Utilizați doar în scop didactic

Scala de depresie Hamilton

HRSD

Instrucţiuni de aplicare
Scala se administrează fără limită de timp.
După ce materialele şi condiţiile necesare pentru administrarea scalei sunt asigurate, începe
evaluarea pacientului.
Administrarea scalei ia forma unui interviu semistructurat, pe parcursul căruia itemii sunt
cotaţi de un evaluator instruit în acest sens. În aplicarea HRSD calitatea cotării este influenţată de
pregătirea şi experienţa evaluatorului. Fiecărui item îi corespunde un set de întrebări specifice cu
ajutorul cărora evaluatorul stabileşte scorul la itemul respectiv. Pe baza răspunsurilor la aceste
întrebări, evaluatorul – folosind ghidul de cotare – acordă scoruri pentru fiecare item, în funcţie de
severitatea simptomelor identificate. Evaluatorul va trece apoi scorurile acordate pe foaia de
răspuns.

Cotare
Fiecare item este cotat cu valori cuprinse între 0-4 sau 0-2.
În general, pentru itemii cotaţi de la 0-4,
0=simptom absent
1=uşor
2=uşor spre moderat
3=moderat spre sever
4=sever (simptome extreme)
În general, pentru itemii cotaţi de la 0-2,
0=simptom absent
1=probabil sau uşor
2=cert sau sever
Cotarea se face după o grilă specifică fiecărui item, la itemul 17 – pierdere în greutate –
optându-se pentru una din cele două variante: (A) după spusele bolnavului sau (B) apreciată de
cântăriri. Fiecare item este cotat cu valori cuprinse între 0-4 sau 0-2, scorul total maxim fiind de 52.
Scorul general se obţine prin însumarea scorurilor la cele 17 scale.
Este general acceptat că pentru populaţia de limbă engleză scorurile sub 7 indică absenţa
depresiei, între 7-17 depresie uşoară, între 18-24 depresie moderată iar peste 25 depresie severă.

Instrucţiuni: Citiţi descrierile itemilor apoi cotaţi răspunsurile persoanei evaluate pe foaia
de cotare.
 1. Dispoziţie depresivă:
Descriere: Itemul acoperă atât comunicarea verbală, cât şi comunicarea non-verbală a stării de
tristeţe, neajutorare şi deznădejde
0= Trăire afectivă neutră.
1= Nu este sigur dacă pacientul este mai deznădăjduit sau mai deprimat decât de obicei.
Ex. Pacientul pare că este mai deprimat decât de obicei.
2= Este mai clar că pacientul este preocupat de experienţe neplăcute, deşi nu este
neajutorat sau deznădăjduit.
3= Pacientul prezintă manifestări clare non verbale ale depresiei şi/sau este uneori
copleşit de neajutorare sau deznădejde.
4= Remarcile verbale sau manifestările non verbale referitoare la deznpdejde şi
neajutorare domină interviul, atenţia pacientului neputând fi distrasă de la acestea.

2. Autodepreciere şi sentimente de vinovăţie:

Descriere: Itemul acoperă aspecte legate de stima de sine scăzută cu sentimente de vinovăţie.
0= Nu apar autodeprecierea sau sentimentele de vinovăţie.
1= Nu este sigur dacă sunt prezente sentimentele de vinovăţie, deoarece pacientul este
preocupat doar de faptul că pe parcursul bolii a fost o povară pentru familie sau
colegi, datorită reducerii capacităţii de muncă.
2= Autodeprecierea sau sentimentele de vinovăţie apar cu mai multă claritate, deoarece
pacientul este preocupat de evenimente anterioare episodului actual al bolii. Ex.
Pacientul îşi reproşează mici greşeli sau omisiuni, faptul că nu şi-a terminat o sarcină
anume sau că i-a rănit pe ceilalţi.
3= Pacientul trăieşte sentimente de vinovăţie mai intense. Uneori, acesta poate afirma că
simte că suferinţa actuală este parte a unei pedepse. Acest item se punctează cu 3
dacă pacientul încă poate conştientiza că perspectiva lui este nefondată.
4= Sentimentele de vinovăţie sunt susţinute cu convingere şi persistă în ciuda oricărui
contraargument, astfel încât au devenit idei paranoide.

3. Suicid:
Descriere: Itemul acoperă impulsurile şi tentativele de suicid
0= Nu apar impulsuri legate de suicid.
1= Pacientul simte că viaţa nu merită să fie trăită, însă nu îşi exprimă dorinţa de a muri.
2= Pacientul îşi doreşte să moară, dar nu are planuri pentru a-şi lua viaţa.
3= Este probabil că pacientul se gândeşte să îşi ia viaţa.
4= În zilele anterioare interviului, pacientul a încercat să se sinucidă sau pacientul
internat este sub supraveghere datorită riscului de suicid.

