetãþenia letonã sau
descendenþii acestora înainte de anexarea Letoniei de cãtre URSS, în 1940. Denumire oficialã: Republica
Drept urmare, circa 40% din populaþie (cea de origine slavã) este exclusã de Irlanda • capitalã: Dublin
la mecanismele jocului democratic. Ruºii din acestã þarã balticã refuzã, • suprafaþã: 70.280 kmp
deseori, sã vorbescã letona, iar letonii sunt reticenþi la folosirea limbii ruse. Din • populaþie: aprox. 4.000.000
acest motiv sunt frecvente cazurile când unei întrebãri banale puse pe stradã loc. • limba oficialã: engleza,
în letonã i se oferã rãspuns în rusã. irlandeza • zi naþionalã: 17
LETONIA martie • monedã: euro • stat
membru UE din 1973
Denumire oficialã: Republica Letonia • capitalã: Riga • supra-faþã: 64.589 kmp •
populaþie: 2,3 mil. loc. • limba oficialã: letona • zi naþionalã: 18 noiembrie • stat
membru UE din 2004
83
Geografie
Lituania
LITUANIA Þarã balticã în Europa de Nord, Lituania a suferit în perioada celui de-al
doilea rãzboi mondial o dublã represiune. Ocupaþia germanã dintre anii 1941
ºi 1944 face ca 200.000 de lituanieini sã fie exterminaþi în lagãrele naziste.
Lituania • capitalã: Vilnius
Dupã anexarea Lituaniei de cãtre URSS, din ordinul lui Stalin, 300.000 de
locuitori sunt deportaþi, cei mai mulþi sfârºind în gulagurile sovietice.
• populaþie: 3,4 mil. loc.
(vezi harta de la pagina 82)
• limba oficialã: lituaniana • zi
naþionalã: 16 februarie • stat
Luxemburg
membru UE din 2004
Marele Ducat de Luxemburg este un stat în Europa care face parte din
grupul de þãri Benelux (alãturi de Belgia ºi Olanda). Istoria Luxemburgului
LUXEMBURG începe odatã cu construcþia Castelului Luxemburg, în anul 963. În jurul acestei
Denumire oficialã: Marele fortãreþe s-a dezvoltat treptat un oraº care a devenit centrul unui stat mic, dar
Ducat al Luxemburgului • capi- extrem de important pentru configuraþia politicã a zonei. Acest mic stat
talã: Luxemburg • suprafaþã: european are unul dintre cele mai mari PIB-uri din lume (62.700 USD, în
2.586 kmp • populaþie: aprox. 2005). ªomajul a fost de 4,4% în 2005.
453.000 locuitori • limbi ofici- (vezi harta de la pagina 81)
ale: luxemburgheza, franceza,
germana • zi naþionalã: 23 iunie Malta
• stat membru fondator Malta este un arhipelag în centrul Mãrii Mediterane alcãtuit din 6 insule:
Malta, Gozo, Comino, Cominotto, Filfla ºi St. Paul. Doar primele trei insule
MALTA sunt locuite insula Malta având cea mai mare suprafaþã – 264 kmp. Malta
numãrã circa 394.000 locuitori, având o densitate a populaþiei foarte mare, de
1249 loc./kmp. Astfel, Malta este þara cu cea mai mare densitate din Europa
ºi a treia þarã ca densitate din lume. Peste 94% din populaþie locuieºte în
mediul urban. Doar 1,8% din locuitorii Maltei sunt de o altã naþionalitate decât
cea maltezã. Limbile oficiale sunt malteza ºi engleza.
Olanda
În secolul al XVIII-lea, într-o Europã absolutistã, Olanda este extrem de
tolerantã, devenind locul de refugiu pentru cei persecutaþi din motive politice,
Malta • capitalã: Valletta •
religioase sau intelectuale, statut pe care ºi-l pãstreazã ºi în prezent. Este o
suprafaþã: 316 kmp • populaþie:
monarhie ereditarã constituþionalã, puterea executivã fiind exercitatã de un
aprox. 394.00 locuitori • limba
parlament ales pe o periodã de 4 ani. Este cea mai joasã þarã din lume, o mare
oficialã: malteza • zi naþionalã:
parte din teritoriul ei fiind situat sub nivelul mãrii. Specifice sunt polderele,
21 septembrie • membru UE din
terenuri aflate sub nivelul mãrii ºi desecate, cel mai extins fiind Oost
2004
Flevoland, de 540 kmp. Oraºul Rotterdam, situat la Marea Nordului, este cel
OLANDA mare port maritim al lumii.
Denumire oficialã: Regatul (vezi harta de la pagina 81)
Olandei • capitalã: Amsterdam
ºi Haga (capitala administra- Polonia
tivã) • suprafaþã: 41.526 kmp • Istoria Poloniei începe în urmã cu 1000 de ani sub dinastia Piast. Cunoaºte
populaþie: aprox. 16 mil. loc. • epoca de aur la sfârºitul secolului al XVI-lea sub dinastia Jagiello, când
limba oficialã: neerlandeza • zi Polonia a fost una dintre cele mai întinse, înstãrite ºi puternice þãri din Europa.
naþionalã: 30 aprilie • membru În 1791, Seimul uniunii polono-lituaniene a votat Constituþia din 3 mai, prima
fondator UE constituþie modernã a Europei. Între 1795 ºi 1945, statul plonez dispare de trei
84
ori din istorie, în 1795, 1815 ºi 1939. Îºi recâºtigã independenþa de fiecare
datã, dar între noi frontiere (1807, 1918 ºi 1945). În timpul celui de-al doilea POLONIA
rãzboi mondial, poliþia sovieticã secretã a generat Masacrul de la Katyn, o
execuþie în masã a unor cetãþeni polonezi. În timpul acestei acþiuni, peste
21.000 de cetãþeni polonezi au fost executaþi în trei locuri diferite în primãvara
anului 1940. Majoritatea celor uciºi erau ofiþeri cãzuþi prizonieri, dar printre cei
executaþi se aflau ºi numeroºi civili. Cum sistemul polonez de recrutare cerea
tuturor absolvenþilor unei universitãþi sã devinã ofiþeri în rezervã, sovieticii au
reuºit prin aceste asasinate sã distrugã o mare parte a intelectualitãþii
poloneze. Deºi, chiar înaintea prãbuºirii URSS-ului, autoritãþile ruseºti au
recunoscut rolul sovieticilor în masacru, existã anumite resentimente în Rusia
în legãturã cu aceste probleme, guvernele ruseºti succesive refuzând sã Denumire oficialã: Republica
numeascã masacrele crime de rãzboi sau acte de genocid, ceea ce ar duce Polonia • capitalã: Varºovia •
la necesara urmãrire în justiþie a fãptaºilor aflaþi încã în viaþã. Mulþi ruºi suprafaþã: 312.685 kmp •
continuã sã creadã ca fiind adevãratã versiunea propagandei guvernamentale populaþie: 38 mil. loc. • limba
sovietice de pânã în anul 1989, conform cãreia naziºtii care au invadat oficialã: poloneza • zi naþionalã:
Uniunea Sovieticã în 1941 sunt vinovaþi de respectivele masacre. 3 mai • membru UE din 2004
Dupã 1945 va intra în sfera de influenþã a URSS, fiind denumitã Republica
Popularã Polonã. În 1989 primele alegeri parþial libere din Polonia de dupã al SLOVACIA
doilea rãzboi mondial au încununat victoria miºcãrii Solidaritatea, care lupta
pentru instituirea unui regim democratic. Actuala republicã polonezã (a treia)
a fost creatã, câþiva ani mai târziu, prin noua constituþie din 1997. În 1999,
Polonia devine membru NATO, iar la 1 mai 2004 se alãturã Uniunii Europene.
Slovacia Slovacã • capitalã: Bratislava
Þarã central europeanã fãrã ieºire la mare, Slovacia are un relief dominat suprafaþã: 48.845 kmp • popu-
de Munþii Carpaþi. Clima este temperat-continentalã, cu veri calde ºi ierni laþie: aprox. 5.400.000 locuitori
rãcoroase. Principalele oraºe sunt Bratislava, Košice ºi Prešov. Din secolul al • limba oficialã: slovaca • zi
XI-lea ºi pânã în 1918, istoria Slovaciei este strâns legatã de istoria Ungariei. naþionalã: 1 ianuarie • membru
Coroana maghiarã va coloniza aceste teritorii cu germani, cehi, polonezi ºi UE din 2004
unguri. Dupã bãtãlia de la Mohacs (1526), când Regatul Ungar este
transformat în paºalâc, Slovacia intrã în componenþa Imperiului Habsburgic. SLOVENIA
Dupã 1867, este inclusã în Ungaria, populaþia fiind supusã unei politici de
maghiarizare forþatã. Slovacia ºi Republica Cehã au constituit din noiembrie
1918 pânã în decembrie 1992 Cehoslovacia (cu excepþia perioadei 1939 -
1945). Þara a redevenit independentã în 1993, prin separarea de Cehia, la trei
ani dupã Revoluþia din 1989, care a pus capãt regimului autoritar comunist
impus de cãtre sovietici dupã Primãvara de la Praga, din august 1968.
Slovenia Slovenia • capitalã: Ljubljana •
Slovenia este o þarã dezvoltatã, având cel mai ridicat PIB pe locuitor dintre suprafaþã: 20.253 kmp •
fostele state comuniste din Europa (21.000 USD, în 2005), acesta fiind mai populaþie: aprox. 2.000.000
ridicat decât cel al Greciei sau al Portugaliei. În secolul al XIV-lea, cele mai locuitori • limba oficialã:
multe dintre regiunile Sloveniei au devenind parte a Imperiului Austro-Ungar. slovena • zi naþionalã: 25 iunie
Dupã prãbuºirea Austro-Ungariei în 1918, slovenii au devenit parte a • stat membru UE din 2004
Regatului Sârbilor, Croaþilor ºi Slovenilor, denumit ulterior (1929) Regatul
85
Geografie
Iugoslaviei. Dupã refacerea Iugoslaviei la sfârºitul celui de-al doilea rãzboi
SUEDIA mondial, Slovenia a devenit o parte a Republicii Socialiste Federale
Iugoslavia, declaratã oficial pe 29 noiembrie 1945. Este cea mai omogenã
etnic dintre þãrile care au fãcut parte din fosta Iugoslavie, slovenii
reprezentând aproape 88% din totalul populaþiei. Slovenia se separã de
Iugoslavia la 25 iunie 1991, devenind ulterior membrã NATO (29 martie 2004)
ºi a Uniunii Europene (1 mai 2004).
Suedia
Suedia este împãrþitã în trei regiuni istorice: Götaland, Svealand ºi
Norrland. Cea de a patra regiune istoricã a Suediei a fost pânã în 1809
Österland, actuala Finlandã. Suedia ocupã jumãtatea esticã a Peninsulei
Scandinave. Relieful este dezvoltat pe un substrat geologic foarte vechi. Este
alcãtuit din Munþii Scandinaviei, Podiºul Norrland, Podiºul Svealand, Câmpia
Skäne ºi Câmpia Central-Suedezã. O mare parte din teritoriu, peste 70%, are
o densitate mai micã de 6 loc/kmp. Este una dintre cele mai urbanizate þãri ale
Europei, 85% din populaþie locuind în oraºe. Speranþa de viaþã este ridicatã,
fiind de 78 de ani pentru bãrbaþi ºi 83 de ani pentru femei. Stockholmul,
supranumit Veneþia nordului, este principalul centru industrial, comercial ºi
cultural al þãrii. Academia Suedezã, fondatã în 1786, acordã premiul Nobel
pentru literaturã, Academia Regalã de ªtiinþe (fondatã în 1793) acordã
premiile Nobel pentru fizicã, chimie ºi economie, iar Karolinska Institutet
(fondat în 1810) decerneazã premiul Nobel pentru medicinã.

Ungaria
Suediei • capitalã: Stockholm •
Capitala Ungariei, Budapesta, este unul dintre cele mai frumoase oraºe
din Europa Centralã. Situat pe ambele maluri ale Dunãrii, oraºul este de o
impresionantã frumuseþe arhitecturalã. Pe partea esticã a fluviului se aflã
oficialã: suedeza • zi naþionalã:
Pesta, iar pe cea vesticã Buda. Capitala s-a dezvoltat pe locul unei aºezãri
6 iunie • membru UE din 1995
celtice, ulterior legiunile romane fondând aici oraºul Aquincum. În evul mediu,
dupã stabilirea maghiarilor în Câmpia Panonicã, iau naºtere Buda ºi Pesta.
UNGARIA
Cele douã oraºe sunt unificate în 1872. Reprezentative pentru Budapesta
sunt palatele Károly, Parlamentul, bazilica Szent István, Biserica Franciscanã,
podurile de peste Dunãre, Bastionul pescarilor.
Ungaria a fost printre primele þãri din Europa comunistã care s-au opus
regimului comunist sovietic. Revolta din 1956 de la Budapesta îndreptatã
împotriva sistemului comunisto-stalinist s-a soldat cu 20.000 de victime, peste
200.000 de persoane pãrãsind þara în timpul invaziei sovietice. Ulterior devine
Denumire oficialã: Republica cel mai liberal stat din fostul lagãr socialist.
Ungaria • capitalã: Budapesta
• suprafaþã: 93.030 kmp •
oficialã: maghiara • zi
naþionalã: 15 martie • membru
UE din 2004
86
DIVIZIUNI REGIONALE ªI
ORGANIZAREA SPAÞIULUI
GEOGRAFIC ÎN U.E.*
De la regiunile geografice la unitãþile statistice teritoriale. La o regiune Tratatul de la Roma fãcea
se poate face referire în contexte diferite. La nivel global, numim regiune referire la diviziunile regionale
geograficã un conglomerat relativ uniform care cuprinde mai multe state în contextul economic al
(Regiunea Orientului Mijlociu, Regiunea Balcanilor). În context continental, o reducerii decalajelor de
regiune geograficã desemneazã acea asociere a unor þãri vecine constituitã dezvoltare dintre diferitele
pentru realizarea unor obiective ºi interese comune. La nivelul unei þãri, regiuni geografice. În
politica dezvoltãrii regionale presupune delimitarea unor areale geografice preambulul acestuia se fãcea
uniforme din punct de vedere geografic, cultural ºi etnic, în vederea îmbunã- referire la necesitatea „de a
tãþirii performanþelor socio-economice ºi politice ale regiunii respective. consolida unitatea economiilor
În 1986, Actul Unic European creeazã bazele unei autentice politici de lor ºi de a asigura dezvoltarea
coeziune menitã sã compenseze taxele impuse de piaþa unicã ºi resimþite în armonioasã prin reducerea
þãrile din Sud ºi în regiunile mai puþin favorizate. Tratatul de la Maastricht din diferenþelor dintre diversele
1992 face referire la regiunile europene, recunoscându-li-se dreptul de regiuni, precum ºi a decalajelor
asociere în procesul decizional. Aspectele importante pentru o regiune îl cu care se confruntã regiunile
constituie factorii care permit creºterea socio-economicã a zonei respective. mai puþin favorizate”. La acea
Tratatul, intrat în vigoare în 1993, considerã coeziunea ca fiind unul dintre vreme Comunitatea Economicã
obiectivele esenþiale ale Uniunii, în paralel cu Uniunea Economicã ºi Monetarã Europeanã s-a constituit ca un
ºi cu Piaþa Unicã. Tratatul prevede ºi crearea unui Fond de Coeziune menit sã conglomerat de state, ºi nu de
sprijine proiecte favorabile mediului înconjurãtor, precum ºi transporturile în regiuni.
statele membre mai puþin prospere. Descentralizarea guvernãrii în regiuni nu
este însã o condiþie obligatorie a dezvoltãrii economice.
La începutul anilor 1970, Eurostat (ghidul oficiului de statisticã al Uniunii
Europene) a elaborat „Nomenclatorul unitãþilor statistice teritoriale” (NUTS),
ca sistem coerent de divizare a teritoriului UE pentru a
Regiunile NUTS
putea elabora statistici regionale pentru comunitate. Pe
baza acestei divizãri, Fondul European de Dezvoltare
Regionalã (FEDR), Fondul Social European (FSE) ºi
Fondul de Coeziune contribuie la realizarea urmãtoarelor
trei obiective: „Convergenþã”, „Competitivitate regionalã ºi
ocuparea forþei de muncã” ºi „Cooperare teritorialã
europeanã”.
Scopul obiectivului „convergenþã” este acela de a
îmbunãtãþi condiþiile de creºtere economicã. În Uniunea
Europeanã cu 27 de state membre, acest obiectiv include
84 de regiuni din 17 state membre (154 de milioane de
locuitori al cãror PIB pe cap de locuitor este sub 75% din
media comunã. a ã
.rt)ni
Obiectivul „Competitivitate regionalã ºi ocuparea forþei
de muncã” trebuie sã consolideze competitivitatea ºi
atractivitatea regiunilor, dar ºi capacitatea de ocupare a
87
Geografie
forþei de muncã. Într-o Uniune Europeanã cu 27 de state membre, aceastã
situaþie este valabilã pentru 68 de regiuni, adicã peste 314 milioane de
locuitori.
Obiectivul „Cooperare teritorialã europeanã” este destinat sã întãreascã
cooperarea transfrontalierã datoritã unor iniþiative locale ºi regionale realizate
în comun, sã consolideze cooperarea transnaþionalã prin acþiuni menite sã
favorizeze dezvoltarea teritorialã integratã ºi sã stimuleze cooperarea
interregionalã, precum ºi schimbul de experienþã. Peste 181 de milioane de
persoane (care reprezintã 37,5% din populaþia totalã a Uniunii Europene)
trãiesc în zone transfrontaliere. Europa este împãrþitã în mai multe grupe de
regiuni care corespund nomenclaturii NUTS (Nomenclatorul unitãþilor
teritoriale pentru statisticã). NUTS divizeazã statele membre într-un numãr
Nivel Minim Maxim de regiuni de nivel NUTS 1, apoi fiecare din acestea sunt divizate în regiuni
NUTS 1 3 milioane 7milioane de nivel NUTS 2, iar acestea la rândul lor în regiuni de nivel NUTS 3.
NUTS 2 800.000 3 milioane Reglementarea NUTS stipuleazã limitele minime ºi maxime de populaþie
NUTS 3 150.000 800.000 pentru fiecare unitate teritorialã statisticã.
Regiunile de cooperare transfrontalierã Fondul de Coeziune

