Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CURSUL 1
1
♦ existenta influentelor climatice colaterale: scandinavo-baltice, oceanice,
mediteraneene sau est-europene care determina anumite nuantari ale climei de
baza fie in nord-estul tarii, fie in vest sau sud ;
♦ existenta a doua limite fitogeografice de referinta europeana (fig.1.2; 1.3) ce ating
Romania:
• limita de est a padurii specifice climatului temperat propriu zis
• limita de nord a vitei de vie (fig.1.3) ;
♦ prezenta a numeroase specii si subspecii de vegetatie sau de fauna cu evolutie
enclavica in teritoriu sau, din contra, proprii numai spatiului geografic al
Romaniei.
♦ din punct de vedere al reliefului major european (fig.1.4), Romania este:
• o importanta tara dunareana (1075 Km din cei 2860 Km ai fluviului Dunarea
ating tara – 38%) ;
• o importanta tara carpatica (2/3 din intreg lantul se afla in tara) ;
• o tara pontica (245 Km la Marea Neagra) ;
• o tara situata la contactul a doua structuri geologice euroasiatice distincte:
orogen (V) si platforma (E), ceea ce a condus la insasi "contorsionarea"
Carpatilor Romanesti fata de directia V-E a celorlalti munti tineri din Europa.
2
- de la Galati, pe Dunare si apoi pe bratul Chilia pana la varsarea acestuia in Marea
Neagra ;
- de la gura bratului Chilia pana la Vama Veche - litoralul romanesc al Marii Negre
(245Km).
Tarile vecine la est sunt : Republica Moldova, prin intermediul Prutului (681,3km) si
Ucraina, prin intermediul Dunarii si bratului Chilia. "Vecina" la est trebuie
considerata si Marea Neagra, pe un sector de 245 Km lungime de tarm.
Intre aceste granite de stat, traiesc aprox. 22,68 mil. locuitori intr-un spatiu
geografic romanesc de 238.391 Km2, deosebit de complex si minunat de armonios
dispus, in cadrul partii de sud-est a Europei Centrale (fig.1.2 si 1.3).
3
Fig. 1.2 Europa Centrala –Harta Fizica si Politica
4
Fig. 1.4 Europa – Marile Lanturi Muntoase
6
♦ Momentele majore de timp geologic ale constituirii Europei si implicit ale
Romaniei se regasesc:
• in ARHAIC si PROTEROZOIC cand se contura:
- "PALEO-EUROPA" ; ea detinea numai doua blocuri
continentale rigide, necutate, numite SCUTUL BALTIC – in nord
si PLATFORMA EST-EUROPEANA – in est ; aceste blocuri erau
formate din sisturi cristaline necutate si din intruziuni vulcanice.
- In aceasta prima faza, pentru ROMANIA, a avut importanta si
urmari numai marginea Platformei Est-Europene, care acum se
afla la mare adancime in fundamentul Podisului Moldovei.
• la SFARSITUL PROTEROZOICULUI :
- a avut loc OROGENEZA BAIKALIANA, care a cutat sisturile
verzi din Podisul Casimcei de azi, din Dobrogea.
• la INCEPUTUL PALEOZOICULUI :
- a avut loc OROGENEZA CALEDONIANA, care a structurat
primul sistem montan al Europei, numit CALEDONIAN. Din el,
astazi, fac parte Muntii Scotiei si Alpii Scandinavici. In Romania
acestui momnet geologic s-au recutat sisturile verzi ale Podisului
Casimcei.
• la SFARSITUL PALEOZOICULUI :
- a avut loc OROGENEZA HERCINICA, care a structurat al doilea
sistem montan european, numit HERCINIC, extins din Franta
pana in sud-estul Romaniei. In prezent se mai pastreaza resturile
lui care se gasesc in : "tocitul" Podis Central Francez, in Muntii
Vosgi si Padurea Neagra, in Podisul Renan, in Podisul Cehiei, in
Podisul Malopolska si, in sfarsit, in Muntii "pitici" ai Macinului
din nordul Doborgei noastre.
- de retinut ca, tot de atunci, dateaza si miezul dur al sisturilor
cristaline din axul Carpatilor, reinglobat si recutat intr-o viitoare
orogeneza.
- cele de mai sus au surprins succint ceea ce geologii numesc
edificarea unei " MEZOEUROPA " .
• In MEZOZOIC SI NEOZOIC :
7
- au avut loc succesive transgresiuni si regresiuni marine in cadrul
geosinclinalului sud-european in urma carora s-au constituit noi
depozite sedimentare. Ele au fost exondate in timpul
OROGENEZEI ALPINE, care a inceput in MEZOZOIC (cretacic)
si s-a incheiat in CUATERNAR. Acestei orogeneze ii apartin :
Muntii Pirinei, Muntii Alpi si Alpii Dinarici, Muntii Carpati si
Balcanii, Caucazul si Himalaia, etc.
- In ROMANIA, la sfarsitul Neozoicului au avut loc activitati
vulcanice, s-au edificat Carpatii si Subcarpatii si s-a intregit
uscatul de azi cu portiuni din Podisul Dobrogei, Podisul Moldovei,
cu Dealurile Vestice, Podisul Getic, Campia de Vest si Campia
Romana.
• In CUATERNAR :
- s-a definitivat NEOEUROPA.
8
9
B. Caracterele generale ale reliefului Romaniei sunt urmatoarele, fig.
2.1.:
♦ imbinarea armonioasa, unica in Europa, a formelor majore de relief in spatiul
tarii.
♦ proportionalitatea dintre principalele trepte de relief, dupa cum urmeaza:
• 32% muntii si dealurile de pana la 700 m inaltime.
• 33% dealurile si podisurile cu inaltimi cuprinse intre 700 si 200 m.
• 35% campiile si luncile tarii.
10
♦ complementaritatea ca trasatura ce decurge din diversitatea formelor de relief si
implicit a resurselor naturale pe care oamenii le-au exploatat si pus in circulatie
(cum ar fi: drumul sarii, drumul lemnului, pacurei, vinului, granelor, oierilor, etc.).
♦ gradul de locuire, de umanizare este maxim, asezarile permanente desfasurandu-
se din Delta Dunarii pana la altitudini de 1000 - 1200 m in munti, iar cele
sezoniere chiar pana la 1800 m. (Cabanele depasesc aceasta limita).
♦ dispunerea reliefului Romaniei este aproape concentrica, dupa cum urmeaza :
• in centru se afla o unitate de podis cu inaltimea medie de 500 m, numita
Depresiunea Colinara a Transilvaniei.
• in jurul acesteia se inalta cununa carpatica formata din siruri de munti mijlocii
ce numai local depasesc 2000 m. Sunt Carpatii Romanesti, care reprezinta 80%
din Carpatii de Sud-Est ai Europei.
• bordand Carpatii, spre exterior, dar partial si spre Podisul Transilvaniei, se afla
dealurile Subcarpatice, iar spre vest Dealurile Vestice.
• asternute la poalele arcului carpato-subcarpatic se afla marile podisuri: Podisul
Moldovei, Podisul Getic, iar in SE extrem Podisul Dobrogei ca element de
asimetrie.
• treapta cea mai joasa este alcatuita din Campia Romana si Campia de Vest a
tarii carora li se adauga luncile Dunarii si Siretului si in final Delta Dunarii.
In concluzie: Relieful Romaniei, fig. 2.2, are o infatisare variata, dar simetrica:
munti, dealuri, podisuri, campii si lunci, toate oranduite de la mijloc catre margini, in
trepte aproape concentrice, din ce in ce mai joase. Toate comunica lesnicios intre ele
prin intermediul unei retele hidrografice radiare, cu izvoarele in Carpati si varsarea in
Dunare sau in Tisa.
Acest caracter unitar al teritoriului geografic al Romaniei a asigurat conditiile
favorabile dezvoltarii poporului roman.
11
Fig. 2.1 Romania – Harta Unitatilor de relief
12
CURSUL 3
1) Asezare, limite:
♦ Muntii Carpati apartin Europei Centrale, fiind amplasati intre Alpi si
Balcani (fig.1) ;
• limita vestica : Valea Dunarii (in dreptul bazinului Vienei) care ii
separa de Alpi.
• limita sudica : Valea Timokului care ii separa de Balcani, in afara
Romaniei.
♦ intre aceste doua limite se desfasoara marele lant carpatic, de forma unui
semn de intrebare, pe o lungime de peste 1500Km, dominand relieful
deluros de podis sau de campie, din jur.
♦ intre capete, lantul montan masoara 500Km.
♦ se desfasoara intre 45o si 50o lat.N, fiind cel mai nordic lant european
tanar, deci de orogeneza alpina.
♦ Cuprinde, in marea sa arcuire, Depresiunea Panonica si pe cea a
Transilvaniei.
♦ inaltimea sa medie nu depaseste 1500m, dar este cu mult mai mica in
unitatile numite Carpatii Mici sau Carpatii Albi si cu mult mai mare in
masivul Tatra (Vf. Tatra, 2663m) si in Fagaras (Vf. Moldoveanu
2544m).
♦ latimea maxima a lantului este de 140 Km in Carpatii Orientali, grupa
nordica, iar cea minima este de 27-30 Km in grupa sudica a acelorasi
Carpati Orientali ai Romaniei.
13
2) Geneza si structura petrografica:
♦ Carpatii apartin orogenezei alpine, alaturi de Muntii Pirinei, Alpi,
Balcani, Caucaz, Himalaia, etc.; de aceea au aceeasi structura
petrografica si anume :
• sisturi cristaline in fundament,
• roci sedimentare cretacico-paleogene pe rama externa
• roci vulcanice neogene pe rama lor interna (vulcanii sunt insa
stinsi),
• Carpatii au acelasi sistem de cute rasturnate spre exterior ca si
celelalte lanturi montane aparute in aceleasi faze de incretire ce tin
din mezozoic pana in neozoic).
15
♦ sud - Valea Prahovei
♦ vest - Depresiunea Colinara a Transilvaniei
♦ est - Podisul Sucevei urmat de Subcarpatii Moldovei si de
Subcarpatii Curburii
2) Geneza si structura petrografica :
♦ S-au format (ca intregul lant carpatic) in cadrul orogenezei alpine (care a
tinut din Mezozoic – Cretacic pana in Neozoic – Cuaternar). (Lantul
vulcanilor stinsi, spre exemplu, din vestul Carpatilor Orientali a aparut
recent, adica in a doua jumatate a Neogenului).
♦ Sunt alcatuiti din (fig. 3.4) :
• roci cristaline (sisturi) in zona axiala, pana la obarsia
Trotusului
• roci vulcanice – pe rama vestica
• roci sedimentare cutate numite generic "flis" sau roci flisoide
pe rama estica, dar si in sectorul lor sudic.
♦ Au fost afectati de glaciatiunea cuaternara numai in masivele inalte din
nord (Rodna).
16
♦ Au urme glaciare numai in grupa nordica, Muntii Rodnei remarcandu-
se printr-un relief glaciar tipic: creste ascutite, circuri, vai glaciare,
morene si lacuri glaciare (Lala).
♦ Sunt traversati sau strabatuti in lung, partial sau total, de numeroase vai
si depresiuni ;
• vaile sunt : Iza, Viseul, Suceava, Moldova, Bistrita, Trotus,
Putna, Buzau, Raul Negru, Oltul, Muresul, Somesul Mare (curs
superior), fiecare cu numerosii sai afluenti.
• depresiunile sunt (de la foarte mici la foarte mari) :
Maramuresului, Brasovului, Ciuc-Giurgeu, Oas, Dornelor,
Bilbor, Borsec, Casin, Intorsura Buzaului, etc.
• pasurile sunt : Setref 817m, Prislop 1416m, Mestecanis 1096m,
Tihuta 1201m, Sicas 1000m, Bucin 1273m, Tusnad 1301m,
Oituz 866, Predeal 1040m, Bratocea, etc.
17
Fig. 3.1 Marile diviziuni geografice ale Carpatilor (dupa V.Mihailescu)
I- Carpatii de NV, II-Carpatii de mijloc, III- Carpatii de SE (IIIa- Carpatii Orientali; IIIb-
Carpatii Mewridionali; IIIc-Carpatii Occidentali)
18
Fig. 3.2 Carpatii romanesti
19
Fig. 3.3 Carpatii Orientali
20
Fig. 3.4 Carpatii Orientali – Formatiunile geologice principale
21
CURSUL 4
Delimitare:
♦ la nord - hotarul de stat al tarii cu Ucraina.
♦ la sud - asa-numitul "Culoar al Bargaelor", sau, mai
detaliat, aliniamentul : Pasul Tihuta – Depresiunea
Dornelor, Pasul Mestecanis - Depresiunea Campulung
Moldovenesc şi Gura Humorului.
♦ la vest - Depresiunea Colinara a Trasnilvaniei prin
subunitatile sale: Campia Somesului (in nord) si Podisul
Somesan (spre sudul grupei).
♦ la est - Podisul Sucevei, subdiviziunea de nord-vest a
Podisului Moldovei.