4-6: Notă: Administrarea de medicaţie – sedative sau altceva – nu va fi luată în considerare.

4. Insomnie de adormire:
Descriere: Acest item acoperă situaţiile în care pacientul are dificultăţi în a adormi seara când
merge la culcare.
0= Absentă.
1= În 1 sau 2 din ultimele 3 nopţi pacientul a stat întins în pat mai mult de 30 de minute
înainte de a adormi.
2= În ultimele 3 nopţi pacientul a stat întins în pat mai mult de 30 de minute înainte de a
adormi.

5. Insomnie în timpul nopţii:

Descriere: Acest item acoperă situaţiile în care pacientul se trezeşte o dată sau de mai multe ori
în intervalul dintre miezul nopţii şi 5 dimineaţa (dacă fără motiv, urmat de
readormire imediată, cotaţi cu 0).
0= Absentă.
1= S-a trezit o dată sau de două ori pe parcursul ultimelor trei nopţi.
2= S-a trezit cel puţin o dată în fiecare noapte.

6. Insomnie de trezire:
Descriere: Itemul acoperă situaţiile în care pacientul se trezeşte fără să îşi fi propus sau fără să fi
fost determinat din esterior.
0= Absentă.
1= Se trezeşte cu mai puţin de o oră mai devreme decât şi-a propus (şi poate readormi la
loc).
2= Se trezeşte în mod frecvent sau cu mai mult de o oră nai devreme decât şi-a propus.

7. Muncă şi interese:
Descriere: Itemul acoperă atât aspecte legate de munca depusă, cât şi de motivaţie. Reţineţi că
evaluarea nivelului de oboseală şi fatigabilitate cu manifestări fizice se face la itemul
13 (simptome somatice generale).
A. La prima evaluare a pacientului
0= Activităţi desfăşurate normal.
1= Uşoară reducere a capacităţii normale de funcţionare datorată lipsei motivaţiei şi/sau
dificultăţii în a-şi realiza sarcinile de zi cu zi, pe care le face totuşi integral.
2= O reducere mai accentuată a capacităţii normale de funcţionare datorată lipsei
motivaţiei şi/sau dificultăţii în a-şi realiza sarcinile de zi cu zi. Se constată o reducere
a capacităţii de muncă, nu poate lucra suficient de repede, face faţă la mai puţine
sarcini acasă şi la serviciu; pacientul poate rămâne acasă în unele zile, sau poate
pleca mai devreme de la serviciu.
3= Pacientul este în concediu de boală sau este tratat ambulatoriu (participă în timpul
zilei la activităţile de recuperare oferite în cadrul unui spital).
4= Pacientul a fost spitalizat, nu are alte activităţi în general şi nu participă la activităţile
organizate în salon.
B. La evaluările săptămânale
0= Activităţi desfăşurate normal. a) Pacientul şi-a reluat activităţile, care se desfăşoară
în mod normal. b) Pacientul are probleme în a-şi relua activităţile şi a le desfăşura în
mod normal.
1= a) Pacientul lucrează, dar la un nivel mai scăzut, fie datorită lipsei motivaţiei, fie
datorită dificultăţilor în realizarea sarcinilor de zi cu zi. b) Pacientul nu lucrează încă
şi nu este sigur dacă îşi ca putea relua activităţile fără a întâmpina dificultăţi.
2= a) Pacientul lucrează, dar la un nivel mult diminuat, fie datorită absenţelor, fie
datorită programului redus. b) Pacientul este încă sub tratament sau în concediu de
boală, participă mai mult de 3-4 ore pe zi la activităţile care se desfăşoară în cadrul
unui spital sau acasă, dar poate să îşi reia activităţile doar la un nivel mult diminuat
faţă de cel normal. Dacă încă este sub supraveghere medicală, pacientul poate fi
tratat ambulatoriu.
3= Pacientul este în concediu de boală sau tratat ambulatoriu (participă în timpul zilei la
activităţile de recuperare oferite în cadrul unui spital).
4= Pacientul a fost spitalizat integral, nu are alte activităţi în general şi nu participă la
activităţile organizate în salon.

8. Încetineală, lentoare:
Descriere: Itemul acoperă aspecte legate de ritmul gândirii, a limbajului şi a activităţilor
motorii.
0= Activitate verbală normală, activitate motorie normală, cu expresie facială adecvată.
1= Ritmul conversaţiei uşor încetinit, cu o uşoară fixitate a expresiei faciale.
2= Ritmul conversaţiei încetinit în mod sesizabil, cu întreruperi; gestică redusă şi
 întârzierea răspunsului.
3= Interviul este prelungit datorită pauzelor lungi şi a răspunsurilor scurte; toate
mişcările sunt în mod clar încetinite.
4= Interviul nu poate fi desfăşurat, conversaţie imposibilă; stupor.