Statele cu un PNB (produs naþional brut)
sub 90% din media comunitarã pot beneficia
de Fondul de Coeziune, prin urmare, sunt
beneficiare toate regiunile din þãrile
urmãtoare: Bulgaria, Republica Cehã,
Estonia, Grecia, Cipru, Letonia, Lituania,
Ungaria, Malta, Polonia, Portugalia,
România, Slovenia, Slovacia. Statele care ar
fi fost eligibile pentru Fondul de Coeziune în
cazul în care plafonul ar fi rãmas la 90% din
PNB mediu pentru Uniunea Europeanã cu 15
state membre, ºi nu pentru Uniunea
Europeanã cu 25 de state membre,
beneficiazã de un sistem de suspendare
progresivã a ajutorului. Se aplicã numai
Spaniei.
Obiectivul „Convergenþã”
Regiunile de nivel NUTS 2 cu un PIB pe
cap de locuitor sub 75% din media
comunitarã sunt eligibile pentru obiectivul
„Convergenþã”:
• Bulgaria (întreg teritoriul), Republica
Cehã (Strední Cechy, Jihozápad, Severo-
západ, Severovýchod, Jihovýchod, Strední
88
Morava, Moravskoslezsko), Germania (Brandenburg-Nordost, Mecklenburg-
Vorpommern, Chemnitz, Dresden, Dessau, Magdeburg, Thüringen), Estonia
(întreg teritoriul), Grecia (Anatoliki Makedonia, Thraki, Thessalia, Ipeiros, Ionia
Nisia, Dytiki Ellada, Peloponnisos, Voreio Aigaio, Kriti), Spania (Andalucía,
Castilla-La Mancha, Extremadura, Galicia), Franþa (Guadeloupe, Guyane,
Martinique, Réunion), Ungaria (Közép-Dunántúl, Nyugat-Dunántúl, Dél-
Dunántúl, Észak-Magyarország, Észak-Alföld, Dél-Alföld), Italia (Calabria,
Campania, Puglia, Sicilia), Letonia (întreg teritoriul), Lituania (întreg teritoriul),
Malta (întreaga insulã), Polonia (întreg teritoriul), Portugalia (Norte, Centro,
Alentejo, Região Autónoma dos Açores), România (întreg teritoriul), Slovenia
(întreg teritoriul), Slovacia (Západné Slovensko, Stredné Slovensko,
Východné Slovensko), Regatul
Unit (Cornwall ºi insulele Scilly, Regiunile cuprinse în Obiectivul ”Convergenþã” ºi Obiectivul “Competitivitate
vestul Þãrii Galilor ºi districtul Regionalã ºi ocuparea forþei de muncã”
Valleys).
Regiunile care ar fi fost
eligibile pentru obiectivul
„Convergenþã”, în cazul în care
plafonul ar fi rãmas la 75% din
PIB-ul mediu pentru Uniunea
membre, ºi nu pentru Uniunea
membre, beneficiazã de un
sistem de suspendare
progresivã a ajutorului:
• Belgia (Province du
Hainaut), Germania (Branden-
burg-Südwest, Lüneburg,
Leipzig, Halle), Grecia (Kentriki
Makedonia, Dytiki Makedonia,
Attiki), Spania (Ciudad
Autónoma de Ceuta, Ciudad
Autónoma de Melilla,
Principado de Asturias, Región
de Murcia), Austria
(Burgenland), Portugalia
(Algarve), Italia (Basilicata),
Regatul Unit (Highlands ºi
insulele nordice).
89
Geografie
Obiectivul „Competitivitate regionalã ºi ocuparea forþei de muncã”
Regiunile care nu se aflã sub incidenþa obiectivului „Convergenþã” ºi care
Aplicaþie. Folosindu-vã de un nu beneficiazã de susþinere tranzitorie (regiuni de nivel NUTS 1 sau NUTS 2,
atlas geografic ºi de internet, în funcþie de statele membre) îndeplinesc criteriile de eligibilitate pentru
identificaþi regiunile cuprinse în obiectivul „Competitivitate ºi ocuparea forþei de muncã”.
obiectivele “Convergenþã” ºi Regiunile de nivel NUTS 2 care se aflau sub incidenþa fostului Obiectiv 1,
“Competitivitate regionalã ºi dar al cãror PIB depãºeºte 75% din PIB-ul mediu pentru Uniunea Europeanã
ocuparea forþei de muncã”! cu 15 state membre, beneficiazã de susþinere tranzitorie pânã în anul 2013.
Regiuni eligibile pentru suþinere tranzitorie, aflate sub incidenþa obiectivului
„Competitivitate ºi ocuparea forþei de muncã”:
• Irlanda (Border, Midland, Western), Grecia (Sterea Ellada, Notio Aigaio),
Spania (Canarias, Castilla y León, Comunidad Valenciana), Italia (Sardegna),
Cipru (întreg teritoriul), Ungaria (Közép-Magyarország), Portugalia (Regiao
Autónoma da Madeira), Finlanda (Itä-Suomi), Regatul Unit (Merseyside,
South Yorkshire).
ROMÂNIA CA PARTE A UNIUNII

EUROPENE
OPORTUNITÃÞI GEOGRAFICE ALE ROMÂNIEI

CU SEMNIFICAÞIE PENTRU UE
Zona Mãrii Negre, o interesantã arie geopoliticã ºi economicã
Ieºirea la Marea Neagrã.
Marea Neagrã este o regiune cu o
puternicã semnificaþie economicã
ºi geostrategicã pentru Uniunea
Europeanã. Prin aderarea
României ºi Bulgariei la UE, flancul
estic al Europei comunitare se aflã
mai aproape de rezervele caspice
de gaz metan ºi petrol. Mai mult,
dacã sunt confirmate previziunile
geologice ale existenþei unui
important zãcãmânt de hidro-
carburi pe platforma continentalã
din NV Mãrii Negre, faptul cã
România se aflã în proximitatea
acestuia capãtã o importanþã
deosebitã.
Interesele Uniunii Europene nu
90
se reduc doar la depozitele de hidrocarburi. Prin ieºirea la Marea Neagrã, UE
îºi aduce mai aproape douã dintre þãrile caucaziene cu vocaþie europeanã
certã: Georgia ºi Armenia.
Europa danubianã. Cei peste 1000 km pe care Dunãrea îi parcurge pe
teritoriu românesc au o semnificaþie aparte pentru UE. Odatã cu stabilizarea
situaþiei politice din fosta Iugoslavie, Dunãrea redevine
Peisaj carpatic
o axã de transport vitalã a continentului. De aici ºi
importanþa crescutã a sectorului sãu inferior.
Creºterea traficului pe Dunãre are importanþã nu doar
pentru România, ale cãrei porturi fluviale încep din
nou sã se anime, ci ºi pentru vaste areale din Europa
Centralã, interesate de o cale sigurã ºi mai scurtã
cãtre Orientul Mijlociu.
Întinsa luncã a Dunãrii oferã ºi ea ºanse
organismelor Uniunii de a promova politici de
reconstrucþie ecologicã a zonelor supuse în trecut
unor ample lucrãri de desecare ºi regularizare a reþelei
hidrologice.
Ultimul paradis european. Intrarea României în
UE aduce în componenþa acesteia una dintre cele mai
complexe zone umede de pe Glob. Prin cei aproape
4500 kmp de mlaºtini, grinduri, plauri ºi luciu de apã, Delta Dunãrii este acum
una dintre rezervaþiile de referinþã din Uniunea Europeanã, fapt ce se va
concretiza pe viitor în acþiuni mai eficiente de protejare a mediului
deltaic. Þãrmul Mãrii Negre la Costineºti
Europa carpaticã. Exceptând o porþiune aflatã pe teritoriul
Ucrainei ºi una de pe teritoriul Serbiei, întregul lanþ carpatic se aflã
acum pe teritoriul UE. Prin aderarea României, Europa unitã
beneficiazã acum de existenþa celui mai vast teritoriu montan
împãdurit de pe continent, ceea ce face, printre altele, sã creascã
semnificativ biodiversitatea la nivelul întregii Uniuni. În plus, Carpaþii
româneºti înseamnã ºi tradiþii culturale încã pãstrate, spre deosebire
de alte spaþii montane, precum Alpii sau Pirineii, unde acestea au
dispãrut cu mult timp în urmã.
Aderarea ar putea creºte interesul european pentru staþiunile din
Carpaþi, România aºteptând investiþii semnificative pentru
revitalizarea bazei sale turistice montane.
91
Geografie
ROMÂNIA ªI ÞÃRILE UE. INTERDEPENDENÞE

GEOGRAFICE, ECONOMICE ªI CULTURALE
Poziþia geograficã a României favorizeazã fluxurile comerciale dintre estul

ºi vestul Uniunii. Beneficiind de prezenþa Dunãrii ºi a Mãrii Negre, aderarea
României la UE aduce beneficii importante transportului fluvial ºi maritim.
Revigorarea economicã a þãrii noastre, demararea procesului de
reindustrializare ºi reducerea sau anularea unui numãr important de taxe
vamale impulsioneazã schimbul dintre România ºi þãrile UE. Un rol important
îl joacã în acest sens ºi intrarea unui numãr mare de firme transnaþionale pe
piaþa româneascã, fapt ce duce la deplina integrare a României în contextul
economic mondial.
Plasarea României în flancul estic al Uniunii Europene face ca o parte din
vectorii de transport dintre Europa Vesticã ºi Centralã ºi Europa Esticã sau
Orientul Mijlociu sã treacã pe teritoriul þãrii noastre.
Din pãcate pentru România, aspectele integrãrii nu sunt numai pozitive.
Anularea în mare mãsurã a barierelor comerciale dintre România ºi Uniunea
Europeanã face ca firmele româneºti sã intre în competiþie directã cu firmele
comunitare. Deºi au beneficiat de o perioadã destul de lungã de adaptare la
rigorile pieþei libere, cele mai multe firme româneºti nu sunt încã pe deplin
pregãtite pentru evoluþia pe o piaþã nedirijatã. Prin urmare, aderarea
europeanã poate scoate de pe piaþã firmele autohtone neperformante,
creându-se astfel grave probleme sociale.
Interdependenþa se manifestã
Þãrile Ortodoxe ale Uniunii Europene ºi la nivel cultural. Þarã cu vocaþie
europeanã, România a dat
continentului numeroºi scriitori,
muzicieni, savanþi. Este posibil ca
fenomenul sã fie amplificat pe viitor
prin existenþa a numeroase
schimburi culturale adresate
tinerilor, care sunt astfel educaþi în
respectul valorilor europene.
Vãzutã mult timp ca un imp-
ediment în integrarea europeanã,
apartenenþa majoritãþii populaþiei la
cultul creºtin ortodox s-a dovedit a
fi un factor activ de cuplare la reali-
tãþile europene. Parcã vrând sã re-
liefeze deviza europeanã „Unitate
în diversitate”, România este cea
mai mare þarã ortodoxã integratã
într-o structurã predominant
catolicã ºi protestantã.
92
ORGANIZAREA ªI AMENAJAREA SPAÞIULUI
GEOGRAFIC ÎN UE ªI ÎN ROMÂNIA* Limitarea extinderii
nejustificate a arealului con-
Stoparea degradãrii mediului natural. Un obiectiv major al amenajãrii struit - o prioritate europeanã.
spaþiului în UE este oprirea degradãrii mediului. Europa este continentul în Arealul construit, cu funcþiuni de
care impactul negativ al omului asupra mediului înconjurãtor s-a resimþit cel locuinþe sau cel economic, are
mai devreme. Încã din antichitate, societãþile mediteraneene avansate au un regim foarte clar în multe
practicat defriºãri pe arii extinse, în scopul de a obþine cât mai mult teren arabil dintre þãrile UE. În momentul de
necesar culturilor agricole, a cãror producþie trebuia sã susþinã o populaþie tot faþã, UE nu încurajeazã apariþia
mai mare ºi o cerere din ce în ce mai importantã pe piaþã. de mari complexe rezidenþiale
Tot ca urmare a cerinþelor de hranã ale unei populaþii în continuã creºtere sau industriale în dauna supra-
au dispãrut la sfârºitul antichitãþii ºi la începutul evului mediu pãduri întinse în feþelor agricole sau naturale.
centrul ºi nordul Germaniei, în Polonia, în Câmpia Românã sau în zona de Totuºi lasã la latitudinea þãrilor
câmpie ºi podiº a Franþei. membre sã îºi elaboreze singure
Epoca modernã avea sã consfinþeascã restrângerea dramaticã a stepei în politica în domeniu. Atunci când
este totuºi necesarã extinderea
Ponderea arealului construit în suprafaþa totalã a þãrilor UE arealului construit, autoritãþile
au în multe þãri pârghiile nece-
sare impunerii unei anumite
proporþii între zonele verzi din
cadrul noului areal ºi cele „gri”.
93
Geografie
estul continentului, acolo unde maºinile agricole fãceau acum posibilã
exploatarea eficientã a unor suprafeþe imense de teren.
În momentul de faþã, când agricultura extensivã a fost de mult înlocuitã cu
agricultura intensivã, importante suprafeþe de teren au fost reconstruite
ecologic, recãpãtându-ºi în mare parte aspectul ºi funcþionalitatea iniþialã.
Eforturile UE de pãstrare a zonelor naturale se aflã oarecum în contradicþie
cu practica instauratã dupã 1990 în România, unde au dispãrut importante
suprafeþe de pãdure, multe dintre ele în zone sensibile la alunecãrile de teren.
Consecinþa exploatãrii iraþionale a pãdurilor s-a vãzut la inundaþiile
catastrofale pe care þara noastrã le-a suferit în anul 2005, când lipsa
suprafeþelor forestiere a agravat în numeroase zone fenomenul.
Pentru protejarea mediului, la nivelul UE ºi implicit al României s-au creat
numeroase rezervaþii ºi parcuri naturale. Una dintre cele mai importante astfel
de zone este Delta Dunãrii, care are statutul de rezervaþie a biosferei.
Tratarea spaþiului agricol ca un al doilea mediu natural. Interzicerea
folosirii anumitor substanþe în agriculturã, edificarea perdelelor de protecþie
forestierã ºi instituirea de subvenþii de stat pentru protejarea zonelor umede
de mici dimensiuni au fãcut ca în multe þãri ale UE spaþiul agricol sã înceapã
sã aibã valenþe de spaþiu quasi-natural.
Norme de amenajare urbanã. Amenajarea urbanã va fi reglementatã pe
întreg spaþiul UE de o serie de norme, aflate acum în stadiul de recomandãri.
Binecunoscutã este insistenþa prin care se cere o anumitã suprafaþã minimã
de spaþiu verde pe locuitor în marile oraºe. De asemenea, municipalitãþile
marilor oraºe trebuie sã ia mãsuri pentru dezvoltarea unui sistem alternativ,
nepoluant, de transport urban. În unele metropole funcþioneazã deja cu
succes de ani buni sistemul „park and ride”, menit sã încurajeze folosirea
bicicletelor în centrul aglomerat al oraºului.
Aplicaþie. Observând imaginea Mânãstirea Assisi (Italia) ºi spaþiul agricol adiacent

