curieruladventist.

ro

FEBRUARIE 2019: EXAMENUL DIN FAMILIE + PĂZEŞTE-ȚI CĂSNICIA!

+ LECȚII DE LA MARELE ÎNVĂȚĂTOR + ARTICOL INTERZIS COPIILOR
+ DRAGOSTEA, ÎNTR-O LEGĂTURĂ FAMILIALĂ ÎNDELUNGATĂ
+ MODELAREA VIEȚII + PAŞI ÎN DOI + „DU-MĂ PE CALEA VEŞNICIEI!”

REVISTĂ LUNARĂ DE INFORMAȚII ŞI INSPIRAȚIE PENTRU AŞTEPTĂTORII REVENIRII DOMNULUI HRISTOS

Păzeşte-ți căsnicia!

2 –9 f e b r u ar ie 2 0 1 9 – S ăptămâna C ăm i n u l u i Creş t in

CA_februarie_2019.indd 1 17/01/2019 14:51:34

 „Iată, Eu vin curând...”
Misiunea noastră este să-L înăl­ţăm pe Domnul Isus Hristos prin pre­
zentarea de experienţe ale dragostei Lui nemărginite, de ar­ti­co­le şi ştiri,
ajutându-l astfel pe cititor să-L cunoască mai bine pe Mân­tuito­rul şi să
aibă o speranţă vie în apropiata Lui revenire.

Pentru a obține mari succese

în viață, trebuie să fii expert în
asumarea de riscuri calculate.
Dr. Carson te invită să înveți,

ÎN CURÂND LA EDITURA
să înțelegi și să folosești riscurile
astfel încât să îți pui în valoare și
să-ți energizezi la potențial maxim

VIAȚĂ ȘI SĂNĂTATE:
viața și viitorul.
Dr. Benjamin Carson este profesor
de neurochirurgie, chirurgie
plastică, oncologie şi pediatrie şi
directorul Secţiei de neurochirur-
gie pediatrică de la Johns Hopkins.
Este de asemenea şi autorul a trei
alte bestselleruri – Mâini înzestrate
Gândeşte cutezător
Imaginea de ansamblu

UN PROIECT ADRA ROMÂNIA

ÎMPOTRIVA VIOLENŢEI ÎN FAMILIE

CENTRUL DE PRIMIRE ÎN REGIM DE URGENŢĂ

A VICTIMELOR VIOLENŢEI IN FAMILIE

w w w.adra .ro

Sună la 112 când în jurul tău se petrece un act de agresiune!

D E P A R TA M E N T U L T I N E R E T SERVICII: Adăpost, consiliere socială, consiliere psihologică, asistenţă

medicală de urgenţă, hrană, îndrumare către un jurist.
16 martie 2019
ZIUA MISIUNII PENTRU TINERET Poţi sprijini proiectul pentru victimele violenţei în familie prin donaţii în contul:
RO73 RNCB 0 074 0292 15 4 0 0 0 01- LEI (Banca BCR, Sector 3)

16–23 martie 2019 C O N TA C T

SĂPTĂMÂNA DE RUGĂCIUNE A TINERILOR  021 25 25 117  ajutor@adra.ro

F I N A N ŢAT O R I
Tematica: „Întâlniri decisive"
DIRECŢIA GENERALĂ MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI,
DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ PROTECŢIEI SOCIALE PA R T E N E RI
Autor: Roberto Badenas A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE

United Way Romania

ADVENTIST ASOCIAŢIA UNITED WAY BISERICA ORHIDEEA
DEVELOPMENT AND PENTRU SUPORT ROMANIA ADVENTISTĂ DE HEALTH&SPA POLIŢIA INSPECTORATUL ASOCIAŢIA ASOCIAŢIA ASOCIAŢIA
RELIEF AGENCY ȘI INIŢIATIVĂ ZIUA A ȘAPTEA CAPITALEI DE POLIŢIE ILFOV SOLWODI ANAIS DIACONIA

Anul XCVI, FEBRUARIE 2019. Publicaţia oficială a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din România.
Apare lunar, sub coordonarea Comitetului Uniunii.
Director Balla Lorand; Redactor-şef Teodor Huțanu; Coordonator ediție limba maghiară Ernest Szasz; Consultanţi: Ştefan Tomoiagă, Aurel Neațu,
Eduard Călugăru, Mihai Maur, Tiberiu Nica, Georgel Pîrlitu, Viorel Răducan, Iosif Pașca, Gabriel Ban; Colaboratori speciali: Romică Sîrbu, Dragoș
Mușat, Daniel Chirileanu, Florian Ristea; Redactor web Marian Mihai; Lectura manuscrisului Adrian Neagu; Redactor-corector Livia Ciobanu-
Mihai; Tehnoredactor Irina Toncu; Adresa de corespondenţă: Curierul Adventist, str. Erou Iancu Nicolae nr. 38-38A, Voluntari, jud. Ilfov, cod 077190;
E-mail curierul@adventist.ro; Website www.curieruladventist.ro; Imprimare Tipografia Viață și Sănătate, Şos. Cernica nr. 101, Pantelimon, jud. Ilfov,
Tel. 021/323 00 20; Fax 021/323 00 40
ISSN 1220-6725

CA_februarie_2019.indd 2 17/01/2019 14:51:39

 editorial » » » » »
CUPRINS

FAMILIA – ŞCOALA IUBIRII

4 Familie
Romică Srbu
Examenul din familie

6 Familie

F

amilia trebuie să constituie locul cel mai drag și apropiat sufletului uman, Jarrod Stackelroth
oaza de liniște și de confort atât de necesară vieții umane într-o lume tot Păzește-ți căsnicia!
mai frământată.
8 Familie
Maria a marcat prin prezența sa atât
debutul, cât și finalul misiunii publice a URMÂND
lui Isus. A fost prezentă la nunta din Ca- PE ISUS
Geoffrey G. Mbwana
na, unde L-a rugat pe Isus să Se îngrijeas- BALLA Lecții de la Marele Învățător
că de nevoile mirilor, și a fost prezentă
pe dealul Golgotei, unde sufletul i-a fost LORAND 10 Educație
„străpuns de o sabie” (Luca 2:35).
„CÂND A VĂZUT ISUS PE MAMĂ-SA ȘI,
Familia este fără îndoială, sau ar trebui LÂNGĂ EA, PE UCENICUL PE CARE-L
Jared Thurmon
să fie, locul cel mai frumos de pe pământ, IUBEA, A ZIS MAMEI SALE: «FEMEIE,
Articol interzis copiilor
acolo unde bucuria, împreuna-simțire IATĂ FIUL TĂU!» APOI, A ZIS UCE- 11 Familie
și harul se descoperă din plin în viața și NICULUI: «IATĂ MAMA TA!» ȘI, DIN Mihalec Gabor
acțiunile membrilor ei. Dar dincolo de zi- CEASUL ACELA, UCENICUL A LUAT-O Dragostea, într-o legătură familială
lele senine, ea este locul unde ne simțim LA EL ACASĂ.” – IOAN 19:26,27
îndelungată
în siguranță în cele mai cumplite furtuni.
Exemplul Domnului Isus ne arată că nu ar trebui să uităm de nevoile celor 14 Știri
Ilyés Márton
dragi chiar și atunci când trecem prin momente de criză. Dragostea, bu- Modelarea vieții
nătatea, respectul, recunoștința ar trebui descoperite în orice anotimp, în
orice zi, în orice condiții, pentru ca familia să fie cu adevărat locul pe care 15 Biografii
Dumnezeu l-a plănuit să fie. Cristian Trenchea
În ceasul morții Sale, Domnul Hristos Și-a adus aminte de mama Sa. Joseph Bates (2)

„O, ce Mântuitor milostiv şi iubitor. În mijlocul durerilor fizice și al chi- 16 ASUP

nurilor sufletești, El S-a gândit la mama Sa! Nu avea niciun ban cu care să Se Nicolae Şerban
îngrijească de nevoile ei, dar pentru că Ioan Îl iubea din toată inima, El i-a Pași în doi
încredințat-o pe mama Lui ca pe o comoară de preț... Și acum, chiar în clipa 18 Doctrină
ultimei Sale agonii, n-a uitat să Se îngrijească de mama Sa văduvă și întrista- Ștefan Radu
tă”1 În apropierea morții, Isus S-a îngrijit să creeze noi legături de familie și „Du-mă pe calea veşniciei!”
să delege responsabilități cu rol protector. Ioan și-a găsit o nouă mamă, iar
Maria și-a găsit un nou fiu. Avem foarte multe responsabilități în familie, dar 21 Texte și semnificații
Gabriel Ișvan
una dintre cele mai importante este „grija”, fără de care un creștin, oricât de
Creștin căzut din har
evlavios ar fi, este „mai rău decât un necredincios” (1 Timotei 5:8).
Iubirea se învață prima dată în familie. Cel care se comportă iubitor în 22 Misiune
afara familiei trebuie să realizeze că, prima dată, el a fost beneficiarul iubirii Iosif Diaconu
familiale, materne și paterne și ar trebui să arate aceeași iubire și pentru cei Pe urmele lui Noe (1)
din casa lui. 24 Apologie
„Exemplul desăvârşit al iubirii filiale a Domnului Hristos străluceşte cu Pavel Burlacu
putere neînfrântă prin negura veacurilor.”2 Isus a învățat iubirea în familia Adevărul prezent, prin turbulențele
sa pământească, mama Lui a fost prima ființă care i-a prezentat pe pământ sfârşitului de veac (2)
iubirea ca un principiu de viață. Familia este locul unde se învață iubirea,
răbdarea, înțelegerea și respectul; în sânul ei afli care sunt adevăratele valori
27 Teologie
Florin Lăiu
ale vieții. Familia trebuie să fie locul unde se practică cel mai important Pregătiți pentru un salt doctrinar?
principiu de viață: iubirea. În momentul în care acest principiu este însușit,
viața omului va avea o destinație unică: familia cerului, unde vom experi- 30 Pagina copiilor
menta adevăratul sens al iubirii. Alina Chirileanu
Din Cuvântul Domnului
Mă rog ca pentru toți cititorii familia să însemne prezență, protecție și
iubire infinită. 31 De la inimă la inimă
Ștefan Tomoiagă
1
Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, cap. Golgota. În „dimineața sufletului tău”
2
Ibidem.

Balla Lorand este directorul Departamentului Publicații, Spiritul Profetic și Grupuri Etnice Curierul Adventist 3

CA_februarie_2019.indd 3 17/01/2019 14:51:40

 familie »»»»»
EXAMENUL DIN FAMILIE
E
xpresia „scoateți o foaie de hârtie” ne duce cu gândul
la școală, la sala de clasă, la examen. De regulă, după
ore sau după un examen, mergem acasă, locul unde ne
relaxăm sau analizăm ce am făcut la examen... Familia nu
este însă un loc de examen. Aici, acasă, evaluăm doar exa-
menul, dacă a fost ușor sau greu. În familie, ne frământăm
și așteptăm rezultatele la examene. Celebrăm rezultatele
pozitive sau ștergem lacrimile pentru rezultatele negative.
Familia nu este un loc de examen, este doar locul în care
discutăm despre examen.
Și totuși să ne oprim puțin și să medităm mai adânc,
mai complex asupra noțiunii de examen sau test în legă-
tură cu familia. De exemplu, dacă luăm în calcul o simplă
discuție din familie cu privire la culoarea peretelui din dor-
mitor sau o discuție mai complexă pe tema sfârșitului și a
venirii Împărăției lui Dumnezeu, întrebându-ne ce fel de
4 Curierul Adventist » februarie 2019
CA_februarie_2019.indd 4
oameni ar trebui să fim, descoperim că de multe ori o astfel
de discuție ne plasează inutil în tabere diferite. Ajungem
la realități total străine de sintagma „oameni care-L iubesc
pe Dumnezeu și așteaptă revenirea Domnului Hristos”.
Reacții ca aroganța, ura, disprețul sau chiar anatemizarea
nu-l caracterizează deloc pe omul lui Dumnezeu, fie el soț,
soție sau copil.
Ne irosim energiile și risipim resursele în lupte care nu
au de-a face cu lupta cea bună a credinței. Discuțiile, gân-
durile, faptele – viața de familie, într-un cuvânt – devin test
în cadrul marelui examen al vieții. Ne înșelăm cu gândul
dreptății noastre reale sau imaginare și uităm de faptele,
atitudinile, cuvintele, gândurile nepotrivite de care ne-am
făcut vinovați în numele dreptății. Diavolul își face astfel
nestingherit lucrarea, determinându-ne să picăm testele și
poate chiar marele examen al vieții.
17/01/2019 14:51:41
 Familia – un examen important al vieții
În sensul acesta, profetul lui Dumnezeu ne avertizează:
„În timp ce priveam asupra situației periculoase a tineri-
lor noștri și mi se arăta cât de indiferenți sunt părinții față
de bunăstarea lor, inima mea a fost deprimată și slăbită;
îngerii au fost mâhniți și au plâns îndurerați... L-am vă-
zut pe Satana implantându-și steagul în familiile celor care
mărturisesc a fi cei aleși de Dumnezeu, dar cei care umblă
în lumină trebuie să fie în stare să vadă deosebirea dintre
steagul negru al vrăjmașului și drapelul pătat de sânge al lui
Hristos” (Mărturii, vol. 4, p. 200).
Descoperim că în familie dăm testul autenticității
creștinismului nostru și că aici este terenul decisiv în ma-
rea luptă dintre Domnul Hristos și Satana. Aici se flutură
steagul lui Hristos sau al celui rău.
Lumea din vremea lui Noe a pierdut examenul vieții,
sfârșind în apele potopului. Domnul Hristos sublinia: „Și
ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pier-
de sufletul?”  (Matei 16:26). O cauză importantă a ratării
acestui examen al examenelor a fost felul în care au privit
și transpus în practică relația cu Dumnezeu în ceea ce nu-
mim viața de familie.
„A fost efortul calculat al lui Satana acela de a perverti
instituția căsătoriei, de a slăbi obligațiile ei și de a micșora
sfințenia ei; căci pe nicio altă cale n-ar fi putut să strice pâ-
nă într-atât chipul lui Dumnezeu în om și să deschidă ușa
mizeriei și viciului” (Patriarhi și profeți, p. 338).
Diavolul a denaturat în mintea și practica oamenilor
din acea generație două elemente esențiale: obligațiile și
sfințenia familiei.
a. Obligații, datorii sunt cuvinte evitate, ocolite, socotite
învechite, dar niciodată depășite. Vorbim de dragoste
și ne gândim de obicei la emoțiile trecătoare. Vorbim
de familii puternice și punem în centru fericirea egois-
tă, uitând intenționat de loialitate, datorii, obligații ne-
specifice pentru firea umană ce are nevoie de Hristos.
Am uitat înadins de Pavel care, inspirat de Duhul Sfânt,
scria: „Mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpâ-
nire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu
însumi să fiu lepădat” (1 Corinteni 9:27)?
Căutăm emoții pentru fapte de dragoste și, pentru că
nu le avem, nu le mai facem, uitând de legământ, loiali-
tate și credincioșie, care te conduc la fapte de dragoste,
iar acestea, la rândul lor, aduc emoțiile plăcute, nobile.
b. Sfințenia familiei este un al doilea element neglijat,
scos subtil, la sugestia Diavolului, din ecuația familiei,
cu rezultate catastrofale atunci și acum. Sfințenia fami-
liei presupune:
- ca familia să fie abordată după principiile cerului;
- ca familia să aibă prioritate în faţa intereselor perso-
nale egoiste, cum ar fi carierismul, și a altor lucruri
poate bune, dar care, puse înaintea familiei, fac doar
rău. În și prin familie înțelegem și dezvoltăm capaci-
tatea de a avea relații neegoiste, de calitate, care con-
struiesc un caracter potrivit pentru Împărăția Lui;
- ca familia să fie în centrul misiunii și slujirii mele,
pentru a fi capabil să slujesc autentic și altora, îm-
preună și prin familia mea.
„Fiind instituită de Dumnezeu, căsătoria  este o insti­
tuție sfântă și nu trebuie privită într-un spirit egoist... Ce-
rul privește cu plăcere asupra
acelei căsătorii încheiate pe baza
dorinței sincere de a se conforma
sfaturilor date în Scriptură” (Fa- VOM SLUJI
milia împlinită, p. 165).  DOMNULUI
ROMICĂ
Familia în Hristos
Domnul Isus Hristos spunea
SÎRBU
și spune și pentru zilele acestea: DESCOPERIM CĂ ÎN
„Cum s-a întâmplat în zilele lui FAMILIE DĂM TES-
Noe, aidoma se va întâmpla și la TUL AUTENTICITĂȚII
venirea Fiului omului... se însu- CREȘTINISMULUI
rau și se măritau, până în ziua NOSTRU ȘI CĂ AICI
când a intrat Noe în corabie  și ESTE TERENUL DECI-
n-au știut nimic, până când a SIV ÎN MAREA LUPTĂ
venit potopul și i-a luat pe toţi” DINTRE DOMNUL
(Matei 24:37-39). HRISTOS ȘI SATANA.
Dumnezeu ne-a descoperit
că la sfârșitul timpului va fi ca la
potop. Iar în centrul zilelor lui Noe, ca factor declanșator al
răutății aducătoare de judecată divină, s-a aflat pervertirea
instituției familiei. Antediluvienii au pierdut examenul din
familie și au picat la toate testele din societate.
„Căsătoria era legitimă pe vremea lui Noe, așa cum ea
este legitimă și astăzi, atâta timp cât ceea ce este legitim este
tratat în mod corespunzător și nu este dus la excese păcă-
toase.” (Căminul adventist, p. 121). 
Prin închinare și devoțiune împreună, acționând prin-
cipial, adică în acord cu voia Lui exprimată în Biblie, cău-
tând mai întâi lucrurile privitoare la Împărăția cerurilor,
urmărind binele celor de lângă noi, familia mea este în
siguranță, este cu și în Hristos.
Ce vezi când privești la casa ta, în casa ta? O casă gata
pentru Acasă sau o casă dezbinată împotriva ei? Iosua spu-
nea: „Cât despre mine, Eu și casa mea vom sluji Domnului”
(Iosua 24:15).
Începe o nouă zi – foaia ta de examen pentru veșnicie
– și scrie frumos în și prin familia ta! „Îndemnați-vă unii
pe alții în fiecare zi, câtă vreme se zice: «Astăzi», pentru
ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înșelăciunea
păcatului” (Evrei 3:13). n
Romică Sîrbu este director al Departamentului Educație și Viața de Familie,
Uniunea de Conferințe.