22
• in continuarea muntilor vulcanici, bordand la sud D.M., se află
Muntii Rodnei formati din sisturi cristaline dure cu inaltimi mari
ce ating 2303m in Varful Pietrosul Rodnei.
• la sud de Muntii Rodnei se afla muntii mici ai Bargaului ce abia
ating 1611m, dar cu o structura geologica complexa: marne şi
gresii flisoide strapunse din loc in loc de iviri vulcanice (cum ar fi
Varful Heniu, 1611m) cu aspect conic sau de claie de fan, data
fiind provenienta lui vulcanica.
♦ la est de Depresiunea Maramuresului:
• se afla Muntii Maramuresului constituiti, predominant, din sisturi
cristaline dar prezentand si cu intruziuni vulcanice (Toroioaga
1930m) sau adaosuri sedimentare flisoide (Stogu 1657).
• in continuarea Muntilor Maramuresului, spre sud, se afla culmea
Suhardului constituita tot din sisturi cristaline in predominanta, la
sud de Valea Bistritei Aurii.
♦ Obcinele Bucovinei flancheaza la est Muntii Maramuresului, fiind a
treia mare subdiviziune a grupei nordice. Obcinele Bucovinei apar drept
culmi domoale, prelungi, orientate NV-SE, impadurite, ca niste valuri
impietrite, cu inaltimi cuprinse între 1200m şi 1483m.
• Obcina Mestecanis, cea mai vestica si cea mai inalta, se afla intre
Bistrita Aurie si apa Moldovei; este alcatuita din sisturi cristaline,
dar si din depozite de flis.
• Obcina Feredeului se afla intre apa Moldovei si Moldovita si este
flisoida.
• Obcina Mare este cea mai estica si cea mai marunta, constituita tot
din roci flisoide (cca.1200m inaltime) .
♦ Zona de lasare Campulung – Dorna – Bargau este formata, pornind
dinspre Moldova, din depresiunile intramontane Gura Humorului,
Campulung Moldovenesc, Depresiunea Dornelor dar si din versantii
muntilor marunti ai Bargaului conectati si traversati din toate partile prin
pasuri de culme, satele urcand pe ei pana la inaltimi de peste 1000m si
pastrand pana azi obiceiurile din vechime.
23
♦ Depresiunea Maramuresului este cea mai intinsa depresiune
intramontana complet inchisa de munti (in afara de Depresiunea
Brasovului). Aceasta depresiunea are doua trepte altitudinale si anume:
• cea joasa, avand cca. 500m altitudine medie in centrul depresiunii,
scaldata de Iza, Mara, Viseu si Tisa. Se numeste "Vatra
Maramuresului", aici gasindu-se sate stravechi ce practica
agricultura si cresterea animalelor: culturi de cartof, porumb, ovaz.
• cea inalta, marginala, avand cca. 800m altitudine medie, este
bogata in livezi, fanete si multe asezari umane noi.
De adaugat ca, pe rama vulcanica a Gupei Nordice, intre muntii Oas si
Gutai se afla celebra Tara a Oasului, o depresiune intramontană, de fapt, intens
locuita si in care traditiile populare starnesc si astazi interesul lumii
occidentale.
Delimitare (fig.4.2):
♦ la nord - culoarul depresionar Bistrita Pasul Tihuta - depresiunile
Dornelor - Campulung - Gura Humorului
♦ la sud - Depresiunea Brasovului
♦ la vest - Depresiunea Colinara a Transilvaniei
♦ la est - Subcarpatii Moldovei
24
numit Ciomatu (sau Ciumatu) poarta apele unicului lac vulcanic
din Romania numit Sfanta Ana.
• Mai la sud formatia vulcanica se separa in doua fasii pe care Oltul
le sectioneaza in defileele de la Tusnad si Racos pierzandu-se apoi
in adancime, continuati de
• Muntii Persani, Baraolt si Bodoc, constituiti din roci flisoide care
patrund ca niste degete in Depresiunea Transilvaniei.
25
♦ la sud de Depresiunea Ciuc-Giurgeu:
• se afla, rasfirati de la vest la est, urmatorii munti:
a) la vest: - Muntii Persani
b) in centru: - Muntii Baraolt, predominant flisoizi
c) la est : - Muntii Bodoc dar din care apar iviri de sisturi
cristaline si bazalte in Persani, sau de roci vulcanice in Baraolt si Bodoc.
De retinut: Ceahlaul este cel mai iubit munte al Moldovei; se vede de la Iasi in
zilele senine si reci, de aceea, poate, Alecu Russo l-a numit: "domn intre toate
magurile ce alcatuiesc in juru-i o straja de onoare".
27
• Intorsura Buzaului, pe Buzau
♦ Marea depresiune intracarpatica a Brasovului - situata in nordul grupei
acesteia.
28
Fig. 4.2 Carpatii Orientali – Grupa centrala (schita de lucru)
29
Fig. 4.3 – Carpatii de Curbura (schita de lucru)
30
CURS 5
31
Curbura, unde intervin multe modificari locale datorita rolului de
ostacol fizic al acestora in calea maselor de aer, din directia lor
predominanta, cea vestica. "Cotul" carpato-subcarpatic este o
adevarata bariera terestra pentru aerul care vine din directia vest
– nord-vestica, oprindu-i precipitatiile pe versantii expusi si
favorizand foehnul pe versantii opusi directiei de miscare a
aerului.
32
2. Lacurile Carpatilor Orientali:
♦ Etajul vegetatiei alpine : are doua subetaje: cel subalpin (in care stepa
rece este stropita cu jnepenisuri sau arbori pitici) si cel alpin cu vegetatia
herbacee pitica, de unde si numele de "stepa rece de munte". Acest etaj
este cel mai bine reprezentat in Muntii Rodnei.
34
- pastravul, cleanul, mreana, lostrita (numai
in Carpatii Orientali - lostrita).
8) Solurile Carpatilor Orientali :
- sunt cele specifice padurii si vegetatiei alpine, astfel:
♦ Etajul padurii are:
• Soluri cenusii si brune argilo-iluviale in muntii nu prea inalti,
numite argiloiluvisoluri.
• Soluri brune si brune acide numite cambisoluri (formate in conditii
de precipitatii mai abundente si temperaturi mai scazute).
• Soluri podzolice, cele mai sarace in humus si care apar in etajul
padurii din muntii moderat de inalti ai Carpatilor Orientali, numite
spodosoluri.
♦ Etajul alpin are:
• Soluri alpine brune acide de climat rece si umed, cu vegetatie de
pajiste, numite spodosoluri (acestea apar deci in zona montana
inalta, fie impadurita, fie alpina).
9) Zone ocrotite in Carpatii Orientali :
- sunt numeroase si pentru considerente diferite, toate insa ocrotesc cate
ceva valoros din mediu, astfel:
♦ Rezervatii floristice: - Tinovu Mare de la Poiana
Stampei, Tinovu Gaina, mlastina de la
Sancraieni, Baile Tusnad, Bilbor,
Tulghes
♦ Rezervatii de flora si fauna: - Pietrosu Mare din Muntii
Rodna
♦ Rezervatii de peisaj si flora: - Cheile Bicazului
♦ Rezervatii forestiere: - Codrul secular Slatioara si
Muntele Ceahlau
♦ Rezervatii speologice: - Pestera Izvorul Tausoarelor
♦ Rezervatii geologice: - Creasta Cocosului in grupa
nordica, Pietrele Doamnei,
coloanele de bazalt de la Racosu, Lacul
Rosu, etc.
35
♦ Rezervatii paleontologice: - Cozla, Carhaga, Purcareni
♦ Rezervatii piscicole: - rezervatia de lostrita de pe
Bistrita Aurie
Obs.: denumirile lor ecologic-administrative actuale vor fi prezentate la cursul de
"Arii protejate", etc.
10) Resurse naturale in Carpatii Orientali :
♦ Resurse de sol:
• padurea 40% din fondul forestier romanesc
• pasuni si fanete naturale
• pajisti de munte obtinute prin defrisare
• potentialul hidroenergetic al raurilor
♦ Resurse de subsol (astazi diminuate, in trecut insa foarte bogate):
• Minereuri neferoase - (Gutai), Depresiunea
Maramures
• minereuri complexe - M-tii Maramures,
Obcinele Bucovinei
• mangan - langa V. Dornei
• sulf - Caliman
• aur, argint - Gutai
• sare - Ocna Sugatag
• minereu de Fe - la Lueta in M-tii Harghita
• carbune brun - Comanesti, Asau
• petrol - Moinesti, Ghelinta
(singurul loc din din
Carpatii Orientali)
• roci de constructie - Racos, Borsec, etc.
(bazalt, caolin, travertin, andezit, etc.)
• ape minerale carbogazoase: - Vatra Dornei, Sangeorz-
Bai, Bilbor, Borsec,
Tusnad, Harghita,
Covasna, Biborteni, etc.
36
11) Gradul de umanizare :
♦ Carpatii Orientali fiind intens fragmentati si usor de strabatut au gazduit
asezari omenesti inca din vechime. Resursele naturale variate au dat
perenitate asezarilor chiar daca multe dintre ele au evoluat inchis dupa
cum o dovedeste numele lor: „Tara Barsei”, „Tara Vrancei”, „Tara
Dornelor”, „Tara Maramuresului”.
♦ Satele si orasele sunt numeroase in depresiuni unde densitatea este de
100-150 loc./Km2. Ele urca insa pana la inaltimi de 1200m, iar cele
sezoniere si mai sus.
37
CURSUL 6
CARPATII MERDIONALI :
CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICA (I)
38
3) Caracterizarea generala a reliefului Carpatilor Meridionali
♦ Carpatii Meridionali au cea mai mare inaltime dintre toti Carpatii
Romanesti (2544m in Vf. Moldoveanu si 2535m in Vf. Negoiu).
♦ Sunt cei mai putin fragmentati de vai, comparativ cu Orientalii si
Occidentalii.
♦ Desi nu au decat maximum 70Km latime si ocupa o suprafata de trei
ori si jumatate mai mica decat Carpatii Orientali, sunt cei mai unitari
dintre toti Carpatii Romanesti.
♦ Sunt intens cutati (in panze de sariaj, adica cute de mari dimensiuni
rasturnate unele peste altele).
♦ Au trei lasari axiale : in dreptul vaii transversale a Oltului, a Jiului si in
lungul Culoarului Rucar-Bran, lasari care conduc la o impartire
geografica anume pe grupe de munti, diferita in unele cazuri de cea
geologica.
♦ Au bine evidentiate cele trei etaje de platforma, numite nivele de
eroziune si anume:
• Platforma Borascu – 2000m inaltime, cu pajisti alpine largi,
folosite vara la pasunat.
• Platforma Rau-Ses – 1200-1600m inaltime.
• Platforma Gornovita – 1000m inaltime, cu fanete si asezari, cu
Sarmizegetusa Regia in Muntii Orastiei din nord-vestul Muntilor
Sureanu.
♦ Prezinta cel mai bogat relief glaciar, cu creste ascutite, vai si circuri
glaciare, morene si majoritatea lacurilor glaciare din tara.
♦ Sunt traversati numai de valea transversala a Oltului, intre Turnu Rosu
la nord si Cozia la sud. Jiul ii traverseaza partial, iar celelalte rauri care
izvorasc din Carpatii Meridionali nu au reusit sa decupeze depresiuni
sau vai largi, ca in Carpatii Orientali.
♦ Drept urmare, Carpatii Meridionali au putine depresiuni si anume :
• „Tara Lovistei” - depresiune butoniera pe
valea transversala a Oltului
• „Tara Hategului” - in NV lantului, intre Retezat la
39
sud, Muntii Orastiei la est si Poiana
Rusca la vest (acest ultim masiv
apartinand Carpatilor Occidentali)
• Depresiunea Petrosani - de la izvoarele Jiului este
decupata intre masivele Retezat,
Sureanu, Valcan si Parang
♦ Au, de asemenea, putine pasuri dintre care citam :
• pasul Predeal - 1040m
• pasul Giuvala (sau Bran) - 1240m
• pasul Urdele (in Parang) - 2020m, cel mai inalt din
Carpatii Romanesti (se mai numeste si
„Pasul Romanilor”)
• Merisor - 756m
• Domasnea - 540m
♦ Au, in schimb, cateva trecatori joase :
• Turnu Rosu - 400m
• Cozia (pe Olt) - 309m
• Lainici (pe Jiu) - 450m
B. Grupa Fagarasului:
- este cea mai unitara grupa a Carpatilor romanesti ; sunt alcatuiti predominant
din sisturi cristaline.
- se desfasoara intre (fig.6.3): Depresiunea Fagarasului la nord,
Subcarpatii Sudici la sud, Valea Oltului la vest si Valea Dambovitei la est.
a) Fagaras – culme nordica (fig.6.1)
♦ Exista o culme nordica numita culmea Fagaras, orientata E-V pe cca.