din dreapta, vorbiþi despre tipul
de agriculturã practicat în
apropierea mânãstirii Assisi, din
Italia. Credeþi cã se practicã o
agriculturã cerealierã,
legumicultura, pomicultura sau
zootehnia? Ce puteþi spune
despre mãrimea exploataþiilor
agricole? Este întreaga
suprafaþã ocupatã de culturi
agricole?
94
PROBLEMA ENERGIEI ÎN UE ªI ÎN ROMÂNIA
Profilul energetic al UE. Studiind diagrama alãturatã, observãm cã 79%

din consumul energetic intern este acoperit de combustibili fosili (petrol, gaze
naturale, cãrbune). Întrucât aceste resurse trebuie în mare parte importate,
Uniunea Europeanã este dependentã din punct de
vedere energetic de regiuni care adeseori nu îi Profilul energetic al UE. Consumul energetic brut
împãrtãºesc ºi viziunile politice.
Cu toate cã s-au iniþiat ample programe pentru
creºterea ponderii surselor de energie alternative,
combustibilii fosili vor rãmâne principala sursã de
energie pentru Europa cel puþin pentru urmãtorii 10-
15 ani.
Dependenþa de importuri este mai mare în cazul
petrolului, unde doar 20% din necesar este produs
de de cãtre þãrile membre. Principalul furnizor al UE
pentru petrol rãmâne Orientul Mijlociu, urmat de
Nordul Africii ºi Rusia.
Situaþia se prezintã mai bine în cazul gazelor
naturale, unde producþia europeanã reuºeºte sã
acopere aproape jumãtate din necesarul de
consum, graþie exploatãrilor din Marea Nordului,
nordul Olandei ºi din zona Transilvaniei. Pentru
gazele naturale, principalul furnizor este Rusia, de
care UE este legatã printr-un sistem de gazoducte.
Ceva mai bine stã UE în cazul cãrbunelui, unde
se acoperã din producþia internã peste 60% din necesar. Dezavantajul folosirii
cãrbunelui este însã gradul sãu înalt poluator.
Sursele regenerabile de energie. UE încurajeazã obþinerea de energie
din surse regenerabile. Cea mai cunoscutã formã este hidroenergia.
Hidrocentralele de pe teritoriul Uniunii sunt de mãrime mijlocie ºi micã.
Excepþie face doar hidrocentrala Porþile de Fier I, cu o putere instalatã de
peste 1000 MW.
O sursã de energie din ce în ce mai mult folositã este vântul. În þãri precum
Germania sau Spania au apãrut adevãrate parcuri eoliene. Dezavantajul
centralelor eoliene este inconstanþa funcþionãrii lor.
Biocombustibilii. În ultimii ani, producþia europeanã de biocombustibili a
crescut spectaculos. Cele mai mari producãtoare de biodiesel sunt Franþa,
Germania ºi Italia, care dau mai mult de 90% din întreaga producþie
europeanã.
Creºteri spectaculoase s-au înregistrat de asemenea în producþia de
bioetanol, care s-a mãrit de trei ori în ultimii ani. Cu toate acestea, Europa
rãmâne încã un producãtor minor în comparaþie cu producãtorii tradiþionali,
precum Brazilia ºi Statele Unite.
95
Geografie
Energia nuclearã - da sau nu? Energia
Consumul de energie al UE pe sectoare de activitate nuclearã este o piesã de rezistenþã în politica UE de
reducere a dependenþei faþã de marii producãtori de
combustibili fosili. Deºi multe organizaþii cer oprirea
instalaþiilor nucleare de producere a energiei
electrice, acest tip de energie este din ce în ce mai
prezent în planurile de viitor ale oficialilor europeni.
Marele impediment al energiei nucleare este
lipsa unor soluþii pe termen lung pentru depozitarea
deºeurilor radioactive. O altã problemã a acestui
sector este managementul centralelor uzate moral
din punct de vedere tehnologic ºi al centralelor
ajunse la sfârºitul perioadei de exploatare. În
urmãtoarele decenii, din ce în ce mai multe centrale
nuclearo-electrice vor trebui închise pentru cã vor
depãºi durata de viaþã admisã tehnologic.
Consumul de energie electricã pe sectoare
de activitate. Din graficul alãturat se poate observa
cã în UE consumul de energie în domeniile
industrial, casnic ºi al transporturilor are cele mai
mari ponderi. Dacã privim situaþia la petrol ºi gaze
naturale pe sectoare de activitate, atunci trebuie sã
spunem cã la petrol, cel mai mare consumator este domeniul transporturilor
(47% din cantitatea totalã de petrol consumatã în UE). La gaze naturale, cele
mai mari cantitãþi se folosesc în gospodãriile populaþiei (27%), producþia de
energie electricã (28%) ºi industrie (23%).
Profilul energetic al Italiei
Profilul energetic al Profilul energetic al Marii Profilul energetic al

Franþei Britanii Germaniei
96
ALTE PROBLEME COMUNE*
MIGRAÞIA POPULAÞIEI ªI A FORÞEI DE MUNCÃ
Migraþia predecembristã. Înainte de 1990, România a fost confruntatã cu

douã mari valuri emigraþioniste. Acestea au avut un caracter
Destinaþii favorite ale emigranþilor români în
confesional ºi etnic ºi au dus aproape la dispariþia minoritãþii
perioada 1990-1993
evreieºti ºi la reducerea numericã drasticã a celei germane.
Plecaþi în deosebi din Moldova, din Bucureºti ºi din marile oraºe
din sud, evreii s-au îndreptat cãtre Israel. Germanii pãrãseau cele
douã areale tradiþionale ale lor, Sudul Transilvaniei ºi Banatul
pentru a ajunge în Republica Federalã Germania. Pentru fiecare
evreu sau german care primea dreptul de pãrãsire a Republicii
Socialiste România, statul român percepea o taxã, astfel încât
evreii ºi germanii deveniserã cel mai de preþ bun de export al þãrii.
Migraþia în primii ani de dupã 1990. Migraþia germanilor
continuã puternic dupã 1990, ducând la depopularea aproape
completã a satelor lor din sudul Ardealului ºi din Banat ºi la
deteriorarea echilibrului forþei de muncã în oraºele din centrul ºi
vestul þãrii.
În plus, începe migraþia economicã a românilor confruntaþi cu greutãþile
tranziþiei. Primele state alese drept þintã au fost Germania ºi Franþa. Acest val
emigraþionist a adus profunde deservicii de imagine României.
Românii descoperã Italia ºi Spania. Un adevãrat exod avea sã ducã la
strãmutarea a aproximativ 3 milioane de români în Italia ºi Spania, þãri mai
permisive cu imigranþii ºi cu un trend economic care a justificat nevoia masivã
de forþã de muncã. Acest val de emigrare a cuprins toate regiunile României.
Cea mai afectatã a fost totuºi Moldova, unde speranþele de redresare
Fenomenul emigraþionist în România
97
Geografie
economicã erau ca ºi inexistente. Fenomenul a avut consecinþe atât pozitive,
cât ºi negative pentru România. Pozitiv a fost faptul cã sumele de bani trimise
acasã de cãtre cei aflaþi la muncã în strãinãtate au ajuns sã susþinã regiuni
întregi, echilibrând spectaculos balanþa de plãþi a României. Tot pozitiv este
faptul cã românii plecaþi au transmis celor rãmaºi în þarã o nouã mentalitate,
mult mai potrivitã pentru timpurile pe care le trãim azi, preluând astfel rolul
sistemului românesc de instruire a adulþilor, incapabil sã facã faþã schimbãrii.
Din pãcate nu au întârziat sã aparã consecinþele negative. Zeci de mii de
familii s-au destrãmat, copiii au fost lãsaþi acasã de cãtre pãrinþii
Destinaþii favorite ale emigranþilor români în plecaþi “la muncã” adeseori în grija vecinilor ºi nu de puþine ori
perioada 1994-2005 singuri, fãrã supraveghere, pentru perioade de 6-8 luni.
Deºi de mai micã amploare, fenomenul migraþionist românesc
a vizat ºi alte þinte, precum Portugalia sau Marea Britanie.
O nouã Românie. Deºi plecaþi cu intenþia clarã de a se
întoarce dupã o perioadã în þarã cu o sumã de bani care sã le
permitã sã îºi refacã viaþa în România, mulþi români emigraþi s-au
stabilit definitiv în þãrile de adopþie. În Italia ºi Spania s-au format
importante nuclee româneºti, românii ajungând sã fie reprezentaþi
în organele de conducere ale regiunilor lor adoptive ºi înfiinþând
chiar partide politice, al cãror scop este apãrarea intereselor
propriei comunitãþi.
Aceastã nouã desfãºurare de evenimente poate crea avantaje
importante pentru România, atât de imagine, cât ºi economice.
DEZVOLTAREA URBANÃ
Þinute pe loc în primul deceniu al tranziþiei la economia de piaþã, oraºele

româneºti cunosc, de câþiva ani, o dezvoltare explozivã. Tonul l-a dat oraºul
Bucureºti, pe suprafaþa cãruia au apãrut, într-un timp foarte scurt, zeci de
clãdiri impozante de birouri, zeci de noi cartiere, s-au demarat lucrãri edilitare
de anvergurã etc. Dezvoltarea amplã a capitalei are, desigur, efecte pozitive,
atunci când luãm în considerare veniturile locuitorilor sãi. Preþul plãtit pare
însã prea mare, atunci când conºtientizãm cã Bucureºtiul este un oraº
stresant, zgomotos, prãfuit ºi aproape imposibil de strãbãtut de la un cap la
altul. Deºi s-au fãcut lucrãri importante de reabilitare a arterelor de circulaþie,
viteza de deplasare în oraº a scãzut cu 30% în ultimii doi ani, iar blocajele de
circulaþie sunt aproape permanente. Axest fapt îºi are o explicaþie în cele
1.200.000 de automobile înmatriculate în Bucureºti. O altã explicaþie a
haosului rutier este inexistenþa unui management integrat de trafic.
Stresul ºi poluarea din oraº i-au obligat pe mulþi bucureºteni sã îºi caute o
locuinþã în afara oraºului. Aproape fiecare localitate din jurul Capitalei,
indiferent de mãrimea ei, este dublatã de un cartier de vile, nu de puþine ori
noile ansamble rezidenþiale fiind amplasate ºi la 50-60 km distanþã de centrul
oraºului.
Înþelegând cã este imposibil sã þii oraºul închis între vechile sale limite,
autoritãþile au instituit Zona Metropolitanã Bucureºti, un vast areal care sã
98
permitã dezvoltarea capitalei ºi a împrejurimilor sale. Se presupune cã în zece
ani, aria metropolitanã a oraºului va ajunge la 4-5 milioane de locuitori, creând
astfel un conglomerat urban unic prin mãrimea lui în aceastã parte a
continentului.
De fapt, Bucureºtiul urmeazã, cu o întârziere de câteva decenii, aceeaºi
traiectorie pe care au mers ºi alte mari oraºe europene. Parisul, Londra,
Madridul, în diferitele lor stadii de evoluþie, au cunoscut etape de dezvoltare
explozivã care au obligat autoritãþile sã ia mãsuri de lãrgire a arealului urban.
La scarã redusã, acelaºi fenomen se observã ºi în alte câteva oraºe din
þarã, unde dezvoltarea economicã este rapidã. Al doilea oraº românesc care
ºi-a constituit o arie metropolitanã este Constanþa. Cluj-Napoca, Timiºoara,
Braºovul ºi Iaºiul vor urma, în curând, aceeaºi cale.
Proiectul Zonei Metropolitane Bucureºti
99
EVALUARE
1. Prezentaþi cronologic principalele etape ale 4. Precizaþi care sunt atribuþiile urmãtoarelor
formãrii Uniunii Europene. instituþii: Consiliul Uniunii Europene, Comisia
Europeanã, Parlamentul European.
2. Precizaþi care au fost principalii paºi parcurºi de
România pânã la aderarea europeanã. 5. Analizaþi sintetic principalele caracteristici ale
statelor uniunii, având în vedere urmãtoarele aspecte:
3. Realizaþi o schemã care sã cuprindã: instituþiile, mãrimea teritorialã ºi demograficã, forma de
organismele finaciare ºi organismele consultative ale guvernãmânt ºi nivelul de dezvoltare (reflectat de
Uniunii Europene. Precizaþi în ce oraºe îºi au sediul anumiþi indicatori socio-economici: PIB/loc., IDU etc).
principalele instituþii ale Uniunii. Consultaþi în acest sens sursele statistice din manual
sau alte surse (de exemplu, site-ul Eurostat).
6. Pe baza cunoºtinþelor dobândite în anii anteriori, separaþi þãrile membre ale UE în funcþie de regiunea
geograficã din care fac parte. Pentru fiecare regiune geograficã, prezentaþi succint principalele caracteristici ale
reliefului, climei, hidrografiei, vegetaþiei ºi faunei
Caracteristicile
Nr. Regiunea Vegetaþia ºi
Þãrile generale ale Clima Hidrografia
crt. geograficã fauna
reliefului
Europa
1
Centralã
Europa
2
Nordicã
Europa
3
Sudicã
Europa
4
Vesticã
Europa
5
Esticã
100
III. EUROPA ªI
UNIUNEA EUROPEANÃ
ÎN LUMEA
CONTEMPORANÃ
Geografie
PROBLEMELE FUNDAMENTALE ALE LUMII

CONTEMPORANE
Încãlzirea globalã. Cel mai îngrijorãtor fenomen al momentului este

încãlzirea globalã. Deºi încã nu este pe deplin clar dacã este vorba de un
fenomen natural ori de unul generat de activitatea umanã, încãlzirea globalã
resimþitã în ultimele decenii începe sã îi preocupe din ce în ce mai mult pe
locuitorii planetei.
Pentru a contribui la evitarea consecinþelor catastrofale ale acestui feno-
men, UE a hotãrât înlocuirea becurilor cu incandescenþã cu cele fluorescente
ºi creºterea gradului de izolare termicã a clãdirilor, în completarea mãsurilor
mai vechi de reducere a emisiei de gaze cu efect de serã.
În cazul în care prognozele specialiºtilor s-ar adeveri, o mare parte din
Olanda ar ajunge, dupã câteva sute de ani, din nou sub apã. La fel, oraºele
Stockholm ºi Veneþia ar fi ºi ele inundate. În plus, o parte importantã din estul
continentului s-ar transforma în deºert, iar gheþarii alpini ar dispãrea cu
desãvârºire.
Degradarea mediului. Oarecum în legãturã cu încãlzirea globalã,
degradarea mediului a fost mult încetinitã în þãrile UE. Totuºi, în afara spaþiului
unional continuã exploatarea abuzivã a resurselor, au loc deversãri masive de
poluanþi etc.
Foametea. Având ºansa de a nu cunoaºte direct acest tip de catastrofã
economicã, Uniunea Europeanã acordã o asistenþã consistentã tuturor þãrilor
afectate de foamete. Vaste programe, multe dintre ele derulate sub egida
FAO, îºi propun readucerea prosperitãþii în comunitãþile afectate de acest
flagel.
Sãrãcia este un fenomen cu care UE se confruntã în mãsuri diferite de la
þarã la þarã. În þãri precum Suedia sau Danemarca, un numãr infim de locuitori
trãiesc sub limita sãrãciei. Nu aceeaºi este situaþia în þãri nou integrate,
precum România sau Bulgaria, unde sãrãcia în care se gãseºte o mare parte
a populaþiei continuã sã fie o problemã cãreia nu i se poate gãsi o soluþie
rapidã. Pe plan mondial, situaþia este ºi mai gravã, aºa cum se poate veda din
harta de mai jos.
Harta sãrãciei pe Glob

(procentul populaþiei care trãieºte sub limita sãrãciei)
102
Diferenþierile economice între state. UE joacã un rol activ în dialogul
Nord-Sud, în cadrul cãruia se cautã soluþii pentru reducerea decalajelor de
dezvoltare economicã dintre þãrile lumii. Pentru a ridica gradul de dezvoltare
al þãrilor nou integrate, UE acordã asistenþã financiarã ºi de infrastructurã
þãrilor mai puþin dezvoltate din arealul comunitar.
Terorismul. Dupã 11 septembrie 2001, terorismul a devenit o preocupare
majorã a întregii umanitãþi. Atentatele teroriste nu au ocolit Europa. Cele mai
recente, de la Madrid ºi Londra, au produs un numãr apreciabil de victime.
ROLUL EUROPEI ÎN CONSTRUIREA LUMII