Examenul din familie « Curierul Adventist 5

CA_februarie_2019.indd 5 17/01/2019 14:51:41

 familie » » » » »
PĂZEŞTE-ȚI CĂSNICIA!
Î
n trecut, un bărbat înstărit construia un castel pentru
a-și proteja bunurile și pe cei apropiați. Astăzi construim
garduri înalte pentru a-i ține pe hoți la distanță și pen-
tru a păstra în interiorul acestuia lucrurile noastre de va-
loare. Totuși, cei mai mulți dintre noi petrecem prea puțin
timp gândindu-ne cum să ne protejăm cea mai importantă
relație.
Căsnicia costă timp și bani și poate avea efecte veșnice.
Dacă eșuează, costurile cresc. Atunci când o căsnicie se
destramă, nu doar cuplul suferă, ci și copiii, familiile, prie-
tenii și chiar biserica.
Așadar, există vreun îndrumar biblic pentru a ne pro-
teja căsnicia?
Căsătoria este folosită ca metaforă pentru a ilustra
relația dintre omenire (biserică) și Dumnezeu. Isus spune
că cea dintâi și cea mai mare poruncă este „să iubeşti pe
Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul
tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta” (Marcu 12:30).
Această poruncă ne protejează relația cu Dumnezeu și ne
oferă un model pentru dragostea care implică sacrificiu de
RELAȚIILE PUTERNICE TREBUIE CONSTRUITE,
NU SE ÎNTÂMPLĂ PUR ŞI SIMPLU.
6 Curierul Adventist » februarie 2019
CA_februarie_2019.indd 6
sine – o atitudine de respect, onoare și admirație reciprocă
– și care protejează căsniciile și le ajută să înflorească și să
prospere.
PĂZEŞTE-ȚI INIMA
Inima este centrul emoției umane (nu doar o pompă cu
patru camere care împinge sângele în organismul nostru).
A ne păzi inima înseamnă a ne (in)forma emoțiile.
Am auzit mulți oameni care spun că își iubesc par-
tenerul, dar nu mai sunt îndrăgostiți. De fapt, ei permit
emoțiilor să le umbrească judecata. Aventurile extracon-
jugale nu încep cu sex – ele încep cu atașament emoțional
față de altcineva în afară de partenerul de viață.
Emoțiile însă pot fi controlate. Semnul maturității și al
creșterii este acela de a pune o protecție inimii. Nu ar tre-
bui să împărtășim gândurile și sentimentele noastre cele
mai intime cu cineva cu care nu avem o legătură de căsă-
torie, în special atunci când vine vorba de o situație în care
ne aflăm singuri în prezența unei alte persoane. Ar trebui
să împărtășim emoțiile, experiențele și gândurile noastre
cele mai profunde cu partenerul de viață. Luați-vă astăzi
angajamentul să fiți deschiși în totalitate doar față de par-
tenerul dumneavoastră.
17/01/2019 14:51:42

PĂZEŞTE-ȚI MINTEA
Mintea este centrul gândirii. Isus ne-a arătat faptul că
gândurile și intențiile sunt de o importanță majoră atunci
când a spus că mânia este crimă, iar pofta este adulter.
Păcatul se naște în minte, iar mintea este de multe ori
influențată de vedere.
Pe ce anume ne concentrăm atenția? Am auzit recent
o statistică, conform căreia băieții cu vârsta de 11 ani au
fost expuși pornografiei în procent de 100%. Pornografia
se găsește pretutindeni și poate afecta foarte serios relațiile.
Partenerul dependent de pornografie îl consideră adesea
pe celălalt partener fad și incapabil să îi satisfacă nevoile. Ei
întrețin fantezii mai presus de bucuria realității.
Eu am reușit să mă țin departe de pornografia online,
însă ochii mei încă mă pot înșela. Uneori, cel mai greu este
să merg vara prin centrele comerciale, sau pe plajă. Trebuie
să mă disciplinez pentru a-mi păzi ochii.
Însă mai mult decât a încerca să alungăm sau să dis-
trugem gândurile rele, trebuie să ne concentrăm atenția
asupra partenerului nostru. Cât de des încercăm să reme-
morăm amintirile plăcute? Ne amintim de lucrurile bune
pe care le-am făcut sau de binecuvântările pe care le-am
primit? Este ușor să alunecăm într-o gândire negativistă.
Trebuie să ne instruim mintea să dezvolte admirație și pre-
ocupare pentru partener. Trebuie să gândim pozitiv, iar
relația și interacțiunea noastră cu persoana iubită se vor
îmbunătăți. Trebuie să ne antrenăm gândurile și ochii să se
concentreze asupra partenerului de viață.
PĂZEŞTE-ȚI SUFLETUL
Una dintre cele mai eficiente metode de a ne păzi căsnicia
este aceea de a cultiva unitate spirituală, ceea ce înseamnă a
avea aceleași convingeri și practici ca și partenerul de viață.
Înțeleptul a spus: „Şi dacă se scoală cineva asupra unuia,
doi pot să-i stea împotrivă; şi funia împletită în trei nu se
rupe uşor” (Eclesiastul 4:12). Cu alte cuvinte, a fi împreu-
nă, a păstra unitatea cuplului ne oferă putere. Atunci când
Dumnezeu este a treia componentă în împletitura relației
noastre, El este inclus în succesul nostru. Relația noastră Îi
aduce onoare atunci când El este temelia și se află la baza
ei. Cum? Soții pot avea opinii și culturi diferite, provenind
din familii diferite. De fapt, după un anumit timp de la că-
sătorie vor observa că aproape totul este diferit. Însă dacă
ambii parteneri Îl urmează pe Dumnezeu, ei se îndreaptă
în aceeași direcție. Devotamentul față de Dumnezeu în-
seamnă devotament față de partenerul de viață.
Pavel scria că, în Hristos, „nu mai este nici iudeu, nici grec;
nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbă-
tească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos
CA_februarie_2019.indd 7
Jarrod Stackelroth este editor la
South Pacific Adventist Record
și locuiește în Wahroonga, New
South Wales, Australia.
Isus” (Galateni 3:28). Identitatea, visurile și țintele noastre vor
fi mari provocări dacă nu vor fi ancorate în Hristos. Așadar, ne
păzim sufletele atunci când alegem să ne ascundem în Dum-
nezeu și să îl lăsăm pe El să ne apere căsnicia.
Luați-vă timp să vă rugați împreună, petreceți timp ci-
tind Scriptura împreună. Inițiați conversații spirituale pentru
a înțelege ce simțiți fiecare referitor la evenimentele care se
petrec în lumea din jur, în familia și în viața dumneavoastră.
Consultați-l pe Dumnezeu atunci când aveți de luat
decizii majore în familie. Căutați sfat și înțelepciune în
Cuvântul Său, în rugăciune, în mentori sau pastori sau pri-
eteni care merg și ei, la rândul lor, alături de Dumnezeu,
astfel încât să puteți deosebi care sunt alegerile cele mai
potrivite pentru căsnicia dumneavoastră și pentru onoarea
numelui Său.
PĂZEŞTE-ȚI PUTEREA
Puterea se găsește în mâinile și în brațele tale. Puterea
unei persoane este adesea descoperită în acțiunile sale,
aceasta însemnând inclusiv locurile în care se află persoa-
na respectivă. Păstrați întotdeauna o distanță fizică decentă
față de persoanele de sex opus. Dacă este posibil, încercați
să nu fiți niciodată singuri sau izolați cu nimeni altcineva în
afară de partenerul de viață. În acțiunile pe care le inițiați,
evitați orice urmă de flirt. Potrivit contextului cultural, o
strângere de mână sau o îmbrățișare sunt lucruri acceptate
atâta timp cât ele sunt respectuoase. Păziți-vă căsnicia prin
stabilirea unui set de reguli referitoare la aspectele ce țin de
spațiul și de apropierea fizică.
În schimb, folosiți-vă puterea pentru a vă întări parte-
nerul. Faceți o prioritate din a vă petrece timpul împreună.
Oferiți-i un masaj sau ajutați-l la treburile casnice, gătiți
pentru partenerul dumneavoastră și confecționați cadouri
pentru el/ea. Folosiți-vă puterea pentru a vă sluji partene-
rul și veți putea observa cum dragostea va crește și se va
aprofunda.
Un set de reguli referitoare la limitele fizice – ce anu-
me este acceptabil și ce nu – este o idee chiar foarte bună.
Vorbiți unul cu altul. Aflați care sunt lucrurile care-i pro-
voacă disconfort partenerului. Poate sunt anumite lucruri
pe care trebuie să încetați să le mai faceți.
Dumnezeu ne oferă îndrumări pentru a ne păzi relația
cu El. Relația de căsătorie reflectă relația cu El. Dacă
ne punem anumite limite în ceea ce privește aspectele
emoționale, mentale, spirituale și fizice din viața noastră,
ne păzim relația atât pentru binele nostru, cât și pentru
al copiilor noștri și pentru binele tuturor celor care vin în
contact cu noi. n
Păzeşte-ți căsnicia « Curierul Adventist 7
17/01/2019 14:51:42
 familie » » » » »

LECȚII
DE LA MARELE
„Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii,
faceți-le şi voi la fel; căci în aceasta sunt
cuprinse Legea şi Prorocii.” (Matei 7:12)

ÎNVĂȚĂTOR

Î
n zilele acestea în care trăim, prime-
le pagini ale ziarelor sunt pline de știri
care parcă nu se mai termină, legate de
hărțuiri sexuale, abuzuri sau femei umilite.
Acesta nu este un fenomen nou. Dacă
Isus ar fi trăit astăzi în mijlocul nostru,
foarte probabil ar sta într-un loc public și
ar citi cu voce tare același pasaj din Scrip-
tură: „Duhul Domnului este peste Mine,
pentru că M-a uns să vestesc săracilor
Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe
cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc
robilor de război slobozirea şi orbilor,
căpătarea vederii, să dau drumul celor
apăsaţi” (Luca 4:18).

TEMELIA PUSĂ ÎNCĂ DE LA CREAȚIUNE

O manifestare fundamentală a respec-
tului lui Dumnezeu față de omenire poa-
te fi observată chiar de la început, când
El a hotărât să creeze omul după chipul
Său. Femeia, asemenea bărbatului, poartă
același chip al lui Dumnezeu, chiar dacă
păcatul a deformat acest chip în omenire.
Chiar dacă Adam a fost primul creat,
el a considerat-o pe Eva ca fiind egalul
său în momentul în care a văzut-o prima
dată (Geneza 2:23). Faptul că Dumnezeu
a luat o coastă de-a lui Adam pentru a o
crea pe Eva a generat dragoste și respect
între bărbat și femeie.
Pavel a făcut referire la același lucru
atunci când a afirmat: „Cine îşi iubeşte
nevasta se iubeşte pe sine însuşi” (Efeseni
5:28). Dumnezeu îi iubește și îi respectă
atât pe bărbați, cât și pe femei. El dorește ca
toți oamenii să facă același lucru, inclusiv
femeile să se respecte pe ele însele. Chiar și
după apariția păcatului, bărbații și femeile
au devenit vase ale harului lui Dumnezeu.

