Elastofibromul

O tumora rara
Introducere
Elastofibromul este o tumora benigna rara a tesuturilor moi. Este o tumora cu
crestere lenta, care apare predominant la femeile in varsta. Este adesea localizata bilateral
in peretele toracic. In general se dezvolta subscapular, sub tesutul muscular.
In imagistica prin rezonanta magnetica (RMN), o metoda de investigatie non-
invaziva, elastofibroamele apar, in general, ca o masa de tesut moale solitara, circumscrisa
si eterogena. In absenta unei invetigatii preoperatorii sigure, este necesara examinarea
histopatologica a biopsiei pentru confirmarea diagnosticului elastofibroamelor
unilaterale.

Raport de caz
O femeie in varsta de 46 de ani s-a prezentat cu o inflamatie difuza a tesuturilor
moi in spate. Aceasta inflamatie era prezenta de 2 ani si crescuse gradual in dimensiune.
La examinare, inflamatia a fost localizata in regiunea subscalpulara inferioara
dreapta si masura 8 cm lungime si 6 cm latime. Suprafata umflaturii era neteda.
Rezultatele examinarilor hematologice si biochimice erau in limite normale. La RMN s-a
observat o leziune focala slab definita localizata in regiunea posterolaterala a peretelui
toracic, in profunzimea muschiului serratus anterior. Pacienta a fost supusa unei punctii
aspirative cu ac fin sub ghidaj ecografic cu examen citologic, urmata de o biopsie
excizionala. In mare parte, leziunea avea un aspect neregulat, era necapsulata si masura 7
cm lungime si 5 cm latime. Sectiunea taiata era tare, cu zona alb-cenusii.
La microscop, s-a observat ca leziunea era slab circumscrisa si prezenta un amestec
de tesut colagenos cu adipocite mature. O caracteristica surprinzatoare a fost prezenta a
numeroase fibre elastice. Fibrele elastice erau mari, cu consistenta cauciucata si de natura
profund eozinofila. In plus, erau foarte multe fragmentate, care au dat aspectul unei ate
cu margele. Nu s-a observat nicio zona necrozana sau activitate mitotica crescuta.
Protocolul Verhoeff a confirmat natura elastica a fibrelor.
Pe baza caracteristicilor histopatologice si a colorarii histochimice cu ajutorul
protocolului Verhoeff care evidentiaza fibrele elastice, a reiesit diagnosticul de
elastofibrom. Pacienta a avut o perioada potoperatorie fara evenimente.

Discutii
In general, elastofibromul apare cu predilectie la femeile cu varsta cuprinsa intre
35-94 ani. Adesea apare in regiunea infrascapualra, predominant in partea dreapta, fiind
bilateral in 30% din cazuri. Majoritatea pacientior sunt asimptomatici. Rar, cand
simptomele sunt prezente, se instaleaza durerea, cracmentele scapulare, limitarea
amplitudinii de miscare,
Elastofibroma dorsi este folosit ca un sinonim si este numele dat leziunilor care
apar in regiunea periscapulara. Histogeneza elastofibromului dorsi este discutabila. Unii
cercetatori il considera a fi un neoplasm, in timp ce altii il definesc ca un rezultat al
hiperproliferarii reactive a tesutului conjunctiv expus la traume minore repetitive sau la
frictiunea regiunii infrascapulare cu peretele toracic. Conform unor cercetatori, factorii
genetici joaca un rol important in patogeneza. Totusi, pacienta in cauza nu a raportat
prezenta altui caz de elastofibrom in istoricul familial.
Natura fibrelor elastice este discutabila. Unele teorii sugereaza ca pot fi cauzate de
elastogeneza anormala sau de degenerarea ca proces secundar, sau o combinatie dintre
cele doua.
Investigatiile cu ajutorul rezonantei magnetice raman alegerea de baza in acest
caz, radiografia, ultrasonografia, CT sau PET-CT afisand rezultate dificil de interpretat.
Diagnosticul diferentiat include o paleta larga de tumori maligne si benigne ale
tesuturilor moi, cum ar fi fibromul nucal, lipofibromul, fibromul, lipomul pleomorfic,
fibromatoze agresive, sarcom sau metastaze subcutanate. Cu toate acestea, constatarile
caracteristice ale elastofibromului, cum ar fi prezenta fibrelor elastice si adipocitelor intr-
un tesut fibros colagenizat, au ajutat in triangularea unui diagnostic corect.
Excizia chirurgicala completa ramane alegerea cea mai buna in cazul pacientilor
simptomatici. Aceste tumori rar reapar si cazuri de transformari maligne inca nu au fost
gasite. Prin urmare, in leziunile asimptomatice nu este nevoie de excizie. Rolul biopsiei
este de a exclude factorul malign si de a reasigura pacientul asimptomatic ca o interventie
chirurgicala nu este necesara.