CONTEMPORANE
Europa progresului. Europa a reprezentat întotdeauna un pol de Europenii au inventat telefonul

civilizaþie care a reuºit sã îºi impunã valorile în toate perioadele istorice. ºi radioul, motorul cu aburi ºi
Grecia ºi Roma anticã au dominat timp de mai multe secole spaþiile avionul cu reacþie, dinamita ºi
geografice limitrofe, influenþând direct sau indirect viaþa unor popoare din cinematograful. Teoria
Africa ºi din Asia. În Evul Mediu ºi mai ales în timpul Renaºterii, europenii relativitãþii a fost conceputã în
întreprind mai multe cãlãtorii de explorare, iar apoi cuceresc teritorii întinse de Europa. Creºtinismul a fost timp
pe toate continentele. Odatã cu aceasta, cultura europeanã se impune în de mai multe secole rãspândit
America ºi în Australia ºi are o influenþã deosebitã în mai multe þãri din Africa doar în Europa. Democraþia îºi
ºi Asia. Revoluþia industrialã a însemnat un nou moment important care a stat are originile în Grecia anticã.
la baza edificãrii lumii contemporane, iar locul de origine a fost, ºi de aceastã Sediile unor organizaþii foarte
influente în lumea contemporanã
Zone de conflict în Europa se aflã în Europa (sediul NATO
la Bruxelles, sediul Agenþiei
Internaþionale pentru Energie
Atomicã la Viena, sediul
Organizaþiei Meteorologice
Mondiale la Geneva).
103
Geografie
datã, Europa. Tot de aici au pornit numeroase idei ºi curente culturale
novatoare (impresionismul, simbolismul, dadaismul etc.), europenii fiind ºi
autorii unor invenþii tehnologice revoluþionare.
Europa rãzboaielor ºi a ideologiilor extremiste. Pe de altã parte,
Europa a generat nu doar idei ºi acþiuni pozitive. Ea a declanºat douã
rãzboaie mondiale ºi a asigurat premisele pentru dezvoltarea ºi expansiunea
a douã ideologii care aveau sã provoace timp de multe decenii frãmântãri
semnificative la scarã planetarã. Fascismul ºi comunismul au marcat cea mai
mare parte a secolului al XX-lea, având repercusiuni ºi în prezent. În anii
1930, Europa a fost divizatã în douã de ideologia fascistã, iar din anii 1950,
continentul a fost împãrþit pe baze politico-ideologice: blocul þãrilor
democratice, în care principiile democraþiei stãteau la baza funcþionãrii
societãþii, ºi blocul comunist, în care libertãþile individuale au fost desfiinþate.
Divizarea Europei a însemnat de fiecare datã ºi divizarea planetei, iar acest
fapt susþine importanþa covârºitoare pe care Europa o are în construirea lumii
contemporane.
Europa - spaþiul bunãstãrii ºi al pãcii. Procesul de unificare a Europei a
fost inspirat de ideea de a crea un spaþiu al bunãstãrii materiale ºi al pãcii, în
care fiecare naþiune sã-ºi poatã exprima identitatea în deplinã libertate.
Aceeaºi idee stã ºi la baza procesului de globalizare, proces declanºat de
colonialismul european ºi ajuns
Þãrile Commonwealth
astãzi la un moment probabil
ireversibil de evoluþie. Dacã timp
de mai multe secole Europa a fost
un generator de migraþie, mai ales
spre America de Nord, în prezent
continentul este þinta unor fluxuri
migratorii din Asia ºi Africa,
exercitând ºi în acest fel o influenþã
în modelarea lumii contemporane.
Þãrile europene au jucat un rol
semnificativ în crearea Naþiunilor
Unite ºi se aflã în centrul unor
organizaþii culturale ºi economice
Organisation Internationale de la Francophonie internaþionale, cum sunt
Commonwealth ºi Organisation
Internationale de la Francophonie.
Confruntatã de mai multe
decenii cu probleme severe
legate de mediul înconjurãtor,
Europa este unul dintre cei mai
activi promotori ai unor mãsuri de
reducere a poluãrii ºi de protecþie
a naturii.
104
UE ªI ANSAMBLURILE ECONOMICE ªI
GEOPOLITICE ALE LUMII CONTEMPORANE
UE - un bloc economic redutabil. Germenii Uniunii Europene au apãrut

din necesitatea de a depãºi situaþia economicã dificilã în care se gãsea vestul
continentului nostru dupã cel de-al doilea rãzboi mondial. Proiectul economic
comun european, elaborat în anii 1950, s-a dovedit în timp un real succes. De
la cele ºase þãri care au constituit Comunitatea Economicã a Cãrbunelui ºi
Oþelului, apoi Comunitatea Economicã Europeanã, Europa unitã a ajuns în
anii noºtri sã aibã 27 de membri.
Paºii hotãrâtori în constituirea UE, aºa cum o ºtim noi astãzi, s-au fãcut în
primul rând pe tãrâm economic. Armonizarea politicilor de dezvoltare
economicã a fost încununatã de introducerea euro, moneda europeanã al
cãrei rol este de a uniformiza ºi mai mult ºansele de dezvoltare ale membrilor
uniunii. Nu toate þãrile UE au adoptat euro. În timp ce Franþa a renunþat la
franc, Germania la marcã, Spania la peseta, Italia la lirã, Marea Britanie a
hotãrât sã-ºi pãstreze cel puþin pentru un timp moneda naþionalã, lira sterlinã.
La fel a decis ºi Danemarca, unde continuã sã circule coroana danezã.
Chiar dacã nu este moneda oficialã a tuturor þãrilor componente, apariþia
euro a consacrat Uniunea Europeanã drept unul dintre cele mai puternice
blocuri economice de planeta noastrã.
UE - un bloc politic în plinã afirmare. Urmãtoarea etapã în evoluþia UE
este transformarea sa într-unul dintre cele mai influente blocuri politice de pe
mapamond. În momentul de faþã, scena mondialã este dominatã de SUA ºi
Zona de circulaþie a monedei euro
105
Geografie
este caracterizatã prin unipolaritate. Ascensiunea blocului politic european ar
readuce bipolaritatea dispãrutã odatã cu dezmembrarea sistemului politic
comunist.
UE nu este însã singurul actor care aspirã la rolul de cel de-al doilea pol
politic al lumii. Rusia face eforturi tot mai evidente de recâºtigare a poziþiei
deþinute cândva de URSS. Un alt competitor valoros este China, care a
cunoscut în ultimul deceniu o dezvoltare economicã explozivã. Atât Rusia cât
ºi China se bazeazã în aceastã cursã mai mult pe influenþa militarã pe care o
au în regiunea Europei de Est ºi a Asiei, respectiv a Orientului Îndepãrtat,
decât pe capacitatea de propune þãrilor din zonã proiecte politice viabile ºi
atrãgãtoare.
Uniunea Europeanã ºi ONU. Organizaþia Naþiunilor Unite este singura
organizaþie internaþionalã cu reprezentativitate la scara întregii lumi. Scopul
ONU este de a contribui la meþinerea pãcii ºi a securitãþii în lume ºi de a întãri
relaþiile de cooperare internaþionalã. ONU a fost fondatã în anul 1945 ºi îºi are
sediul la New York, în SUA. Structura sa este deosebit de complexã. Cel mai
influent organism al sãu este Consiliul de Securitate, compus din cinci membri
permanenþi (SUA, Rusia, Marea Britanie, Franþa ºi China) ºi zece membri
nepermanenþi. Consiliul de Securitate se întruneºte ori de câte ori în lume
apar crize militare sau umanitare ºi poate dispune desfãºurarea de trupe în
regiunile afectate. Influenþa UE în cadrul Consiliului de Securitate al ONU este
considerabilã, din moment ce doi membri permanenþi din cinci sunt membri ai
Uniunii Europene.
Uniunea Europeanã are o mare greutate ºi în cadrul celorlalte instituþii din
cadrul ONU, precum FAO (Organizaþia Naþiunilor Unite pentru Alimentaþie ºi
Agriculturã), OMS (Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii), UNESCO (Organizaþia
Naþiunilor Unite pentru Educaþie, ªtiinþã ºi
NATO ºi Tratatul de la Varºovia (1989) Culturã), OMC (Organizaþia Mondialã a
Comerþului).
Uniunea Europeanã ºi NATO. Pânã în
1991, teritoriul Europei era împãrþit între
NATO (blocul militar al þãrilor occidentale, cu
sediul la Bruxelles) ºi Tratatul de la Varºovia
(organizaþia militarã a URSS ºi a þãrilor sale
satelite). Dupã dispariþia Tratatului de la
Varºovia, NATO a primit în rândurile sale o
serie de þãri foste membre ale blocului militar
rãsãritean: Cehia, Polonia, Ungaria, Bulgaria,
Estonia, Letonia, Lituania, România ºi
Slovacia.
Din harta de mai jos remarcãm cã
majoritatea þãrilor membre NATO sunt ºi
membri ai Uniunii Europene.
Uniunea Europeanã ºi blocurile
economice mondiale. Una dintre relaþiile
vitale ale Uniunii Europene este cea cu
106
OPEC (Organizaþia Þãrilor Producãtoare de Petrol). Europa este în continuare
dependentã de petrolul extras din Orientul Mijlociu, chiar dacã are pe teritoriul
Þãrile NAFTA
sãu importante zone de extracþie, cum ar fi cea din Marea Nordului.
O altã legãturã economicã vitalã este cea cu Rusia, mare parte din UE
depinzând de gazul metan rusesc.
Nu lipsite de importanþã sunt relaþiile cu þãrile NAFTA, unde se aflã cel mai
mare partener economic al UE - Statele Unite ale Americii, sau cu ASEAN, o
zonã pentru care Europa Occidentalã are afinitãþi
Þãrile ASEAN
aparte, acolo gãsindu-se o parte a fostelor sale
posesiuni coloniale (Thailanda, Vietnam, Indonezia,
Filipine etc).
Franþa ºi Spania aruncã punþi trainice de cooperare
cãtre MERCOSUR, bloc economic care grupeazã o
mare parte a þãrilor Americii de Sud.
Þãrile care fac parte din NATO (2007)
107
Geografie
O altã zonã economicã asupra cãreia Europa îºi îndreaptã atenþia

Þãrile MERCOSUR Þãrile OUA este Africa. Cândva împãrþitã între marile imperii europene, Africa prin
OUA (Organizaþia Unitãþii Africane) devine pe zi ce trece un partener
comercial din ce în ce mai important pentru UE.
UE sau APEC? Dezvoltarea economicã explozivã a Chinei,
prezenþa Japoniei ºi a “tigrilor asiatici”, dar ºi a Australiei ºi a coastei de
vest a SUA ºi a Canadei face din Oceanul Pacific o regiune din ce în ce
mai activã economic. Intensificarea schimburilor dintre cele douã maluri
ale Pacificului creeazã premiza ca APEC (Forumul de Cooperare
Þãrile APEC Economicã Asia-Pacific) sã devinã cel mai puternic competitor
comercial al UE în perioada urmãtoare.
MONDIALIZARE, INTERNAÞIONALIZARE
ªI GLOBALIZARE DIN PERSPECTIVÃ
EUROPEANÃ
Europa a fost mereu unul dintre centrele de influenþã a lumii,

fiind tentatã sã-ºi impunã modelul de civilizaþie la o scarã cât mai mare. Pe de
Europa ºi globalizarea. Europa altã parte, continentul european se caracterizeazã printr-o eterogenitate ºi
se manifestã ca un promotor al diversitate cu rãdãcini istorice. În acest context, procesele de divizare a
unei globalizãrii nuanþate. Sunt spaþiului pe baze naþionale au dominat continentul timp de mai multe secole,
încurajate atât procesele prin iar încercãrile de unificare la scarã mare, uneori prin forþã, au fost sortite
care se încearcã adoptarea unor eºecului. Procesul de unificare a Europei s-a declanºat abia dupã cel de-al
standarde comune de dezvoltare, doilea rãzboi mondial, accelerându-se în ultimele douã decenii. Tot în aceastã
cât ºi iniþiativele de conservare a perioadã are loc o activare fãrã precedent a ideii de globalizare.
patrimoniului cultural carac- Noþiunile de mondializare, internaþionalizare ºi globalizare au sensuri
teristic fiecãrei naþiuni europene. foarte apropiate, distincþia dintre ele este de nuanþã, fiind folosite de multe ori
În ultimii ani ai secolului trecut ca sinonime. Internaþionalizarea reprezintã extinderea unor acþiuni, produse,
s-a extins tot mai mult termenul servicii, concepte de la nivel naþional, la nivel internaþional. Ea nu presupune
de glocalizare, o combinaþie în mod obligatoriu existenþa unor legãturi funcþionale între ideea, acþiunea sau
între globalizare ºi localizare. conceptul iniþial ºi extensiunea din alte þãri. De asemenea, extinderea spaþialã
Acesta defineºte cel mai bine depãºeºte rareori limitele unui continent. De exemplu, conceptul de “revoluþie
procesele ce au loc în prezent la de catifea” a fost internaþionalizat dupã transferul paºnic de putere de la
nivel european: pe de o parte, regimul comunist la cel democratic la Praga.
globalizarea a cuprins toate Mondializarea însemna iniþial actul unui cetãþean sau teritoriu de a se
ramurile socio-culturale ºi declara “cetãþean sau teritoriu al planetei”, subliniind prin aceasta faptul cã
economice, iar pe de alta, este conºtient de problemele globale ºi este de acord sã participe la
amprentele locale au devenit un rezolvarea acestora. La acest înþeles s-a adãugat astãzi acela de curent care
element foarte cãutat, capabil sã exprimã solidaritatea populaþiei planetei în faþa unor probleme globale, cu
contrabalanseze efectele respectarea diversitãþii culturale a popoarelor. Solidaritatea se poate realiza
negative ale globalizãrii. într-un cadru instituþionalizat, dar ºi neformal. Mondializarea depãºeºte
limitele unui continent.
Globalizarea este un concept ceva mai larg, semnificând creºterea la
scarã planetarã a relaþiilor de interdependenþã dintre indivizi, grupuri socio-
108
economice ºi naþiuni. Prin globalizare se încearcã impunerea anumitor
standarde în toate domeniile vieþii, fapt ce a atras critici vehemente din partea
susþinãtorilor diversitãþii culturale, mai ales din cauza faptului cã se tinde ca
normele þãrilor puternice sã devinã norme ºi în alte state, fiind perceputã ca
un nou tip de imperialism. Globalizarea se manifestã în industrie, finanþe,
agriculturã, culturã etc. De multe ori, este pusã în pericol identitatea culturalã
a unui grup social.
EUROPA, UNIUNEA EUROPEANÃ ªI ROMÂNIA