8 Curierul Adventist » februarie 2019

CA_februarie_2019.indd 8 17/01/2019 14:51:42


Respectul și preocuparea lui Isus pentru femei au
fost foarte evidente în viața și slujirea Sa; ba chiar au fost
revoluționare. Greco-romanii și cultura iudaică, majoritară
la acea vreme, considerau femeia inferioară bărbatului.
Dar Isus a dat dovadă de o atitudine și de o abordare to-
tal diferită față de concepția tradițională a timpului. Multe
situații din Biblie dovedesc acest lucru, însă ne vom referi
acum doar la câteva dintre ele.
RESPECT ŞI DRAGOSTE NECONDIȚIONATĂ
Se spune că, dacă vrei să afli cum se va purta un tânăr
cu viitoarea soție, să privești la felul în care relaționează cu
mama și cu sora lui. Biblia nu ne spune multe despre relația
lui Isus cu mama lui. Însă trei situații care sunt relatate sunt
suficiente pentru a ne arăta crâmpeie dintr-o relație cordi-
ală și plină de respect.
Când Isus a fost pierdut de părinții Săi la Templu,
aceștia L-au găsit antrenat în discuții cu învățătorii de
acolo. Când mama Lui L-a întrebat de ce i-a tratat în felul
acesta, răspunsul Său a fost: „Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu
în casa Tatălui Meu?” (Luca 2:49). Acesta nu a fost un răs-
puns răutăcios sau nerespectuos. El avea rolul de a-i educa
pe părinți. Maria nu a fost ofensată de răspunsul Său, ci din
contră, „păstra toate cuvintele acestea în inima ei” (versetul
51). După acest scurt, dar nu lipsit de respect schimb de
replici, Luca spune că Isus a mers la Nazaret „împreună cu
ei… și le era supus” (versetul 51).
La nunta din Cana, Maria, mama lui Isus, a venit să Îi
spună Fiului ei că nu mai era vin pentru invitați. Deși nu Îi
sosise încă vremea, Isus face o minune pentru a asigura vi-
nul necesar. Faptul că Maria a adus înaintea Fiului ei, acum
adult, această cerere, arată că între ei exista o relație de încre-
dere și respect. Atitudinea lui Isus față de această femeie la
nuntă se dovedește a fi, din nou, una pe placul cerului.
Când Isus era atârnat pe cruce, El S-a uitat la mama Sa
și a zis: „Femeie, iată fiul tău.” Apoi S-a uitat la Ioan, uceni-
cul iubit, și a zis: „Iată mama ta” (Ioan 19:25-27). Lui Isus
Îi păsa foarte mult de mama Lui. Chiar și pe moarte fiind,
El S-a asigurat că cineva va avea grijă de mama Lui. Voia
lui Dumnezeu este ca toți copiii să îi onoreze pe părinți așa
cum a făcut Isus. Pentru Isus, Maria era mai mult decât
o mamă, ea era fiica lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu o
iubea, iar Isus o respecta.
DEPĂŞIREA BARIERELOR CULTURALE
Întâlnirea lui Isus cu femeia samariteană la fântână este
o altă dovadă a depășirii barierelor culturale. Isus a dat la
CA_februarie_2019.indd 9
Geoffrey G. Mbwana, originar
din Tanzania, slujește ca vice-
președinte al Conferinței Ge-
nerale a Bisericii Adventiste de
Ziua a Șaptea, în Silver Spring,
Maryland, Statele Unite.
o parte barierele prejudecății atunci când a stat la fântână
ziua în amiaza mare și i S-a adresat respectuos femeii, ce-
rându-i acesteia apă de băut. Femeia a fost șocată: „Cum!?
Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?”
(Ioan 4:9). Isus nu S-a uitat la această femeie prin ochelarii
tradiției sau ai culturii vremii; El S-a uitat la ea așa cum știa
că ar fi privit-o Dumnezeu, Creatorul Universului. După
ce a identificat demonii din viața femeii, El i-a oferit cel
mai de preț dar – apa vieții. „Dacă ai fi cunoscut tu darul
lui Dumnezeu şi cine este Cel ce-ţi zice: «Dă-Mi să beau!»,
tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie” (verse-
tul 10); Isus nu a tratat-o cu dispreţ; El a vrut să o ridice și
să îi redea demnitatea.
Când Maria I-a spălat picioarele lui Isus cu mir de preț,
Iuda a venit cu ideea conform căreia banii cheltuiți pe acel
mir ar fi trebuit să fie direcționați către săraci. Isus a venit
însă, imediat, în apărarea Mariei: „Dar Isus a zis: «Las-o în
pace, căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele!” (Ioan
12:7). Atunci când un grup de femei și-au adus copiii la
Isus pentru a-i binecuvânta, un lucru care era împotriva
culturii, ucenicii au încercat să le împiedice. Isus a obser-
vat, S-a oprit din predicat și a poruncit: „Lăsați copilașii să
vină la Mine și nu-i opriți.”
Lui Isus i-a păsat foarte mult de mama Lui. La moarte,
El S-a asigurat că mama Lui rămâne în siguranță (Matei
19:14). Isus a demonstrat că atât femeile, cât și copiii sunt
valoroși în orice cultură și în orice timp.
DRAGOSTEA DESĂVÂRŞITĂ
Lui Isus i-a fost adusă o femeie prinsă în adulter de către
învățătorii legii și de către farisei. Bineînțeles, ei au „uitat”
să aducă și bărbatul care era implicat în actul adulterului.
Isus i-a invitat pe acuzatorii femeii să arunce cu pietre dacă
sunt fără păcat, însă niciunul nu a aruncat – au plecat toți.
Întorcându-se către femeie, Isus a zis: „Femeie, unde sunt
pârâșii tăi? Nimeni nu te-a osândit?” și a adăugat: „Du-te și
să nu mai păcătuiești” (Ioan 8:10,11) Fără a tolera adulte-
rul, Isus a mustrat tratamentul nedrept pe care pârâșii vo-
iau să i-l aplice femeii. Isus a apreciat și a apărat femeile de
practicile depreciative ale culturii și ale timpului.
Pe cruce, Isus a demonstrat dragostea Sa desăvârșită și
respectul atât față de bărbați, cât și față de femei. El Şi-a
dat viața pentru toți. Practicile culturale care subestimează,
denigrează, înjosesc sau abuzează femeia sunt împotriva
spiritului promovat de Hristos.
Etalonul lui Isus sunt dragostea și respectul oferite tu-
turor celor care sunt însetați de adevăratul har uimitor al
lui Dumnezeu. n
Lecții de la Marele Învățător « Curierul Adventist 9
17/01/2019 14:51:42
 educație » » » » »
A
tunci când Steve Jobs, cofondatorul companiei Apple,
a fost întrebat ce părere au copiii lui despre iPhone, el
a răspuns:
– Copiii nu îl folosesc. În casa noastră, noi nu le dăm
voie să îl folosească.
Înainte de a vă gândi că acesta este un răspuns foarte
neobișnuit pentru un titan al tehnologiei, aflați că aproa-
pe de San Francisco, în California, Statele Unite, există o
școală în care tehnologia nu se folosește mai deloc. Școala
din Peninsulă, Waldorf School, nu permite folosirea iPho-
ne-ului, a iPade-urilor sau a computerelor.
Școala spune că 75% dintre copiii care învață acolo au
părinți care lucrează ca directori în domeniul tehnologiei.
Așadar, care este secretul, având în vedere că cei mai
prosperi inovatori ai lumii nu vor să-și expună copiii în
fața micilor ecrane?
Știm faptul că profetul Samuel a mers la casa lui Isai
pentru a-l unge pe unul dintre fiii săi ca rege al Israelului.
Când a ajuns, s-a uitat la cei șapte tineri și toți păreau a fi
gata să preia funcția de rege. Însă cel pe care-l alesese Dum-
nezeu nu era cel la care s-ar fi gândit Samuel. „Domnul nu
Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbește
ochii, dar Domnul Se uită la inimă” (1 Samuel 16:7).
Așadar, care era lucrul care-l făcea pe David să fie mai
pregătit decât frații săi să preia funcția de împărat? Detali-
ile pe care le avem despre el ne spun că el petrecea o mare
parte din timp păzind animalele și folosindu-și creativita-
tea pentru a scrie și pentru a cânta.
Când scrie despre Adam și Eva în Eden, Ellen White
spune că acestora li s-a dat „ocupația cea mai favorabilă
dezvoltării—aceea de a îngriji plante și animale.”1 A avea
ARTICOL
INTERZIS
COPIILOR
10 Curierul Adventist » februarie 2019
CA_februarie_2019.indd 10
Jared Thurmon
este partener
Adventist Review
Ministries.
grijă de plante și de animale și a petrece mult timp afară
din casă sună revoluționar pentru o lume a tehnologiei.
Așadar, care este problema ecranelor?
„Am lucrat cu sute de dependenți de heroină și de me-
tamfetamină și ceea ce pot spune este că e mai ușor de tra-
tat un dependent de heroină decât un dependent de ecran”,
spune Nicholas Kardaras, expert în problema dependenței.
El detaliază faptul că folosirea regulată a tehnologiei și pe-
trecerea timpului în fața ecranului dăunează procesului de
dezvoltare a creierului copilului în aceeași măsură în care
dăunează și dependența de droguri.2
Dacă ești părinte sau urmează să fii părinte, ultima fra-
ză ar trebui să-ți atragă atenția. Oare este posibil ca tim-
pul petrecut în fața ecranului să pipernicească potențialul
vieții unui copil? Se pare că răspunsul este da.
Kardaras continuă: „Cercetările arată că folosirea de
droguri și folosirea în exces a ecranului afectează cortexul
frontal și reduce materia cenușie în respectiva regiune a
creierului. Așadar, jocurile care excită simțurile creează
un efect negativ dublu. Ele nu doar creează dependență, ci
dependența este perpetuată prin impactul negativ pe care-l
are asupra regiunii creierului care este responsabilă de con-
trolarea impulsurilor și luarea deciziilor.”3
Adeseori, în Scriptură se face referire la frunte. Dum-
nezeu pune sigiliul pe frunte, sau Lucifer pune sigiliul său
pe frunte. Conceptul care stă la baza acestui lucru face re-
ferire la cortexul frontal (lobul frontal). Acesta este centrul
judecății, al moralității și al caracterului, precum și centrul
creativității și gândirii critice. „Oamenii lui Dumnezeu pri-
mesc sigiliul pe frunte”, a scris Ellen White. „Nu este vorba
despre un semn sau un sigiliu care poate fi văzut, ci este
vorba despre o temelie pusă pe ade-
văr, atât intelectual, cât și spiritual,
o temelie care nu poate fi zdrunci-
nată.”4
Având în vedere că noi sperăm
să predăm generației viitoare ștafeta
speranței, haideți să fim cât se poate
de creativi, chiar dacă aceasta în-
seamnă că trebuie să ne întoarcem
înapoi în trecut. n
Ellen G. White, Educație, p. 43.
1
2
www.vice.com/en_us/article/how-screen-
addiction-is-ruining-the-brains-of-children.
3
Ibidem
4
Ellen G. White, Maranatha, p. 200.
Pentru a citi o dezbatere mai pe larg a subiectului,
vizitați AdventistReview.org.
17/01/2019 14:51:43
 familie »»»»»
DRAGOSTEA, ÎNTR-O LEGĂTURĂ FAMILIALĂ
ÎNDELUNGATĂ
C
are este secretul unei iubiri îndelungate? Dar oare
există cu adevărat așa ceva? Sau este lege faptul că
dragostea trebuie să dispară cu timpul, iar dacă dis-
pare, atunci să te doară, tocmai pentru ca tu să simți cât
de mult valorează atâta timp cât se menține și trăiește?
Dacă consultăm autorii specialiști în terapia cupluri-
lor, care scriu pe baza experimentelor realizate în cabine-
tul lor, atunci pare că nu există nicio șansă ca dragostea
să se mențină pe durata vieții. Aceasta deoarece ei întâl-
nesc mereu doar acele cupluri care au eșuat, dar cel puțin
s-au dumirit și s-au lecuit.
Dar dacă dorim să dobândim niște răspunsuri cu ade-
vărat valide, atunci trebuie să-i consultăm și pe acei cer-
cetători care nu descriu doar impresiile dobândite de pe
urma întâlnirii cuplurilor împotmolite, ci au cunoscut
și cupluri sănătoase, pline de vigoare. Aceasta înseamnă
că ei pregătesc programe de cercetare de lungă durată, în
cadrul cărora pot compara cuplurile fericite cu cele cori-
gente, astfel încât pot constata, pe de o parte, ce fac unii
pentru înnoirea permanentă a relațiilor și, pe de altă parte,
ce neglijează ceilalți şi astfel relația lor merge în derivă.
Mai întâi trebuie să stabilim că, de la sine, în timp,
relația descrește calitativ. Această observație este valabi-
lă pentru orice fel de relație. Cercetările de lungă durată
efectuate pe cuplurile din Ungaria au pus în evidență fap-
tul că la toate cele zece grupe supuse evaluării, calitatea
relațiilor arăta atât o tendință descendentă (deprecierea
se poate constata chiar și după o jumătate de an, dar să
ne gândim ce se va întâmpla după cinci, zece, cincispre-
zece ani!). Fericirea care rezultă de pe urma relațiilor nu
este nici la întâmplare, nu se datorează nici norocului,
nici nu este rezultatul unei reușite de excepție a cuplu-
lui. Cei care chiar și după decenii conviețuiesc fericiți fac
o serie de lucruri în vederea consolidării relațiilor lor.
Aceste perechi au constatat că nu sunt doar victime ne-
putincioase ale dinamicii tainice a relațiilor, ci că le stă în
putere să influențeze pozitiv soarta relațiilor lor. (Dacă
citiți doar până aici articolul, atunci în fraza de mai sus
ați și găsit cheia mesajului).
Pentru o cât mai bună înțelegere, să urmărim mai de
aproape trei cupluri familiale:
Maria și Dionisie sunt căsătoriți de opt ani și au doi
copii mici. Fiecare își îndeplinește datoriile zilnice. Dio-
Dragostea, într-o legătură familială îndelungată
CA_februarie_2019.indd 11
Traducere – Emilian Niculescu
nisie lucrează din greu. Maria este angrenată în îngrijirea
copiilor. Ei sunt de părere că această perioadă a vieții nu
le este destinată lor, ci slujirii nevoilor copiilor, educă-
rii lor și îndeplinirii nevoilor lor. Când se sfârșește ziua,
ambii cad epuizați la pat. Nu mai au nici puterea, nici
timpul pentru a se întreba unul pe altul ce mai fac, sau
eventual ce își dorește celălalt, sau
de ce anume ar avea nevoie. Între
timp, Dionisie își imaginează ce ar
fi dacă ar invita-o odată pe colega
PARTENERIAT
lui de serviciu (care este atât de PE VIAȚĂ
atentă cu el și se interesează mereu MIHALEC
cum îi merge) să cineze împreună
după orele de lucru... Pe ei i-am pu- GÁBOR
tea numi un cuplu caracterizat de o „CĂCI DRAGOSTEA
relație superficială. ESTE TARE CA MOAR-
Elisabeta și Francisc sunt căsă­ TEA... JARUL EI ESTE
toriți de 13 ani. Au o fiică de nouă JAR DE FOC, O FLA-
ani, care s-a lăsat așteptată mulți CĂRĂ A DOMNULUI.
ani și au pătimit mult pentru a o APELE CELE MARI
avea, iar acum au tot ceea ce și-au NU POT SĂ STINGĂ
plănuit. Ambii se bucură de succes DRAGOSTEA, ŞI RÂU-
și de apreciere la locul de muncă. RILE N-AR PUTEA S-O
Au o locuință cu grădină în oraș. ÎNECE.” (CÂNTAREA
Ambii au automobile corespunză- CÂNTĂRILOR 8:6,7)
toare statutului lor. Fac excursii o
dată sau de două ori pe an în regiuni turistice atractive.
Participă cu regularitate la consfătuirile cu părinții orga-
nizate de școală. Își plătesc taxele cu regularitate. Apa-
rent, totul funcționează bine, totuși relația lor pare lipsită
de viață. Totul se întâmplă atât de mecanic și apatic. Lip-
sesc spontaneitatea și vitalitatea. Totul se înscrie într-un
tipar rigid, e doar rutină.
Eva și Petru au o căsnicie de 16 ani. Și ei au avut de
înfruntat valuri, dar acestea, în loc să-i înstrăineze unul
de altul, le-au întărit și mai mult relația. Pe lângă faptul
că sunt părinți, au grijă unul de altul și își iau timp unul
pentru altul. Se cunosc bine reciproc și se simt cu totul
acasă în lumea celuilalt. Dacă apar conflicte, încearcă să
le soluționeze în așa fel încât acestea să nu-i îndepărteze
unul de celălalt, ci, dimpotrivă, să-i apropie și mai mult.
Fidelitatea lor reciprocă nu este ceva ocazional sau în-
tâmplător, ci este rezultatul unei străduințe conștiente
« Curierul Adventist 11
17/01/2019 14:51:43
 familie »»»»»
DEOSEBIREA DINTRE CUPLURILE CARACTERIZATE DE O
RELAȚIE PROFUNDĂ ȘI CELE CU O RELAȚIE SUPERFICIA-
LĂ, SAU DOAR FUNCȚIONALĂ, CONSTĂ ÎN FAPTUL CĂ CEI
DINTÂI SUNT CU ADEVĂRAT PRIETENI UNUL CU ALTUL.
care respectă și apără hotarele. Nu-și permit să se implice
în situații compromițătoare (cum ar fi călătorii cu persoa-
ne de sex opus, sau conversații de natură intimă cu colegii
de serviciu), în circumstanțe care au un potențial de com-
portament care ar putea fi calificat ca fiind infidelitate. Fac
de regulă excursii împreună pentru a-și cultiva relația, iar
în zilele obișnuite caută modalități, fie și gesturi mărun-
te, pentru a-și exprima interesul și dragostea reciprocă.
Relația lor se poate defini ca fiind profundă.
Care este diferența dintre relația superficială, cea
funcțională și cea profundă?
Relația superficială și cea funcțională încearcă să se
hrănească pe tot parcursul vieții din rezervele acumulate
la începutul relației lor. În perioada plină de trăiri senti-
mentale intense au încărcat reciproc până la refuz contu-
rile bancare ale iubirii. Între ei doi, atmosfera era plină de
vibrație, „chimia” sentimentală funcționa, erau plini de pa-
siune și spontaneitate. Din aceste trăiri s-a născut decizia
lor de a-și lega destinele cu așteptarea, deloc realistă, că de
acum înainte toate vor merge la fel. Până la acest moment,
relația lor se alimenta din felul lor de a fi și nu din ceea ce au
investit în ea. Această stare a lucrurilor evident se sfârșește
odată. Conform cercetărilor autorului cărții de renume
mondial Cele cinci limbaje ale iubirii, Gary Chapman, acest
„timp al dezmeticirii” apare în medie după doi ani de zile.
Atunci cuplul ajunge la o răscruce. Dacă o iau la dreapta,
atunci ei se angajează să procedeze în așa fel ca relația lor să
funcționeze. Curând se vor arăta roadele acestui nou mod
de relaționare, iar ei se vor simți mai bine. Simțămintele
de prețuire reciprocă se intensifică din nou, iar ei se simt
fericiți în această relație. Între timp, ei au dobândit o ase-
menea abilitate în privința comunicării și a tratării conflic-
telor, încât ea stimulează dezvoltarea continuă a relației lor.
Dar în situația în care o iau la stânga, atunci ei ajung
la acea concluzie eronată că, probabil, au greșit în privința
alegerii partenerului. Aceasta se întâmplă pentru că în
12 Curierul Adventist » februarie 2019
CA_februarie_2019.indd 12
relația lor nu a existat o rezervă de putere suficientă pen-
tru a întreține de-a lungul anilor acel simțământ al fericirii
exuberante. Ei cred că, dacă partenerul este cel potrivit,
iar dragostea este veritabilă, atunci totul va funcționa de
la sine, iar simțământul fericirii va fi durabil. (Gândiți-vă
la ceea ce am constatat la începutul articolului cu privire
la ceea ce are loc de la sine în orice relație). În cazul acesta
relația reîncepe cu un alt partener, iar apoi iarăși cu altul...
Perechile a căror relație este profundă asigură funcți­o­
nalitatea relației lor nu doar prin felul lor de a fi, ci și prin
ceea ce investesc în relația lor. Ei posedă mijloace și moda­
lități pentru a influența pozitiv relația lor; cu alte cuvinte, ei
stăpânesc și dispun de dinamica tainică a relației. R. Ster-
berg, care predă la Catedra de psihologie a Universității Ya-
le, compară relația cu un triunghi. Pentru o funcționalitate
echilibrată și de durată, este necesar să se manifeste fie-
care dintre cele trei componente ale iubirii: pasiunea, in-
timitatea și angajamentul. Din timp în timp, raporturile
se pot modifica (mai ales la începutul relației, pasiunea
este mai puternică), dar în cazul unei crize, angajamentul
este cel care menține în viață relația. Dar de fiecare dată,
fiecare dintre cele trei elemente este necesar ca relația să
funcționeze la un anumit nivel.
John Gottman și-a cucerit recunoașterea în lumea știin­ței
pentru că, în urma examinării de durată a 3 500 de cupluri
(aflate fie în relație bună sau rea), a fost capabil să prezică,
având o precizie de 91%, dacă cuplul respectiv va divorța sau
nu în următorii ani. El crede că deosebirea dintre cuplurile
caracterizate de o relație profundă și cele cu o relație super-
ficială sau doar funcțională constă în faptul că cei dintâi sunt
cu adevărat prieteni unul cu altul. Prietenia lor este exprima-
tă și intensificată prin următoarele modalități:
1. Ei dețin o hartă detaliată a iubirii celuilalt, adică sunt
acasă în lumea celuilalt, îi cunosc provocările, bucu-
riile, știu la ce sunt susceptibili, care sunt dorințele și
visurile pe care le nutresc. Dar toate acestea nu doar
17/01/2019 14:51:43
 din trecut, de la începutul relației lor, ci împrospătate,
actualizate, chiar și cu referire la aici și acum.
2. Exprimarea iubirii și a prețuirii. Aceste cupluri caută în
mod conștient posibilitatea ca între patru ochi sau/și în
fața altora să spună lucruri pozitive despre celălalt.
3. În loc de înstrăinare, ei se apropie mai mult. Ei se stră-
duiesc să-și facă unul altuia cadouri, cu simțăminte ne­
împărțite, cu o considerație înțelegătoare. Prin aceasta,
ei exprimă faptul că partenerul de viață este mai impor-
tant decât toți.
Observatorul atent va constata că toate elementele din
această înșiruire pot fi învățate, iar tehnica poate fi însușită.
LA ODIHNĂ
ŞTEFAN MANOLE
Născut în 1946 într-o familie de
adventiști din Galați, Ștefan Manole a
crescut frumos, fiind îndrăgit de pro-
fesori, colegi și prieteni. După ce a ab-
solvit Şcoala Postliceală Sanitară, s-a
căsătorit cu Loreta Barbu, mutându-se în
București, unde a lucrat ca asistent medi-
cal în chirurgie pulmonară. A văzut zi de
zi suferința și a contribuit la alinarea ei. Dar suferința nu l-a
ocolit nici pe el. Curând se stinge din viață, la nici 30 de ani,
fratele lui, Petrică. Apoi, în 1997, o pierde pe Ingrid, unicul
copil, de 22 de ani, și pe Albert, singurul nepot. Ingrid a fost
comoara lui, pierderea ei marcându-i restul vieții. În 2009 o
pierde și pe Loreta, apoi, pe rând, pe cele trei surori.
Deși sfâșiat de durere, nu a încetat nicio clipă lupta. S-a
încrezut în Dumnezeu continuu. A iubit oamenii, i-a consi-
derat valoroși și a identificat ce era bun în fiecare. Îi plăcea
să creeze o atmosferă plăcută, ca toți să se simtă bine. A
Daniel Şupler
Cel mai tânăr dintre elevii generației
’80 a Seminarului Teologic Adventist s-a
născut în 13 iunie 1957, la Apața, județul
Brașov, primul copil al familiei Ștefan și
Viorica Șupler, buni adventiști de ziua
a șaptea. Titu Cazan a fost pastorul ca-
re l-a botezat în 1976, anul când a fost
admis la Seminarul Teologic Adventist. După patru ani
tumultuoși, într-o clasă îndrumată de Gheorghe Indricău,
Aristide Doroftei, Mihai Ionescu, Dumitru Popa și alți pro-
fesori, a absolvit și a fost angajat la Conferința Muntenia,
districtul Slobozia, unde a lucrat șapte ani.
În 1981 s-a căsătorit cu Edith, fiica cea mare a pastoru-
lui Zolthán Borbáth, iar în 1983 s-a născut Eduard, băiatul
lor drag. Între 1987 și 1990 a fost trezorier al Conferinței
Muntenia. Pentru a-și urma familia, în 1990 au hotărât să
plece în Statele Unite, la Chicago. Acolo au locuit până în
aprilie 1996, când a plecat la Cleveland, în Ohio, în calitate
CA_februarie_2019.indd 13
Poate fi cineva fericit cu același partener de viață? Indubi-
tabil răspunsul este DA. Dar aceasta nu cade la voia întâm-
plării în poala cuplului și nici nu este rezultatul exclusiv al
unei alegeri reușite a perechii, ci este rezultatul unei munci
conștiente, stăruitoare. Iar cel care a învățat lucrul acesta
și-a însușit cea mai importantă știință care poate fi dobân-
dită vreodată: el a dobândit capacitatea de a înrâuri în mod
pozitiv soarta relației și va experimenta în cadrul căsniciei
sale faptul că „dragostea nu va pieri niciodată” (1 Corinteni
13:8). n
Dr. Mihalec Gábor este pastor, terapeut de familie, Ungaria.
iubit biserica lui Dumnezeu. L-a slujit pe Dumnezeu pâ-
nă în ultima clipă a vieții. A lăsat urme frumoase, pline de
demnitate în comunitățile din Galați, iar în București, în
Labirint, Speranța și Grant.
În 2010, zdrobit sufletește și afectat fizic, întrezărește o
licărire de speranță și îi propune Elenei Pridie să ia viața
de la capăt împreună. A doua lor șansă a fost, prin harul
Domnului, o mare binecuvântare. S-au implicat în lucrare
și au dus împreună, în multe locuri, solia legată de sănătate.
Ștefan a fost atât de bucuros de noua lui viață încât, fiind
foarte activ, la un moment dat a depășit măsura. În noiem-
brie 2017, o criză cardiacă îl trimite urgent la control medical
specializat. O boală necruțătoare își scosese nemilos colții.
Pe 8 octombrie 2018, s-a stins brusc, căzând ca un brad.
Ștefan Manole a fost un om nobil, un bărbat demn și
un model pentru cei din jurul lui. Dumnezeu să lucreze ca,
atunci când trâmbița învierii va suna, să-i regăsească pe toți
cei iubiți.
A consemnat Elena Pridie, soție.
de vorbitor la radioul adventist. În anul următor s-au mu-
tat din nou, de data aceasta în New Jersey, unde a acordat
asistență comunității adventiste maghiare. Din octombrie
2011 până în noiembrie 2013, a fost angajat de Conferința
Arkansas-Louisiana, în districtul Hot Spring, Arkansas.
Într-un interviu dat publicației Texarkana Gazette,
măr­­turisea: „Pasiunea mea e să-i conduc pe oameni la o
umblare mai strânsă cu Dumnezeu.” Ca Natanael, om fără
vicleșug, cu un umor bun și capabil de un mare atașament,
acum când încă mai suntem în toiul bătăliei, asemenea lui
Ionatan, a căzut.
Daniel Șupler s-a stins pe 25 noiembrie 2018, în Balti-
more, Maryland, în timp ce oficia o cununie. Cu compasi-
une ne gândim acum la Edith, la Eduard, la familiile Șupler
și Borbath, la colegii de an și la atât de mulți alții care l-au
iubit şi ne pregătim să nu pierdem prilejul de a fi din nou
împreună atunci când mormintele se vor deschide și, uluiți,
vom privi fața lui Isus.
A consemnat Beniamin Roșca.
La odihnă « Curierul Adventist 13
17/01/2019 14:51:43
 ştiri » » » » »

