08.11.

2021-Definiția juridică a drepturilor fundamentale

Drepturile și libertățile fundamentale sunt o realitate dar și o necesitate intr o societate in

care individul se vrea poziționat in centrul intereselor statului.

Prin noțiunea de drepturi fundamentale sunt desemnate acele drepturi subiective care fiind
esențiale pt existența fizica și psihică a indivizilor pt dezvoltarea lor materială și intelectuală, precum
și pt participarea loc activa la conducerea statului sunt consacrate de Constituție și garantate de
aceasta și de celelalte legi ale statului.

Caracteristici principale:

 Drepturile fundamentale sunt drepturi subiective, ele fiind posibilități pe care le are o
persoană de a avea o conduită și de a cere o conduita corespunzătoare celorlalți, conduita
impusă prin lege.
 Drepturile fundamentale sunt drepturi esențiale pt viața omului
 Drepturile fundamentale sunt stabilite in acte juridice specifice (Constituții, declarații de
drepturi)

*Neînscrierea unui drept in Constituție înseamnă ca el nu este un drept fundamental.

Clasificarea drepturilor fundamentale se face după criterii:

1.După criteriul sferei de manifestare:

 Publice
 Private
 Politice

2.După criteriul importanței:

 Primare/ Primordiale
 Secundare/ Complementare

3.După criteriul titularului dreptului:

 Drepturi și libertăți individuale

 Dr. colective (dr. la asociere in sindicat)

4.După criteriul implicării statului in protejarea și garantarea drepturilor:

 Dar pozitive pt a căror existența statul trebuie sa se implice activ (ex dr la învățătura)
 Drepturi negative pt existența cărora statul nu trebuie sa facă nimic, ci doar sa se abțină in a
face ceva de natura sa anihileze dreptul (libertatea conștiinței)

*După momentul apariției distingem intre:

 Drepturi din prima generație - sunt de regulă dr. naturale ale omului (dr. la viață, la
libertatea conștiinței)
 Drepturi din a doua generație - apărute ulterior și dezvoltate pe măsura evoluției societății
(dr. la învățătură, dr. la cultură, dr. la muncă)
 Dr. din a treia generație (/drepturi de solidaritate) pt. a căror existență este nevoie de
solidaritatea tuturor indivizilor unei societăți (ex. Dreptul la un mediu sănătos)
08.11.2021-Definiția juridică a drepturilor fundamentale

Garantarea drepturilor la nivel internațional. Piatra de temelie a dreptului internațional al

drepturilor omului o reprezintă Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată și proclamată de
adunarea generală ....... din 10 dec. 1948 - acest document are un caracter exclusiv politic dat fiind
ca nu creează nicio modalitate de control pentru situația nerespectării drepturilor sau a încălcării lor.
În cadrul dreptului internațional distingem sisteme regionale de protecție. Sistemul European/
Sistemul Interamerican/ Sistemul African. Dintre acestea, cel European este cel mai dezvoltat și
constituie sursa de inspirație pt celelalte două. Sistemul European de garantare a dr omului își are
izvorul in 2 acte juridice:

1. Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale [semnată la 4 nov. 1950 de

statele membre ale consiliului Europei și intrata în vigoare la 3 sept 1953, instituie un mecanism
juridic, de garantare a dr și libertăților consacrate, reprezentat de Curtea Europeană a Drepturilor
Omului cu sediul la Strasbourg. Drepturile consacrate de convenție au cunoscut o mare extindere in
timp. Astfel, drepturilor consacrate inițial (dr la viața, la libertate, dr de a nu fi supus torturii) li s-au
adăugat drepturile consacrate prin protocoalele adiționate la convenție. (de ex. primul protocol
adăugat este dreptul la libertate privată și dreptul la educație, protocolul 4 a adăugat dr. la liberă
circulație)].

2. Carta socială Europeană [a fost elaborată sub auspiciile consiliilor Europei și a intrat in vigoare la
26 Februarie 1965. Carta completează Convenția (-care garantează numai dr civile și politice). Prin
Cartă este consacrat un sistem european regional de protecție a dr economice și sociale (dr la
muncă, dr la remunerație echitabilă, la ocrotirea sănătății etc.) ]

*Deși este utilizată atât noțiunea de DREPT cât și cea de LIBERTATE, calitatea juridică este aceeași.
Dreptul este o libertate și libertatea este un drept.

Titlul 2 din Constituția României cuprinde nu numai o enumerare clară și corespunzătoare a dr și lib
fundamentale, precum și a îndatoririlor fundamentale, ci enunță și garanțiile de natură să asigure
respectarea acestor drepturi.

In doctrina de specialitate, dr și lib fundamentale au fost clasificate in:

1. Dr inviolabilități = acele dr/lib care prin conținutul lor asigura viața, posibilitatea de mișcare liberă,
siguranța fizica și psihică, precum și siguranța domiciliului persoanei. {art. 23 -> art.27}

2. Drepturi și libertăți social economie și culturale - acele dr/lib care prin conținutul lor asigura
condițiile sociale și materiale de viața educație etc. {art. 32 -> art.35, art.44, art 46}

3. Dr exclusiv politice - cele care prin conținutul lor pot fi exercitate de cetățeni numai pt participarea
la guvernare {art. 36 -> art.38}

4. dr și lib social-politice - care prin conținutul lor pot fi exercitate de cetățeni la alegere fie pt
rezolvarea unor pb sociale și spirituale, fie pt participarea la guvernare {art.28 – art.31 inclusiv}

5. Dr garanții care prin conținutul lor joaca in principal rolul de garanții constituționale {art. 51,
art.52}

*Fiecare dintre cele 30 de art tratează un dr distinct ?

08.11.2021-Definiția juridică a drepturilor fundamentale

Observarea Conținutului normativ al celor 30 de art ?

*!De citit art 22-53

*Art.44 Proprietatea privată se reglementează cu art 136

Legea 33/1994

*Proprietatea publică aparține statului

*art.23 prezumție de nevinovăție

*art.44 Prezumția caracterului ilicit al dobândirii averii