ÎN PROCESUL DE EVOLUÞIE A LUMII
CONTEMPORANE ÎN URMÃTOARELE DECENII
Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, Europa travereseazã o lungã

perioadã de pace ºi stabilitate, existenþa Uniunii Europene fiind garantul
acestei stãri fãrã precedent în istoria continentului. Uniunea Europeanã este
cea care a generat un nivel ridicat de dezvoltare economicã, dar ºi o nouã
abordare a securitãþii, bazatã pe soluþionarea paºnicã a conflictelor ºi
cooperare internaþionalã prin intermediul instituþiilor comune. Un rol important
pentru securitatea statelor europene l-a jucat ºi SUA, atât prin angajamentele
de securitate faþã de Europa decise în cadrul NATO, dar ºi sprijinind
integrarea europeanã a unor noi state. Dupã atentatele din SUA (11
septembrie 2001) ºi cele din Spania (11 martie 2004), riscurile la adresa
mediului internaþional de securitate s-au amplificat, însã Uniunea Europeanã
nu pare a fi în prezent ameninþatã de conflicte de tip clasic, în schimb o serie
de alte ameninþãri pot sã punã în pericol stabilitatea Europei. Din punct de
vedere european sunt de remarcat: terorismul internaþional, proliferarea
armelor de distrugere în masã, existenþa unor structuri statale slabe,
conflictele regionale cum au fost cele din Balcani ºi crima organizatã. Ca
rãspuns la aceste ameninþãri, statele europene au în vedere principiile de
organizare a securitãþii regionale ºi globale, dar ºi încurajarea ºi susþinerea
acelor þãri care adoptã modelul democraþiei, al guvernãrii eficiente ºi
respectãrii legilor.
În proiectul de Constituþie Europeanã se include ºi noul concept privind
Politica de Securitate ºi Apãrare Comunã (PSAC), care va înlocui vechiul
concept de Politicã Europeanã de Securitate ºi Apãrare (PESA), care
cuprinde o serie de elemente interdependente cum ar fi:
- politica comercialã comunã;
- politica externã comunã;
- politica comunã de securitate ºi apãrare;
- dezvoltarea cooperãrii;
- asistenþa umanitarã.
România contribuie la consolidarea Politicii de Securitate ºi Apãrare
Comunã (PESA) a Uniunii Europene, primele capitole de negocieri deschise
de România cu Uniunea Europeanã fiind cele referitoare la relaþiile externe ºi
109
Geografie
politica de apãrare ºi securitate comunã. Având ºi calitatea de membru NATO,
România poate fi un factor activ în lumea contemporanã, având ºi avantajul
experienþei acumulate în cadrul misiunilor de menþinere a pãcii ºi a cooperãrii
militare în plan regional.
În urmãtoarele decenii, procesul de extindere a Uniunii Europene va
continua, scopul final fiind o Europã unitã, o „Federaþie Europeanã”, aºa cum
ºi-o imagina Robert Schumann acum cincizeci de ani. Într-un discurs þinut în
12 mai 2000 la Universitatea Humboldt din Berlin, ministrul german al
Afacerilor Externe la acea vreme, Joschka Fischer, se pronunþa pentru
integrarea europeanã a tuturor naþiunilor. În viziunea ministrului german, un
sistem divizat de state va face din Europa un continent al nesiguranþei, fiind în
permanenþã expus ideologiilor ºi confruntãrilor naþionaliste. Este un semnal
sigur cã în viitor Uniunea Europeanã va avea ºi alþi membri. România
încurajeazã acest proces de extindere, fiind conºtientã cã numai o Europã
unitã poate genera prosperitate ºi stabilitate. Pe de altã parte, este imperios
necesar ca noile state candidate sã adopte modelul democraþiei europene,
Posibilii noi membri ai UE
110
EVALUARE
1. Precizaþi care sunt principalele blocuri bazate 4. Prezentaþi câteva dintre problemele
regionale sau mondiale, partenere economice ale p e fundamentale ale lumii comtemporane care sã vizeze
Uniunii Europene. ºi continentul european.
2. Argumentaþi în ce fel prezenþa Dunãrii ºi a 5. Globalizarea este un fenomen care a cuprins

Mãrii Negre reprezintã pentru þara noastrã toate laturile lumii contemporane (economicã,
oportunitãþi geografice cu semnificaþie europeanã. politicã, culturalã etc.). Gândiþi-vã la “brand”-uri cu
semnificaþie la nivel global, care îºi au originea în
3. Realizaþi un eseu liber cu tema: “ Europa – un Europa . Argumentaþi alegerile fãcute.
pol de difuzare a culturii ºi a tehnologiei”.
6. Pe harta statelor Europei redatã mai jos, marcaþi distinctiv urmãtoarele categorii de state:
a. statele care nu sunt membre ale U.E. (2007); b. statele posibil viitoare membre; c. statele Uniunii care nu au
adoptat moneda euro.
111
EVALUARE
7. Folosindu-vã de internet, scrieþi în interiorul fiecãrei þãri din harta de mai sus numele monedei naþionale
aflate în circulaþie înainte de apariþia monedei Euro.
112
IV. ELEMENTE DE
GEOGRAFIE SOCIALÃ
ªI CULTURALÃ A
EUROPEI ªI A
ROMÂNIEI
Geografie
TIPURI TRADIÞIONALE DE UTILIZARE A
SPAÞIULUI GEOGRAFIC*
În geografia socialã, care analizeazã raporturile reciproce dintre societate

ºi spaþiul geografic, acesta din urmã este considerat un “produs social”. El
este teritoriul utilizat de societatea umanã, care îl prelucreazã ºi îl organizeazã
în funcþie de resurse ºi de nevoi.
În funcþie de destinaþia care se dã spaþiului, rezultã diferite moduri de
amenajare ºi organizare a spaþiului geografic. Ele pot fi încadrate tipologic în
mai multe categorii de spaþii geografice, având caracteristici proprii care le dau
o anumitã funcþionalitate ºi care se transpun vizibil printr-un anumit peisaj. O
astfel de clasificare este ºi cea care þine cont de funcþia îndeplinitã de spaþiul
respectiv: spaþiu rezidenþial, spaþiu agricol, industrial, turistic, comercial etc.
Referindu-ne la tipuri tradiþionale de utilizare a spaþiului geografic ºi deci de
spaþii geografice, trebuie avute în vedere, în primul rând, spaþiile rurale.
Tipuri de peisaje rurale tradiþionale în Europa
114
Spaþiul rural este rezultat din utilizarea predominant agricolã a terenului ºi
este spaþiul în care componentele naturale sunt profund puse în valoare.
Activitãþile desfãºurate sunt din domeniul agriculturii, în principal, la care se
adaugã silvicultura, pescuitul ºi piscicultura, artizanatul. Spaþiul rural include
spaþiul rezidenþial, adicã aºezarea ruralã, ºi spaþiul agricol. Modul de
organizare spaþialã a aºezãrii ºi a terenului agricol, modul în care ele se
îmbinã, se materializeazã într-un anumit tip de structurã ºi de peisaj rural.
Peisajul rural mai este influenþat, pe lângã factorii naturali, ºi de tipul de Peisaj rural de tip openfield
agriculturã practicatã, de tipul ºi mãrimea proprietãþii. Pentru Europa, tipurile
tradiþionale de peisaje rurale sunt urmãtoarele:
Bocage desemneazã un tip de peisaj rural alcãtuit din parcele de întindere
inegalã ºi formã neregulatã, separate prin garduri vii sau de piatrã. Este
rãspândit cu precãdere Europa atlanticã (Marea Britanie, nord-vestul Franþei
ºi al Spaniei º.a.), dar ºi în zone cu relief mai înalt din interiorul continentului.
Aºezãrile rurale sunt de tip risipit sau rãsfirat.
Openfield este tipul de structurã agrarã cel mai
întâlnitã în Europa ºi se referã la “câmpurile deschise”, Peisaj rural de tip bocage
adicã parcele mult mai uniforme ca dimensiuni,
nedelimitate prin garduri. Habitatul este de tip adunat,
iar o altã caracteristicã este dispunerea organizatã a
drumurilor de acces spre terenurile agricole.
Pesajul mediteraneean. Populat ºi utilizat încã din
antichitate, spaþiul mediteranean se caracterizeazã
printr-o mare fragmentare a reliefului ºi un climat cu
veri secetoase. În aceste condiþii, peisajele rurale se
caracterizeazã prin diversitatea culturilor agricole,
unele adaptate la secetã, iar altele irigate. Astfel, pe
lângã tradiþionalele culturi de mãslin, de citrice ºi de
viþã-de-vie, pot fi întâlnite culturi de cereale, legume,
flori. Huerta este o variate de peisaj agricol în care
alterneazã culturile arboricole cu cele intensive,
irigate. În plus, habitatul rural mediteranean are o Peisaj de tip huerta în Spania
structurã particularã (sat-stup).
Legãtura puternicã dintre condiþiile fizico-
geografice ºi spaþiul rural poate fi subliniatã ºi prin
analiza peisajelor rurale ale României, care pot fi
încadrate la tipul openfield în zonele de câmpie ºi la
tipul bocage, în cele deluroase ºi montane. Aºadar,
treapta de relief (prin trãsãturile morfologice ºi
topografice, dar ºi prin resursele oferite) determinã
tipurile de peisaje, tipurile morfostructurale ºi
funcþionale ale aºezãrilor rurale.
Satele de munte sunt risipite, cu activitãþi legate
de pãstorit ºi silviculturã. Satele rãsfirate fac
trecerea de la cele risipite la cele adunate, atât ca
115
Geografie
structurã (se contureazã tendinþa de separare a
Sat-stup italian de pe coasta Mãrii Tireniene
vetrei de terenul agricol), cât ºi ca funcþii (cu
activitãþi pastorale, dar ºi culturi, de obicei pomi
fructiferi). Tipul adunat, cu vatra bine conturatã, cu o
agriculturã intensivã, mai ales cerealierã, este
caracteristic câmpiei, dar poate fi întâlnit ºi în
depresiunile largi. Un tip particular de spaþiu rural
este cel deltaic datoritã specificitãþii condiþiilor
naturale ºi, de aici, a structurii ºi a funcþiilor, a cãilor
de transport (sate mici, cu activitãþi legate de
pescuit, acvaculturã, recoltarea stufului).
În ceea ce priveºte spaþiul urban european, el
are rãdãcini foarte puternice încã din Antichitate ºi
baze largi dezvoltate în epoca medievalã. Astfel
pot fi conturate anumite trãsãturi ale spaþiului urban
european tradiþional (de pânã la declanºarea
“exploziei urbane”), întâlnite în foarte multe oraºe, cel puþin în partea centralã:
densitatea ºi dezvoltarea verticalã reduse, clãdiri din diferite generaþii, care
reflectã evoluþia istoricã ºi culturalã. ªi în România, numeroase oraºe de
astãzi îºi au originile fie în oraºe-cetãþi, fie în oraºe-târguri.
TIPURI DE COMUNITÃÞI UMANE ªI

MENTALITÃÞI*
O comunitate umanã grupeazã mai mulþi oameni care au în comun

anumite elemente cum ar fi credinþa, limba, sistemul de valori, obiceiuri, stil de
viaþã, statut social etc. Îi uneºte un
Bisericã sãseascã din Transilvania
scop, un interes comun. Uneori,
comunitatea poate fi rezultatul
interacþiunilor dintre indivizii care
ocupã acelaºi teritoriu.
Existã o gamã foarte largã de tipuri
de comunitãþi umane, dupã cum ºi
criteriile de abordare sunt numeroase:
etnic, lingvistic, religios, profesional,
informaþional (virtual), chiar ºi
administrativ.
Prin impactul pe care îl au asupra
spaþiului geografic, se remarcã
comunitãþile etno-lingvistice ºi cele
religioase. Ele sunt promotoarele unor
tradiþii care îºi pot pune amprenta
asupra utilizãrii spaþiului. Uneori, o
comunitate umanã poate fi asociatã cu
o anumitã mentalitate (fel particular de
116
a gândi), însã o astfel de abordare trebuie sã aibã în vedere faptul cã, de
multe ori, o astfel de asociere este mai degrabã rezultatul unei prejudecãþi (de
exemplu, s-a împãmântenit ideea cã scoþienii sunt zgârciþi, cã germanii sunt
cumpãtaþi, italienii ºi francezii - iubitori de viaþã). Sã ne oprim în continuare la Harta rãspândirii populaþiei
câteva exemple. saami
1. grupul sudic,
Saºii din România. Deºi numãrul lor s-a redus drastic prin emigrarea 2. grupul Ume,
masivã survenitã în anii 1990, saºii formeazã o comunitate etnicã încã foarte 3. grupul Pite,
bine conturatã în România. Ei trãiesc în principal în Transilvania, în câteva 4. grupul Lule,
areale: în jurul Sibiului, în jurul Braºovului, pe valea Târnavelor ºi în judeþul 5. grupul nordic,
Bistriþa-Nãsãud. La origine, ei sunt coloniºti germani proveniþi din bazinul 6. grupul Skolt,
Rinului, aduºi în sec. XII de regii maghiari pentru a întãri ºi apãra frontierele 7. grupul Inari,
Transilvaniei. Au adus cu ei o mentalitate ºi atitudine riguroasã faþã de muncã, 8. grupul Kildin,
fiind recunoscuþi ca buni agricultori ºi meºteºugari. Morfostructura specificã a 9. grupul Sami.
satelor lor, de tip compact, desfãºurate în jurul unei piaþete dominate de Arealul evidenþiat reprezintã
bisericã, ºi chiar ºi anumite trãsãturi arhitecturale, ºi-au lãsat amprenta ºi municipalitãþi care recunosc
asupra comunitãþilor româneºti cu care au venit în contact. Se adaugã grija limba saami ca limbã oficialã.
pentru buna organizare ºi admnistrare a gospodãriilor ºi a vieþii obºteºti.
Romii sunt un grup etnic ce poate fi întâlnit aproape în toatã Europa. Sunt
originari din nord-vestul Indiei ºi au migrat în Europa prin Iran ºi Asia
Mediteraneanã, de-a lungul a mai multe secole, în special X-XV. În România,
prezenþa lor este semnalatã începând cu secolul al XIV-lea. Limba proprie
este romani, dar, în general, au adoptat limba popoarelor în mijlocul cãrora
trãiesc, precum ºi religia acestora. Astfel, romii din Europa sunt, în general,
ortodocºi, catolici sau mulsulmani, dar în practicile ºi obiceiurile lor se
pãstreazã aspecte care þin de mitologia ancestralã. Comunitãþile tradiþionale
sunt organizate social dupã legi proprii foarte riguroase, care promoveazã
întemeierea familiilor de la vârste foarte fragede, familia numeroasã fiind
foarte importantã. Mulþi romi duc în continuare o viaþã nomadã, cãlãtorind în
caravane sau rulote, participând la munci agricole sezoniere sau practicând
anumite meºteºuguri. În România, de pildã, romii sunt aurari, fierari, spoitori,
cãldãrari, rudari sau muzicanþi.
Femeie în costum
Poporul saami formeazã locuitorii unei regiuni care ocupã teritoriul din tradiþional saami
nordul Scandinaviei, desfãºurat în mai multe þãri (Norvegia, Suedia, Finlanda
ºi Rusia - peninsula Kola), regiune numitã adeseori Laponia (de unde ºi
denumirea de “laponi” datã locuitorilor ei, denumire pe care, însã, ei o
considerã peiorativã). Formeazã o comunitate umanã asociatã unui mediu de
viaþã cu totul particular, extrem de restrictiv, dar pe care îl populeazã din
timpuri foarte îndepãrtate. ªi tocmai de aceea, stilul lor de viaþã s-a transpus
într-o culturã cu totul specificã, de la îmbrãcãminte ºi locuinþe, pânã la
gastronomie, folclor ºi mitologie. Modul de viaþã tradiþional are la bazã
transhumanþa legatã de creºterea renilor, la care se adaugã vânãtoarea ºi
pescuitul. Limba de origine ugro-finicã are mai multe dialecte, iar creºtinismul
a înlocuit animismul.
117
Geografie
DIVERSITATEA UMANÃ A EUROPEI*
DIVERSITATEA LINGVISTICÃ
Cea mai mare parte a limbilor vorbite în Europa aparþin grupului indo-
european. În sud ºi în vest predominã limbile romanice, cu trei blocuri
lingvistice masive (francez, spaniol ºi italian), fiecare cu peste 50 de milioane
de vorbitori. Tot grupului romanic îi aparþin româna (singura limbã romanicã
din estul continentului), portugheza, catalana ºi retoromana.
Un alt grup lingvistic major al Europei, cel germanic, dominã centrul ºi
nordul continentului. Cele mai vorbite limbi ale acestui grup sunt germana ºi
engleza. În Belgia ºi Olanda se vorbeºte neerlandeza, iar în nord este teritoriul
limbilor scandinave (daneza, suedeza, norvegiana ºi islandeza).
Limbile slave sunt folosite în estul continentului, în centru ºi în sud. Cele
mai vorbite sunt rusa, ucraineana ºi poloneza. Comunitãþi lingvistice mai mici
Europa, harta lingvisticã
118
sunt: belaruºii, cehii, slovacii, slovenii, croaþii, sârbii, macedonenii ºi bulgarii.
Alãturi de aceste grupuri lingvistice dominante au reuºit sã supravieþuiascã
ºi vechi limbi europene, precum cele din familia celticã (irlandeza, gaelica,
velºa) sau limbi ale unor populaþii relativ nou venite în spaþiul european
(estona, finlandeza ºi maghiara).
Vechi limbi europene sunt ºi greaca, albaneza ºi lituaniana. În insula Malta
se vorbeºte un dialect al limbii arabe, iar în estul Balcanilor limba turcã.
RELIGIILE EUROPEI
Cea mai mare parte al continentului nostru este de religie creºtinã. Dintre
riturile creºtine, cel mai mare numãr de adepþi îl are catolicismul. Cele mai
importante þãri catolice sunt Franþa, Italia, Spania ºi Polonia.
Centrul, vestul ºi nordul continentului sunt dominate de protestantism
(luteranism în Germania, Olanda ºi spaþiul scandinav, ºi anglicanism în Marea
Britanie).
În est, credinþa majoritarã este cea
Europa, harta confesionalã
ortodoxã, rãspânditã din Grecia pânã în
Rusia.
O prezenþã istoricã este religia
mahomedanã, practicatã în Turcia,
Bosnia ºi Albania. Mari comunitãþi
islamice s-au constituit în ultimile decenii
în þãrile dezvoltate din vest, ca urmare a
unei puternice imigraþii din lumea arabã ºi
Asia de Sud.
DIVERSITATEA ETNICÃ
Fenomenul etnic european nu se