MODELAREA VIEȚII
În perioada 22–29 iulie 2018, tineri cu vârste între 15 şi 21 de ani, din
Transilvania de Nord și de Sud, și-au așezat corturile la Dejani, judeţul
Brașov, pentru a petrece împreună o săptămână de neuitat. În ciuda ploii
care nu s-a lăsat așteptată și le-a oferit motive de îngrijorare organizatorilor
taberei, tinerii erau hotărâți să se bucure din plin de timpul pe care îl aveau

Î
n dimineața zilei de 22 iulie 2018, de-
vreme, când roua încă nu se ridicase de
pe pământ, aproximativ 130 de tineri
maghiari din Transilvania de Nord și Sud
plecau voioși spre locul de tabără, pur-
tând în inimă același motto: „Frângem
pâinea împreună”, iar în privire li se pu-
tea citi pofta de a afla lucruri noi și de a
participa la o mulțime de aventuri...
de petrecut împreună în tabăra intitulată „Modelarea vieții”. Printre picături
de ploaie și nori, programul gândit pentru această săptămână le-a oferit ti-
nerilor posibilitatea de a se apropia mai mult de Cuvântul lui Dumnezeu și
de a dobândi noi strategii de îmbunătățire a calității vieții spirituale, sub în-
drumarea capelanului taberei, dr. Kovács Árpád, care, împreună cu un grup
de pastori invitați, a susținut zilnic devoționale și prezentări cu tematică spi-
rituală. Oferta de activități a întregii săptămâni de tabără a urmărit dezvol-
tarea holistică a tinerilor: relația cu Dumnezeu, relația cu sine și relația cu
ceilalți. Pe lângă mult așteptatele competiții în echipe, excursiile și sportul,
rugăciunea și studiul au reprezentat o parte semnificativă a programului zil-
nic. Prima zi fără ploaie le-a oferit celor mai curajoși o adevărată provocare:
un traseu pe vârful Negoiu, situat în masivul Făgăraș. Deși obositor, traseul
i-a ajutat pe participanți să învețe să fie o echipă și să descopere încă o dată
minunea creației lui Dumnezeu, printre creste și stânci, la o altitudine de
2 535 metri. Cum fiecare lucru frumos are şi un final, companionii au plecat
din tabără cu angajamentul că se vor revedea la Festivalul Companionilor,
care va marca începerea unui nou an de lucru pentru grupele de compani-
oni și mentorii acestora.
Așa se face că în Sabatul din 3 noiembrie 2018, Biserica Adventistă de
Ziua a Șaptea din Vaida Cămăraș, județul Cluj, a găzduit evenimentul mult

așteptat de tineri: Festivalul Companionilor Maghiari din Transilvania. Cu

această ocazie, aproximativ 250 de adolescenți și tineri au venit să se închine
împreună și să învețe din nou din Scriptură, așa cum obișnuiau și în tabără.
Programul din Sabat a fost unul divers, în care mulți dintre tineri au slujit.
Invitatul special al evenimentului a fost pastorul Ördög Robert, din Serbia,
care le-a vorbit tinerilor despre adevărul scripturistic, în cadrul seminarului
cu titlul „Adevărul = π(3,14)”. Programul s-a încheiat după apusul soarelui
cu activități sportive și jocuri organizate special pentru companioni.
Tabăra aceasta și Festivalul companionilor sunt doar două dintre
activitățile pe care departamentele Tineret din Conferințele Transilvania
de Nord și Transilvania de Sud le organizează anual împreună, pentru a
răspunde nevoilor tinerilor vorbitori de limbă maghiară. Evenimentele de locul în biserică, slujind și implicându-
acest tip asigură cadrul dezvoltării adolescenților, ei având posibilitatea să se. Îi mulțumim Domnului pentru po-
își lărgească cercul de prieteni, lucru extrem de important pentru această sibilitatea de a avea evenimente dedicate
categorie de vârstă, să opteze pentru anumite activități și sporește gradul companionilor și pentru fiecare membru
de implicare al acestora în diferite programe. Alături de programele de li- al echipei care contribuie la dezvoltarea
curici și exploratori dedicate copiilor, programul de companioni este un acestui program de tineret! n
instrument prin care mulți dintre tinerii pe care i-am cunoscut și-au găsit
Ilyés Márton este director asociat al Departamentului
Tineret, Conferința Transilvania de Nord.

14 Curierul Adventist » februarie 2019

CA_februarie_2019.indd 14 17/01/2019 14:51:48

 biografii »»»»»
JOSEPH BATES (2)
N
oi ar trebui să publicăm din nou
istoria timpurie a călăuzirii popo-
rului de către Dumnezeu la înce-
putul lucrării. Mulţi dintre aceia care au
descoperit adevărul mai târziu nu cunosc
această istorie. Experienţele căpitanului Jo-
seph Bates şi ale altor pionieri ai mişcării ad-
ventiste ar trebui să fie întotdeauna la îndemâna
oricui.” (Sfaturi către editori, 145)
Joseph Bates a fost primul fondator al adventismu-
lui sabatarian. A fost primul teolog și istoric al bisericii,
având, în 1847, o teologie apocaliptică, legând în premi-
eră Sabatul de mijlocirea lui Hristos în Sfânta Sfintelor și
de revenirea Sa. A fost primul reformator al sănătății din
denominațiune.
Repere din viața lui J. Bates:
8 iulie 1792: se naște în Rochester, Massachu-
setts, SUA.
1793: familia lui se mută la New Bedford, capitala
navelor baleniere din lume. Nu l-a atras uciderea bale-
nelor pentru ulei, dar visa să călătorească și să vadă pă-
mântul pe partea cealaltă a globului.
1807: la 15 ani pleacă pe apă spre Londra. Când co-
legii lui momeau un rechin, Joseph cade în apă. Vasul se
îndepărta iute. Dacă nu ar fi prins sfoara aruncată de pe
pupa vasului, cariera pe mare i-ar fi fost foarte scurtă.
1810: e forțat să lucreze ca marinar pentru britani-
cii ce duceau lipsă de mateloți în conflictul militar cu
Franța lui Napoleon.
1812: odată cu intrarea Statelor Unite în război cu
Marea Britanie, Joseph alege statutul de prizonier de răz-
boi.
Aprilie 1815: supraviețuiește masacrului de la peni-
tenciarul Dartmoor, în care 60 de camarazi mor, revol-
tându-se că încă sunt ținuți prizonieri, deși războiul se
încheiase pe 24 decembrie 1814.
1818: se căsătorește cu o prietenă din copilărie, ur-
mând o căsnicie de 52 de ani. Prudence, respectându-și
prenumele și cunoscând ce înseamnă cariera de marinar,
pentru că tatăl ei fusese căpitan de vas, îl întreabă pe Jo-
seph înainte de căsătorie ce planuri are cu privire la mare
și la familie. El îi spune că, după ce își va strânge o mică
avere de 10 000 de dolari, se va retrage pe uscat. După
şase săptămâni de la cununie pleacă pentru zece ani pe
mare, timp în care vine acasă doar de trei ori. Devine
ofițer secund, apoi căpitan și coproprietar de vas, călăto-
rind în Europa, Indiile de Vest, America de Sud.
CA_februarie_2019.indd 15
1821: tânărul căpitan de vas renunță
la băuturile spirtoase. În 1822 renunță
și la vin, iar în 1824, la bere și cidru.
1823: împreună cu un alt căpitan de
vas, ia decizia de a părăsi tutunul, „un alt
idol la care se închinau marinarii” fumân-
du-l sau mestecându-l.
1824: se îmbarcă pe
proaspătul inaugurat vas Empress, PIONIER ŞI
al cărui căpitan și coproprietar era.
Prudence strecoară printre roma- REFORMATOR
nele luate de el să le citească şi un CRISTIAN
Nou Testament. Adaugă în el o po-
ezie despre implacabila moarte a
TRENCHEA
fiecărui om. Joseph citește poezia, UN OM DEVOTAT
soarbe Noul Testament, este obligat LUI HRISTOS,
să oficieze înmormântarea unui tâ- UN REFORMATOR
năr marinar, Christopher, și expe- PRACTIC ȘI VIRTUOS,
rimentează un puternic simțământ UN PIONIER MEREU
de păcătoșenie și de dependență de LA DATORIE
Dumnezeu.
4 octombrie 1824: scrie, semnează și păzește un le-
gământ veșnic cu Domnul, adoptând toată viața urmă-
torul principiu: „Tot ce sunt și tot ce am îi aparține lui
Dumnezeu.”
1828: strângând 11 000 de dolari cu un câștig de
apro­xi­mativ 500 de dolari pe an, la aproape 36 de ani
își ține promisiunea și devine fermier, apoi misionar. Au
avut cinci copii. Primul moare de mic. Fiica cea mai mi-
că, Mary, le poartă de grijă la bătrânețe. Purtând prenu-
mele bunicului și al tatălui, Joseph fiul a fost o pricină de
dezamăgire. La 14 ani, el pleacă pe o balenieră, exact pe
21 octombrie 1844, sfidând și rănind inima de tată și de
așteptător al Mântuitorului, murind apoi de dizenterie la
35 de ani.
Domnul i-a convertit prin el la adevărul Sabatului zi-
lei a șaptea pe James și Ellen White (cu 29, res­pectiv 35
de ani mai tineri), David Hewitt (la a cărui propunere pe
1 octombrie 1860 s-a votat numele de „adventiști de zi-
ua a şaptea” pentru biserica în formare), Stephen Haskell
(pionier al lucrării în Australia și președinte de Conferință
timp de cinci mandate), Annie Smith, scriitoare și so-
ra lui Uriah Smith, John Byington (primul președinte al
Conferinței Generale din 20 martie 1863), George Butler
(două mandate de președinte al CG). n
Cristian Trenchea este pastor în Conferința Moldova.
Joseph Bates (2) « Curierul Adventist 15
17/01/2019 14:51:49
 ASUP » » » » »
PAŞI ÎN DOI
L
a începutul anului 2018, în Biserica Adventistă
nr. 1 din Craiova a avut loc un eveniment deo-
sebit în felul său: botez și cununie religioasă în
aceeași zi. Ambele persoane erau recent eliberate
din penitenciar.
Mirele, Olteanu Nelu, fusese condamnat la
23 de ani de detenție. Dincolo de gratii a aflat de
adventiști și de Serviciul Umanitar pentru Peni-
„NEVESTELOR, tenciare. N-a stat mult pe gânduri și, împreună cu
FIŢI SUPUSE mulți alții, a participat ani la rând la programele
BĂRBAŢILOR organizate de biserică în penitenciar. A îndrăgit
VOŞTRI CA DOM- Cuvântul lui Dumnezeu și s-a hotărât să-și pre-
NULUI. BĂRBA- dea viața Mântuitorului. Deoarece frecventa în
ŢILOR, IUBIŢI-VĂ același timp şi programele altor biserici neopro-
NEVESTELE CUM testante, a dezvoltat reacții adverse față de ziua
A IUBIT ŞI HRIS- de închinare, Sabatul. Ținerea duminicii era mai
TOS BISERICA ŞI comodă și căuta să ne convingă de înțelegerea
S-A DAT PE SINE dobândită. Ulterior a fost transferat la un alt pe-
PENTRU EA.” nitenciar. Înainte de plecare, l-am sfătuit să stu-
(EFESENI 2:22,25) dieze aprofundat Scriptura în ce privește ziua de
închinare, alimentația, consumul de alcool sau de
alte substanțe dăunătoare organismului. Am co-
respondat cu el pe teme privitoare la problemele
existențiale.
Datorită unui comportament ireproșabil,
în ultimii ani ai detenției a reușit să stabilească
relații armonioase cu colegii și cu cadrele peni-
16 Curierul Adventist » februarie 2019
CA_februarie_2019.indd 16
tenciarului, fără să mai primească niciun raport
de pedepsire. Cu doi ani în urmă a intrat în comi-
sia de eliberare condiționată. Atât comisia peni-
tenciarului, cât și instanța judecătorească au fost
de acord să-l pună în libertate cu cinci ani mai
devreme.
Într-o zi de sâmbătă, a apărut la Biserica Ad-
ventistă din  Craiova, povestind că a fost pus în
libertate doar cu câteva zile în urmă. Din discuții
a reieșit ultima sa concluzie, anume că biserica
pe care o vizita acum se conformează Bibliei. A
acceptat întreaga învățătură a adventiștilor și do-
rea să încheie legământ cu Dumnezeu prin botez.
L-am prezentat pastorului, a fost examinat în co-
mitetul bisericii și a fost admis.
S-a stabilit într-o casă veche a mătușii sale, de-
oarece părinții nu au fost de acord cu noul său stil
de viață. Dumnezeu l-a binecuvântat cu un loc de
muncă, reușind să se integreze în societate. Dorința
inimii lui era să întemeieze o familie creștină. Fiind
conștient că va fi dificil să găsească o femeie care
ar accepta un fost întemnițat, ne-a rugat să căutăm
o persoană de aceeași condiție socială cu a sa și a
așteptat cu răbdare. Analizând posibilitățile, a fost
îndrumat să-i scrie unei persoane din penitencia-
rul de femei, apropiată ca vârstă. După aceea a vi-
zitat-o și s-a rugat Domnului.
17/01/2019 14:51:49
 Mireasa, pe nume Simona, inițial privată de
libertate pentru 15 ani, a participat la cursuri-
le Sola Scriptura, prin care voluntarele noastre
i-au prezentat mesajul Evangheliei. Dumnezeu
i-a schimbat comportamentul prin legătura su-
fletească cu Hristos, pe care L-a descoperit în
Scriptură. Comisiile de eliberare condiționată au
fost de acord să fie pusă în libertate cu aproape
patru ani mai devreme. Pe când era încă închisă,
a participat împreună cu colegele de detenție la
un program în Biserica din Craiova. Atmosfera
a impresionat-o foarte mult. La programele ur-
mătoare, desfășurate în penitenciar, le mărturisea
surorilor noastre de credință că dorește să pri-
mească botezul.
Între timp, cunoscându-l pe Olteanu Nelu și
hotărând împreună să se căsătorească, au căutat
rezolvări pentru toate problemele care se opu-
neau acestui scop. Deoarece ea nu mai avea unde
să meargă, neavând rude care s-o ajute, Nelu s-a
hotărât s-o ia la el acasă. Reprezentanții biseri-
cii le-au explicat că nu pot locui împreună până
când nu se realizează și botezul Simonei. Ei au
înțeles și au găsit soluția ca, până la botez, Simona
să locuiască la părinții lui Nelu, într-o altă casă.
Între timp, ea s-a înscris la clasa de botez și a stu-
diat doctrina bisericii. Când a considerat că și-a
însușit cunoștințele, a solicitat examinarea, iar
comitetul a fost de acord cu dorința ei.
Același comitet, împreună cu serviciul de di-
aconie și voluntarele care slujesc în penitenciar
au organizat cu drag o atmosferă de sărbătoare,
la care a participat corul și membrii bisericii. Ală­
CA_februarie_2019.indd 17
turi de invitați, la loc de cinste stătea mama lui
Nelu, bucuroasă că are o noră creștină, care o
iubește. După botez, în cadrul aceluiași serviciu
divin, s-a trecut la programul căsătoriei, în care
pastorul Adalbert Ghejan, coordonatorul ASUP
din partea Uniunii, și pastorul Daniel Brînzan,
din partea Conferinței Oltenia, precum
și pastorii locali Ovidiu Băluță și Beni-
amin Sisu, împreună cu fratele Nicu So- LEGĂMÂNT
ra, coordonatorul ASUP Oltenia, le-au DUBLU
prezentat mirilor sfaturi din Scriptură
și îndemnuri pentru viața de familie. Au NICOLAE
urmat cântări vocale, instrumentale, po- ŞERBAN
ezii și ceremonia de binecuvântare.
La demisolul bisericii a fost așezată „ŞI DACĂ SE SCOALĂ
o masă festivă la care au participat toți CINEVA ASUPRA
cei prezenți la program, spre bucuria UNUIA, DOI POT SĂ-I
tuturor, dar mai ales a mirilor, care s-au STEA ÎMPOTRIVĂ;
simțit iubiți de Dumnezeu şi de frații de ŞI FUNIA ÎMPLETITĂ
credință. Voluntarele care activează în ÎN TREI NU SE
penitenciar le-au dăruit mirilor vase de RUPE UŞOR.”
gătit, tacâmuri, lenjerii pentru pat și alte (ECLESIASTUL 4:12)
obiecte  utile pentru o casă, iar cu banii
rămași, mirii și-au cumpărat obiecte de mobilier.
Cu toții ne-am simțit ca o mare familie, bucuroși
că Domnul e bun cu noi.
Cine vizitează biserica noastră îi poate vedea
pe cei doi în fiecare zi de Sabat, ocupând locuri
alăturate și bucurându-se de părtășia frățească. Să
îi susținem în rugăciunile noastre până la marea
nuntă a Mielului. n
Șerban Nicolae este coordonator ASUP Craiova.
Paşi în doi « Curierul Adventist 17
17/01/2019 14:51:50
 doctrină » » » » »