9. Agitaţie:
Descriere: Itemul acoperă aspecte legate de ritmul activităţii motorii a pacientului.
0= Activitate motorie normală, cu expresie facială adecvată.
1= Agitaţie uşoară. Ex. Tendinţa de a-şi modifica poziţia în scaun sau de a se scărpina
ocazional în cap.
2= Neastâmpăr; îşi freacă mâinile, îşi schimbă în mod repetat poziţia pe scaun.
Neliniştit, se ridică şi se plimbă prin salon.
3= Pacientul nu poate sta pe scaun pe perioada interviului şi/sau se plimbă mult prin
salon.
4= Pacientul se plimbă prin salon în mod constant, astfel că interviul poate fi făcut doar
„pe fugă”. Poate uneori să îşi tragă hainele de pe el şi să îşi rupă părul.

10. Anxietate psihică:

Descriere: Itemul acoperă aspecte legate de tensiune, iritabilitate, îngrijorare, insecuritate, teamă
sau aprehensiune care pot merge până la spaimă copleşitoare. Deseori este dificil de
distins între trăirea subiectivă a fricii (fenomen „psihic” sau „central”) şi
manifestările fiziologice observabile ale anxietăţii (fenomen „periferic”). Ex.
Tremurul mâinii, transpiraţii. Aspectul pe care se va pune accent este experienţa
subiectivă a îngrijorării, insecurităţii, incertitudinii, spaimei, adică anxietatea psihică
(„centrală”).
0= Pacientul nu este mai mult sau mai puţin nesigur sau iritabil decât de obicei.
1= Pacientul pare să fie mai mult sau mai puţin nesigur sau iritabil decât de obicei.
2= Pacientul exprimă mai clar faptul că se află într-o stare de anxietate, aprehensiune
sau iritabilitate, pe care nu o poate controla. Întrucât îngrijorările se referă la lucruri
minore, nu se constată un impact sesizabil al acestei stări asupra vieţii pacientului.
3= Ocazional, anxietatea şi nesiguranţa sunt mai greu de controlat, deoarece îngrijorările
se referă la traume sau evenimente nocive care ar putea surveni în viitor. Ex.
Anxietatea se poate transforma în panică, adică o spaimă copleşitoare, care
interferează uneori cu viaţa cotidiană a pacientului.
4= Sentimentul de groază apare atât de frecvent, încât interferează cu viaţa cotidiană a
pacientului.

11. Anxietate somatică:

Descriere: itemul acoperă aspecte care se referă la corelatele fiziologice ale anxietăţii. Toate
trăirile subiective vor fi cotate la itemul 10.
0= Pacientul nu este mai mult sau mai puţin predispus decât de obicei la experienţierea
corelatelor fiziologice ale stărilor de anxietate.
1= Pacientul experienţiază ocazional manifestări fiziologice uşoare ca: jenă abdominală,
transpiraţii, tremurături. Descrierea acestor simptome este însă vagă şi îndoielnică.
2= Pacientul experienţiază ocazional manifestări fiziologice ca: jenă abdominală,
transpiraţii, tremurături etc. Simptomele şi semnele sunt descrise cu precizie, dar nu
sunt foarte intense sau debilitante (nu au un impact major asupra vieţii pacientului.
3= Corelatele fiziologice ale stărilor de anxietate sunt intense şi uneori îngrijorătoare.
Interferează ocazional cu viaţa cotidiană a pacientului.
4= Sentimentul de groază este prezent atât de des, încât interferează semnificativ cu
viaţa cotidiană a pacientului.

12. Simptome gastro-intestinale:

Descriere: Itemul acoperă simptome care provin de pe tot traseul gastro-intestinal. Uscăciunea
gurii, pierderea apetitului şi constipaţia sunt mai frecvente în comparaţie cu crampele
abdominale şi durerile. Este important să se facă distincţia între aceste manifestări
şi )1= simptomele gastro-intestinale specifice stărilor de anxietate (ex. „fluturi în
stomac”) şi (2) ideile nihiliste (lipsa peristaltismului intestinal timp de mai multe
săptămâni sau luni; intestinele s-au uscat), care se cer a fi cotate la itemul 15
(ipohondrie).
0= Fără acuze gastro-intestinale (sau simptomele au rămas neschimbate din momentul
debutului depresiei).
1= Mănâncă fără încurajări din partea îngrijitorilor, aportul de hrană este normal, însă
fără poftă (toate felurile de mâncare au acelaşi gust, iar ţigările nu mai au aromă).
Ocazional apare constipaţia.
2= Aportul de hrană este redus, pacientul trebuind să fie stimulat pentru a mânca. Ca
regulă generală, apare constipaţia. Sunt utilizate frecvent laxative, însă fără efectul
scontat.