suprapune întru totul fenomenului
lingvistic. Spaþii culturale vaste, precum
cel german, sunt locul comun de
manifestare a unor popoare diferite:
germanii, austriecii ºi elveþienii de limbã
germanã. Aceeaºi distincþie funcþioneazã
ºi pentru spaþiul de limbã francezã între
francezi, valoni (belgieni de limbã
francezã) ºi elveþienii francofoni.
În Balcani, sârbii, croaþii ºi bosniacii,
deºi vorbesc aceeaºi limbã, se considerã
popoare diferite, datã fiind în primul rând
confesiunea religioasã diferitã cãreia îi
aparþin (sârbii sunt ortodocºi, croaþii sunt
catolici, iar bosniacii sunt musulmani).
119
Geografie
STRUCTURI TERITORIALE ªI DINAMICÃ
IDU este media aritmeticã dintre SOCIALÃ*
trei indicatori cantitativi:
longevitatea (speranþa de viaþã
la naºtere), nivelul de educaþie Dezvoltarea este un deziderat al oricãrei comunitãþi umane. Ea nu se
(rata alfabetizãrii ºi rata confundã cu creºterea economicã, aceasta fiind doar unul dintre aspectele
ºcolarizãrii) ºi nivelul de trai dezvoltãrii, care implicã ºi evoluþia pozitivã a altor domenii (tehnic, demografic
(PIB ºi puterea de cumpãrate). etc.) ºi care, în general, atrage creºterea nivelului de trai. Harta de mai jos
IDU are valori cuprinse între 0 redã valoarea Indicelui Dezvoltãrii Umane (IDU) pe þãri, un indice complex,
(considerat un nivel catastrofal) elaborat de ONU tocmai pentru a lua în calcul ºi alte aspecte ale dezvoltãrii,
ºi 1 (nivel excelent); o valoare nu doar pe cele economice. În 2004, România a atins valoarea de 0,805 (locul
mai mare de 0,800 înseamnã un 60 în lume) a acestui indice, pãºind astfel peste pragul nivelului ridicat de
nivel înalt de dezvoltare, între dezvoltare.
0,5 ºi 0,799 nivel mediu, iar sub Nivelul de dezvoltare prezintã diferenþe importante între þãri ºi regiuni ale
0,5 nivel scãzut. aceleiaºi þãri, ceea ce genereazã o anumitã dinamicã socialã. Ea vizeazã de
Indicele de dezvoltare umanã (IDU) în Europa
120
la locuri de muncã pânã la oportunitãþi de dezvoltare individualã.
Pentru România, se pune problema diminuãrii diferenþelor în ceea ce
priveºte dezvoltarea economico-socialã în comparaþie cu þãrile U.E. Tabelele
de mai jos prezintã valori ale mai multor indicatori în România ºi în Uniunea
Europeanã.
Celãlalt obiectiv al politicii de
dezvoltare a þãrii este atenuarea Indicatori socio-economici România U.E
dezechilibrelor dintre diferitele Populaþie ruralã (%) (1999) 45,1 17,5
regiuni componente. La fel ca în Agricultura –silviculturã 37,5 5,0
Structura populaþiei
majoritatea þãrilor europene, cea ocupate (%) (1997) Industrie-construcþii 32,0 29,4
mai dezvoltatã zonã este cea din Servicii 30,5 65,6
jurul capitalei, care are cea mai Rata ºomajului (%) (2000/2006) 12,2 / 7,4 10,7 / 7,9
mare contribuþie la valoarea PIB- PIB/loc. ($/loc.) (1997) 3964 18075
ului, cu cea mai mare atractivitate Speranþa de viaþã la Bãrbaþi 67,5 74,0
pentru forþa de muncã cu diferite naºtere (ani) (1995-1997) Femei 74,9 80,5
niveluri de calificare. Zonele în Surse: Disparitãþi regionale în dezvoltarea economico-socialã a României,
mod tradiþional slab dezvoltate sunt Meteor Press; Eurostat
cele cu populaþie ruralã nume-
roasã, în care agricultura de subzistenþã, nerentabilã, generazeazã ºomaj
ridicat, iar infrastructura este deficitarã. Aceste zone sunt generatoare de
emigraþie, unele dintre ele având ºi o dinamicã naturalã a populaþiei pozitivã.
Lor li adaugã zone afectate de profundele modificãri socio-economice produse
dupã cãderea comunismului. Acestea sunt în general zone monoindustriale
(metalurgice, chimice) sau miniere, unele afectate puternic de poluare ºi care
au apãrut în perioada comunistã, ca urmare a politicii de dezvoltare industrialã
forþatã ºi care astãzi sunt în declin (fãrã o bazã de resurse corespunzãtoare,
rãmase în urmã tehnologic ºi necompetitive). Zonele monoindustriale apãrute
în perioda comunistã sunt generatoare de puternice tensiuni sociale. Ele
necesitã restructurare ºi reconversie profesionalã, dar au avantajul cã dispun
de o infrastructurã relativ dezvoltatã ºi de o forþã de muncã disponibilã ºi
ieftinã.
Aceste inegalitãþi,
reflectate de diferiþi
PIB/loc Rata ºomajului Rata de
indicatori socio-eco- ($/loc.) (%) creºtere a Structura populaþiei pe grupe de
Regiunea
nomici ºi demografici, 1998 1998 populaþiei(%) vârstã (%) 2000
fac obiectul politicii de 1990-2000
dezvoltare regionalã a 0-14 ani 15-59 ani Peste 60 ani
þãrii, parte integrantã a Nord-Est 3011 14,5 1,6 21,0 60,9 18,1
politicii la nivel comu- Sud-Est 4142 11,8 -2,0 18,5 63,4 18,1
Sud 3680 11,6 -3,2 18,0 61,0 20,9
nitar, stabilitã prin Carta
Sud-Vest 3875 11,6 -2,1 18,2 60,9 20,9
Verde a Comisiei Euro- Vest 4556 12,1 -7,3 17,5 64,1 18,4
pene. În aceastã Nord-Vest 3563 10,1 -4,5 18,8 63,6 17,6
direcþie se înscrie ºi Centru 4089 10,8 -7,1 18,2 64,4 17,4
crearea, în 1998, a Bucureºti-Ilfov 5648 5,9 - 13,9 67,2 18,9
celor opt regiuni de Surse: Disparitãþi regionale în dezvoltarea economico-socialã a României, Meteor Press;
dezvoltare. Eurostat
121
Geografie
RAPORTUL DINTRE ELEMENTELE DE
GEOGRAFIE SOCIALÃ ªI CULTURALÃ ALE
EUROPEI ªI ALE ROMÂNIEI*
Mediu ºi societate. Geografia socialã ºi geografia culturalã

Heiligenblut, sat din Alpii austrieci
au în comun faptul cã analizeazã atât impactul pe care societatea
ºi diferitele comunitãþi umane îl au asupra spaþiului geografic pe
care îl populeazã, cât ºi modul în care mediul geografic
favorizeazã sau, dimpotrivã, restricþioneazã dezvoltarea umanã.
În acest sens, vom lua spre exemplificare spaþiul montan al
continentului. Caracteristicile lui fizico-geografice au determinat o
anumitã uniformizare, rezultatã din modul de utilizarea a
terenurilor, acelaºi, indiferent de regiunea montanã, limitat în
general la economia pastoralã ºi forestierã. În acelaºi timp,
specificul cultural al locuitorilor ºi-a pus o amprentã specificã
asupra peisajelor montane, mai ales în cazul celor rurale.
Identitate ºi diferenþiere. În ceea ce priveºte legãturile dintre
diferitele aspecte vizate de geografia culturalã ºi de cea socialã,
acestea sunt profunde, necesitând abordãri complexe. De pildã,
analiza impactul social al prezenþei unui grup etnic într-un anumit
spaþiu. Am vorbit într-o lecþie anterioarã despre difuzarea unor
elemente culturale ºi chiar a unor mentalitãþi caracteristice
populaþiei germane la etnicii români din Transilvania. Alteori,
manifestarea puternicã a identitãþii etnice ºi/sau confesionale
poate genera puternice tensiuni sociale, mergând pânã la
conflicte. Continentul european a cunoscut ºi cunoaºte mai multe
Deschiderea unui festival folcloric într-un sat din Bucovina
122
astfel de cazuri: bascii, nord-irlandezii, gãgãuzii, kosovarii.
De multe ori, diferenþa de sex, de vârstã, de nivel de studii etc. sunt
generatoare de inegalitãþi sociale. Este cunoscut, de pildã, faptul cã femeile
sunt plãtite mai prost decât bãrbaþii.
Rurbanizarea. Fenomenele sociale ale lumii de astãzi au un impact care
vizeazã diferite aspecte geografice ºi culturale. De pildã, rurbanizarea
(plecarea orãºenilor spre zonele rurale) influenþeazã stilul de viaþã ºi
mentalitea populaþiei rurale prin introducerea unui nou mod de viaþã, prin
modificãri în structura funcþionalã.
Manifestãri locale ºi manifestãri universale. O altã problematicã vizând
întrepãtrunderea celor douã domenii este ºi analiza modului în care anumite
activitãþi sau manifestãri culturale, mai mult sau mai puþin tradiþionale, dar
oricum caracteristice iniþial unui anumit grup uman, ajung sã se propage foarte
mult, cãpãtând dimensiuni
universale (cazul fotbalului, de Fotbalul este un exemplu de manifestare universalã
pildã). Aceasta în timp ce altele
rãmân în continuare ca
manifestãri ale unei comunitãþi
restrânse (exemplul cricketului,
sport cu aceeaºi origine
geograficã).
Uniformizare culturalã ºi
multiculturalism.
Uniformizarea culturalã, propa-
gatã în specialã prin produse ºi
manifestãri culturale de origine
americanã, îºi pune amprenta
ºi asupra þãrilor europene, de la
produsele alimentare servite în
sistem “fast-food”, cunoscute
de toatã lumea, pânã la cele
muzicale, cinematografice etc.
Pe de altã parte, continentul
nostru are, mai mult decât alte
spaþii geografice, o mare diversitate etnicã ºi culturalã, promovarea
multiculturalismului numãrându-se printre obiectivele Uniunii Europene.
123
EVALUARE
1. Completaþi spaþiile libere cu rãspunsuri corecte: 4. Pe harta de mai jos, identificaþi þãrile notate cu
a. În centrul ºi nord-vestul continentului dominã numere de la 1 la 10. Precizaþi urmãtoarele:
popoarele din grupul lingvistic… a. religia dominantã în þara notatã cu 3;
b. În Europa, dupã numãrul de adepþi, pe primele b. limba vorbitã în þara notatã cu 1;
trei locuri sunt cultele… c. grupul lingvistic din care face parte limba
c. În estul Europei predominã religia ... ºi limbile vorbitã în þara notatã cu 5;
din grupul ... d. cãrui grup lingvistic i se integreazã limbile
vorbite în þãrile notate cu 2, 4, 6;
2. Definiþi termenii geografici bocage ºi openfield e. care sunt confesiunile dominante în þara notatã
cu 7?
3. Realizaþi o prezentare a unei comunitãþi etnice f. cãrei confesiuni îi aparþine populaþia þãrilor
din þara noastrã (alta decât cele din manual), evi- notate cu 8 ºi 10?
denþiind trãsãturile care o particularizeazã (religie,
limbã, tradiþii etc.).
5
2
3
10
8
7
124
V. ELEMENTE DE
GEOGRAFIA
SERVICIILOR ªI
ADMINISTRAÞIE ÎN
EUROPA ªI ROMÂNIA
Geografie
CÃI DE COMUNICATIE ªI MIJLOACE DE

TRANSPORT**
REÞEAUA FEROVIARÃ EUROPEANÃ

Îmbunãtãþirea condiþiilor de cãlãtorie pe cãile farate din Europa ºi eficienþa
sistemului feroviar constituie preocupãri permanente, fiind adoptate peste 20
de proiecte prioritare reunite sub denumirea TEN-T. Unul din proiecte are ca
obiectiv ridicarea calitãþii cãlãtoriilor pe ruta transalpinã Berlin ºi Verona.
Traseul traverseazã urmãtoarele oraºe: Berlin - Halle - Erfurt - Nürnberg -
München - Innsbruck - Fortezza - Bologna - Milano - Florenþa - Roma - Napoli.
Între Berlin ºi Nürnberg se vor moderniza 550 km de linie, care în final vor
permite circulaþia trenurilor cu o vitezã de 250 km/orã. Studiile tehnice pentru
tunelul Brenner au fost finalizate în 2006 ºi au început lucrãrile ce se vor
finaliza pânã în anul 2012.
Construirea unei noi linii de cale feratã care sã lege între ele oraºele Paris,
Bruxelles, Köln, Amsterdam ºi Londra (denumitã pe scurt PBKAL) va furniza,
înainte de toate, o alternativã feroviarã de mare vitezã la transportul aerian
pentru toþi cei care traverseazã centrul Europei. Acest proiect urmãreºte
scurtarea traseului dintre unele capitale europene ºi alte oraºe importante,
fiind primul proiect feroviar transfrontalier de mare vitezã din Europa. Traseul
PBKAL este destinat doar traficului de pasageri, permiþând o bunã conexiune
cu marile aeroporturi europene Bruxelles, Köln/Bonn, Frankfurt, Paris
(Charles de Gaulle) ºi Amsterdam (Schiphol), fapt ce va avea o contribuþie
importantã în creºterea interoperabilitãþii modurilor de transport, conform
politicii promovate de UE.
Alte proiecte vizeazã extinderea reþelei de mare vitezã în sudul
continentului (Spania - Franþa ºi interiorul Peninsulei Iberice) ºi spre estul
Europei. Cele mai cunoscute trenuri de mare vitezã sunt:
- EUROSTAR - parcurge Tunelul Canalului Mânecii, între Franþa (Gara de
Nord, Paris) ºi Anglia (Londra - Waterloo, din 2007 Londra - Saint Pancras).
Eurostar desemneazã (impropriu) ºi trenurile derivate din TGV folosite în
acest serviciu. Denumirea exactã este însã
TGV, trenul european de mare vitezã TGV TMST (Trans Manche Super Train)
- TGV - este un tren automotor electric
care poate circula cu viteza de 300 km/orã,
dezvoltat de Franþa. Þãrile vecine ºi-au
racordat sistemul feroviar cu cel francez,
TGV deservind astãzi Germania ºi Olanda
sub marca Thalys.
126
REÞEAUA RUTIERÃ
Dezvoltate exploziv în sec. XX, transporturile rutiere europene dispun de o
reþea densã de autostrãzi ºi ºosele modernizate, precum ºi de un numãr mare
de mijloace de transport. Autostrãzile îndeplinesc condiþii de funcþionalitate
cum ar fi:
- cãi unidirecþionale de circulaþie;
- sunt bine încadrate în peisaj;
- au aspect estetic;
- realizeazã un confort optic ridicat;
- ocolesc centrele populate.
Þãrile occidentale ºi-au creat o infrastructurã modernã. Astfel, Germania a
fost prima þarã din lume care a dezvoltat un sistem naþional de autostrãzi ºi
pentru mulþi ani, sistemul sãu Autobahn a constituit un model pentru multe
naþiuni. Astãzi, Germania are aproape 9660 km de Authobahn ºi o reþea de
autostrãzi mai mici bine
dezvoltatã (615.178 km reþea Tunel pe o autostradã care traverseazã Munþii Alpi
rutierã din care 226.282 km
ºosea naþionalã). Urmeazã
Franþa cu 40.000 km autostrãzi
naþionale, din care 4000 km
sunt autostrãzi cu 4 benzi
cunoscute sub numele de
“autoroutes”; Italia cu 6450 km
autostrãzi (“autostrade”), care
merg de-a lungul ºi de-a latul
peninsulei; Spania cu 160.000
km drumuri ºi ºosele; Marea
Britanie (3147 km autostrãzi)
etc. Alpii sunt strãpunºi de
câteva tunele rutiere ºi
feroviare, care asigurã legãtura
între sudul ºi centrul
continentului. Cel mai lung
tunel european este Simplon,
între Elveþia ºi Italia, cu o
lungime de aproape 20 km.
TRANSPORTURILE AERIENE
Capacitatea de transport aerian în Europa a crescut cu 4,3% între ianuarie
2005 ºi ianuarie 2006. Existã o foarte micã diferenþã între ratele de creºtere a
volumului intern ºi serviciile peste graniþe (4,7%, respectiv 4,1%). Volumul de
transport aerian internaþional a înregistrat creºteri mari în þãrile mai puþin
dezvoltate (Bulgaria 40%, Polonia ºi Slovacia peste 20%), datoritã activitãþii
companiilor aeriene low-cost.
Activitatea internã a crescut puternic pe pieþele mature din Germania,
Marea Britanie ºi Spania, la cealaltã extremã aflându-se Suedia, þara în care
127
Geografie
traficul intern a scãzut cu 12% în ianuarie 2006 faþã de anul precedent.
O modalitate de a mãsura interconectivitatea este numãrul aeroporturilor
care deservesc destinaþii europene precum ºi numãrul oraºelor deservite în
þãrile europene. Statele care au înregistrat o scãdere a acestui indicator sunt
Danemarca, Finlanda, Grecia, Luxemburg ºi Suedia, ca urmare a închiderii
activitãþii unor companii aeriene.
În Europa funcþioneazã câteva dintre cele mai mari aeroporturi din lume:
Heathrow - Londra, Charles de Gaule - Paris, Schiphol - Amsterdam, Frankfurt
am Main, Berlin, Roma, Moscova.
TRANSPORTURILE NAVALE
Transportul naval prezintã o multitudine de avantaje faþã de celelalte
moduri de transport:
- asigurã transportul unor cantitãþi mari de marfã la un singur voiaj;
- este mai puþin poluant;
- amenajarea ºi întreþinerea infrastructurii necesitã costuri relative reduse;
- este veriga importantã în dezvoltarea sistemului de transport combinat.
Transportul maritim a cunoscut o amplã dezvoltare, porturile Europei
extinzându-se datoritã importurilor uriaºe de petrol, minereuri ºi alte materii
prime. Cele mai mari porturi se aflã pe faþada Atlanticului (Rotterdam,
Hamburg, Antwerpen, Londra etc.) ºi la Marea Mediteranã.
Transporturile fluviale folosesc o reþea densã ºi bine amenajatã
reprezentatã de fluviile Tamisa, Sena, Rin, Elba, Vistula, Dunãre, Volga, Nipru
etc. ºi o serie de canale, printre care Rin - Main - Dunãre, inaugurat în 1992
ºi care asigurã legãtura dintre Marea Nordului ºi Marea Neagrã.
TRANSPORTURILE SPECIALE
Includ transporturile prin conducte, prin linii electrice de înaltã tensiune ºi
telecomunicaþiile.
În Europa de Vest, oleoductele transportã petrolul din marile porturi cãtre
þãrile mari consumatoare (Italia, Germania, Elveþia etc.). Un alt sistem de
oleoducte leagã Rusia de unele state din Europa Occidentalã, iar un al treilea
sistem leagã centrele de extracþie din Marea Nordului, prin conducte
submarine, de centrele de rafinare din Marea Britanie ºi Norvegia.
Produsul naþional brut mediu în Uniunea Europeanã, înainte de aderarea României ºi Bulgariei(în Euro/locuitor) – sursa
Eurostat
1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
EU-25 16.300 17.200 17.900 18.800 20.100 20.800 21.500 21.800 22.700 23.400
128
RELAÞII ECONOMICE**
Elementele care compun spaþiul european, atât din punct de vedere