„DU-MĂ PE CALEA VEŞNICIEI!”

A
ceasta a fost una dintre multele rugăciuni ale omului
„după inima lui Dumnezeu”, autorul celor mai mulți
psalmi. Psalmul 139 este unul dintre psalmii pe care-i
prețuiesc foarte mult și iată de ce: începe cu omniprezența
divină, descrisă într-un mod superb; continuă cu admira-
rea înțelepciunii divine în crearea ființei omenești și subli-
niază profunzimea și infinitatea gândurilor lui Dumnezeu.
Devotatul scriitor se roagă în final: „Cercetează-mă, Dum-
nezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi
gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea și du-mă pe calea
veșniciei!” (versetele 23 și 24)
Ce nevoie are Atotștiutorul să facă vreo cercetare, să
tindă spre o cunoaștere, să descopere situația unui indi-
vid decât ca să-i arate acestuia unde se află și să-l aducă la
poziția ideală? Să reținem ideea din ultima frază: că sunt
posibile două căi – calea cea rea și calea veșniciei; oricare
altă cale ori este exclusă, ori se încadrează la calea cea rea,
pentru că numai una poate fi calea veșniciei, fără variante
și subdiviziuni. Despre aceste căi a vorbit Domnul nostru
Isus Hristos în monumentala Sa Predică de pe Munte, când
a zis: „Intrați pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta,
lată este calea care duce la pierzare și mulți sunt cei ce intră
pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce
la viață și puțini sunt cei ce o află” (Matei 7:13,14).
Deci este posibilă salvarea și este posibilă pierzarea.
Cine decide direcția și deznodământul? Fiecare muritor.
O cale duce la viață, şi aceasta este calea veșniciei, cum a
numit-o David; este calea care nu se termină niciodată, ci
continuă în veșnicie. Cealaltă duce la pierzare, unde se ter-
mină în mod catastrofal.

„INTRAȚI PE POARTA
CEA STRÂMTĂ. CĂCI
LARGĂ ESTE POARTA,
LATĂ ESTE CALEA CA-
RE DUCE LA PIERZARE
ȘI MULȚI SUNT CEI
CE INTRĂ PE EA. DAR
STRÂMTĂ ESTE POAR-
TA, ÎNGUSTĂ ESTE
CALEA CARE DUCE LA
VIAȚĂ ȘI PUȚINI SUNT
CEI CE O AFLĂ”
(MATEI 7:13.14).