60Km lungime, nestrapunsa de nici un rau. Aceasta culme are 6 piscuri
de peste 2500m, dintre care Moldoveanu atinge 2544m, iar Negoiu
2535m.
b) Culmi orientate N-S
♦ Din culmea dispusa latitudinal a Fagarasului parca se desprind digital si
se orienteaza spre sud culmile:
• Papusa - in estul grupei, urmata spre vest de:
• Iezer - 2462m
• Ghitu - 1622m Separate de numeroase vai
afluente Argesului si Oltului
• Frunti - 1534m
• Cozia - 1668m
c) Unitati depresionare:
♦ „Tara Lovistei” - avand marginea vestica intre Culmea
Fagarasului si Culmea Cozia la est, Muntii Lotrului si
Capatanii la vest.
d) Particularitati geografice ale grupei:
42
♦ Peisaj alpin tipic, cu creste, circuri si numeroase vai glaciare
♦ Peste 25 de lacuri glaciare dintre care cele mai cunoscute sunt: Balea,
Capra, Podragul.
♦ Numeroase rauri izvorasc din aceasta grupa, astfel:
• in nord se afla afluenti ai Oltului: Cartisoara, Arpas, Sambata, etc.,
iar
• in sud: Topolog, Argesul si Argeselul, Valsan, Raul Doamnei,
Raul Targului etc.
♦ Vidrarul (pe Arges) Æhidrocentrala si implicit lac de
acumulare
♦ Transfagarasanul Ætransporturi (aici se afla singurul sector
transalpin al unei sosele nationale numit
„Transfagarasan”.
43
Fig. 6.2 Carpatii Meridionali – subdiviziuni
44
Fig. 6.3 a Grupa Muntilor Bucegi
45
Fig. 6.3 b Grupa Muntilor Fagaras
46
CURSUL 7
CARPATII MERDIONALI :
CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICA (II)
C. Grupa Parangului:
1. se desfasoara intre:
♦ la nord - Depresiunea Colinara a Transilvaniei
♦ la sud - Subcarpatii Getici
♦ la vest - Valea Jiului si a Streiului
♦ la est - Valea Oltului
2. se compune din: (fig.7.1)
♦ Masivul central PARANG (2519m), din care se desprind:
♦ spre Olt - Muntii Lotrului (2142m)
- Muntii Capatanii (2124m)
♦ spre Cibin - Masivul Candrel (2244m)
♦ intre Sebes si Strei - Muntii Sureanu (2130m)
b) Lacurile glaciare:
♦ In Parang: Galcescu, Tauri, Pasarea (din cele 20 existente aici)
♦ In Sureanu: Iezerul Mare si Mic
48
♦ la sud - Muntii Valcan (Vf. Straja, 1868m) si Mehedinti
sunt cei mai marunti, dar plini de salbaticie prin relieful
carstic renumit : Cheile Runcului si ale Corcoaiei, Cioaca cu
brebenei, etc. Sunt atinsi de influente climatice
mediteraneene, ceea ce se reflecta in vegetatia locului ; ex. :
pinul negru de Banat, mojdrean, carpinita, scumpia si chiar
liliacul salbatic.
♦ la vest - Muntii Cernei, situati intre Cerna la sud si Raul
Rece al Timisului la nord. Ei se desprind din Masivul
Godeanu, sunt aproape impracticabili deoaece impaduriti si
au versanti abrupti.
♦ la est - Masivul Retezat, 2509m Vf. Peleaga – este cel mai
impozant masiv al grupei. Este un nod orografic.
• Predomina sisturile cristaline
• Prezinta numeroase urme glaciare (lacul
Bucura, lacul Zanoaga)
• Ofera un peisaj unic prin maretie si salbaticie
• Din 1930 este Parc National (Emil Racovita).
4. Structura petrografica :
♦ Grupa Retezat –Godeanu are o structura petrografica complexa, astfel:
rocile cel mai des intalnite sunt sisturile cristaline si granitele. De aceea,
au forme greoaie, masive.
♦ Pe vai insa, in Muntii Mehedinti si partial in Valcan apar calcarele care
se impun printr-un relief carstic cautat: exista si urme ale glaciatiunii
cuaternare in muntii mai inalti de 1800m.
5. Apele grupei:
a) Raurile:
♦ Au cursuri drepte, longitudinale si un regim de scurgere de tip
mediteranean: cu un maxim de toamna tarzie (decembrie) si un altul de
primavara tarzie (mai – iunie).
♦ De aici izvorasc:
• Cerna, Raul Rece si Bistra ce curg spre vest
• Raul Mare, afluent al Streiului (ÆOlt) ce curge spre nord
• Motrul si alti afluenti pe dreapta ai Jiului ce curg spre sud
• Jiul de Vest ce curge spre est
b) Lacurile:
♦ Sunt foarte numeroase si mai ales glaciare. Numai in Retezat sunt 57
(dupa unii autori chiar 83).
• Galesul situat la 2270m inaltime.
• Bucura, Zanoaga, Taul Negru si Taul Mare la peste 2000m
inaltime.
♦ Mai exista lacuri glaciare in Muntii Godeanu si Tarcu.
c) Apele de subsol:
- sunt discontinui si nu sunt intens valorificate energetic; pot fi:
50
♦ freatice
♦ de adancime
Este de remarcat existenta izvoarelor termal-radioactive de la Herculane.
a. Raurile :
Sunt numeroase rauri care izvorasc de aici :
♦ Ialomita, Dambovita, Ages, Jiu cu toti afluentii lor ; Lotru, Cibin,
Sadu (afluenti ai Oltului in Transilvania) ; Sebes, Strei (+ Raul
Mare), afluenti ai Muresului.
♦ Taie defilee: - Oltul, la Turnu Rosu – Cozia
- Jiul, la Lainici
♦ Taie chei: Ialomita, Dambovita, Oltet.
♦ Sunt valorificate energetic: Ialomita, Arges, Olt, Lotru, Sebes, Sadu,
Raul Mare, etc.
52
7) Vegetatia Carpatilor Meridionali :
♦ Resurse subsolului sunt mult mai reduse decat in Carpatii Orientali, ex.:
• huila - se gaseste in Depresiunea Petrosani
• roci de constructie: calcare - in Valea Prahovei la Comarnic, in
Valea Ialomitei la Lespezi; marmura - in Hateg la Alun si
Porumbacu (spre Depresiunea Fagaras); mica - pe valea Lotrului
• izvoare termale radioactive la Herculane
• antracit - in Muntii Valcan
55
Fig. 7.1 Grupa Muntilor Parang
56
Fig. 7.2 Grupa Muntilor Retezat
57
CURSUL 8
CARPATII OCCIDENTALI :
CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICA (I)
58
3) Caracterizarea generala a reliefului Carpatilor Occidentali :
♦ Reprezinta cel de-al treilea sector (cel vestic) al Carpatilor Romanesti ;
prezinta o cadere in trepte altitudinale spre vest si nord-vest.
♦ Sunt cel mai putin inalti (1446m in Semenic – Banat, 1849m in
Apuseni – Bihor), multe culmi fiind sub 1000m, dinter toti Carpatii
Romanesti.
♦ Prezinta o evidenta discontinuitate intre grupele sale de munti, generata
de :
♦ largi culoare despartitoare ca Valea Muresului sau culoarul Lugojului ;
♦ „golfuri” de campie ajunse direct la baza Muntilor Apuseni, drept
prelungiri spre est ale Campiei Vestice a tarii (pe liniile de falie ce se
intretaie rectangular cu limita muntilor).
♦ Culoarele tectonice Timis-Cerna si Bistra precum si unele depresiuni
de contact ii delimiteaza de unitatile natuarle din jur.
♦ Asadar fragmentarea lor se datoreaza inaltarii inegale, pe sectoare
(ultima faza a orogenezei alpine), chiar cu unele scufundari locale, spre
sfarsitul tertiarului si inceputul cuaternarului.
♦ Datorita inaltimii lor reduse, culmile ultimei trepte montane, vestice a
Carpatilor Occidentali mai poarte numele de „Muncei” (situandu-se
intre 500 si 800m).
♦ Exista totusi o mare varietate a formelor de relief: culmi largi pe sisturi
cristaline unde satele urca la 1200-1400m, pe alocuri cu povarnisuri
stancoase si creste zimtate in calcare, dar si cu siluete conice izolate in
zonele vulcanice; numeroase sunt si depresiunile, fie ele marunte si
raspandite peste tot, fie ele largi, numite si „golfuri” avand deschidere
spre Campia de Vest (a caror prelungire si sunt).
Culoarul Timis-Cerna
¾ Este orientat N-S si aproape rectiliniu ; s-a format prin ruptura tectonica.
¾ Este flancat de munti ce depasesc 2000m la est sau 1000m la vest.
¾ Aspectul sau este colinar, coline domoale alternand cu lunci sau vai largi
(Cernei, Timis + afluenti).
¾ La cumpana de ape intre Cerna si Timis se afla „Poarta Orientala” sau pasul
de vale Domasnea, cu o altitudine de 540m (pe vremea romanilor se numea
„Porta Orientalis”).
¾ Culoarul are asezari mari, bogate, cu fanete, pasuni, livezi ; cresc liber
specii mediteraneene. Este strabatut de cale ferata si sosea moderna.
61
Sunt locuiti si circulati pana pe culmi, desi nu au pasuri sau trecatori decat
marginal.
Culoarul Bistritei apare pe o ruptura tectonica supusa ulterior eroziunii
apelor curgatoare. Este o zona foarte locuita si cu traditii populare. In cadrul
sau se afla „Poarta de Fier a Transilvaniei”, un pas de 700m altitudine
care leaga Valea Timisului cu Depresiunea Hategului. (La Voislava se
gaseste mica). (fig.1)
62
♦ Muntii Metaliferi si ai Trascaului se afla la sud de grupa Bihor. Au
numeroase iviri vulcanice tertiare din cadrul formatiunilor
sedimentare cutate; de aici bogatia in minereuri neferoase
(auroargentifere).
• In Muntii Trascaului (dintre Ampoi si Aries) pitorescul este
sporit de ivirile de calcare. Vulcanismul tertiar ofera tot aici
Detunata, stanca formata din coloane verticale de bazalt
(monument al naturii).
• Muntii Metaliferi, conici ca niste vulcani stinsi ce
sunt, poarta pe povarnisurile lor foarte line ogoare si fanete
accesibile.
Curiozitati : ”Tara Motilor” reprezinta : masivele muntoase ale grupei
Bihor, dar si Muntii Metaliferi si ai Trascaului, valea Ariesului fiind numai axa
acestei „tari”.
III. Grupa Muntilor Crisurilor este formata din :
♦ Muntii Zarandului, situati:
• intre Mures la sud si Crisul Alb la nord.
• au forma de culme cu spinarea lata ca un pod la 400-600m
altitudine, numai punctiform atingand 836m in Vf. Drocea.
• apar ca un abrupt impunator spre Campia de Vest
• la poalele lor, pe un tapsan ingust, se afla podgoria Aradului.
♦ Muntii Codru – Moma, situati:
• intre Crisul Alb, la sud si Crisul Negru, la nord.
• sunt cei mai inalti dintre toti „munceii” Crisurilor, atingand
1112m in Vf. Plesu.
• sunt eterogeni d.p.d.v. geologic (sedimentar, calcare la nord si
roci vulcanice la sud); la Moneasa si Vascan se exploateaza
calcare ornamentale.
♦ Muntii Padurea Craiului, situati :
• intre Crisul Negru, la sud si Crisul Repede, la nord.
• au inaltimi reduse si sunt sculptati de ape in depresiuni locuite.
• aici se afla celebrele pesteri : Meziad si Vadu Crisului.
63
♦ Muntii Plopis, situati :
• intre Crisul Repede, la sud si Valea Barcaului, la nord.
• sisturi cristaline si netezimi de campie.
De retinut ca:
- intre subunitatile Muntilor Crisurilor se afla urmatoarele depresiuni ”golf”,
prelungiri ale Campiei de Vest, dispuse astfel de la sud spre nord:
- la sud : Depresiunea Zarandului, pe valea Crisului Alb
- central : Depresiunea Beius, pe valea Crisului Negru
- la nord : Depresiunea Vad, sau Borod, pe valea Crisului
Repede
Aceste depresiuni situate in vestul Muntilor Apuseni comunica prin pasuri cu
depresiunile interioare de mici dimensiuni, astfel:
- Depresiunea Vad comunica prin pasul Ciucea cu Depresiunea Huedin
- Depresiunile Beius si Zarand comunica cu Depresiunile Gurahont si
Brad
- Culoarul Muresului comunica prin pasul Bucium, de 725m inaltime, cu
valea Ariesului si prin Pasul Valisoara, de 461m inaltime, cu
Depresiunea Brad.
Ultimele subunitati ale Muntilor Apuseni, spre nord, au aspect de maguri putin
inalte pierdute parca in Podisul Somesan, doar geologia lor asigurandu-le apartenenta
la orogen. Este vorba despre Magura Simleului de 597m inaltime si de Culmea
Mezesului, ambele incluzand la nord si est Depresiunea Simleului.