natural, cât ºi socio-cultural interacþioneazã printr-o serie de legãturi
funcþionale de diferite tipuri. Relaþiile economice presupun transferul de
bunuri, energie sau servicii între douã sau mai multe elemente ale sistemului
geografic. Societatea contemporanã este dependentã în mod esenþial de
relaþiile economice care se stabilesc în interiorul sãu.
Economia europeanã se bazeazã în prezent pe relaþiile dintre cele 48 de
state ale continentului, în care trãiesc peste 700 de milioane de persoane. În
decursul istoriei, relaþiile economice europene au fost influenþate de reursele
naturale ºi de accesul la acestea, dar ºi de raporturile de putere dintre þãri ºi
grupuri de þãri. Astfel, dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, divizarea politicã
a continentului în blocul capitalist ºi în cel socialist a condus la gruparea
relaþiilor economice pe acest fundament, atât între þãrile europene, cât ºi între
acestea ºi restul planetei. Dupã 1957, þãrile capitaliste s-au grupat în
Comunitatea Economicã Europeanã (CEE), care avea sã devinã nucleul
formãrii Uniunii Europene. De cealaltã parte, în 1949, þãrile comuniste (URSS,
RDG, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia, România ºi Bulgaria)
creaserã Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER).
Dupã 1990, evoluþiile politice au condus la modificãri substanþiale în
relaþiile economice derulate în Europa. Economiile þãrile occidentale au
continuat sã se dezvolte pe baza relaþiilor capitaliste, în timp ce þãrile foste
comuniste au intrat într-un proces de tranziþie de la economia centralizatã la
cea liberalã. Acest proces s-a produs mai repede în þãri precum Polonia,
Cehia ºi Ungaria, în timp ce în România ºi Bulgaria trecerea a fost mai lentã.
În statele desprinse din fosta Uniune Sovieticã, reunite în cadrul Comunitãþii
Ponderea þãrilor europene ºi þãrilor membre UE în exporturile României

1999 2000 2001 2002 2003 2004
În Europa (% din total) 84,0 84,9 85,1 82,4 85,5 87,7
În UE -25 (% din total) 71,5 69,8 65,9 72,6 73,6 72,9
Ponderea þãrilor europene ºi þãrilor membre UE în importurile României

1999 2000 2001 2002 2003 2004
Din Europa (% din total) 82,7 80,7 81,7 82,5 84,7 82,1
Din UE -25 (% din total) 69,2 64,9 66,3 67,4 67,2 64,9
129
Geografie
Statelor Independente (CSI), relaþiile economice de tip capitalist s-au dezvoltat
ºi mai greu.
În prezent, din punct de vedere al cadrului în care se desfãºoarã relaþiile
economice în Europa, se disting trei categorii de state: membre ale Uniunii
Europene (27 de þãri), membre ale CSI sau state care nu aparþin niciunuia din
cele douã blocuri (Elveþia, Norvegia, Croaþia etc.). Islanda, Norvegia, Elveþia
ºi Liechtenstein fac parte din Asociaþia Europeanã a Liberului Schimb (AELS),
fiind state care nu doresc sã facã parte din UE, dar respectã normele acesteia
ºi au un rol consultativ în deciziile sale. Convenþia dintre AELS ºi UE are
scopul de a garanta patru principii fundamentale pentru relaþiile economice
contemporane: libera miºcare a bunurilor, persoanelor, serviciilor ºi capitalului.
Europa ºi þãrile UE reprezintã principalele destinaþii pentru exporturile
României ºi principalele surse ale importurilor. Aceastã situaþie se datoreazã
contextului geopolitic ºi istoric, care a consolidat legãturi economice stabile în
timp. Italia, Franþa ºi Germania sunt printre þãrile cu care România desfãºoarã
cele mai active relaþii economice. Rusia este, de asemenea, un partener
economic foarte important în ceea ce priveºte importul. Dintre þãrile
neeuropene, poziþii importante ocupã S.U.A. ºi Turcia
TURISM, COMERÞ, ACTIVITÃÞI

COMPLEMENTARE**
Principalele destinaþii turistice Turismul. Activitatea turisticã se înscrie între fenomenele ce s-au impus în
Franta- 77,6 mil. turiºti; mod deosebit pe plan european, devenind o activitate social-culturale ºi
Spania-49,3 mil.; economicã de mare importanþã, fiind un factor esenþial în balanþa de venituri
Italia-42,2 mil. a multor þãri europene (Spania, Elveþia, San Marino, Italia, Austria,
Încasãri din turism (mld. dolari Danemarca etc).
în 2004) Marile regiuni turistice europene.
Spania 31,8; 1) Litoralul mediteranean (Franþa, Spania, Italia)
Franta 30.2; - Riviera francezã cu staþiunile de pe Coasta de Azur (Cannes, Nisa, Saint-
Italia 28,5 Tropez, etc.)
- Riviera italianã (Riviera di Ponente ºi Riviera di Levante), respectiv þãrmul
Mãrii Ligurice; coasta Mãrii Adriatice; Golful Napoli; Riviera Palermitana, în
Sicilia, ºi Riviera Sardã, în Sardinia.
- litoralul spaniol, de la graniþa cu Franþa pânã la strâmtoarea Gibraltar
(Costa Brava, Costa Blanca, Costa del Sol etc.) ºi Insulele Baleare, cu
staþiunile Palma de Mallorca, Ibiza etc.
2) Litoralul atlantic, cu Riviera Portughezã, litoralul spaniol (staþiunea San
Sebastian) ºi Insulele Canare; Litoralul francez, cu staþiunile de pe Cote
d`Argent ºi Normandia, ºi Marea Britanie, cu The East Coast, The South
Coast, Londra ºi valea Tamisei.
3) Þãrile balcanice cu:
- litoralul românesc al Mãrii Negre ºi arealele turistice din interior;
- litoralul bulgar al Mãrii Negre, Sofia ºi împrejurimile ei;
- litoralul croat ºi sloven al Mãrii Adriatice;
130
Principalele regiuni turistice ale Europei
131
Geografie
- litoralul albanez al Mãrii Adriatice;
- Grecia, þarã turisticã prin excelenþã (Meteora, Peloponezul, insulele
Creta, Rhodos, Ciclade, Ionice etc.);
Lacul Roºu, o apreciatã zonã turisticã a României
- litoralul mediteranean al Turciei,
litoralul egeean, Istanbul, Efes etc.
4) Europa Central-Nordicã cu:
- þãrile alpine (Franþa, Italia, Elveþia,
Germania, Austria ºi Slovenia)
- þãrile de la Marea Nordului ºi
Marea Balticã (Belgia, Olanda,
Germania, Polonia, Danemarca,
Norvegia, Finlanda ºi Suedia)
- þãrile Europei Central Estice, fãrã
ieºire la mare cu turism de transit ºi de
curã balnearã (Cehia, Slovacia,
Ungaria).
În ceea ce priveºte turismul
românesc, acesta poate cunoaºte una
dintre cele mai dinamice evoluþii din
întreaga Europã, având chiar
posibilitatea de a reprezenta o
contribuþie de pânã la 7% din PIB-ul României datoritã factorilor numeroºi care
favorizeazã dezvoltarea turismului intern ºi internaþional (varietatea peisajului,
numeroasele monumente istorice ºi de artã, originalitatea folclorului ºi artei
populare, litoralul Mãrii Negre, numeroasele staþiuni balneoclimaterice,
posibilitatea practicãrii sporturilor de iarnã etc). În realitate, avem o
subutilizare a potenþialului turistic ca urmare a obstacolelor cu care se
confruntã operatorii de turism ºi
Alpii Italiei, o altã zonã turisticã extrem de cãutatã a lipsei suportului din partea
instituþiilor de stat. Un aspect
important priveºte studiul
elementelor regionale, în
funcþie de care se organizeazã
activitãþi turistice tipice
anumitor zone ºi se pun în
evidenþã posibilitãþile de
amenajare complexã a
acestora. În þara noastrã pot fi
luate în considerare urmã-
toarele unitãþi:
- regiunea turisticã , spaþiu
de mari dimensiuni cu
patrimoniu diversificat ºi
structurã organizatoricã bine
consolidatã (de ex. Carpaþii
Orientali);
132
- zona turisticã, areal mai restrâns consacrat activitãþii turistice de un
anumit tip, puternic marcat de anumite obiective (de ex. zona Bucovinei)
- centre turistice, reprezentând puncte de convergenþã a unor fluxuri de
turism (ca exemplu, rãmânând în acelaºi cadru al Carpaþilor Orientali, se pot
menþiona Vatra Dornei ºi Borºa);
- puncte turistice amenajate (peºteri, defilee, mânãstiri, case memoriale,
hoteluri etc.).
Comerþul. Europa deþine un rol primordial în comerþul mondial,

înregistrând aproape jumãtate din exporturile ºi importurile lumii, operaþiuni
favorizate de o densã ºi modernã reþea de transport. Prima etapã în
dezvoltarea comerþului european a fost în antichitatea greco-romanã, ca
urmare a schimburilor cu cereale desfãºurate în spaþiul mediteranean. Un nou
pas în dezvoltarea schimburilor comerciale s-a fãcut dupã marile descoperiri
geografice, când marile puteri coloniale îºi disputau întâietatea pieþelor
mondiale. Începând cu sec. XIX, dupã revoluþia industrialã ºi explozia
demograficã s-a schimbat radical structura comerþului, punându-se accent pe
materiile prime ºi pe produsele alimentare. Dupã al doilea razboi mondial s-a
diferenþiat clar comerþul capitalist de cel specific sistemului comunist, iar dupã
destrãmarea acestuia, pieþele tradiþionale din est au cãzut favorizând
extinderea rapidã a importurilor din Europa Occidentalã. În privinþa comerþului
exterior primele locuri sunt deþinute de Germania, Franþa, Marea Britanie,
Italia ºi Olanda. Statele dezvoltate economic au în general o balanþã pozitivã,
însã fostele state comuniste prezintã un deficit comercial, datoritã exporturilor
modeste.
Comerþul cu produse de bazã (agricole, neagricole ºi combustibili) are
tradiþii vechi în Europa. Astfel, statele mediteraneene furnizeazã citrice ºi
mãsline, Franþa exportã cereale ºi produse alimentare, iar Danemarca ºi
Olanda, carne ºi lactate.
Comerþul cu produse prelucrate dominã activitatea comercialã a statelor
puternic industrializate.
Fluxul importurilor ºi exporturilor României cu UE variazã între 50-55%
respectiv 60-65% din total, cifrele fiind comparabile cu ponderea comerþului
intra-european al multora dintre statele UE. Se poate spune cã cel puþin din
punct de vedere economic, exceptând unele bariere netarifare pentru
agriculturã ºi câteva sectoare industriale protejate de UE, România este de
facto integratã în comerþul comunitar.
Activitãþi complementare. Acestea sunt bazate pe tradiþiile

meºteºugãreºti ºi artizanale care caracterizeazã unele zone cu producþie
limitatã privind prelucrarea metalelor, a lemnului, a sticlei, a pietrei sau
activitãþi ca olãritul, þesutul etc. Astfel de activitãþi sunt practicate în Spania
(Catalonia - Barcelona), Franþa (Valea Rhonului - Lyon, St. Etienne), Elveþia
(Zürich, Basel), Cehia (Boemia Centralã - Praga), România (Horezu, Oltenia
deluroasã, Maramureºul, zona Bran - Moeciu etc.).
133
Geografie
ELEMENTE DE GEOGRAFIE ADMINISTRATIVÃ.