18 Curierul Adventist » februarie 2019

CA_februarie_2019.indd 18 17/01/2019 14:51:51

 Deci este posibil ca oamenii să se piardă. Așa spune și
textul de aur al Sfintei Scripturi: „Fiindcă atât de mult a iu-
bit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru
ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică”
(Ioan 3:16). Viața veșnică, pe de o parte, pieirea pe de altă
parte. Credința în Fiul lui Dumnezeu, cu toate împlinirile
ei, conduce la viața veșnică. Necredința în Fiul lui Dumne-
zeu, cu toate implicațiile ei, duce la pierzare.
Și cum are loc pierzarea? Una dintre amăgirile sata-
nice de ultimă oră este că Dumnezeu nu pedepsește, nu
nimicește, nu distruge, nu ucide, pentru că El este iubire
și El a dat porunca a șasea „să nu ucizi!”, deci cum ar
putea El să o calce?!
Cei care susțin teoria aceasta comit cel puțin patru
erori: (1) ei Îl coboară pe Dumnezeu la nivelul omului;
(2) Îl descriu în mod unilateral; (3) sfidează istoria; (4) ne-
socotesc zeci și zeci de texte, care nu zic așa cum pretind
ei, ci dimpotrivă.
La primul punct este mult de zis: Cele Zece Porunci
sunt date pentru om, nu pentru Dumnezeu. Ele exprimă
caracterul iubitor al lui Dumnezeu, pentru că, de fapt, din
iubire și pentru binele nostru ni le-a dat. Dar ele nu se apli-
că la Dumnezeu. Acest lucru ar fi imposibil și ar fi absurd.
Da, venind pe pământ în trup omenesc, devenind Fiu al
omului, Hristos a trăit în conformitate cu toate aceste po-
runci și așa ne-a dat nouă un exemplu de viață desăvârșită.
Dar să rămânem la nivelul Persoanelor divine în eter-
nitatea Lor. Luați fiecare poruncă în parte și veți vedea
că niciuna nu se poate aplica la Dumnezeu. Iată câteva
exemple: cum poate Dumnezeu să aibă alți dumnezei?
Cum poate El să Se închine la idoli? Cum poate El să-Și
ia numele în deșert? După facerea lumii, S-a odihnit
ca să-i dea omului un exemplu și ca să consacre ziua a
șaptea ca monument al creațiunii, dar nu pentru că era
obosit; Isus a zis că Sabatul a fost făcut pentru om (Mar-
cu 2:27), prin urmare nu pentru Dumnezeu. Dar Dum-
nezeu lucrează tot timpul; dacă El S-ar opri o secundă,
totul s-ar ruina. Sau gândiți-vă la porunca a cincea: are
Dumnezeu părinți pe care să-i respecte? Sau a opta: poa-
te Dumnezeu să fure când totul este al Lui? La porunca a
șasea mă voi referi puțin mai târziu.
O descriere unilaterală a caracterului lui Dumnezeu
nu este mai puțin vinovată decât descrierea pe care I-o
face Satana, aceea că ar fi un tiran, un cârmuitor aspru și
necruțător, abia așteptând să-Și prindă creaturile greșind,
pentru a Se năpusti cu toată forța asupra lor. Iubirea nu
este singura virtute din caracterul lui Dumnezeu, ci Bi-
blia vorbește și despre sfințenia Lui, despre dreptatea şi
suveranitatea Lui.
Să vedem acum ce zice istoria. Dumnezeu a nimicit
o dată lumea antediluviană (Geneza 6:13; 7:20-23; 2 Pe-
tru 2:5), a nimicit prin foc cetățile din câmpia Iordanului
(Geneza 18:23-32; 19:24,25,28,29; 2 Petru 2:6). I-a ucis
în Egipt într-o singură noapte pe întâii născuți ai oame-
CA_februarie_2019.indd 19
nilor și ai animalelor (Exodul 12:29,30). A luat măsuri
hotărâte cu rebelii israeliți, așa cum citim în Exodul și
în Numeri, nimicindu-i pe diferite căi pe mulți dintre ei
(1 Corinteni 10:5-11; Iuda 5). Core, Datan și Abiram au
fost înghițiți de pământ și Moise a zis că Dumnezeu va
face lucrul acesta (Numeri 16:29-33).
Dumnezeu le-a poruncit israe­
liților să extermine triburi întregi în
țara Canaan (Deuteronomul 20:10-
17). I-a poruncit lui Saul să-i nimi­ ALEGE
cească pe amaleciți, indiferent de VIAȚA!
vârstă, și chiar pe vitele lor, și l-a
le­pădat pentru că nu a efectuat ŞTEFAN
această nimicire deplină (1 Sa- RADU
muel 15:1-29). Pe Uza l-a lovit pe
„IAU AZI CERUL ȘI
loc pentru că se atinsese de chivot
PĂMÂNTUL MARTORI
(2 Samuel 6:6-8). A trimis un înger
ÎMPOTRIVA VOAS-
care a nimicit în tabăra împăratului
TRĂ CĂ ȚI-AM PUS
Asiriei 185 000 de ostași (2 Cronici
ÎNAINTE VIAȚA ȘI
32:21; 2 Împărați 19:35). Nu ne per-
MOARTEA, BINECU-
mite spațiul să continuăm cu exem-
VÂNTAREA ȘI BLES-
plele când Dumnezeu a procedat fie
TEMUL. ALEGE VIAȚA
direct, fie indirect, prin îngeri sau
CA SĂ TRĂIEȘTI, TU ȘI
prin oameni, la curmarea unor vieți
SĂMÂNȚA TA” (DEU-
omenești. Aceasta este istoria bibli-
TERONOMUL 30:19).
că pe care niciun cititor serios nu o
poate nega sau răstălmăci.
Cum poate cineva să-I nege Dătătorului vieții dreptul
de a o retrage când lucrul acesta este absolut necesar?
Psalmistul anonim, adresându-I-se lui Dumnezeu cu
referire la toate creaturile, a zis: „Îți ascunzi Tu fața, ele
tremură; le iei Tu suflarea, ele mor și se întorc în țărâna
lor. Îți trimiți Tu suflarea, ele sunt zidite și înnoiești astfel
fața pământului” (Psalmii 104:29,30).
Există chiar declarații clare în Sfintele Scripturi, fă-
cute de Dumnezeu sau de oamenii Săi, că El pedepsește,
că nimicește, că distruge, că ucide: 1 Samuel 2:6, unde a
vorbit Ana, mama lui Samuel; Deuteronomul 32:39, aici
a vorbit chiar Dumnezeu; Matei 25:41,46; Luca 12:4,5;
Romani 2:7,8; 2 Tesaloniceni 1:8,9; Țefania 1:2,3; Apoca-
lipsa 19:19-21; 20:9 etc.
Pentru că dovezile biblice care îi contrazic sunt
copleșitoare, promotorii teoriei în discuție au inventat
unele artificii, care mai de care mai ridicole: că potopul
a fost produsul poluării, că din Lucifer va izbucni un
foc spontan care-l va nimici, cu care Dumnezeu nu va
avea nimic de-a face. Dar Dumnezeu nu este laș. Dacă
izbucnește un astfel de foc, El nu-l poate opri? Sau nu-l
poate preveni? De ce nu o face?
Adevărul este că Dumnezeu nu aruncă răspunderea
asupra altora, ci declară cu hotărâre că El va pune capăt
răului: „«Voi nimici cu desăvârșire pe oameni de pe fața
pământului», zice Domnul” (Țefania 1:3). Rețineți: zice
Domnul! Citiți în Ezechiel 28 despre heruvimul răsculat:
„Du-mă pe calea veşniciei!” « Curierul Adventist 19
17/01/2019 14:51:52
 doctrină » » » » »
„…De aceea, scot din mijlocul tău un foc care te
mistuie și te prefac în cenușă pe pământ înaintea
tuturor celor ce te privesc. Toți cei ce te cunosc
între popoare rămân uimiți din pricina ta; ești ni-
micit și nu vei mai fi niciodată!” (versetele 18 și
19). „…de aceea te-am aruncat de pe muntele lui
Dumnezeu și te nimicesc, heruvim ocrotitor, din
mijlocul pietrelor scânteietoare” (versetul 16).
Aceia care vor să fie mai buni decât Dumnezeu
să nu uite că nimeni nu-i iubește pe oameni atât
de mult cât îi iubește Cel ce i-a creat și a plătit un
preț colosal pentru răscumpărarea lor din păcat și
din moarte. La obiecțiunea că niciun tată nu și-ar
ucide copiii (deși cazuri se mai găsesc!), se poate
răspunde că Dumnezeu nu-Și va nimici copiii, ci
numai pe aceia care au refuzat înfierea care i-ar fi
făcut, prin nașterea din nou, fii și fiice ale Sale (Ioan
1:12,13; Romani 8:15; Efeseni 1:4,5). Pe aceștia,
„SPUNE-LE:
Hristos i-a numit „fiii celui rău” (Matei 13:38), iar
«PE VIAȚA MEA»,
apostolul Ioan a spus că sunt „copiii Diavolului”
ZICE DOMNUL
(1 Ioan 3:10). Și nici pe ei Dumnezeu nu-i va tortura
DUMNEZEU,
ținându-i la infinit într-un foc întreținut cu plăcere,
«CĂ NU DORESC
ci îi va preface rapid în cenușă, ca și când nu ar fi
MOARTEA PĂCĂ-
existat niciodată (Maleahi 4:3; Obadia 16; Iuda 7).
TOSULUI, CI SĂ
Să fim absolut clari: Dumnezeu nu dorește
SE ÎNTOARCĂ DE
pieirea nimănui. Așa aflăm din astfel de texte:
LA CALEA LUI ȘI
„«Doresc Eu moartea păcătosului?», zice Domnul
SĂ TRĂIASCĂ.
ÎNTOARCEȚI-VĂ,
Dumnezeu. «Nu doresc Eu mai degrabă ca el să
ÎNTOARCEȚI-VĂ
se întoarcă de pe căile lui și să trăiască?’” (Ezechi-
DE LA CALEA
el 18:23). „Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care
VOASTRĂ CEA
voiește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la
REA! PENTRU CE
cunoștința adevărului” (1 Timotei 2:3,4). „Dom-
VREȚI SĂ MURIȚI,
nul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum
VOI, CASA LUI
cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi și
ISRAEL?»”
dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la
(EZECHIEL 33:11)
pocăință” (2 Petru 3:9).
Dumnezeu nu doar dorește sau voiește ca oa-
menii să se pocăiască și să trăiască, ci apelează la
ei în mod insistent: „Spune-le: «Pe viața Mea»,
zice Domnul Dumnezeu, «că nu doresc moartea
păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui și să
trăiască. Întoarceți-vă, întoarceți-vă de la calea
voastră cea rea! Pentru ce vreți să muriți voi, casa
lui Israel?’” (Ezechiel 33:11).
Însă dorința lui Dumnezeu trebuie să fie
însoțită și de dorința omului, pentru că el este cel
ce hotărăște dacă va trăi în veci sau nu: „Iau azi
cerul și pământul martori împotriva voastră că
ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvânta-
rea și blestemul. Alege viața ca să trăiești, tu și să­
mânța ta” (Deuteronomul 30:19).
Ce alegem noi, viața sau moartea? Vom avea
ce am ales și Dumnezeu nu este răspunzător pen-
tru destinul veșnic pe care noi l-am ales. Dumne-
20 Curierul Adventist » februarie 2019
CA_februarie_2019.indd 20
zeu a avut o răbdare extrem de lungă cu locuitorii
acestei planete, dar odată și odată răul trebuie să
dispară. Pământul trebuie să fie curățat, și numai
Dumnezeu poate face lucrul acesta.
Nimicirea răufăcătorilor, demoni și oameni, es-
te o lucrare nedorită de Dumnezeu, dar inevitabilă
și necesară: „Căci Domnul Se va scula ca la mun-
tele Perațim și Se va mânia ca în valea Gabaonului,
ca să-Și facă lucrarea, lucrarea Lui ciudată, ca să-Și
împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit” (Isaia
28:21). Lucrare ciudată, nemaiauzită. Străină firii
Lui, nedorită, dureroasă. Fiți siguri că aceea va fi
cea mai tristă zi din toată existența eternă a Atot-
puternicului! Dar nu există altă cale.
Dumnezeu nu întrerupe iubirea Sa atunci
când nimicește răul și pe cei răi împreună cu el,
ci arată iubire pentru toți oamenii. Pentru cei
credincioși, ca să-i salveze de oprimarea celor răi.
Dar El intervine chiar din iubire față de vrăjmașii
lor, așa cum spune Spiritul Profetic în legătură cu
apostazia de la muntele Sinai:
„Iubirea, nu mai puțin decât dreptatea, a cerut
ca pentru păcatul acesta să fie aplicată judecata.
Dumnezeu este atât protectorul, cât și suveranul
poporului Său. El îi nimicește pe aceia care stăru-
ie în răzvrătire, ca să nu-i ducă pe alții la ruină.
Prin cruțarea vieții lui Cain, Dumnezeu a demon-
strat universului care ar fi rezultatul îngăduirii ca
păcatul să rămână nepedepsit. Influența exer-
citată asupra urmașilor săi de viața și învățătura
lui a condus la starea de stricăciune care a cerut
distrugerea lumii întregi printr-un potop. Istoria
antediluvienilor arată că viața lungă nu este o bi-
necuvântare pentru păcătos; îndelunga răbdare a
lui Dumnezeu nu a înăbușit răutatea lor. Cu cât
oamenii au trăit mai mult, cu atât au ajuns mai
stricați.” (Patriarhi și profeți, p. 325)
„Așa și apostazia de la Sinai. Dacă nu ar fi fost
aplicată de urgență pedeapsa pentru călcarea de le-
ge, aceleași urmări s-ar fi văzut din nou. Pământul
ar fi ajuns tot atât de stricat ca în zilele lui Noe. Dacă
nelegiuiții ar fi fost cruțați, rele mai mari ar fi urmat
decât prin cruțarea vieții lui Cain. A fost mila lui
Dumnezeu ca mii să sufere pentru a preveni nevoia
revărsării judecăților peste milioane. Pentru a-i sal-
va pe cei mulți, a fost necesar ca El să-i pedepsească
pe cei puțini. Mai mult, pe măsură ce renunțau la
loialitatea față de Dumnezeu, oamenii pierdeau
protecția divină și, lipsiți de apărare, întreaga na­
țiune era expusă puterii vrăjmașilor ei.” (Ibid.)
Să ne rugăm asemenea psalmistului: „Vezi
dacă sunt pe o cale rea și du-mă pe calea veșni­
ciei!”(Psalmii 139:24). Amin! n
Ștefan Radu este pastor pensionar.
17/01/2019 14:51:52
 texte şi semnificații »»»»»
CREŞTIN CĂZUT DIN HAR
M DESPĂRȚIT
ântuirea în Biblie este una singură: întot-
deauna Dumnezeu face primul pas și îi ofe-
ră omului, prin harul1 Său, invitația salvării,
fără niciun fel de merit din partea acestuia. Răs-
punsul omului, dat prin credința în Isus Hristos,
include o viață trăită în armonie cu voia divină,
așa cum este exprimată în legile divine, nu pentru
a câștiga favoarea sau pentru a-L impresiona pe
Dumnezeu, căci El deja a avut inițiativa mântu-
irii. Avertizarea lui Pavel ne arată că omul poate
alege în continuare să rămână lângă Dumnezeu
sau să se îndepărteze de El.
În Galateni 5:4, expresia „ați căzut din har” es-
te sinonimă cu „v-ați despărțit de Hristos”. Epis-
tola paulină are un subiect principal, la care se
aliniază și pasajul din capitolul 5. Pavel vorbește
despre ascultare: Cui se supune credinciosul?
– unui sistem simbolic din trecut, promovat de
iudaizanții din Galatia, devenit inutil după veni-
rea Mântuitorului, sau realității prezente, o viață
proaspătă în Hristos, trăită în puritate și neprihă-
nire prin locuirea lăuntrică a Duhului Sfânt (Ga-
lateni 5:22-25)?
Intrarea în sistemul vechi de închinare se fă-
cea prin tăierea împrejur, subiect despre care
Pavel vorbește în versetele 2, 3, 6 și 11 din Gala-
teni 5. Acceptarea sistemului vechi de închinare
înseamnă despărțire de Hristos și cădere din har.
Când spune că cine acceptă tăierea împrejur
„este dator să împlinească toată Legea” (Galateni
5:3), Pavel nu propune un alt mijloc de mântuire,
concurent cu harul divin, și anume prin asculta-
rea perfectă. Iudeul supus legământului Vechiu-
lui Testament nu își obținea iertarea și mântuirea
prin viața sa absolut pură și neîntinată, ci el știa
că, pentru păcatul său, Legea (adică Vechiul Tes-
tament) spunea că trebuie să aducă o jertfă de
animal. Dacă făcea aceasta, era considerat un îm-
plinitor al Legii, căci pentru păcatul său a făcut ce
spune Legea.
Avertizarea lui Pavel vizează tocmai acest ele-
ment central al sistemului de închinare: în cine te
încrezi pentru mântuire? Încă în jertfa animale-
lor, propusă de sistemul levitic, sau în Isus Hris-
tos, spre care arăta sistemul veterotestamentar?
Cine se îndepărtează de Hristos, preferând
orice alt sistem religios, filosofic etc., cade din
CA_februarie_2019.indd 21
har. Pavel nu comentează formele și
acțiunile în sine, nici măcar circumcizia,
ci motivația care le generează: dacă, prin DE HRISTOS
circumcizie, cineva aderă la un sistem re- GABRIEL
ligios care elimină jertfa lui Hristos, acela
cade din har; în schimb, dacă cineva păs- IŞVAN
trează credința în Hristos și se circumci- „VOI, CARE VOIȚI
de, rămâne în harul divin (Galateni 5:6). SĂ FIȚI SOCOTIȚI
Păzirea Sabatului ca zi de odihnă NEPRIHĂNIȚI
săp­tă­
mânală este o relicvă a vechiului PRIN LEGE, V-AȚI
legă­mânt, deci duce la căderea din har? DESPĂRȚIT
Urmărind analogia cu tăierea împrejur, DE HRISTOS; AȚI
răspunsul este clar: dacă închinătorul se CĂZUT DIN HAR.”
îndepărtează de jertfa lui Hristos ca sin- (GALATENI 5:4)
gur mijloc de mântuire, cade din har.
Însă viața trăită în Isus, prin locuirea lăuntrică
a Duhului Sfânt, înseamnă creșterea credinciosu-
lui în virtuțile creștine, în moralitate și în toate ce-
le ce sporesc asemănarea lui cu Mântuitorul, după
cum spun poruncile dumnezeiești (Romani 8:4).
„Sabatul a fost făcut pentru om” (Marcu 2:27)
ca zi de închinare săptămânală în care credincio-
sul să se oprească din activitățile lui vremelnice și
să contemple lucrarea mântuitoare a lui Dumne-
zeu, ceea ce conduce la consolidarea experienței
sale creștine.
Văzut așa, Sabatul nu este vreo relicvă leviti-
că ce elimină jertfa lui Hristos, ci rămâne un ele-
ment de bază în închinarea noului legământ, în
care omul contemplă harul divin, așa cum vedem
în viețile apostolilor și în istoria timpurie a pri-
mului secol al bisericii.
Dacă păzirea sâmbetei ca zi de odihnă săp-
tămânală ar însemna căderea din har, în aceeași
măsură păzirea duminicii ar însemna tot cădere 1 Har = favoarea
din har. Problema în Galateni 5:4 este legalismul nemeritată a lui
iudaic care-L elimină pe Hristos și nicidecum Sa- Dumnezeu, făcută
cunoscută omu-
batul. lui prin Hristos
În schimb, Sabatul zilei a șaptea, lăsat de şi exprimată în
Dumnezeu tocmai cu scopul contemplării regu- mod suprem în
răscumpărarea şi
late a mântuirii divine, nu este cădere din har, ci, iertarea deplină a
din contră, poate însemna consolidarea în harul păcătosului prin
mântuitor, oferit și operat doar de Hristos. n credinţa în Isus
Hristos. Dictionary
of BIBLE THEMES,
Gabriel Ișvan este directorul departamentelor Educație, Martin H. Manser,
Libertate Religioasă, Relații Publice, Conferința Muntenia. BookBaby, 1996.
Creştin căzut din har « Curierul Adventist 21
17/01/2019 14:51:52
 misiune »»»»»
PE URMELE LUI NOE (1)
DESCOPERIND ARMENIA PRIN OCHII MISIUNII
D
eși activitatea mea pastorală a fost presărată
cu programe misionare și prezentări evanghe-
listice, toate acestea au fost susținute în țara
noastră. Nu avusesem oportunitatea de a merge
să prezint un asemenea program în afara Româ-
niei. Auzeam mărturiile mai multor adventiști
români, pastori și laici, care se întorceau încărcați
de emoții și experiențe din Africa, America de
Sud sau din Asia. Ascultându-i, dorința de a mă
implica eu însumi într-un program de misiune
externă creștea din ce în ce mai mult. Și... ocazia
s-a ivit.
„Treci în Macedonia şi ajută-ne!”
Ecoul acestor cuvinte adresate în vis aposto-
lului Pavel (Faptele 16:9) au ajuns până în zilele
noastre și ne provoacă să ne scuturăm de confor-
tul și siguranța noastră și să urmăm indicațiile
Providenței. Pentru mine, ecoul provocării a ve-
22 Curierul Adventist » februarie 2019
CA_februarie_2019.indd 22
nit printr-un anunț făcut la o întâlnire cu pasto-
rii din Conferința Muntenia, din iunie 2018. S-a
anunțat că Uniunea Trans-Caucaziană a adresat o
invitație ca o echipă de pastori români să meargă
în două țări ale Uniunii, Georgia și Armenia, pen-
tru a susține un program evanghelistic.
Am simțit că invitația este pentru mine.
Aveam o atracție pentru această zonă din par-
tea de est a Mării Negre și îmi doream de mult
să vizitez țări din acest colț de lume: Azerbaidjan,
Georgia, Armenia. Propunerea m-a entuziasmat
mai mult decât dacă ar fi fost vorba despre țări
africane.
M-am hotărât să-i scriu fr. Daniel Nițulescu,
directorul departamentului Misiune Externă al
Conferinței Muntenia și să-l anunț de dorința
mea de a participa la program. Numai că am amâ-
nat și a trecut o lună până i-am scris. Răspunsul
prompt a fost că s-au completat locurile și se lua-
seră deja și biletele. M-am resemnat și m-am gân-
dit că poate era mai bine să nu merg.
Şi totuşi, Armenia ...
Vara a trecut și deja venise prima lună de
toamnă. La Universitatea Adventus ne pregă-
team de un nou an universitar. Fără să mă mai
gândesc la intențiile mele armenești, am primit
un e-mail de la fr. Nițulescu prin care mă anunța
să mă pregătesc pentru misiune în Armenia, pro-
gramul urmând să aibă loc între 27 octombrie și
3 noiembrie. Acea zi a fost pentru mine una dintre
cele mai fericite zile din anul 2018. Un sentiment
de împlinire și apartenență la planul și lucrarea
lui Dumnezeu m-a cuprins. Urma să am prima
experiență de misiune externă.
A doua zi m-am trezit din euforie. Erau două
probleme majore care amenințau împlinirea visu-
lui de a participa și mai puteau interveni și altele.
În primul rând nu aveam resursele financiare ne-
cesare și, în al doilea rând, nu predicasem nicio-
dată în limba engleză. Inițial, aveam impresia că
vom vorbi în română și se va traduce în armeană,
iar acest nou aspect de a vorbi în engleză a adău-
gat o povară.
17/01/2019 14:51:52
 Deschiderea drumului
Am decis să am o zi de post și rugăciune și să-i
încredințez Tatălui ceresc această lucrare. Doar
era lucrarea Lui, nu-i așa? În rugăciune am cerut
patru lucruri: resurse financiare, capacitatea de
a predica în limba engleză, să îmi păstreze sănă-
tatea și să-mi umple inima cu Duhul Sfânt. Un
sentiment adânc de pace mi-a umplut inima și
așteptam să văd cum va lucra Domnul.
Cea mai stringentă nevoie era cea financiară.
Timpul rămas până la plecare era de numai o lu-
nă, iar biletele de avion deveneau din ce în ce mai
scumpe. Dar răspunsul Domnului a fost prompt
și am fost copleșit de bunătatea Sa.
Am sunat un prieten, Ciprian Șandru, pas-
tor în districtul Onești, și i-am propus să vin să
prezint proiectul. L-am sunat cu inima strânsă,
pentru că nu eram obișnuit cu această postură.
Reacția deschisă și aprobatoare a colegului m-a
încurajat mult. Ajungând la Onești, am primit un
nou semn al susținerii divine. Gazda mea, familia
Dorhoi, auzind despre scopul vizitei, mi-a oferit o
sumă încurajatoare „ca să spargem gheața”, spu-
nea fratele Teofil. După prezentarea programului
în comunitățile districtului, am fost copleșit de
generozitatea spontană a fraților din acele locuri.
M-am întors acasă cu suma necesară plecării în
Armenia nu numai pentru mine, ci și pentru încă
doi colegi. O piatră grea mi se luase de pe inimă
și am văzut dovada clară că Domnul mă conduce
în Armenia!
Leagănul omenirii
Armenii sunt mândri de obârșia lor. Se con-
sideră al doilea leagăn al omenirii, după Grădina
Edenului, deoarece aici s-a stabilit Noe cu familia
lui după potop. Într-adevăr, sunt un popor stră-
vechi, despre care avem mărturii din cele mai
vechi timpuri.
Armenii se mai consideră și un popor ales,
de­oarece, în ciuda istoriei tumultuoase, au re-
zistat, ca și poporul evreu, de-a lungul secolelor,
conservându-și etnia, cultura și religia. Armenii
sunt primul popor care a acceptat creștinismul în
masă, în anul 301, atunci când regele Tiridates al
III-lea a fost convertit de către Grigorie Lumină-
torul. În anul 406, un călugăr, Mesrop Maștoț, ar
fi primit prin revelație alfabetul pe care îl folosesc
armenii în prezent și care nu are nicio asemănare
cu alt alfabet.
În timpurile medievale, Armenia a fost sub
mai multe ocupații, dintre care cea mai notabilă
a fost cea otomană. Independența a venit abia în
CA_februarie_2019.indd 23
anul 1918. Însă istoria armenilor este însângerată
de ceea ce a rămas cunoscut în istorie ca „Geno-
cidul armean”, care a ținut din 1915 până în 1922.
În această perioadă trăiau în Turcia câteva mili-
oane de armeni. Turcia trecea prin mari transfor-
mări politice după căderea Imperiului Otoman,
iar doctrina noilor conducători a fost să epureze
țara de creștini, dintre care majoritatea
erau armeni. În perioada amintită au
fost maltratați, chinuiți și uciși aproxi-
mativ 1 500 000 de armeni. Muzeul Ge- UN POPOR
nocidului din Erevan prezintă mărturia
atrocității de care este capabilă ființa
ALES
umană când nu are repere divine. Citind IOSIF
mărturiile și privind consternat imagini-
le nu puteam decât să mă întreb: „Cum
DIACONU
poate un om să-i facă altui om așa ceva?” ARMENII SUNT
(Puteți citi despre genocidul armean ac- MÂNDRI DE
cesând pagina: http://www.genocide-mu- OBÂRȘIA LOR. SE
seum.am/eng/armenian_genocide.php). CONSIDERĂ AL
Independența câștigată în 1918 nu a DOILEA LEAGĂN AL
ținut decât până în 1920, când Armenia OMENIRII, DUPĂ
a fost anexată de către Uniunea Sovietică, GRĂDINA EDENU-
de care a reușit să se emancipeze abia în LUI, DEOARECE AICI
anul 1991. Am putut vedea acolo urmele S-A STABILIT NOE
adânci ale gândirii și viziunii sovietice, CU FAMILIA LUI
care au lăsat o amprentă de neșters asupra DUPĂ POTOP.
țării. Începând cu 1991, Armenia se zba-
te sub capriciile unor guvernanți corupți, care au
secătuit resursele țării. Fără investiții în drumuri
și clădiri, o călătorie în Armenia se prezintă ca o
întoarcere în România anilor ’90. Se observă, de
asemenea, un contrast economic și social izbitor
între capitala Erevan și provincie, acolo unde lu-
crurile stau și mai rău.
Armenia este o țară mică, de aproximativ trei
milioane de locuitori, însă diaspora armeană este
formată din aproximativ opt până la zece mili-
oane de armeni, mulți dintre ei foarte bogați. Și
România a avut o puternică comunitate armeană,
care s-a diminuat mult în anii comunismului și
după Revoluție. Armenii au dat țării noastre nu-
me sonore și personalități ca Spiru Haret, Ana
Aslan sau Theodor Aman.
Un fapt demn de notat este că primii adventiști
români care au primit mesajul adventist de la Mi-
chael Czechowski, în 1870, au fost armenii Toma
și Mitică Aslan din Pitești. Așadar, avem pentru
ce să le fim recunoscători armenilor. n
Continuarea – în numărul următor.
Iosif Diaconu este bibliotecar-șef la Universitatea Adventus.
Descoperind Armenia prin ochii misiunii « Curierul Adventist 23
17/01/2019 14:51:52
 apologie »»»»»