13. Simptome somatice generale:

Descriere: Itemul acoperă stările de fatigabilitate, oboseală, epuizare şi lipsă de energie. De
asemenea se referă şi la prezenţa durerilor musculare difuze, dureri de spate, dureri
ale membrelor, dureri de ceafă.
0= Pacientul nu este mai mult sau mai puţin obosit sau deranjat de prezenţa stărilor de
disconfort fizic decât de obicei.
1= Stări foarte vagi de oboseală musculară sau alt tip de disconfort somatic.
2= Este în mod clar sau permanent obosit sau extenuat şi/sau deranjat de prezenţa
disconfortului somatic. Ex. cefalee.

14. Simptome genitale:

Descriere: Itemul acoperă aspecte legate de prezenţa sau pierderea libidoului. Este un subiect
dificil de abordat, mai ales cu persoanele în vârstă. În cazul bărbaţilor, încercaţi să
orientaţi întrebările spre aspecte legate de preocuparea pentru activităţi sexuale şi
interesul sexual. În cazul femeilor, centraţi-vă mai degrabă pe probleme legate de
dorinţa sexuală (atât pentru a se angaja în activităţi sexuale, cât şi pentru a obţine
satisfacţie în timpul actului sexual).
0= Absenţa simptomelor genitale. Activitate sexuală normală.
1= O pierdere uşoară a interesului sau o reducere a activităţii sexuale.
2= Absenţa totală a interesului sau a activităţii sexuale.

15. Ipohondria:
Descriere: Itemul acoperă aspecte legate de preocuparea pentru simptome fizice sau diferitele
funcţii ale corpului., în absenţa oricărei boli somatice.
0= Pacientul nu este mai interesat decât în mod normal de senzaţiile fizice care apar în
corpul sau în viaţa cotidiană.
1= Pacientul pare a fi ceva mai preocupat de simptomele fizice şi de funcţiile corpului
decât de obicei.
2= Pacientul este îngrijorat pentru starea sa de sănătate fizică. Pacientul exprimă gânduri
legate de prezenţa unor afecţiuni organice, cedntrându-se pe simptomele fizice.
3= Pacientul este convins că suferă de o boală fizică care poate explica simptomele sale
(tumoră cerebrală, cancer abdominal etc.), dar acceptă cel puţin pentru puţin timp că
nu este cazul.
4= Preocuparea legată de disfuncţii fizice atinge dimensiuni paranoide. Ideile delirante
au asociate în mod frecvent nihilismul sau sentimentele de culpă: a putrezi în
interior, insecte care consumă ţesuturile, intestinele blocate şi uscate, infectarea altor
persoane cu propriile mirosuri corporale etc. Contraargumentarea este lipsită de
 efect.

16. Conştiinţa bolii:

Descriere: Itemul acoperă aspecte legate de acceptarea sau negarea propriei boli. Itemul are
relevanţă doar dacă evaluatorul este convins că pacientul intervievat este depresiv.
0= Pacientul este de acord cu faptul că are simptome depresive sau o tulburare
„nervoasă”.
1= Pacientul este de acord cu faptul că este deprimat, dar consideră că este o manifestare
secundară datorată alimentaţiei deficitare, factorilor de climă, muncii în exces.
2= Neagă că este bolnav. Pacienţii deliranţi sunt, de regulă, lipsiţi de insight. Discuţia va
viza cu precădere atitudinea pacientului faţă de sentimentele de vinovăţie (itemul 2)
sau simptomele de ipohondrie (itemul 15), fără a ignora posibilitatea prezenţei şi a
altor idei delirante.

17. Pierdere în greutate:

Descriere: Itemul acoperă aspecte legate de pierderea în greutate. Încercaţi să obţineţi informaţii
obiective; dacă acestea nu sunt disponibile, fiţi precauţi în evaluare.
A. La prima evaluare a pacientului, acest item acoperă întreaga perioadă de
boală.
0= Absentă. Nici o pierdere în greutate.
1= Uşoară. Între 1 şi 2,5 kg.
2= Severă. 3 kg sau mai mult.
B. La evaluările săptămânale.
0= Absentă. Nici o pierdere în greutate.
1= Uşoară. ½ kg pe săptămână.
2= Severă. 1 kg sau mai mult pe săptămână.