64
Fig. 8.1 Carpatii Occidentali – Prezentare generala (schita de lucru)
65
Fig. 8.2 Muntii Banatului si Muntii Poiana Rusca
66
Fig. 8.3 Munti Apuseni
67
CURSUL 9
68
a. Raurile : ce izvorasc din Carpatii Occidentali sunt tributare fie Dunarii,
fie Muresului, Somesului sau Crisurilor.
♦ Din Muntii Apuseni izvorasc :
- Somesul Mic prin ramurile sale Somesul Cald si Somesul
Rece.
- Barcaul, Almasul, toate Crisurile (Repede, Negru si Alb),
dar si
- Ariesul, celebrul afluent afluent al Muresului, care
strabate strabate Depresiunea Tara Motilor.
♦ Din Muntii Poiana Rusca izvoraste Bega
♦ Din Muntii Banatului izvorasc:
- Timisul cu afluentul sau Barzava,
- Nera si Carasul, care se varsa direct in Dunare.
¾ Multe rauri taie chei: - Campia Turzii si Campia
Rameti in Apuseni
- Campia Nerei si Campia
Minisului in Muntii Banatului
De retinut ca Vaile Muresului si Dunarii sunt de mentionat deoarece ele sunt
limite naturale in cadrul Carpatilor Occidentali.
69
Exista si alcuri antropice pentru alimentarea cu apa potabila si
industriala a unor asezari:
- pe Timis - Trei Ape
- pe Cerna, la poalele Muntilor Poiana Rusca - Cincis (sau
Teliuc).
In concluzie :
- Carpatii Occidentali reprezinta un adevarat castel de ape asigurand
raurilor un debit permanent si potential energetic.
70
9) Solurile Carpatilor Occidentali :
♦ In etajele padurii: argiluvisoluri (adica soluri cenusii si brun-roscate).
♦ In muntii si munceii Carpatilor Occidentali: cambisoluri
(adica soluri brune si brune acide), alternand cu primele iar
mai sus, pe culmi, apar spodosolurile, adica soluri podzolice, lipsite de
humus.
72
PARTEA a II- a
CURS 10
¾ Punerea problemei
♦ Sub denumirea din titlul cursului sunt reunite toate formele de
relief colinar cu altitudini cuprinse intre 200 si 900-1000m, considerate ca
apartinand treptei a doua de relief a Romaniei, prima fiind muntii, iar cea de-a
treia campiile(fig.10.1).
♦ Din suprafata de 238391Km2 a Romaniei, dealurile si
podisurile ocupa 100000 Km2, adica 42%, din care 24% dealurile, 18% podisurile.
♦ Ambele forme de relief fac trecerea intre munte si campie
apartinand reliefului de talie mijlocie (200 – 1000m) al tarii.
♦ Caracteristicile acestuia reprezinta rezultatul evolutiei pliocen-
cuaternare a scoartei terestre anterior constituite in aceste locuri si iata cum:
• Din punct de vedere structural in fiecare unitate deluroasa exista un
fundament vechi peste care, ulterior, s-a depus o suprastructura sedimentara
de varste si grosimi diferite
• Fundamentul amintit apartine unor unitati geostructurale de platforma
stravechi, datand din Precambrian (adica din Arhaic si Proterozoic) in cazul
Podisului Moldovei, al Dobrogei Centrale si de Sud, precum si in cazul
Podisului Getic. Fundamentul Subcarpatilor, al Podisului Mehedinti dar si al
Dealurilor Vestice apartine insa orogenului carpatic, deci alpin, in timp ce
Dobrogea de Nord are in fundament orogen hercinic (predominand rocile
metamorfice si de eruptiv vechi paleozoic, mai ales granitele).
Atat despre fundamentul adanc, sa urmarim acum:
73
• Suprastructura sedimentara depusa, ulterior, peste fundament; ea are doua
“nivele de timp geologic” diferit in care s-au depus si anume:
primul al sedimentelor paleozioco – mezozoice care apar discontinuu.
al doilea - cel al sedimentelor neozoice care alterneaza ca momente
geocronologice (revezi scara geocronologica din prima parte a cursului
de fata), astfel:
- gresii, marne, argile, calcare depuse in - Miocen
- argile, nisipuri, pietrisuri si tufuri vulcanice – Pliocen
- peste acestea exista un strat superficial format din depozite nisipo-
argiloase si loessoide depuse ulterior de agenti externi.
Seriile depozitelor sedimentare Neozoice evoca, prin ritmul lor, corelatia cu
treapta reliefului montan imediat superioara.
Celelalte caracteristici de relief sau de , clima, ape, vegetatie, fauna, etc. vor fi
prezentate in cadrul tratarii unitatilor componente de deal si podis deoarece sunt
specifice acestora si nu pot fi generalizate multumitor. Vom incepe cu:
B. DEALURILE SUBCARPATICE.
PREZENTARE FIZICO-GEOGRAFICA
74
• Astfel, Subcarpatii au altitudini mari : 1018m Magura Matau, 996m in Magura
Odobesti sau 911m in Culmea Plesu, ceea ce ii face comparabili cu muntii
mijlocii.
• Rocile predominante sunt: conglomeratele, gresiile, argilele nisipurile,
pietrisurile, marnele, dispuse in structuri cutate (anticlinale si sinclinale).
Uneori anticlinalele sunt patrunse din adanc de samburi de sare formand ceea
ce geologii numesc“cute diapire”. Exemple: la Targu Ocna, Slanic, Teleaga,
Ocnele Mari, etc.
• In general relieful subcarpatic este adaptat la structura geologica, avand un
“relief caracteristic conform”, dealurile fiind dezvoltate deci pe anticlinale, iar
depresiunile pe sinclinale (exista insa si exceptii !)
• O alta trasatura caracteristica este aceea ca, incepand de la contactul cu
muntele, spre exterior, culmile alterneaza cu depresiuni pe un singur aliniament
in cazul Subcarpatilor Moldovei sau pe doua aliniamente in cazul Subcarpatilor
Getici si ai Curburii.
• Fiecare subdiviziune majora a Subcarpatilor are alte caracteristici distincte,
astfel :
75
A. Subcarpatii Moldovei (fig.10.3)
76
Reprezinta cel mai complex sector subcarpatic, caracterizat prin doua aliniamente
de culmi si doua de depresiuni.
Limitele : Valea Trotusului la nord si valea Dambovitei la sud-vest, Muntii
Carpati la vest si Campia Romana la est.
Contactul cu muntele este ezitant, edificatoare fiind in acest sens patrunderea
pintenului muntos din roci flisoide, numit Pintenul Ivanetu (de inaltime 1021m), in
domeniul subcarpatic, creand aici o “interferenta” Carpati– Subcarpati.
Toate culmile si depresiunile Subcarpatilor de Curbura sunt deformate pe directia
NE-SV, urmand marea curbura carpatica in celebrul “Cot al Vrancei” (care se refera
deci la deformarea globala a unitatii montane si submontane).
77
cel de-al doilea sir de culmi subcarpatice (Magura Odobesti, etc).
78
Fig. 10.1 Romania – Unitatile majore de relief (dupa M.Ielenicz)
79
Fig. 10.1 Subcarpatii Moldovei (schita de lucru)
80
Fig. 10.4 Subcarpatii curburii (schita de lucru)
81
CURSUL 11
SUBCARPATII (continuare)
De precizat:
Doua sunt marile depresiuni ale Subcarpatilor Getici si sunt situate la
extrermitatile acestora, astfel :
- Depresiunea Campulung, pe raul Targului si pe raul Argesel, la
adapostul Muntilor Iezer si avand la sud Magura Matau (1018m).
Depresiunea este plana, are aspectul unui camp intins, lung, axat pe Raul
Targului (Campulung Muscel a fost prima capitala a Tarii Romanesti).
- Depresiunea Targu Jiu – Campu Mare, dezvoltata pe Jiu si afluentii lui,
se afla la adapostul Dealurile Subcarpatice ale Gorjului in nord, la sud
fiind limitata de Dealul Bran, slab cutat. In vest ea se desfasoara pana
aproape de Motru, iar in est pana aproape de Gilort. Are o planeitate
83
remarcabila (vezi numele) ; este intens locuita, Targu Jiu fiind orasul ei
cel mai important.
Concluzii :
Subcarpatii reprezinta cea mai diversa si cea mai fragmentata unitate de relief a
Romaniei, dar si cea mai intens valorificata de catre om, dupa cum o dovedeste istoria
tarii.
84
-etajul dealurilor inalte (> 500m) cu o clima mai racoroasa si
-etajul dealurilor joase si a depresiunilor subcarpatice (<500m) cu o clima de adapost.
Obs.: Elementele climatice se modifica pe etaje dupa cum s-a precizat in cadrul
cursului de « Meteorologie si Climatologie ».
5) Apele Subcarpatilor :
Subcarpatii dispun de cele trei surse naturale de apa: rauri, lacuri, ape subterane.
b. Lacurile:
♦ Naturale: - in masive de sare: Slanic, Telega, Ocnele Mari.
♦ Antropice: - Ceauru (hidroamelioratii)
- Vidraru – pe Arges, pana la Curtea de Arges si pe Olt – lacuri
hidroenergetice.
c. Apele subterane:
♦ Se impart in freatice si de adancime.
♦ Sunt abundente, uneori sulfuroase (Pucioasa), alteori sarate (Slanic, Ocnele Mari)
sau cu proprietati curative (Baltatesti, Baile Govora si Baile Olanesti).
85
♦ Acviferul freatic se alimenteaza preponderent din precipitatii, de aceea nivelul sau
poate avea fluctuatii mari (vezi Subcarpatii Curburii).
6) Vegetatia Subcarpatilor
Vegetatia naturala, daca nu ar fi fost anulata de om, in mare masura, s-ar fi etajat
dupa nevoile de caldura si umiditate, astfel:
♦ Etajul fagului - apartine Subcarpatiilor de Curbura, dar apare si pe dealurile
inalte ale celorlalti Subcarpati.
♦ Etajul stejarului - urca din campie pana la inaltimi de 500m
- a fost aproape total inlocuit de culturi, ocupand totusi o fasie ingusta la contactul
cu campia (unde este cazul) sau se dispune pe dealuri si in depresiuni, astfel: - spre
sud, cerul si garnita (specii termofile) dar si stejar pedunculat ;
- spre munte, urca gorunul in asociatie cu carpenul, ulmul, teiul, etc.
♦ Padurea de amestec (fag+stejar) – intre 400 si 600m, este discontinua, la fel ca
mai sus.
♦ Vegetatia azonala- pe vai, vegetatie de lunca si elemente sudice: liliac slabatic,
stejar balcanic, etc., iar la vest de Olt sau enclavic in Subcarpatii Curburii,
migdalul.
7) Fauna Subcarpatilor
♦ In linii mari este fauna padurilor de foioase; ea este insa diminuata de interventia
omului. De retinut ca specii specifice foioaselor: mistretul, viezurele, lupul,
vulpea, etc; din silvostepa apare iepurele, iar din padurea de conifere coboara
caprioara, veverita, etc.
♦ Exista o mare varietate de pasari: ciocanitoare, cinteza, etc.
♦ In rauri are conditii favorabile cleanul, mreana, etc.
8) Solurile Subcarpatilor
In corelatie cu vegetatia, clima si roca, se disting:
- argiluvisoluri: soluri brun roscate si cenusii, pe substrat argilos si
- cambisoluri: soluri brune si brune acide, pe dealurile mai inalte si impadurite
Aceste doua tipuri prezinta fertilitate medie, permitand culturile de pomi fructiferi,
vita de vie, cartof, etc.
86
- molisolurile se intalnesc rar, in unele depresiuni (cernoziom levigat).
9) Zone ocrotite
♦ Rezervatii de flora si fauna:
- In Subcarpatii Moldovei:- Pietricica si Cozla (paleontologice)
♦ Rezervatii geologice:
- In Subcarpatii Curburii:- Slanic (carst in Muntele de Sare), Vulcanii Noroiosi de
la Paclele Mari si Mici (jud.Buzau)
♦ Rezervatii geologice si paleontologice:
- In Subcarpatii Getici: - Albesti (calcarele de Albesti) langa Campulung
Muscel
♦ Resurse de suprafata:
• Resurse forestiere, fond funciar
• Climat de crutare – deci potential climato-turistic
• Obiective turistice – naturale si culturale
88
CURSUL 12
DEALURILE DE VEST
CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICA GENERALA
1) Asezare, limite :
Dealurile de Vest poarta acest nume datorita pozitiei geografice in cadrul tarii,
precum si datorita genezei lor diferite de cea a Subcarpatilor (cu toate ca fac parte din
aceeasi treapta de relief: dealurile).
Sunt dispusi - ca o bordura deluroasa – in vestul Carpatilor Occidentali, adica
la poalele Muntilor Banatului si Muntilor Apuseni :
♦ limita nordica - Valea Somesului
♦ limita sudica - granita tarii cu Yugoslavia :
♦ limita vestica - Campia de Vest
♦ limita estica - Carpatii Occidentali
89
♦ Din punct de vedere geologic, unele portiuni constituie depuneri
piemontane, dar cea mai mare parte a Dealurilor de Vest sunt alcatuite
din straturi sedimentare recente , aduse de rauri din timpul Neogenului
pana in timpuri recente.