ADEVĂRUL PREZENT, PRIN TURBULENȚELE

SFÂRŞITULUI DE VEAC (2)

Î
n camera de sus, înainte de marea Sa jertfă expiatoare,
Isus, ca Domn al păcii (Isaia 9:6), aduce în atenție încă
un reper de siguranță pe calea credinței. Pacea! Pe lângă
imperativul „să nu vi se tulbure inima” și „aveți credință”,
El spune: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o
dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimân-
te” (Ioan 14:27). Alături de dragoste și de celelalte vir­tuți,
pacea atestă călăuzirea Duhului Sfânt (Galateni 5:22).
În zilele din urmă, cine vrea să iasă din sfera turbulen­
ților va ține cont și de testul păcii. Pacea este așezată înain-
tea dorinței de sfințire. „Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea,
„CĂCI ACOLO
UNDE ESTE
PIZMĂ ŞI DUH
DE CEARTĂ,
ESTE TUL-
BURARE ŞI
TOT FELUL DE
FAPTE RELE. .”
(IACOV 3:16)
fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. Luaţi seama
bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu,
pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amără-
ciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea”
(Evrei 12:14-15). Aici se evidențiază importanța păcii.
În lipsa atmosferei de pace, ieșim din „harul lui Dum-
nezeu” și aducem în biserică „amărăciune” și „tulburare”
care „întinează pe mulți”. Această declarație nu este singu-
lară.
Pacea, testul pe care turbulenții nu-l pot trece.
„Ei nu cunosc calea păcii şi în căile lor nu este dreptate;
apucă pe cărări sucite; oricine umblă pe ele nu cunoaşte
pacea” (Isaia 59:8). Rostesc salutul „pacea Domnului”, apoi
provoacă intenționat tulburare, prin atragerea în discuție a
curioșilor cu privire la curentele ce se vântură prin „areo-
pagurile zilelor noastre”.
Din experienţă ştiu că discuția cu turbulenții merge bi-
ne cât timp le dai dreptate. În momentul în care începi să
pui întrebări, devii suspect. Iar dacă îndrăznești să vii cu
argumente biblice, trec la război fățiș, cu batjocuri și ata-
curi la persoană, fără niciun pic de respect. Ei nu au pace şi
tot timpul sunt puși pe harță!
Biblia ne prezintă pacea ca pe un semn distinctiv al ce-
lor ce duc oamenilor vestea mântuirii (Isaia 52:7). Domnul
Hristos, înainte de moartea Sa, dar și după înviere, odată
cu mandatul de trimitere în lucrarea Evangheliei, a așezat
la loc de frunte atmosfera păcii între frați și între oameni.
„În orice casă veți intra, să ziceți întâi: «Pacea să fie peste
casa aceasta!»” (Luca 10:5). „V-am spus aceste lucruri ca să
aveți pace în Mine” (Ioan 16:33).
După înviere, de patru ori Domnul Isus insistă pe mo-
tivul păcii între ucenici. Pacea nu era doar un salut, ci făcea
parte din programul de misiune: „Isus le-a zis din nou: «Pa-
ce vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu
pe voi»” (Ioan 20:21).
Ellen White precizează: „În felul lui Dumnezeu de a-i
trata pe cei din poporul Său, totul este liniştit, iar pentru
cei ce se încred în El, totul este calm şi fără pretenţii. Vor
fi cercetători simpli, adevăraţi şi serioşi ai Bibliei, iar aceş-
tia vor fi atât ascultători, cât şi împlinitori ai Cuvântului.”
(Scrisoarea 102, 1894 {SA2, 54.2})

24 Curierul Adventist » februarie 2019

CA_februarie_2019.indd 24 17/01/2019 14:51:53

 Turbulenții văd păcate, în loc să-i vadă pe Isus şi pe oamenii
răscumpărați.
Pentru biruința păcatelor, ei se concentrează tot timpul
asupra păcatelor. La fel ca fariseii pe vremuri, ei acuză toa-
tă biserica pentru diverse fapte de comportament exterior,
cu ochii țintă pe modă, practici, lipsuri și nedesăvârșiri.
Aceasta este în contradicție cu Evanghelia, care spune: „Să
ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noas-
tre, adică la Isus… Uitaţi-vă dar cu luare-aminte la Cel ce a
suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă
de Sine...” (Evrei 12:2-3). Doar cu ochii la Calvar, ispitele și
păcatele dispar. Doar Hristos, ca Domn în viața personală,
aduce speranța biruinței păcatului. Iar beneficiarul iertării
lui Dumnezeu îl ridică pe cel căzut, simpatizează cu ama-
bilitate, nu-l critică răutăcios și nu-l „ucide” cu vorbe grele.
Totuși, frate pastor – îmi spunea cineva – „bine că le zice
mai dur, să se trezească, păcătoșii!” Înșelătoare afirmație!
Nu contează „ce, sau cum le zice”, ci efectele pe care le aduce?
Cei răscumpărați de Isus nu se vor repezi unii la alții cu
critici și acuzații niciodată. Căci aceasta ar însemna tulbu-
rarea pe care Domnul Hristos spunea să n-o permitem, în
perspectiva revenirii Sale.
Câți s-au pocăit fiindcă au fost demascați și criticați
„dur”? Biserica nu are nevoie de pamfletari care să pună în
scenă toate păcatele și neajunsurile noastre. E diabolic să
te ocupi de scăderile altora, fără soluția biblică a dragostei
și compasiunii. Negativismul vine din firea pământească.
De acolo ne parvine în biserică inflația uriașă de „bocitori
criticoși” care, după morala poveștii cu „drobul de sare”, se
văicăresc viclean, fără să apeleze la un „așa zice Domnul”.
Soluția adevărată ne-o dă Duhul Sfânt: „Nu mustra cu as-
prime pe un bătrân, ci sfătuieşte-l ca pe un tată; pe tineri
sfătuieşte-i ca pe nişte fraţi; pe femeile bătrâne, ca pe nişte
mame; pe cele tinere, ca pe nişte surori, cu toată curăţia!”
(1 Timotei 5:1-2).
„Nu-i daţi celui greşit nicio ocazie de descurajare. Nu
îngăduiţi ca o asprime fariseică să-l rănească pe fratele
vostru. Niciun gând amar de batjocoră să nu se ivească în
mintea sau inima voastră. Nicio urmă de dispreţ să nu se
simtă în vocea voastră. Dacă veţi rosti un cuvânt de la voi,
sau veţi lua o atitudine de indiferenţă, sau veţi manifesta
un spirit de bănuială sau neîncredere, lucrul acesta ar putea
aduce ruina unui suflet. El are nevoie de un frate cu o ini-
mă plină de simpatie ca a Fratelui mai Mare, care să mişte
inima lui omenească.” (PDH, 250)
Uniți în criticarea bisericii, se unesc turbulenții între ei?
Evident că nu! Asta din cauză că, în momentul în care
nu mai au ceva de tulburat, ajung pe moarte. Apostolul Pa-
vel ilustrează acest aspect în 2 Timotei 2:15-19. Un cancer
(„gangrenă” – cum zice el) nu poate supraviețui despărțit
de celula sănătoasă, căci moare dacă nu mai are ce „ronțăi”!
Care ar fi tratamentul la un diagnostic așa de ciudat? Ni-l
Adevărul prezent, prin turbulențele sfârşitului de veac
CA_februarie_2019.indd 25
spune tot apostolul, despre cei ce nu vor nici să „strângă
rândurile” cu biserica, dar nici să plece: După întâia şi a
doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări,
căci ştim că un astfel de om este un stricat şi păcătuieşte,
de la sine fiind osândit” (Tit 3:10-11; vezi și Romani 16:17-
18 sau Iuda 17-19). Profetul bisericii se exprima cu durere
în același sens: „Nimic nu mă înspăimântă mai mult decât
faptul de a vedea spiritul de discordie dintre fraţii noştri.
Când nu putem să ne adunăm împreună ca nişte creştini şi
să examinăm onest punctele
controversate, ne aflăm pe
un teren periculos. Simt că
aş vrea să fug din locul ace-
UNITATE SAU
la, ca să nu fiu influenţată de DUH DE CEARTĂ
spiritul celor care nu sunt PAVEL
în stare să cerceteze cu sin-
ceritate învăţăturile Bibliei.”
BURLACU
(SAa, 201.2) „DAR DACĂ VOI ZĂBOVI,
SĂ ŞTII CUM TREBUIE SĂ
Abdicarea de la misiune. TE PORŢI ÎN CASA LUI
DUMNEZEU, CARE ESTE
Turbulenții se remarcă și
BISERICA DUMNEZEULUI
prin faptul că sunt așa de
CELUI VIU, STÂLPUL ŞI
ocupați cu păcatele și criti-
TEMELIA ADEVĂRULUI.”
ca, încât nu mai au timp de
(1 TIMOTEI 3:15)
misiunea încredințată de
Mân­­tuitorul bisericii Sale.
Con­­centrați pe greșelile altora, nu mai apucă să le slujească
semenilor după Modelul divin. Astfel ajung să promoveze „o
evanghelie ajustată scopurilor lor”. Ciupesc câteva părticele
de adevăr profetic, amestecate cu ceva derapaje spirituale
reale, exagerate sau imaginare, de la „orice neam, limbă și
popor”, ca în final să acuze întreaga biserică și conducerea ei
de apostazie, erezie, adormire și de lipsa spiritualității.
Defectul de a vorbi de rău toată biserica, din cauza fap-
telor „neghinei”, este exact lucrarea „pârâșului fraților”.
Neghina este o realitate, dar neghina nu a fost și nu este
niciodată mesajul Evangheliei. Un elev poate face calcule
greșite la aritmetică, dar asta nu înseamnă că toată clasa
trebuie blamată și lăsată corijentă. „Va fi o zguduire în mij-
locul poporului lui Dumnezeu, dar nu acesta este adevărul
prezent care trebuie să le fie vestit bisericilor.” ({SAa, vol.1,
86.10} ro ed. 2012, p. 162)
Domnul Hristos ne avertizează serios să ne uităm la
„roade”, nu la pretențiile sau cuvintele cuiva. Turbulenții îi
păcălesc pe cei neatenți cu inducerea ideii că Biserica Ad-
ventistă s-a aliat la păcatele papalității și protestantismului
apostat. Vedeți – zic ei – pastorii vă ascund aceste păcate.
Ca și cum păcatele altora ar trebui să fie adevărul prezent,
iar profețiile n-ar trebui să-și urmeze cursul. Lucrarea pri-
mordială a pastorilor nu este de a sta tot timpul cu ochii pe
faptele „fiarei” și pe derapajele apostaților, spre a-i demas-
ca și arăta cu degetul. Misiunea celor credincioși constă în
căutarea „celor pierduți” spre mântuire, apoi ancorarea lor
« Curierul Adventist 25
17/01/2019 14:51:53
 apologie »»»»»

în adevărul Bibliei, sintetizat în întreita solie din Profetul bisericii deconspiră mereu, limpede
Apocalipsa 14:7-14. ca și cristalul, înțelepciunea firească a turbulen­
„Dacă ai insista asupra unor subiecte cum ar fi ților de orice fel. Iată un exemplu: „Unii aleg
dorinţa lui Hristos de a ierta păcatele, de a-l primi pa­saje din Cuvântul lui Dumnezeu şi din Mărtu-
pe cel păcătos, de a salva ce este pierdut — subiec- rii,  paragrafe şi propoziţii izolate, ca să poată fi
UNII ALEG PASAJE te care să inspire speranţă şi curaj —, ai fi o bine- interpretate pentru a se potrivi ideilor lor, şi insis-
DIN CUVÂNTUL cuvântare. Dar, dacă te străduieşti să fii original, tă asupra acestora, construindu-şi propria poziţie
LUI DUMNEZEU fără a fi conduşi de Dumnezeu. Acesta este pe-
să adopţi păreri extremiste şi să foloseşti un lim-
ŞI DIN MĂRTU- ricolul în care te afli. Vei lua din Mărturii pasaje
baj atât de tare în prezentarea lor, există pericolul
RII, PARAGRAFE ŞI care vorbesc despre încheierea timpului de pro-
de a face mult rău. {SAa, vol. I, p. 85.4 online –
PROPOZIŢII IZO- bă, despre zguduirea din mijlocul poporului lui
p. 159, ro 2012}. Pentru edificare, vezi tot capito-
LATE, CA SĂ POATĂ Dumnezeu şi vei vorbi despre ieşirea din poporul
lul 22 din Solii Alese, cartea 1.
FI INTERPRETATE acesta pentru a constitui un popor mai curat şi
PENTRU A SE PO-
La aceste aspecte se impune să fim foarte
circumspecți. Sub mantia misiunii, turbulenţii mai sfânt, care se va ridica în viitor. Toate aceste
TRIVI IDEILOR LOR,
introduc elemente de interese obscure și tulbu- idei îi plac vrăjmaşului. Să nu adoptăm inutil un
ŞI INSISTĂ ASU-
rare, în ordinea stabilită de Domnul Hristos în comportament care va crea deosebiri şi va stârni
PRA ACESTORA,
biserică. De aceea Biblia ne sfătuieşte să cercetăm certuri. Să nu lăsăm impresia că, dacă ideile noas-
CONSTRUINDU-ŞI
foarte atent dacă înţelepciunea vine de sus. „Căci, tre particulare nu sunt urmate, faptul acesta este
PROPRIA POZIŢIE
acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tul- din cauză că pastorii sunt lipsiţi de înţelegere şi
FĂRĂ A FI CONDUŞI
burare şi tot felul de fapte rele. Înţelepciunea care credinţă şi umblă în întuneric. ({SAa, vol. 1, 86.7}
DE DUMNEZEU.
vine de sus este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ro. ed. 2012, p. 161) n
uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade
bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi rodul nepri- Continuare în partea a treia.
hănirii este semănat în pace pentru cei ce fac pa-
ce. (Iacov 3:16-18) Pavel Burlacu este pastor pensionar, Conferința Moldova.