ORGANIZAREA ADMINISTRATIVÃ ÎN ÞÃRI DIN
EUROPA ªI ORGANIZAREA ADMINISTRATIVÃ A
ROMÂNIEI * *
Organizarea administrativã a unei þãri presupune divizarea în unitãþi

teritoriale de diferite ranguri, urmãrind administrarea cât mai eficientã ºi
descentralizarea. Sunt prezentate mai jos câteva exemple de organizare
administrativã a unor þãri europene.
Spania. Teritoriul este împãrþit în 17 comunitãþi autonome, care la rândul

lor cuprind mai multe provincii, numãrul acestora ajungând în total la 50.
Gradul de descentralizare ºi de autonomie faþã de administraþia centralã
diferã, fiind, în unele cazuri foarte mare (Catalonia, Þara Bascilor, de
exemplu). Douã dintre comunitãþi sunt teritorii exclusiv insulare, Baleare ºi
Canare. Se adaugã douã oraºe independente, cu un statut special, aflate pe
coasta nordicã a Marocului (Ceuta ºi Melilla).
Franþa. Cele mai mari diviziuni administrative sunt cele 26 de regiuni,

împãrþite în 100 de departamente ºi 342 de arondismente, care la rândul lor
sunt divizate în cantoane ºi în comune. 22 dintre regiuni sunt numite regiuni
metropolitane, incluzând partea continentalã ºi insula Corsica. Celelalte patru
regiuni, fiecare cu un singur departament, numite regiunile sau
departamentele de peste mãri (ROM-DOM) sunt considerate parte integrantã
a Franþei, inclusiv a UE (în cadrul cãreia au statut de regiuni ultraperiferice).
Este vorba despre Guadelupa, Martinica, Guyana Francezã ºi Reunion, care
sunt foste colonii franceze ºi care ºi-au cãpãtat statutul actual în 1946.
Þãrile vecine României sunt organizare administrativ astfel:

Bulgaria este împãrþitã în 28 de regiuni (“oblasti”).
Republica Moldova are 32 de raioane, trei municipalitãþi (Chiºinãu, Bãlþi,
Tighina) ºi douã regiuni cu statut special, autonome, autoproclamate republici
(Gãgãuzia ºi Transnistria).
Serbia este împãrþitã în 29 de districte, divizate în comune ºi oraºe.
Ucraina are 24 de regiuni (“oblasti”), o regiune autonomã (Crimeea) ºi
douã municipalitãþi (Kiev ºi Sevastopol).
Ungaria are 19 comitate, plus capitala ºi 23 de oraºe cu drept de comitat
(comitate urbane; ele sunt capitalele celor 19 comitate, plus încã patru oraºe).
România
Actuala organizare administrativã a României cuprinde urmãtoarele unitãþi
teritoriale: judeþul, municipiul, oraºul ºi comuna. Ea are la bazã organizarea
realizatã în 1968, la care care s-au adãugat câteva schimbãri pe parcurs (de
134
Harta administrativã a României
135
Geografie
exemplu, înfiinþarea judeþelor Giurgiu ºi Cãlãraºi în 1983). Dupã 1990,

modificãrile au vizat mai ales reorganizarea ºi înfiinþarea de comune ºi oraºe
noi. De asemenea, Sectorul Agricol Ilfov a cãpãtat statul de judeþ. În prezent,
sunt 41 de judeþe, plus municipiul Bucureºti (cu rang de judeþ), 313 oraºe
(dintre care 95 oraºe-municipii) ºi 2694 de comune. Judeþele sunt
administrate de consiliile judeþene ºi de prefecturi. Comunele ºi oraºele sunt
administrate de consiliile locale, conduse de un primar. Organizarea ºi
funcþionarea comunelor, a oraºelor ºi municipiilor (cu excepþia Bucureºtiului)
sunt subordonate adminstraþiei judeþelor.
În contexul mondial actual, când se acordã o atenþie deosebitã dezvoltãrii
durabile, dar ºi echilibrate a teritoriului, U.E. a adoptat o politicã de dezvoltare
ºi organizare regionalã care urmãreºte accesul echilibrat la resurse financiare
ºi umane. Astfel, þãrile uniunii au fost împãrþite în regiuni (NUTS), ierarhizate
pe mai multe niveluri. Din aceastã perspectivã, din 1998, în România au fost
înfiinþate opt Regiuni de Dezvoltare, care corespund ca nivel de organizare
regiunilor NUTS II. Ele nu au statut de unitãþi oficiale administrative, iar
gruparea judeþelor s-a fãcut pe criteriul complementaritãþii ºi al relaþiilor
funcþionale în domeniiul infrastructurii, al fluxului de bunuri ºi persoane etc.
Regiunile de dezvoltare:
1. Regiunea Nord-Est: Bacãu, Botoºani, Iaºi, Neamþ, Suceava, Vaslui;
2. Regiunea Sud-Est: Brãila, Buzãu, Constanþa, Galaþi, Tulcea,
Vrancea;
3. Regiunea Sud: Argeº, Cãlãraºi, Dâmboviþa, Giurgiu, Ialomiþa,
Prahova, Teleorman;
4. Regiunea Sud-Vest: Dolj, Gorj, Mehedinþi, Olt, Vâlcea;
5. Regiunea Vest: Arad, Caraº-Severin, Hunedoara, Timiº;
6. Regiunea Nord-Vest: Bihor, Bistriþa-Nãsãud, Cluj, Maramureº, Satu
Mare, Sãlaj;
7. Regiunea Centru: Alba, Braºov, Covasna, Harghita, Mureº, Sibiu;
8. Regiunea Bucureºti-Ilfov.
136
EVALUARE
1. Cel mai mare port maritim al continentului, 5. Turismul este considerat unul dintre atu-urile de
Rotterdam, se gãseºte pe þãrmul mãrii…. care ar putea beneficia economia româneascã.
Argumentaþi, realizând o prezentare promoþionalã a
2. Mai mult de jumãtate din fluxul de importuri ºi unei regiuni cu potenþial turistic din România, la
exporturi ale României se realizeazã cu þãrile din … propria alegere. (Trebuie avute în vedere, pe lângã
obiectivele turistice ale regiunii respective ºi alte
3. Cele opt Regiuni de dezvoltare din România aspecte, precum cãile de transport).
corespund ca nivel de organizare administrativ-
teritorialã a U.E. regiunilor… 6.Evidenþiaþi pe harta de mai jos principalele
regiuni turistice ale Europei.
4. Regiunea de dezvoltare cu cea mai restrânsã
suprafaþã, dar cu cea mai dinamicã evoluþie 7. Care dintre principalele tipuri de turism (turism
economico-socialã este … litoral, turism montan ºi turism cultural) predominã în
nordul Italiei?
137
EVALUARE FINALÃ
1. Argumentaþi diversitatea umanã a Europei 3. În România, mai multe areale montane se
(etno-lingvisticã ºi religioasã) detaºeazã printr-un anumit specific etno-cultural.
Este vorba despre aºa-numitele “þãri”: Þara Loviºtei,
2. Se dau urmãtoarele perechi de regiuni Þara Moþilor, Þara Oaºului º.a.
geografice: Grupa Nordicã a Carpaþilor Orientali – a. Localizaþi-le ºi documentaþi-vã despre tradiþii ºi
Grupa Sudicã a Carpaþilor Orientali ºi Peninsula alte elemente culturale are acestora.
Ibericã - Peninsula Balcanicã. b. Analizaþi informaþiile obþinute ºi desprindeþi
a. Realizaþi pentru fiecare câte un eseu structurat elementele comune ºi pe cele care le diferenþiazã.
care sã vizeze urmãtoarele aspecte: tipuri tradiþionale
de utilizare a spaþiului, inclusiv tipuri de aºezãri, 4. Precizaþi care sunt regiunile de dezvoltare în
trãsãturi etnice, lingvistice, religioase. care a fost împãrþit teritoriul României ºi care sunt
b. Argumentaþi rolul elementelor fizico-geografice principalele obiective vizate de aceastã organizare a
în conturarea unor trãsãturi socio-geografice spaþiului geografic al þãrii.
comune.
5. Completaþi harta cu numele þãrilor ºi a

capitalelor acestora!
138
6. Marcaþi pe hartã principalele unitãþi de relief
ale României ºi principalele ape curgãtoare!
7. Scrieþi pe hartã numele judeþelor ºi ale

oraºelor reºedinþã de judeþ!
139
8. Marcaþi pe hartã aglomeraþiile urbane
cu peste 2 milioane de locuitori!
9. Scrieþi pe hartã denumirea principalelor

unitãþi de relief ale Europei!
10. Evidenþiaþi pe hartã principalii cinci 11. Evidenþiaþi pe hartã þãrile în care s-au format
parteneri comerciali ai României! în ultimii 15 ani cele mai importante comunitãþi de
emigranþi români!
140
CUPRINS
I. EUROPA ªI ROMÂNIA – ELEMENTE GEOGRAFICE DE BAZÃ ... 3
Spaþiul românesc ºi spaþiul european ... 4
Elemente fizico – geografice definitorii ale Europei si ale României ... 6

Relieful major ... 6
Condiþii climatice generale ale României în context european ... 11
Clima Europei ... 11
Clima României ... 13
Hidrografia – aspecte generale ... 15
Hidrografia Europei ... 15
Hidrografia României ... 18
Dunãrea ... 21
Marea Neagrã ... 23
Înveliºul biopedogeografic ... 25
Resursele naturale ... 29
Evaluare ... 33
Elemente de geografie umanã ale Europei ºi ale României ... 34

Harta politicã a Europei; România ca stat al Europei ... 34
Populaþia ºi caracteristicile ei geodemografice ... 36
Populaþia României ... 38
Sistemul urban european ... 39
Analiza geograficã a unor oraºe (Paris, Londra, Bruxelles, Roma, Bucureºti, Braºov, Constanþa) ... 40
Activitãþile economice ... 46
Caracteristici generale; analiza unei ramuri industriale la nivel european ºi în România ... 46
Sisteme de transport ... 51
Mediu înconjurãtor si peisaje ... 54
Regiuni geografice în Europa si în România ... 57

Caracteristici ale unor regiuni geografice din Europa si din România* ... 58
Carpaþii – studiu de caz al unei regiuni geografice. ... 61
Þãrile vecine României (caracterizare geograficã succintã) ... 63
Evaluare ... 68
141
Geografie
II. ROMÂNIA ªI UNIUNEA EUROPEANÃ ... 69
Formarea Uniunii Europene si evoluþia integrãrii europene. ... 70
Caracteristici geografice, politice si economice actuale ale U.E. ... 73
Statele Uniunii Europene ... 75

Privire generalã si sinteticã ... 75
Studii de caz: Franþa, Germania, Regatul Unit, Italia, Spania, Portugalia, Grecia, Austria ... 77
Celelalte þãri ale U.E*… ... 81
Diviziuni regionale ºi organizarea spaþiului geografic în U.E.*. ... 87
România ca parte a Uniunii Europene: ... 90

Oportunitãþi geografice ale României cu semnificaþie pentru U.E ... 90
România si þãrile U.E. – interdependenþe geografice, economice ºi culturale. ... 92
Organizarea ºi amenajarea spaþiului geografic în U.E. ºi în România*. ... 93
Problema energiei în U.E. ºi în România ... 95
Alte probleme comune – migraþia populaþiei ºi a forþei de muncã, dezvoltare urbanã*. ... 97
Evaluare ... 100
III. EUROPA ªI UNIUNEA EUROPEANÃ ÎN LUMEA CONTEMPORANÃ ... 101
Problemele fundamentale ale lumii contemporane ... 102

Rolul Europei în construirea lumii contemporane ... 103
U.E. ºi ansamblurile economice ºi geopolitice ale lumii contemporane ... 105
Mondializare, internaþionalizare ºi globalizare din perspectivã europeanã ... 108
Europa, Uniunea Europeanã ºi România în procesul de evoluþie a lumii contemporane în urmãtoarele decenii ... 109
Evaluare ... 111
IV. ELEMENTE DE GEOGRAFIE SOCIALÃ ªI CULTURALÃ A EUROPEI ªI A ROMÂNIEI ...

113
Tipuri tradiþionale de utilizare a spaþiului geografic * ... 114

Tipuri de comunitãþi umane ºi mentalitãþi * ... 116
Diversitatea umanã a Europei (lingvisticã, religioasã, etnicã) *; ... 118
Structuri teritoriale ºi dinamicã socialã * ... 120
Raportul dintre elemente de geografie socialã ºi culturalã ale Europei ºi României *. ... 122
Evaluare ... 124
142
V. ELEMENTE DE GEOGRAFIE A SERVICIILOR ªI ADMINISTRAÞIE ÎN EUROPA ªI
ROMÂNIA ... 125
Cãi de comunicaþie si mijloace de transport** ... 126

Relaþii economice ** ... 129
Turism, comerþ, activitãþi complementare * * ... 130
Elemente de geografie administrativã organizarea administrativã în þãri din Europa ºi organizarea administrativã a
României**. ... 134
Evaluare ... 137
Evaluare finalã ... 138
Cuprins ... 141
Bibliografie ... 144
143
BIBLIOGRAFIE
CÂNDEA, M., Bran, F., Cimpoeru, I. , Organizarea, amenajarea ºi
dezvoltarea durabilã a spaþiului geografic. Edit. Universitarã, Bucureºti, 2006
CEAUªESCU Gheorghe, Naºterea ºi configurarea Europei, Corint,

Bucureþti, 2004.
DUÞU Alexandru, Ideea de Europa ºi evoluþia conºtiinþei europene, All

Educaþional, Bucureºti, 1999.
GÂªTESCU, P., Fluviile Terrei. Editura Sport-Turism, Bucureºti,1990
MATEI Horia C., NEGUÞ Silviu, NICOLAE Ion, Enciclopedia Europei,

Meronia, Bucureºti, 1998.
MAGNETTE Paul, Europa politicã. Cetãþenie, constituþie, democraþie,

Institutul European, Iaºi, 2003.
MOTOC Iulia, Uniunea Europeanã: dreptul ºi politica extinderii la Est,

Paideia, Bucureºti, 2001.
TRUICÃ Gilda, Dificultãþile ratificãrii Constituþiei Europene. Un impas

pentru proiectul politic european?, Institutul European din România,
Bucureºti, 2005.
VESPREMEANU, E. E., Geografia Mãrii Negre. Editura Univ. din

Bucureºti, Bucureºti, 2004
x x x , Geografia României, vol. I, Geografia fizicã. Edit. Academiei

R.S.R., Bucureºti, 1983
144

12 All A213

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

12 All A213

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

I.

SPAÞIUL ROMÂNESC ªI SPAÞIUL

2% Terrei este ocu-

Domeniile geologice ale Europei

Harta fizicã a României

Caracterele generale ale climei Europei sunt determinate de aºezarea

Tipurile de climã. Existã mai

Tipurile de climat ale Europei

Cantitãþile medii multianuale

Teritoriul ocupat de România este supus unor influenþe climatogene

Temperatura medie anualã a aerului (1961-2005)

Principalele fluvii ºi lacuri ale Europei

Lacul Como (Italia), un lac glaciar de baraj morenaic

Mureº 761 27 890 179

Rãspândirea principalelor tipuri genetice de lacuri pe trepte de relief

Treapta majorã de relief Tipuri genetice de lacuri naturale ºi exemple

- glaciare: Bucura, Zãnoaga, Bâlea, Capra, Gâlcescu, Lala

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Sectorul românesc al Dunãrii

Relaþiile strânse de interdependenþã dintre vegetaþie, faunã ºi soluri au ca

VEGETAÞIA, FAUNA ªI SOLURILE EUROPEI Harta vegetaþiei Europei

VEGETAÞIA, FAUNA ªI SOLURILE DIN ROMÂNIA

Prin poziþia sa geograficã, teritoriul României se încadreazã în urmãtoarele

cu precipitaþii ceva mai bogate (sudul ºi estul Câmpiei Române,

Polderele olandeze. Uneori oamenii îºi “creeazã”

Principalele resurse minerale ale Europei

Cantitãþi lunare de precipitaþii (mm)

Date generale. Situatã în emisfera borealã, Europa se desfãºoarã între

Harta politicã a Europei. Forme de guvernãmânt

Explozie demograficã urmatã de stabilizare. Explozia demograficã din

Dinamica ratei natalitãþii în

Structura pe sexe a populaþiei

ORAªUL PARIS – CARACTERIZARE GEOGRAFICÃ

ORAªUL LONDRA - CARACTERIZARE GEOGRAFICÃ

Situatã în partea de SE a Angliei, pe ambele maluri ale Tamisei, la

Considerat, nu fãrã motiv, capitala Vechiului Continent, oraºul Bruxelles

ORAªUL ROMA - CARACTERIZARE GEOGRAFICÃ

Roma, capitala regiunii Latium ºi a Republicii Italia, denumitã ºi “Cetatea

Dimensiuni demografice ºi Localizare. Braºovul este situat în depresiunea Bârsei, la 520-650 m

Braºovul este centrul celei mai

Constanþa este cel de-al doilea

Principalii parteneri comerciali ai României

De o importanþã vitalã pentru dezvoltarea economico-socialã a lumii

STRUCTURA PRODUCÞIEI DE ENERGIE ELECTRICÃ

În funcþie de sursele primare energetice utilizate, se disting mai multe tipuri

Principalele centrale electrice din Europa

Principalele þãri producãtoare de energie electricã din Europa

Principalele centrale electrice din România.

Transporturile feroviare. Pentru realizarea compatibilitãþii reþelei

Transporturile aeriene au cunoscut o importantã dezvoltare, determinatã

Transporturile navale. Transportul maritim este asigurat prin cele trei

Transportul fluvial se realizeazã pe Dunãre unde sunt amenajate 30

Tipuri de mediu din România Principalele modalitãþi de valorificare economicã

REGIUNI GEOGRAFICE ÎN EUROPA

Regiunile geografice ale Europei

CARACTERISTICI ALE UNOR REGIUNI

Situat în sud-vestul României, între Munþii Mehedinþi, Podiºul Getic,

Bulgaria, þara situatã la sud de România, ocupã nordul peninsulei

România ºi þãrile vecine

Republica Moldova este situatã la est de România, restul graniþelor fiind

Ungaria este o þarã central-europeanã, având ca vecini Austria, Slovacia,

Probleme de geografie politicã: Kosovo ºi

Kosovo este o provincie autonomã în cadrul Serbiei. Situatã în sudul þãrii,