♦ Predomina rocile moi (in principal molasa argilo-nisipoasa pliocena) :
argile, marne, gresii, nisipuri, pietrisuri.
♦ Caracteristica este prezenta, din loc in loc, a unor “maguri ” de roci dure
permo-mezozoice sau miocene ce ies la zi din substratul cristalin, dar si
ivirea unor roci vulcanice.
b. Lacurile: - Dintre lacuri, cel mai cunoscut este lacul termal Petea, de
langa Oradea.
c. Apele subterane:
♦ Cele cu caracter termal si mineral, apar in zona faliilor, adica la limita
dintre Dealurile de Vest si Campia de Vest, pe aliniamentul Timosoara –
Oradea – Satu-Mare.
♦ Foarte cunoscute sunt cele bicarbonatat sulfurate de la Baile Felix si Baile
1 Mai.
♦ Apele termale folosesc la terapie, sere, termoficare, etc.
7) Solurile :
In stransa corelatie cu roca, apele si clima locului, dar si cu vegetatia care
le-a creat, solurile Dealurilor de Vest sunt de urmatoarele tipuri:
- argiluvisoluri - predominante (brun roscate de padure pe dealuri),
- molisoluri - numai in depresiuni si pe treptele joase ale unitatii, spre
campie (cernoziom, cernoziom levigat, cu un grad mare de fertilitate).
- soluri azonale - de lunca.
91
8) Vegetatia :
Desi zona este aproape integral luata in folosinta, ea, initial, apartine padurii
(de stejar, cu extindere mai mare spre est, spre munte), dar si silvostepei care patrunde
tentacular dinspre campie (vezi prezenta Stejarului pufos si a celui brumariu in
silvostepa).
9) Fauna : Este cea a padurii de foioase acolo unde, insular, ea mai exista,
respectiv: mistret, viezure, lup, vulpe. Din domeniul silvostepei mentionam
iepurele si numeroase specii de pasari.
92
Fig. 12.1 Dealurile si Campia de Vest (schita de lucru)
93
CURSUL 13
¾ Punerea problemei :
Cu exceptia Podisului Transilvaniei, care este situat in centrul tarii (si ocupa 78%
in cadrul Depresiunii Colinare a Transilvaniei careia ii apartine), toate celelalte unitati
de podis sunt extracarpatice (vezi figura cu relieful tarii).
Astfel, Podisul Mehedinti si Podisul Getic se afla in sudul lantului Carpato-
Subcarpatic, iar Podisul Moldovei la est de acesta. Singur Podisul Dobrogei nu se
plaseaza ca treapta „imediata” de relief in jurul lantului amintit, ci se afla „peste
Dunare”, in sud-estul exterm al Romaniei.
¾ De retinut :
In denumirile geografice locale apare adesea numele de „podis” pentru unele mici
suprafete plane, cum ar fi „Podisul Lipovei”, etc., desi aceasta apartin unitatilor de
deal, mai ales; atribuirea unor asemenea denumiri intervine numai prin extinderea de
sens a unei notiuni de baza (cea de podis) deoarece nu ne vom apleca acum asupra
tuturor acestor cazuri.
94
Cursurile urmatoare vor trata, din punct de vedere fizico-geografic, toate cele cinci
mari podisuri (cel de-al cincilea in cadrul Depresiunii Colinare a Transilvaniei).
A. PODISUL MEHEDINTI(fig.13.1)
1) Asezare, limite :
Aceasta unitate geografica este bine individualizata in sud-vestul Romaniei,
avand ca limite :
♦ la nord - Muntii Mehedinti (printr-un abrupt de sute de metri)
♦ la sud - Platforma Strehaia a Podisului Getic:
♦ la vest - Valea Dunarii
♦ la est - Valea Motrului su Subcarpatii Getici
2) Apartenenta geologica :
♦ Fiind constituit din sisturi cristaline si calcare, Podisul Mehedinti
dovedeste ca apartine unitatii de orogen a tarii, asadar este un produs al
orogenezei alpine.
♦ Geologia lui impune o geomorfologie unica.
95
4) Clima:
Este temperat continentala de tranzitie, caracteristica treptei de relief a dealurilor
inalte, dar cu o nuantare neta mediteraneana, evidenta mai ales in regimul
precipitatiilor, cu doua maxime : de toamna si de primavara. Expresive sunt si valorile
termice, blande iarna dar destul de indraznete vara, astfel :
-Temperatura medie anuala este de 9 – 10oC, dar si mai mare de 10oC in sudul
Podisului Mehedinti, acesta inscriindu-se astfel in zonele cu cele mai mari
temperaturi medii anuale din Romania.
- Precipitatiile medii anuale sunt de 700-800 mm (descrescand valoric spre
Podisul Getic) cu doua maxime, in decembrie si mai, dupa cum s-a mentionat
anterior.
5) Apele:
a. Raurile :
Cu exceptia fluviului Dunarea (din limita vestica) si a raului Motru (din limita
estica), Podisul Mehedinti este strabatut de rauri mici : Topolnita, Bahna (in Dunare),
sau Cosustea (in Motru), etc., care izvorasc, de regula, din Muntii Mehedinti. Asadar
el nu furnizeaza alimentare unor rauri de suprafata.
b. Lacurile:
♦ Naturale: de tip carstic cu caracter temporar: Zatonul
♦ Antropice: marginal Portile de Fier I (care nu apartine P.M.)
c. Apele subterane:
♦ Sunt discontinue, fapt specific structurilor carstice sau cristaline.
6) Vegetatia:
Podisul Mehedinti se inscrie in domeniul natural al padurii de foioase, existand o
alternanta a gorunetelor cu fagetele.
Specificitati : cunosc o mare extindere tufarisurile, alcatuite din elemente
termofile : liliacul salbatic (apare ca o adevarata padure in apropierea podului natural
de la Ponoare), carpinita, mojdreanul, etc.
7) Fauna:
96
Fauna naturala ar fi cea apartinand padurii de foioase: mistretul, viezurele,
vulpea, lupul, etc., numeroase pasari.
Specificitati actuale : traiesc liber elemente termofile ca : scorpionul, vipera cu
corn, broasca testoasa, etc.
8) Solurile:
Predomina argiluvisolurile, respectiv solurile cenusii si brun roscate, cu o
fertilitate mijlocie, necesitand ingrasaminte si agrotehnica speciala.
9) Zone ocrotite:
In Podisul Mehedinti exista cateva rezervatii naturale, intre care :
♦ rezervatie speologica - Pestera Topolnita
♦ rezervatie de peisaj si flora - Podul natural de la Ponoare impreuna cu
padurea de liliac din aceasta zona
♦ rezervatie paleontologica - Punctul fosilifer de la Bahna
In loc de concluzii:
Podisul Mehedinti este una dintre cele mai interesante unitati naturale din
Romania, deoarece interactiunea componentelor proprii de mediu este
tributara influentelor meteoclimatice mediteraneene, mai pregnante aici
decat oriunde.
97
Fig. 13.1 Podisul Mehedinti
98
CURSUL 14
1) Asezare, limite :
Podisul sau Piemontul∗ Getic, fig.14.1, situat la sud de Subcarpatii Getici este
strans legat de acestia, pe alocuri linia de demarcatie fiind greu de stabilit datorita
continuitatii cuverturii pietrisurilor de Candesti (cuaternare) mai groase intre
Dambovita si Oltet.
Limitele Podisului Getic sunt :
♦ la nord - Subcarpatii Getici si Podisul Mehedinti (in sud-vestul extrem)
♦ la sud - Campia Romana de la Drobeta Turnu Severin-Craiova-Slatina-
Pitesti-Gaesti
♦ la vest - Valea Dunarii si Campia Romana intre Dr. Tr. Severin si Plenita
(Campia Blahnitei)
♦ la est - Valea Dambovitei
2) Geologie :
Stratele sedimentare de rezistenta diferita (argile, marne, pietrisuri, nisipuri,
gresii moi, stratele de carbune) s-au depus in ultima parte a Pliocenului pe un
fundament cristalin. Toate aceste sedimente sunt acoperite cu pietrisuri, depuse de
raurile care se varsau in lacul Campiei Romane, in continua retragere in acea
perioada – este vorba de “pietrisuri de Candesti”
¾ Subdiviziunile :
a) la est de Olt :
- Platforma (Piemontul) Candesti (745m) situata intre Dambovita la est si
Arges la vest.
- Platforma (Piemontul) Argesului (772m) intre raul Arges la vest si Argesel
la est.
- Platforma (Piemontul) Cotneana (657m) intre raul Arges la est si Olt la vest.
b) la vest de Olt :
- Platforma (Piemontul) Oltetului (>640m in nord) intre Olt la est si
Gilort la vest, strabatuta median de raul Oltet.
- Platforma (Piemontul) Jiului sau “Dealurile Jiului” (>417m in nord) intre
raul Gilort la est si Motru la vest.
- Platforma (Piemontul) Strehaia (cea mai putin inalta subunitate avand cca.
400m in nord) cu doua subunitati : platforma (Piemontul) Husnitei si al
Balacitei ; este situata intre Motru la est si Campia Blahnitei la vest (aceasta
din urma fiind o subunitate a Campiei Romane).
4) Clima:
Podisul (Piemontul) Getic se inscrie in domeniul climatului de dealuri,
(climat desprins din clima generala a tarii, care este temperat continentala de
tranzitie), avand valori termice anuale usor mai ridicate decat in Subcarpati, iar
precipitatii ceva mai scazute decat acestia, astfel dupa cum reiese din:
temperatura medie anuala : 10 – 11oC
precipitatiile medii anuale : 500 – 700 mm/an
In vestul extrem se resimt influente climatice mediteraneene, prin ploi de
toamna si de primavara, prin ierni blande. In rest este evidenta interferenta
circulatiiilor atmosferice de vest, est si sud, precipitatiile scazand de la vest la est.
5) Apele:
100
a. Raurile :
Sunt numeroase raurile care traverseaza unitatea si anume : Dambovita in
extremitatea estica ; Arges cu afluentii sai : Argesel, Valsan, Raul Doamnei, Raul
Targului, Bratia (cu o piata de adunare a apelor la Pitesti) ; Oltul cu afluentii sai :
Topolog, Oltet si Cerna lui, Luncavat, etc. ; Jiul cu afluentii sai : Gilort, Amaradia
(pe stanga), Tismana si Motru.
Exista unele rauri mici care izvorasc din Podisul Getic si anume : Cotmeana,
Desnatui, Vedea, Teleorman, etc., care seaca vara.
b. Lacurile:
♦ Naturale: - nu exista
♦ Antropice: - sunt numeroase, in scopuri energetice sau de de
folosinta locala
6) Vegetatia:
Vegetatia este naturala, in mare parte tinand de padurea de foioase si de
silvostepa si poate fi astfel caracterizata: in nord a fost domeniul padurii de foioase
(amestec), in rest silvostepa cu palcuri de stajar pufos si brumariu.
Sunt frecvente elementele floristice termofile, ca si in cazul Podisului
Mehedinti (liliacul salbatic, mojdrean, etc.).
Pajistile silvostepei sunt alcatuite in special din graminee : colilia, negara,
etc.
7) Fauna:
Este cea care tine de domeniul padurii : mistretul, viezurele, vulpea ; din
silvostepa : iepurele. Sunt si numeroase pasari, etc.
8) Solurile:
101
Predomina argiluvisolurile, adica cenusii, brun roscate, caroara li se adauga
solurile brune si, cu totul accidental, la contactul cu Campia Romana, cernoziomuri.
9) Grad de umanizare:
Populatia are o densitate cuprinsa intre 75-150 loc./Km2 (mai mare la est de Jiu)
concentrarile acestea valorice fiind pe vai. Pe interfluvii densitaeta este mai mica (sub
50 loc./Km2).
102
CURSUL 15
C. PODISUL MOLDOVEI
1) Asezare, limite :
Podisul Moldovei se afla in estul tarii (fig,15.1), avand urmatoarele limite :
♦ la nord - granita de stat
♦ la sud - Campia Romana (prin subunitatile sale Campia Siretului Inferior
si Campia Covurlui)
♦ la vest - Grupa nordica a Carpatilor Orientali pana la Valea Moldovei, iar
apoi de aici spre sud Subcarpatii Moldovei
♦ la est - Valea Prutului (fig.15.1)
2) Geneza si petrografie :
Peste un fundament stravechi si complex s-au depus starturi sedimenare
neozoice :
♦ Fundamentul cel mai vechi se afla in nordul Podisului Moldovei, cu
„scutul moldo-podolic” – format din cele mai vechi roci: in baza granite
precambriene, peste care s-au depus straturi paleozoice si mezozoice,
realizand impreuna o adevarata „stiva” de straturi orizontale.
♦ Fundamentul partii sudice este constituit dintr-o prelungire scufundata a
ariei hercinice nord-dobrogene (datand din paleozoic).
♦ Peste aceste vechi structuri geologice profunde s-au depus sedimentele
neogene ale Marii Sarmatice, care s-a retras continuu spre sud, ceea ce
explica si inclinarea tuturor stratelor neozoice superficiale ale Podisului
Moldovei in aceeasi directie sudica.
103
♦ Rocile straturilor superficiale sunt: argile, marne, nisipuri, gresii,
calcare ; sunt roci moi care permit alunecari de teren si o eroziune de
suprafata intensa.
♦ Caracteristica este, in legatura cu aceasta inclinare, succesiunea de
cueste, adica de povarnisuri in panta mare, orientate invers inclinarii
straturilor (vezi cursul de „Geomorfologie ”).
♦ Raurile mari ale Podisului Moldovei au o directie NV-SE si curg aproape
paralel unele cu altele.
a) Podisul Sucevei se afla intre Carpatii Orientali la vest, apa Moldovei la Sud, dar
trece de valea Siretului la Est (fig.15.1). Are inaltimi cuprinse intre 450 si 600m.
Vaile Sucevei si Siretului compartimenteaza acest podis in mai multe unitati
deluroase care alterneaza cu depresiuni sau lunci largi, dispuse de la nord spre sud
astfel :
♦ Dealurile Zaranca sau Dragomirnei (522m) in nord, intre valea Siretului
si valea Sucevei, urmate de dealurile Podisului propriu-zis al Sucevei
care atinge 688m in Dealul Ciungi. Aceasta a doua unitate deluroasa se
afla intre apa Moldovei la nord si cea a Moldovei la sud.
Pe partea stanga a Siretului se afla culmile Dealul Mare - Harlau (593m)
care apartin tot unitatii numite Podisul Sucevei.
Intre aceste culmi deluroase se afla inseuari de relief, depresiuni sau
culoare largi de vai, dupa cum urmeaza :
♦ Inseuari : Saua Bucecea pe stanga Siretului, la nord de Dealul Mare si
Saua Ruginoasa tot pe stanga Siretului, dar in sudul Dealului Mare.
♦ Depresiuni : Depresiunea Radauti intre Dealul Zaranca si Podisul
Sucevei.
104
♦ Culoare de vai : Culoarul vaii Suceava si Culoarul Siretului intre
componentele sale colinare, precum si culoarul Moldovei, la
extermitatea sudica a Podisului Moldovei.
- Podisul Sucevei, avand un climat local mai rece si mai umed dect restul
unitatii si anume de nuanta scandinavo-baltica este favorabil fagului, de aceea,
odinioara, aici existau codrii vestiti de fag.
- Este foarte bine populat si gospodarit de bucovineni. Este leaganul vechii
«Tari a Moldovei », aici fiind primele ei capitale : Baia si apoi Suceva. In afara
acestora au fiintat cetati vechi si orase de resedinta, ca Siretul si Harlaul ; la Suceava
se conserva ruinele unei cetati inaltate in secolul XIV.
105
c) Podisul Barladului (fig.15.1)
- Este situat in sudul primelor doua si este cel mai extins ca suprafata.
- Este alcatuit din roci variate : calcare oolitice, gresii si argile in partea sa
nordica mai inalta, in sud facandu-si aparitia din ce in ce mai mult nisipurile.
- Este mai inalt in nordul sau atingand 561m in Dealul Dorosan. Aici
predomina inaltimi de 400-500m datorita prezentei unor roci mai dure. Ulterior
inaltimile descresc spre sud pana la 200m in Podisul Covurluiului (numit si Dealurile
Berestilor).
- Podisul Barladului este o regiune greu de taversat, cu urcusuri grele si o
circulatie anevoioasa intre interfluviile sale inalte si vaile cu pereti abrupti.
- In trecut Podisul Barladului era intens impadurit. Astazi padurile se mai
impun in peisaj numai in zona sa nordica numita si Podisul Central al Moldovei.
- Subunitatile Podisului Barlad dispuse de la nord la sud sunt :
♦ Podisul Central Moldovenesc se desfasoara intre cuesta Iasului la nord si
latitudinea Vasluiului in sud, aici existand un aliniament de cueste.
♦ Colinele Tutovei se afla intre valea Barladului la est si valea Siretului la
vest, la nord aflandu-se Podisul Central Moldovenesc.
♦ Dealurile Falciului se afla intre valea Barladului la vest si Depresiunea
Elanului la est, la nord fiind tot Podisul Central Moldovenesc.
♦ Depresiunea Elanului este urmatoarea subunitate spre sud, situata intre
Dealurile Falciului la vest si valea Prutului la est.
♦ Podisul Covurlui, numit si Dealurile Berestilor, se afla la sud de Beresti,
in continuarea Dealurilor Falciului si nu au decat inaltimi de 200-228m.
¾ De retinut :
Toate cele trei subunitati tratate a,b,c sunt entitati fizico-geografice nete ale
unei singure unitati mari de podis din Romania, anume Podisul Moldovei, desi
prezinta multe diferentieri de peisaj.
4) Clima:
106
Podisul Moldovei are climatul treptei altitudinale a dealurilor joase (este
deci un climat temperat de tranzitie, de tip central european, care se exprima specific
pe fiecare treapta altitudinala de relief : munte, deal, campie).
Temperatura medie anuala : 8 – 9oC
Precipitatii medii anuale : 500 – 700 mm/an
Exista nuantari evidente, astfel : Campia Jijiei (a Moldovei) are precipitatii
de campie, sub 500mm/an ; partea cea mai sudica a Podisului Barladului are
caracteristici mai evidente ale unui climat de campie (adica nuanta de ariditate, de
continentalism este evidenta). In schimb Podisul Sucevei are influente baltice, de
aceea temperatura sa medie multianuala este de 8,5oC, iar precipitatiile anuale sunt de
800 mm.
In concluzie, partea nordica si de vest a Podisului Moldovei sunt mai
umede si mai reci, in timp ce partea estica si de sud sunt mai uscate din punct de
vedere climatic.
5) Apele:
a. Raurile tes aici o retea relativ bogata, culeasa de Siret sau de Prut
♦ Podisul Sucevei este taiat longitudinal de Siret, care are o vale
larga si un debit mare, 222 m3/s, adunand afluenti ca Suceava cu
Sucevita si Moldova cu Moldovita si alti mici afluenti.
♦ Campia Jijiei (Moldovei) este strabatuta de Jijia, de Bahlui, de
Baseu si de Siha, afluent al Jijiei.
♦ Podisul Barladului este udat de apa Barladului si a afluentilor
sai, scurti si semipermanenti ca: Vaslui, Crasna, Racova, Tutova,
Zeletin, etc. si de paraul Elan, afluent sudic al Prutului.
b. Lacurile:
♦ Naturale:- lipsesc
♦ Antropice sunt constituite fie in scopuri energetice, ca cele de pe
Siret (Galbeni, Racaciuni, Beresti), fie pentru necesitatile
comunitatilor – iazuri; ele sunt foarte numeroase, cel mai
cunoscut fiind iazul Dracsani, fie pentru regularizare a debitului
unor rauri: Bucecea (pe Siret) si Stanca Costesti (pe Prut).
107
c. Apele de adancime si freatice – sunt prezente, ca in toate unitatile
de podis.
6. Vegetatia
Vegetatia naturala (initiala deci) apartine silvostepei pe de o parte si padurii de
foioase, pe de alta parte, ambele fiind in mare parte inlocuite acum prin campuri
de culturi sau prin fanete.
- Silvostepa este caracteristica Campiei Moldovei, dar si subunitatilor de
sud si de est ale Podisului Barladului ; este formata din asociatii de
graminee si palcuri de padure cu stejar pedunculat sau pufos.
- Vegetatia forestiera este apartenenta etajului stejarului, exceptand
Podisul Sucevei, care are conditiile naturale necesare padurii de fag.
8) Solurile:
- In Campia Moldovei (Jijiei) si in sudul Podisului Barladului, exista
molisoluri - cernoziomuri levigate, fertile.
- In rest predomina cambisolurile, de fertilitate mai redusa – soluri cenusii.
- Sunt bine reprezentate solurile de lunca dar si saraturile.
108
- Podisul Moldovei este o zona de straveche locuire, astazi numarandu-se
printre regiunile bine populate ale tarii.
- Densitatea populatiei este maxima in Podisul Sucevei si in Culoarul
Siretului, atingand in zonele urbane 100-150 loc./Km2.
109
Fig. 15.1 Podisul Moldovei (schita de lucru)
110
CURSUL 16
D. PODISUL DOBROGEI
Podisul Dobrogei este cel mai vechi pamant romanesc, din punct de vedere
geologic.
1) Asezare, limite (fig.16.1) :
- este situat in sudul extrem al tarii, intre :
♦ Dunare - la nord si vest
♦ Bulgaria (prin granita trasata intre Ostrov si Vama Veche)-la sud
♦ Marea Neagra - la est
2) Alcatuire geologica :
Este cel mai vechi pamant romanesc (care contine reminiscentele catenelor
muntoase baikaliene si hercinice) este si cel mai complex ca alcatuire petrografica.
In structura sa petrografica exista sisturi verzi, calcare vechi, intruziuni vulcanice,
dar si depuneri sedimentare noi, inclusiv loess cuaternar, toate acestea regasindu-se in
varietatea formelor de relief.
111
- Podisul Dobrogei de sud - cu altitudine mai mica, cu relief si alcatuire
geologica mai simpla, respectiv depozite sedimentare depuse peste un
sector al Platformei Moesice ca fundament.
112
- Se desfasoara la sud de aliniamentul : Harsova - Capul Midia, pana la hotarul
de sud al tarii.
- Are un fundament de calcare si gresii sarmatice, peste care se afla o cuvertura
groasa de loess.
- Pe alocuri din depozitele de loess ies calcarele, determinand versanti abrupti
sau chiar iviri de stanci.
- In rest, relieful Podisului Dobrogei de sud este usor ondulat.
- Partea sa cea mai joasa este Valea Carasu, pe vremuri mlastinoasa, astazi
parte a Canalului Dunare – Marea Neagra.
- In general Podisul Dobrogei de Sud nu depaseste decat pe alocuri 200m
inaltime.
- Subunitatile sale componente, dispuse de la nord la sud, sunt :
♦ Podisul Medgidiei (numit in trecut Podisul Tortomanului), de numai
109m inaltime.
♦ Podisul Oltinei cu inaltimiea maxima de 196m ; in sud-vest, este
fragmentat de afluentii Dunarii.
♦ Podisul Negru Voda : cu 192m inaltime medie.
♦ Fasia litorala cu inaltimi de 36 – 60m fata de nivelul marii; se afla in
estul Dobrogei de sud, intre lacul Siutghiol si granita de sud a tarii.
Tarmul propriu-zis al Dobrogei de sud la Marea Neagra este de tip faleza
adapostind plaje cu nisip fin. Procesele actuale de tarm sunt remarcabile
si se studiaza la cursul de Geomorfologie.
4) Clima:
Desprinsa din clima temperat continentala de tranzitie a Romaniei, clima
Podisului Doborgei este cea a dealurilor joase si a campiilor, cu o nuantare aparte de
accentuare a continentalismului.
• Temperatura medie anuala este de 10 – 11oC, si chiar peste 11oC (in
sudul extrem)
Precipitatiile medii anuale sunt usor sub 400 mm/an, exceptand subunitatea
Macin unde cad 400-500 mm/an si izolat chiar peste 500 mm/an.
Ploile sunt rare, au un regim torential si ating maximul in iunie.
Litoralul are climat specific : ierni mult mai blande si veri mai putin
113
toride decat podisul propriu-zis.
In restul Podisului Dobrogei verile sunt toride, iar iernile geroase si vantoase,
conform pregnantei unei reale nuante de continentalism climatic.
5) Apele:
a. Raurile : sunt mici, au ape temporare si se varsa mai ales in lacuri,
astfel :Telita si Taita se varsa in lacul Babadag, Slava in lacul Golovita,
Casimcea in lacul Tasaul ; aceste rauri curg de la V-NV catre E-SE. Raurile
Peceneaga,Topologul si Bugeacul se varsa in Dunare si curg de la E la V.
6) Vegetatia:
Pentru Dobrogea de Nord este specifica vegetatia de silvostepa si, pe arii
restranse, cea a padurii de foioase, mai ales stejerete.
114
Apar specii termofile in padurea Maciu si Babadag : stejar brumariu, pufos,
cer, garnita, etc.
Pentru restul Podisului Dobrogei caracteristica a fost vegetatia de stepa pontica
cu graminee (colilia, paius, etc.), inlocuita insa de mult cu plante de cultura.
7) Fauna:
Predomina cea de stepa cu specii adaptate peisajului modificat de agricultura :
iepurele, dihorul, popandaul, soarecii de stepa, etc.
Pasari ca : prepelita, potarnichea, dropia (care, daca mai exista, este protejata
prin lege).
In domeniul forestier se intalnesc speciile caracteristice padurii : caprioara,
mistretul, vulpea, lupul, veverita, etc. si speciile colonizate : fazanul, muflonul, sau
cele termofile mediteraneene (broasca testoasa a locului).
8) Solurile:
Datorita varietatii reliefului si rocilor, invelisul de sol este eterogen, astfel :
predomina cernoziomurile si solurile balane dobrogene, din grupa molisolurilor,
bogate in humus, deci fertile.
Numai in nord apar solurile cenusii si brune roscate de padure, cu o fertilitate mai
redusa (cambisoluri).
9) Zone ocrotite:
In Dobrogea de nord : Padurea Luncavita, Pestera Gura Dobrogei si muntele
Macin – rezervatie geologica, iar in Dobrogea de sud : Basarabi (rezervatie floristica),
dunele marine de la Agigea (rezervatie de flora si fauna) si deschiderile : Seimenii
Mari, Valul lui Traian si Aliman (rezervatii paleontologice)
115
Fig. 16.1 Podisul Dobrogei
116
CURS 17
4) Clima:
Depresiunea Colinara a Transilvaniei se inscrie in tipul climatului de dealuri (in
cea mai mare parte de dealuri joase, dar si de dealuri inalte) avand iarna un climat de
adapost, datorita pozitiei in interiorul arcului carpatic si totodata primind influente
oceanice, respectiv un climat umed si moderat termic.
119
Temperaturile medii anuale se mentin intre 7 si 9oC, fiind mai scazute in est
si mai ridicate in vest. Iarna se acumuleaza pe fundul depresiunii mase de
aer rece, ceea ce determina inregistrarea unor temperaturi foarte scazute.
Precipitatiile medii anuale insumeaza 600-800 mm/an, fiind mai scazute
(chiar sub 600 mm/an) in Campia Transilvaniei si in partea de vest, spre
Muntii Apuseni, unde se manifesta fenomenul de foehn si sunt mai ridicate
in est dar mai ales in nord, adica in Podisul Someselor, unde ating chiar
1000mm/an.
Predomina vanturile de vest ; in Depresiunea Fagaras se manifesta Vantul Mare
(de tip foehn).
5) Apele:
a. Raurile : In Depresiunea colinara a Transilvaniei exista o bogata retea de
rauri, colectate de trei mari cursuri de apa : Somesul si Muresul care apartin grupei
de vest si Oltul care apartine grupei de sud.
♦ Somesul - se formeaza chiar in Depresiunea Transilvaniei, prin umirea
Somesului Mic (cu izvoarele in Muntii Apuseni) cu Somesul Mare (care
izvoraste din Muntii Rodnei), fiecare primind o serie de mici afluenti.
♦ Muresul - este principalul rau din Depresiunea Transilvaniei, pe care o
strabate din directia NE in directia SV. Primeste afluenti mai importanti pe
stanga: Tarnava (formata la Blaj, prin unirea Tarnavei Mari cu Tarnava
Mica), Secasul, Sebesul, iar pe dreapta are ca principal afluent Ariesul, care
vine din Muntii Apuseni. Alti afluenti ai Muresului sunt Gurghiul si Nirajul.
♦ Oltul - strabate Depresiunea Transilvaniei la sud, adunand pe stanga toate
raurile scurte ce coboara pe versantul nordic al Muntilor Fagaras, iar pe
dreapta are ca afluenti mai importanti Homoroadele (Mare si Mic) si Cibin
cu afluentul sau Hartibaciu.
120
♦ Antropice: cele mai numeroase sunt iazurile, prezente indeosebi in
Campia Transilvaniei: Ceaca, Zau, Catina, Taga, etc.
6) Vegetatia:
Etajul de vegetatie naturala propriu acestei zone este cel al padurii de foioase si
anume : etajul stejarului, alcatuit la partea inferioara din specii termofile, iar la partea
superioara din gorun, apoi etajul padurii de amestec stejar si fag si chiar etajul padurii
pure de fag. Astazi padurea este redusa mult prin defrisari.
7) Fauna:
Este cea specifica etajelor de vegetatie prezentate.
8) Solurile:
Cele mai raspandite sunt cernoziomurile levigate din categoria molisolurilor,
bogate in humus si cu fertilitate ridicata, prezente in Campia Transilvaniei.
Solurile sunt caracteristice etajului padurii, din categoria celor argiloiluviale,
respectiv soluri cenusii, precum si soluri podzolice, din grupa spodosolurilor, mai
sarace in humus si de fertilitate mai redusa (cele podzolice se intanesc sub padurile de
fag si de rasinoase) ; apar in restul Depresiunii Colinare a Transilvaniei fie sub
vegetatia de padure, fie in zonele defrisate pentru a fi luate in agricultura. Apar, de
asemenea, soluri brune si brune acide numite cambisoluri.
121
Fig. 17.1 Depresiunea colinara a Transilvaniei (schita de lucru)
122
Fig. 17.2 Depresiunea colinara a Transilvaniei (harta de atlas)
123
PARTEA a III – a
CURSUL 18
A. CAMPIA ROMANA
CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICA GENERALA
124
♦ Caracterizarea generala a reliefului (fig.18.1): evaluata dimensional,
Campia Romana are urmatoarele caracteristici :
• 600Km lungime pe directia est-vest si 140Km latime pe directia nord-sud, in zona
sa centrala ; are inaltimi cuprinse intre peste 300m in nord-vest si 10-20m in
extermitatea nord-estica.
• Are o inclinare de la nord la sud – sud-est, precum si de la vest la est (dupa cum s-
au retras apele lacului cuaternar).
• Partea ce mai joasa de 10-20m altitudine se afla pe Siretul inferior, unde s-a
format o mare zona de confluenta, pe un teritoriu de lenta scufundare, spre care se
recurbeaza raurile, in evantai.
• Relieful Campiei Romane se carcaterizeaza prin vai largi si interfluvii, numite
„campuri”, ca niste platouri netede. Netezimea acestora este intrerupta numai de
mici denivelari circulare sau ovale numite „crovuri”, formate prin tasare, de catre
apele stagnante.
• O alta nota specifica o constituie prezenta nisipurilor cu microrelief de dune, cele
mai multe aflandu-se in sudul Olteniei: de-a lungul Dunarii, pe stanga Jiului in
Campia Romanatilor, in estul Campiei Romane sub forma unor fasii de-a lungul
Ialomitei si Calmatuiului si in zona de confluenta a Barladului cu Siretul (dunele
de la Hanul Conachi). Toate dunele au fost fixate prin culturi sau plantatii
forestiere, viticultura, etc. (fig.18.1).
126
Campia Baraganului se afla la est de Campia Vlasiei si a Mostistei;
subdiviziunile acesteia sunt : Baraganul Ialomitei si Baraganul
Calmatuiului care poate include (conform O.Bogdan [1]) si Campia
Brailei care se mai numeste Baraganul brailean (pe harta nr.1 are o
prezenare aparent diferita de Baragane). Interfluviile Baraganelor sunt
largi si netede, vaile care le delimiteaza sau le strabat creand abrupturi de
10-30m. Pe aceste intinse campuri se intalnesc crovuri, in care s-au
instalat lacuri, adeseori cu ape sarate.
La nord de Baragan se afla Campia Tecuciului.
Lunca Dunarii este cea mai sudica unitate a Campiei Romane. Ea
reprezinta portiunea cea mai joasa, aluvionara, a vaii Dunarii care sta sub
actiunea directa actuala a fluviului sau a bratelor acestuia. Prezinta
aspecte diferite pe parcursul ei, largindu-se din ce in ce mai mult spre
est, indeosbi in aval de Calarasi, de unde Dunarea se desparte in doua
brate principale, care inchid baltile candva inundabile, acum indiguite si
desecate, indeosebi in partea de nord, devenita astazi Insula Mare a
Brailei.
3) Clima:
Desprinzandu-se din clima generala a tarii care este temperat continentala de
tranzitie, clima Campiei Romane este cea a treptei de relief - campie, cu medii
termice anuale ridicate, de 10o – 11oC, cele mai ridicate valori din tara, dar cu
precipitatii reduse - 400-600mm/an si secete frecvente. In iulie, luna cea mai calda din
an, temperatura medie anuala este de 22o – 23oC, intre luna cea mi calda si cea mi
rece fiind cea mai mare amplitudine din cadrul unitatilor geografice ale tarii.
Se constata o accentuare a tendintei de continentalism climatic dinspre vest
spre est, vizibil mai ales in domeniul precipitatiilor, care scad de la 600mm in vest la
mai putin de 500mm in Baragan.
In cadrul Campiei Romane se manifesta trei influente climatice colaterale:
mediteraneene – in Campia Olteniei, cu ploi de toamna si ierni
blande (vezi Ecaterina Ioan Bordei, 1983) ;
de interferenta intre influentele vestice oceanice, sudice
mediteraneene si cele estice – nord-estice respectiv continentale.
127
Zona de interferente climatice se afla intre Olt la vest si Mostistea
la est (vezi Nicolae Ion Bordei, 1988). Aici precipitatiile sunt mai
mari decat in estul Campiei Romane, iar iarna temperaturile usor
mai ridicate decat in est.
4) Apele:
a. Raurile :
Campia Romana este strabatuta de raurile grupei sudice si de cateva din grupa
estica, culese de Dunare sau de Siret si avandu-si izvoarele in Carpati si Subcarpati ;
numai cateva parauri scurte de campie ca : Desnatuiul, Vedea sau Calmatuiul
teleormanean izvorasc din Podisul Getic.
Principalele rauri, de la vest la est, sunt : Jiul, Oltul cu afluentul sau Oltet, Vedea,
Arges cu afluentii Neajlov, Sabar, Dambovita (impreuna cu afluentul sau Colentina,
apoi Ialomita cu afluentul Prahova si Calmatuiul brailean.
Din grupa estica Siretul (raul cu cel mai mare debit – 222m3/s, dintre cursurile
interioare) primeste Buzaul, Ramnicul, Milcovul cu Putna.
Intrucat apele raurilor au in majoritatea cazurilor provenienta pluviala (si in foarte
mica masura nivala sau subterana), acestea se caracterizeaza prin mari variatii de
debit, unele chiar secand vara (Calmatuiurile, Vedea, etc.), consecinte ale
continentalismului climatic. La ploi torentiale se produc inundatii.
128
c. Apele subterane : Sub depozitele de loess sau aluvionare ale
„campurilor”, apele freatice se afla la adancimi relativ mari (20-25m). In zonele
bantuite de secete, cum este Baraganul, datorita evaporatiei intense de vara, aceste
ape antreneaza in miscarea lor ascensionala sarurile din stratele sedimentare, dand
nastere la saraturi, in unele locuri cu valoare terapeutica.
Apele de adancime exista si au adeseori caracter ascensional sau artezian.
5) Vegetatia:
Vegetatia naturala, in cea mai mare parte inlocuita de culturi, apartine la trei
mari formatiuni : stepa, silvostepa si padurea de stejar.
- stepa, caracteristica partii estice (indeosebi in Baragan), cuprinde pajisti stepice cu
graminee (paiusul, colilia, negara, pirul, etc.)
- silvostepa, cu pajisti stepice si palcuri de padure cuprinzand stejarul pufos si stejarul
brumariu.
Ulterior, devenite importante zone agricole, atat stepa cat si silvostepa s-au
transformat, astfel ca azi nu mai cuprind decat resturi ale formatiunilor initiale
impestritate cu alte ierburi (stepa secundara).
- Padurea de stejar, alcatuita la partea inferioara din specii de stejar termofil (cerul si
garnita), din stejar pedunculat, iar in partea superioara din gorun. Se adauga si alte
specii de foioase : carpen, ulm, tei, etc.
Are o larga dezvoltare vegetatia de lunca, cu zavoaie de salcii, plopi, indeosebi
in luncile Dunarii, Siretului, Ialomitei.
6) Fauna:
Se refera la speciile caracterisitice stepei si silvostepei, atat de intens
transformata astazi; speciile sunt rozatoarele : iepurele, ce urca si in etajul forestier,
popandaul, harciogul, orbetele, etc., iar dintre pasari, dropia, prepelita, potarnichea
(tot mai rare) : dropia fiind ocrotita de lege.
7) Solurile:
Predomina cernoziomurile, caracteristice stepei, si cernoziomurile levigate
tipice pentru silvostepa, avand o mare raspandire in Campia Vlasiei ; ambele tipuri
129
fac parte din categoria molisolurilor, sunt bogate in humus, au deci o mare fertilitate.
Exista insa areale intinse cu soluri brun roscate de padure (formate sub celebrii Codrii
ai Vlasiei), care au o fertilitate mai redusa si care necesita ingrasaminte pentru a fi
cultivate, dar sunt de bun randament agricol.
De asemenea, se intalnesc soluri saraturate (halmorfe), (mai frecvente in
Baragan) si lacovisti (soluri hidromorfe) indeosebi in luncile Dunarii, Siretului si
Buzaului.
8) Zone ocrotite:
Datorita introducerii masive sub cultura a terenurilor, au rams putine zone
naturale ocrotite : padurile Comana si Snagov, Lacul Sarat de langa Braila (flora si
fauna); Dunele Hanul lui Conachi, Padurea Izvoru (fauna); Padurile Spataru si
Ciornuleasa (forestiere); Tiglina (geologice).
9) Grad de umanizare:
Campia Romana are o densitate medie mica sub 50 loc/Km2 . Baraganul si
Campia Burnazului au cele mai mici densitati medii.
Exceptie fac numai zonele de urbanizare Bucuresti, Ploiesti, Pitesti, Craiova,
Buzau, Focsani si orasele din Lunca Dunarii unde densitatea se situeaza intre 100 si
150 loc/Km2. De mentionat ca pe campurile interfluviale densitatea este si mai mica,
cca. 25 loc/Km2.
130
Fig. 18.1 Campia Romana (schita de lucru)
131
CURS 19
B. CAMPIA DE VEST
CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICA GENERALA
132
• Are o inclinare foarte redusa, din care cauza raurile au cursuri
meandrate, divagante, cu frecvente iesiri din albie.
• Exista si aici, asemanator Campiei Romane:
- campii de subsidenta: Campia Somesului, Campia Crisurilor
si Campia Timisului;
- campii tabulare: Campia Aradului, Campia Careilor;
- campii piemontane: Campia Vingai, Campia Cermeiului,
Campia Miersigului).
• Pentru o retinere mai usoara le putem imparti in campii inalte si
joase, consituindu-se in urmatoarele subdiviziuni:
a) Campiile inalte : formate din acumulari de loess, pietris si nisip, sunt
neinundabile :
• Campia Careilor (143 m) reprezinta o mare acumulare de nisip,
cu relief de dune, in prezent cu plantatii viticole ; se continua
dincolo de granita.
• Campia Aradului, de asemenea inalta (112m) are un relief
aparent neted, dezvoltat pe acumulari de nisip si pietris peste
care s-a depus loess ; la contactul cu Muntii Zarandului (unde
Dealurile de Vest lipsesc) se dezvolta podgoria Aradului .
• Campia Vingai are un aspect colinar aparand ca o prelungire
evidenta a Dealurilor Lipovei, de unde caracterul usor inclinat,
piemontan.
• Campia Miersigului – dispusa in prelungirea Dealurilor
Ghepisului,
• Campia Cermeiului – in continuarea a Piemontului Codrului,
• Campia Gataiei – in continuarea Dealurilor Tirolului, in Banat
• Campia Lugojului – care patrunde pe Timis intre Muntii
Banatului si Poiana Rusca.
3) Clima:
Desprinsa din clima generala a tarii care este temperat continentala de
tranzitie, clima Campiei de Vest este cea a treptei de relief careia ii apartine ; este deci
o clima de campie, moderata termic si care resimte influente oceanice (pe cea mai
mare intindere) sau influente submediteraneene (la sud de Bega).
- Temperatura medie anuala este de 11oC la sud si 9oC la nord.
Temperatura medie a lunii celei mai calde este de 22oC in sud si de 21oC
in nord, iar a celei mai reci este de -1oC in sud si de -2oC in nord ; rezulta
de aici o diferenta (amplitudine) de 22 – 23oC, mai redusa decat in
Campia Romana, ceea ce arata o nuanta mai oceanica, sub raport termic,
a climatului (fara maxime sahariene vara si minime siberiene iarna).
- Precipitatiile medii anuale sunt de 630mm/an, mai insemnate decat in
zonele similare din tara, datorita pozitiei campiei in calea maselor de aer
venite dinspre vest.
- Predomina vanturile de vest, iar in sud bate Austrul, o componenta
mediteraneana. Exista, pe fondul climatului temperat de campie, o
nuantare oceanica in nord si centru si una mediteraneana in sudul
Campiei de Vest.
4) Apele:
a. Raurile :
Principalele rauri sunt : Somes, Crasna, Barcau, Crisul Repede, Crisul Negru,
Crisul Alb, Mures, Bega, Timis.
134
• Somesul este al patrulea rau ca debit ; la inundatiile din 1970 si
1975 a ajuns la debite foarte mari (jumatate din debitul Dunarii
la Bazias).
• Crisurile au debite relativ egale intre ele ;
• Muresul are un debit (179 m3/s) sensibil egal cu al Oltului ;
• Bega este canalizat si permite circulatia unor nave mici ;
Timisul primeste in campie ca afluenti pe Poganis si Barzava
Toate aceste rauri au fost vulnerabile in primavara anului 2005 pe fondul
unor precipitatii mari.
b. Lacurile: sunt relativ putine: exista lacuri cu apa dulce sau sarata in
Campia Careilor si Campia Timisului si amenajari piscicole in Campia
Crisurilor (Cefa).
c. Apele subterane : Sunt bogate si continue. Apele de adancime
sunt prezente aproape pe intreaga intindere a Campiei de Vest (de la
Timisoara, Arad la Oradea si Satu Mare), au un caracter termal, unele
fiind bicarbonatate-sulfurate ca la Felix sau 1 Mai si Tinca; apele
termale au utilizari variate : terapeutic, pentru termoficare si incalzitul
serelor, apa industriala.
135
8) Zone ocrotite: cea mai cunoascuta : Baile 1 Mai (flora si Fauna) si
Satchinez (fauna).
136
Fig. 19.1 Campia de Vest (schita de lucru)
137
CURSUL 20
DELTA DUNARII
CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICA GENERALA
2) Geneza :
Delta Dunarii s-a format intr-un fost golf marin (ce includea si teritoriul
Deltei si al lagunei Razim – Sinoe) datorita aluviunilor aduse de Dunare si depuse
in mare. La aceasta a contribuit foarte mult curentul circular al Marii Negre care a
creat in Pleistocen, sistemul de grinduri conjugate din Delta : Letea, Caraorman,
Saraturile.
3) Bratele Deltei :
Dunarea se desparte in cele trei brate principale, astfel (fig.20.1): prima
bifurcare se produce la vest de Tulcea, la Patlageanca, aici despartindu-se spre nord
bratul Chilia si spre mijlocul Deltei un alt brat care, la est de Tulcea, se bifurca in
celelalte doua brate ale Dunarii : Sulina si Sfantul Gheorghe.
♦ Bratul Chilia – situat in nordul Deltei are lungimea cea mai mare si
debitul cel mai ridicat (poarta 60% din volumul apelor fluviului). Pe
bratul Chilia alterneaza sectoarele cu un singur curs (in dreptul
138
grindurilor Stipoc, Chilia si Letea) cu sectoarele de bifurcare (adica
despletire in mai multe cursuri secundare), intre grinduri ; de exemplu
bratele secundare Tataru si Cernovca includ in interior ostroave, cum ar
fi ostroavele Cernovca, Tataru si Babina. La varsarea in mare a Chiliei se
creaza in prezent o Delta secundara, „Delta secundara a Chiliei”, care
avanseaza in mare cu cativa zeci de metri pe an, dar pe teritoriul
Ucrainei.
♦ Bratul Sulina – este cel mai scurt, deoarece este aproape rectiliniu. A
fost regularizat si canalizat in urma cu aproape un secol. La varsarea in
mare are loc o depunere relativ brusca a aluviunilor, la contactul intre
apele dulci ale fluviului si apele sarate ale marii, formandu-se o bara de
aluviunipe brat, „bara de la Sulina”, care are tendinta de a bloca gura de
varsare; pentru diminuarea acestui efect a fost construit un dig in
lungime de 12Km, care indeparteaza spre larg aluviunile aduse; de
asemenea are loc o dragare continua a bratului pentru a-l pastra navigabil
pentru nave maritime (cu un pescaj de 7 m).
♦ Bratul Sfantul Gheorghe, cu directia dominanta nord-vest - sud-est,
este foarte meandrat. La varsarea sa se produce o acumulare continua de
nisip care s-a consituit intr-un sir de insule, insulele Sacalin. Din bratul
Sf. Gheorghe se desprind spre sud canalele Dranov si Dunavat, prin care
se relizeaza legatura cu laguna Razim.
4) Relieful Deltei:
- cuprinde, in regim natural, terenuri joase si terenuri inalte :
♦ Terenurile joase cuprind mlastini, lacuri (Isac, Obretin, Matita, Merhei,
etc.), garle (de exemplu : Litcov, Dranov, Dunavat), brate secundare
(Tataru, Cernovca), ostroave (Tataru, Babina, Cernovca) ; sunt terenuri
inundabile si numai partial indiguite si desecate (in partea de vest a
Deltei).
♦ Terenurile inalte sunt neinundabile (13% la cele mai mari ape), in
general grinduri. Exista grinduri longitudinale (fluviale), transversale
(fluvio-maritime) si continentale (Chilia si Stipoc).
139
• Grindurile longitudinale fluviale sunt create de aluviunile depuse
de fluviu.
• Grindurile transversale fluvio-maritime au fost formate de
aluviuni aduse de fluviu si de mare prin curentii circulari ai Marii
Negre ; aceste grinduri sunt Letea, Caraorman, Saraturile, Ivancea si
Crasnicol. Grindul Letea are altitudinea maxima din Delta (13m) si
reprezinta o mare acumulare de nisip, dispus in fasii aproape paralele,
sub forma unui evantai, cu un relief de dune - interdune. Pe acest grind
se afla padurea Hasmacu Mare – Letea, ocrotita prin lege. Grindul
Caraorman (cu altitudinea maxima de 8 m) reprezinta de asemenea o
mare acumulare de nisip. Grindul Saraturile, situat la varsarea bratului
Sfantu Gheorghe in mare, formeaza pe tarm cea mai intinsa plaja din
tara, cu cel mai fin nisip.
• Grindurile continentale sunt Chilia si Stipoc. Grindul Chilia (cu
altitudinea de 6,5m) este o portiune a uscatului predeltaic (al Campiei
Bugeacului, de la nord) inclusa Deltei datorita formarii si evolutiei
bratului Chilia este acoperit cu loess. Grindul Stipoc (3m) este mult
erodat.
5) Clima:
Clima Deltei Dunarii este determinata de pozitia ei in extremitatea estica
a tarii, unde predomina climatul temperat continental de tranzitie cu nuante de
ariditate evidente.
♦ Temperatura medie anuala este de 10o-11oC, temperatura medie
a lunii celei mai calde (iulie) este de 22o-23oC, iar a lunii celei
mai reci (ianuarie) de -2oC.
♦ Precipitatiile sunt foarte reduse (sub 400 mm anual), Delta
fiind regiunea cea mai secetoasa din tara. Lipsa precipitatiilor
este compensata de umiditatea datorata evaporatiei de pe
suprafetele acvatice.
♦ Bat frecvent crivatul (din nord-est) si brizele diurne.
140
6) Apele: reprezinta o componenta de baza a Deltei : exista bratele fluviului,
garlele si tesatura canalelor de legatura intre lacuri si brate si in final lacurile,
baltile si mlastinile.
♦ Dunarea : - la Patlageanca debitul Dunarii este de 6470 m3/s
(egal cu cel al Volgai). Cele trei brate duc volumul apelor fluviului astfel :
Chilia 60%, Sulina 18,8% si Sfantu Gheorghe 21,2%. Debitul solid este de
58,7 mil.t aluviuni/an dintre care o parte sunt depuse in Delta si alta parte
sunt transportate in mare.
♦ Lacurile : Un specific peisagistic si hidrografic este dat de
suprafetele lacustre ; cele mai importante lacuri sunt Dranov (cel mai intins
din Delta propriu-zisa), Merhei, Matita, Fortuna, Gorgova, Bogdaproste,
Isac, Puiu, Puiulet, Rosu.
In sudul Deltei se afla situata laguna Razim – Sinoe, cel mai mare complex
lacustru (700 Km2). E format din lacurile Razim (415 Km2), Golovita,
Smeica, Sinoe. Este despartit de mare prin grindurile Chituc si Perisor
(sectionate la Gura Portitei si Periboina). Are ape salmastre, adancimi mici
(pana la 2.8 m), doua insule (Popina, fiind mai inalta, este rezervatie de
fauna).
7) Vegetatia:
Vegetatia Deltei este o vegetatie de lunca, cu numeroase specii adaptate
excesului de umiditate. Suprafetele de balti, mlastini si partial cele lacustre sunt
acoperite cu stuf. Printre arbori predomina esentele moi (plop, salcie), la care se
adauga padurile de stejar Letea si Caraorman.
8) Fauna:
Cuprinde animale tereste (iepure, vulpe, cainele enot, mistret, etc), mamifere de
apa (bizamul, vidra), pasari (280 de specii dintre care amintim speciile de pelicani,
cormorani, egrete, garlite, etc.) si o fauna acvatica cuprinzand pesti comuni (somn,
caras, stiuca, crap, platica, etc.) si sturioni (morun, pastruga, cega, nisetru), asa
numitii „ pesti fara oase ” mentionati in antichitate de Herodot.
141
9) Solurile:
Predomina solurile aluviale, solurile hidromorfe (lacovisti), nisipoase (pe
grinduri) si numai pe o mica portiune, pe grindul Chilia, cernoziom. Invelisul de
soluri este sarac, are fertilitate redusa si este partial inundabil.
142
Fig. 20.1 Delta Dunarii (harta de atlas)
143