LA ODIHNĂ
NATALIA BASTON (RADU)
În prima lună a anului 1925 (17 ia-
nuarie) venea pe lume în Simileasca,
Buzău, Natalia Radu. A avut privilegiul
să se nască într-o familie credincioasă,
care primise recent, cu mult entuziasm,
solia adventă. Din nefericire, înainte ca
Natalia să împlinească doi ani, mama îi
este răpusă de o boală necruțătoare. A
împărțit copilăria cu cele două surori ale ei, dobândind dra-
gul de carte și dezvoltând permanent în inima ei dragostea
altruistă față de semeni.
La scurt timp după terminarea celui de-al Doilea Război
Mondial, pe 10 iunie 1945, alege să își unească viața prin că-
sătorie cu tânărul Ioan Baston. Dumnezeu le-a binecuvântat
căminul cu trei băieți: Viorel, Titu și Nicu. A acceptat să își
urmeze necondiționat soțul, care a fost chemat să păstoreas-
că bisericile adventiste din districtul Bârlad, apoi pe cele din
zona Fălticeni. Pentru că soțul a fost chemat să ocupe postul
de contabil-șef la Conferința Moldova și apoi la Conferința
Oltenia-Banat, familia Baston a locuit pentru o vreme în Ba-
cău și Sibiu. În 1985, pastorul Baston este chemat să păsto-
rească districtul Giurgiu, iar în 1990, familia se stabilește în
Ploiești. De 13 ori a fost nevoită să împacheteze lucrurile și
de 13 ori a trebuit să amenajeze un cămin primitor pentru
familia ei.
Viața Nataliei a fost o viață de sacrificii, de multe ori supor-
tând presiuni mari din partea regimului comunist. Cu toate
acestea, dedicarea pentru Domnul Hristos și cauza Lui i-au
adus în suflet pace, încredere, entuziasm, alegând să trăiască
o viață cu rost, investindu-și energia în creșterea celor trei
băieți și oferindu-le acestora o educație bună, alegând să-i
încurajeze, să-i sfătuiască şi să-i ajute pe toți cei care îi cereau
ajutorul. În a doua parte a vieții, inima i-a fost frântă de du-
rerea pierderii lui Nicu, cel de-al treilea băiat.
Vorba sa apăsată și rară, cuvintele bine accentuate, rugăciu-
nile ei din fiecare Sabat dimineață, înălțate în Biserica Sion
din Ploiești, toate rămân ca o plăcută amintire în inimile ce-
lor care au cunoscut-o și sunt întristați din cauza despărțirii
temporare. În toamna anului 2018, după o suferință care
dura de mai multă vreme, a închis ochii în speranța revenirii
Mântuitorului iubit! Pe 5 septembrie 2018, trupul ei a fost
depus în locul de odihnă până în ziua învierii. n
A consemnat Teofil Brașov, pastor.

26 Curierul Adventist » februarie 2019

CA_februarie_2019.indd 26 17/01/2019 14:51:53

 teologie » » » » »
PREGĂTIȚI PENTRU UN SALT DOCTRINAR?
C PROMOTORII
ontinuăm istoria dezvoltării celor două ver-
siuni hristologice concurente în adventism,
care se dispută în legătură cu teologia „ulti-
mei generații”. În articolul precedent am tratat
condițiile care au favorizat și au încurajat această
schimbare de macaz în anii 1955–1957, în hristo-
logia adventistă. Dar era oare pregătită biserica,
în ansamblu, pentru acest proces de smulgere a
neghinei doctrinare? Și cine au fost promotorii
schimbării?
Deficiențe în cercetare şi comunicare
După cum am văzut în numerele anterioare,
publicațiile adventiste dintre anii 1889 şi 1949
reflectau clar hristologia naturii umane căzute,
păcătoase. Aceasta învățaseră membrii și publi-
caseră reprezentanți de seamă ai teologiei biseri-
cii. În anii 1949–1956, acest fapt a devenit brusc
foarte jenant, în condițiile pe care le-am discutat.
Dar autorii jenanți erau încă în viață, iar cărțile
lor erau în casele adventiștilor. Cum este posibil
să se poată schimba în mod brusc ceea ce bise-
rica a învățat timp de zeci de ani prin cele mai
notorii publicații și în Școala de Sabat? Este oare
posibil să se facă o modificare teologică de sus în
jos, neprecedată de cercetare largă și comunicare?
Fără a fi precedată de un sinod pe măsură, care să
așeze părțile la masa tratativelor dumnezeiești? O
asemenea schimbare nu poate să nu scandalizeze,
dar tocmai aceasta s-a făcut în 1957.
Conferința Biblică din 1952 ar fi fost o ocazie
excelentă pentru a pune în discuție acest subiect.
Dar nu s-a prezentat nici măcar un referat des-
pre natura umană a lui Isus în cele 9 zile.1 Nici
după aceea nu au existat planuri pentru o astfel
de întâlnire, așa încât provocările din 1955 i-au
surprins pe frații noștri nepregătiți să întâmpine
situații neașteptate și foarte complexe.
Organizarea activității de cercetare academică
era încă în chinurile facerii. În 1940, liderii biseri-
cii hotărâseră ca profesorii de religie din colegiile
adventiste să formeze o organizație profesională,
pentru a-și împărtăși reciproc cercetările și a be-
neficia de evaluările colegilor. Seminarul Teologic
urma să aibă inițiativa organizării. Dar Seminarul
CA_februarie_2019.indd 27
nu făcuse nimic timp de trei ani. În 1943,
profesorii de religie de la Colegiul Pacific
(California), preluaseră ideea, formând o SCHIMBĂRII
organizație locală, neoficială, numită Bible FLORIN
Research Fellowship (BRF, „Societatea de
cercetare a Bibliei”). Membrii BRF se întâl- LĂIU
neau lunar, în câte-o sâmbătă după-amia-
IDEEA CĂ
ză, pentru citirea și discutarea referatelor
ADVENTIȘTII N-AR
pregătite de ei.
TREBUI SĂ CON-
Treptat, au intrat în BRF profesori
SULTE SCRIERI
din alte colegii adventiste, inclusiv parte
RELIGIOASE SAU TE-
din personalul Comitetului Conferinței
OLOGICE NEADVEN-
Generale, numărul total ridicându-se la
TISTE, CU ATÂT MAI
circa 250. Președinte al BRF era dr. Leon
PUȚIN SĂ SE IN-
Lesly Caviness (profesor de limbi biblice, SPIRE DIN ELE, ERA
cu experiență de profesor, editor și lider STRĂINĂ PIONIERI-
în America și în Europa), iar secretar era LOR NOȘTRI; ESTE
Raymond Cottrell, profesor de teolo- NĂSCOCIREA UNOR
gie, care condusese colegiul din China și FANATICI CARE BÂN-
acum lucra la Colegiul Pacific. BRF a tre- TUIE ASTĂZI AD-
zit însă îngrijorările unor lideri, în frun- VENTISMUL, CITIND
te cu președintele CG, W. Branson, care NUMAI SELECȚIUNI
în 1950 s-a exprimat împotriva acestei DIN SCRIERILE
societăți din California. ELLEN G. WHITE,
Pentru ca BRF să nu dispară, Cottrell DE LA DREAPTA LA
a propus (ca soluție ultimă) ca BRF să acti­ STÂNGA, ȘI AGITÂN-
veze sub conducerea Conferinței Ge­ne­ra­le. DU-SE ÎMPOTRIVA
Propunerea a fost adresată unor membri A TOT CE LI SE PARE
ai comitetului CG: lui L.E. Froom, lui LOR CĂ ÎNSEAMNĂ
R.A. Anderson și lui W.E. Read – care CONTAMINARE CU
deja conducea un comitet numit Defense SPIRITUL „BABILO-
Literature Committee (DLC, „Comi­tetul NULUI”.
pentru literatură apologetică”). Ca ur-
mare, în Conciliul de toamnă din 1952,
activitatea BRF a trecut sub conducerea CG, lu-
ând numele de Committee on Biblical Study and
Research (CBSR „Comitetul de studiu și cercetare
biblică”), sub conducerea lui Read. În același an,
Cottrell a fost adus de Nichol la Editura Review
and Herald, pentru proiectul Comentariilor AZS,
iar Caviness s-a pensionat.2
Comitetul respectiv urma să examineze ma-
nuscrise care nu erau încă în circulație și care
fuseseră studiate la nivel de Uniune și Diviziune.
Se luau în considerație doar materiale produ-
Pregătiți pentru un salt doctrinar « Curierul Adventist 27
17/01/2019 14:51:54
 teologie »»»»»
se de membri ai bisericii, cu excepția criticilor
înveterați. Dar comitetul nu primise autoritatea
de a reprezenta biserica în chestiuni teologice. În
ciuda acestor pași clătinați, întârziați și controlați
în organizarea cercetării teologice profesionale,
proces care nu se încheiase, cercetarea teologi-
că avea acum un organism superior, care s-ar fi
putut ocupa într-un mod organizat de subiectul
naturii umane a lui Isus și de alte subiecte în care
se dorea schimbare. Dar nu găsim dovezi că ar fi
existat o preocupare la acest nivel, deși directorul
comitetului de cercetare, Walter Read, a parti-
cipat la evenimentele care au schimbat macazul
hristologic (1952–1957).
Le Roy Edwin Froom (1890–1974),
principalul promotor
Este nevoie așadar să-i cunoaș­
tem mai bine pe frații care au inițiat
această schimbare de macaz și care
sunt adesea criticați în mod exage-
rat și malițios3 de către adepții așa-
numitului „adventism istoric”.
Froom era din Illinois, fiul lui
John Edwin și al Cristinei Neilson
Froom. A fost educat la colegiile
adventiste Pacific Union (Califor-
Le Roy Edwin Froom nia), Walla Walla (Washington) și
Washington (Maryland). În 1913
s-a căsătorit cu Esther Birch Fen-
LE ROY EDWIN ton și în același an a început să lucreze ca pas-
FROOM S-A tor în Maryland. În 1915 a început să lucreze ca
INSPIRAT ȘI DIN editor stagiar la Pacific Press. Din 1918, Froom a
LITERATURA lucrat în China, ca editor la ediția chineză a revis-
EVANGHELICĂ tei Signs of the Times. După ce s-a întors în patrie,
EXISTENTĂ ÎN a devenit editorul revistei adventiste Watchman.
VREMEA SA, Froom a fost secretar adjunct și apoi secretar
AȘA CUM AU al Asociației Pastorale a CG (1926–1950), timp în
FĂCUT TOȚI care a fondat revista pastorală The Ministry, fiind
PIONIERII, IN- și editorul ei timp de 22 de ani. Pe lângă munca
CLUSIV ELLEN sa în cadrul CG, Froom a predat teologie isto-
WHITE. rică la Andrews University în timpul lunilor de
vară.
În anii 1927–1928, Froom a folosit ocazia
cursu­ rilor de dezvoltare continuă pentru pas-
tori, pentru a-i instrui în doctrina personalității
Duhului Sfânt, care, din nefericire, era o noutate
pentru mulți. Încă se credea că Duhul este o sim-
plă influență divină. Și, ca întotdeauna, printre
cursanți s-au găsit duhuri agitate care să-l admo-
nesteze. În urma acestor cursuri, el a scris cartea
The Coming of the Comforter (1928), publicată și
în România (Venirea Mângâietorului, 1946).
28 Curierul Adventist » februarie 2019
CA_februarie_2019.indd 28
Froom era îngrijorat de faptul că, în ciuda
mărturiilor E.G. White despre realitatea triuni-
tară a Dumnezeirii, despre dumnezeirea eternă a
lui Hristos și despre personalitatea divină a Du-
hului Sfânt, în literatura adventistă nu a găsit prea
mult despre aceste subiecte, în special despre per-
sonalitatea Duhului. De aceea s-a inspirat și din
literatura evanghelică existentă în vremea sa, așa
cum au făcut toți pionierii, inclusiv Ellen White.
Ideea că adventiștii n-ar trebui să consulte
scrieri religioase sau teologice neadventiste, cu
atât mai puțin să se inspire din ele, era străină
pionierilor noștri; este născocirea unor fanatici
care bântuie astăzi adventismul, citind numai
selecțiuni din scrierile E.G. White, de la dreapta
la stânga, și agitându-se împotriva a tot ce li se
pare lor că înseamnă contaminare cu spiritul „Ba-
bilonului”.
Să nu uităm că, din acest așa-zis Babilon s-au
inspirat adventiștii când au acceptat multe din
doctrinele și opiniile lor, corecte sau greșite: Saba-
tul (de la o soră baptistă de ziua a șaptea); reforma
sănătății (din mișcările de temperanță și refor-
mele protestante americane ale secolului XIX);
mortalitatea sufletului, negarea iadului veșnic,
negarea Trinității și a ispășirii realizate la cruce
(de la unitarieni, prin intermediul unui activist
de ziua întâi); anticatolicismul (una dintre cele
mai mari fobii ale protestanților din secolul XIX);
doctrina Trinității (începând cu surse protestan-
te). Lista s-ar putea continua, dar nu o putem în-
cheia fără să menționăm că Biblia însăși o avem
din același mediu. Atât confirmarea cărților sfinte
(canonizarea), cât și transmiterea manuscriselor,
traducerea și diverse interpretări teologice ale
Bibliei sunt moștenite din iudaismul apostat și
creștinismul apostat.
Adventismul nu a căzut pur și simplu din cer,
prin Ellen White. Ellen White a fost un sol cre-
dincios al Domnului, dar ea însăși a prețuit lite-
ratura non-adventistă, de care s-a folosit din plin.
Se poate dovedi foarte simplu că o mare parte
din faptele și detaliile istorice din cartea Tragedia
veacurilor sunt împrumuturi literare, cu sau fără
ghilimele, din scrieri istorice protestante. Toate
aceste agitații exagerate legate de Babilon sunt
lipsite de obiect. Acesta este însă un subiect com-
plex, pe care nu-l putem epuiza aici. (Denumirea
apocaliptică „Babilon” are rolul ei și, desigur, se
leagă de o anumită evoluție malignă, politico-
religioasă în creștinătate, despre care Apocalip-
sa vorbește la timpul viitor, în legătură cu cultul
universal al Fiarei. Dar până atunci, ar trebui să
avem o atitudine mai puțin feroce în ce privește
17/01/2019 14:51:55
 suspiciunile pe care le alimentăm cu referire la
alți credincioși).
Rolul nostru nu este să ne considerăm singurii
oameni ai lui Dumnezeu de pe lume. Poporul lui
Dumnezeu este mult mai cuprinzător, nimeni nu
știe exact cât de mare și larg. Dar pentru că po-
porul lui Dumnezeu s-a înstrăinat, mai mult sau
mai puțin, de Dumnezeu și de Cuvântul Lui, mi-
siunea noastră este nu de a ne substitui altora, ci,
asemenea lui Ilie și Ioan, să-i chemăm la pocăință
pe cei care s-au rătăcit, și nu să anatemizăm. Bă-
tălia noastră nu este cu „carnea și sângele”, ci cu
„cosmocratorii acestui întuneric, cu spiritele rău-
tăcioase din înălțimile cerești” (Efeseni 6:12). De
aceste spirite cerești întunecate trebuie exorcizată
biserica.
Din 1950 până la pensionare (1958), Froom a
slujit ca secretar de domeniu al Conferinței Ge-
nerale, ocupându-se cu cercetarea și scrisul. Era
universal recunoscut ca principalul istoric și apo-
loget al bisericii. Froom a rămas unul dintre cei
mai distinși autori adventiști cunoscuți în mediile
academice din afara Bisericii AZS și a contribuit
la diverse enciclopedii. Lucrările lui monumenta-
le au rămas ca surse majore în domeniu, în bi-
blioteca bisericii noastre și în toate bibliotecile
teologice care se respectă:
1. The Prophetic Faith of Our Fathers, 1946–1954
(„Credința profetică a părinților noștri”, în 4
volume, însumând mii de pagini). Aceste vo-
lume expun toate interpretările la Daniel și
Apocalipsa, care s-au scris de peste două mii
de ani în urmă, până în secolul al XIX-lea.
2. The Conditionalist Faith of Our Fathers, 1965–
1966 („Credința condiționalistă a părinților
noștri”, 2 volume a peste 1 000 de pagini fieca-
re), care cuprinde toate sursele scrise de peste
două mii de ani, în iudaism și creștinism, cu
privire la subiectul sufletului, al morții și învi-
erii, al nemuririi condiționate.
3. Movement of Destiny, 1971 (Mișcare destinată
succesului) – o istorie a Bisericii Adventiste,
din perspectiva dinamicii dezvoltării adevă-
rului veșnic în și prin biserică.
Singurul lucru pe care criticii neadventiști i-l
reproșează este că Froom, deși a făcut o cercetare
amplă, nu a fost imparțial, ci a urmărit să justifi-
ce doctrinele Bisericii Adventiste. Și poate că aici
criticii au dreptate. Nu așa arată un trădător.
Froom a militat nu doar împotriva vechii hris-
tologii, pe care o considera eronată, ci și împotriva
altor opinii teologice depășite. A repus în drepturi
doctrina biblică despre ispășirea totală făcută de
Isus la cruce și a susținut dumnezeirea eternă
(fără început) a Fiului lui Dumnezeu și persona- ROLUL NOSTRU
litatea divină a Duhului. De aceea, imaginea lui NU ESTE SĂ NE
Froom este blamată de disidenții antitrinitarieni CONSIDERĂM
și de unii „adventiști istorici”. Faptul că a fost un SINGURII OAMENI
om învățat și a avut relații cu reprezentanți ai altor AI LUI DUMNEZEU
biserici, încurajând dialogul și cunoașterea reci- DE PE LUME. PO-
procă, schimbând în bine imaginea bisericii, este PORUL LUI DUM-
interpretat de acești farisei ca trădare. Și nu este NEZEU ESTE MULT
de mirare că aceștia îi judecă la fel pe liderii de MAI CUPRINZĂ-
astăzi. TOR. DAR PENTRU
Cu condeiul său, Froom a slujit biserica o viață CĂ NE-AM ÎNSTRĂ-
întreagă. La vârsta de 84 de ani, când a murit, la INAT, MAI MULT
Takoma Park (Maryland), aproape terminase ul- SAU MAI PUȚIN,
tima lui carte despre Duhul Sfânt (The Holy Spirit DE DUMNEZEU ȘI
– Executive of the Godhead). El a lăsat în urmă DE CUVÂNTUL LUI,
un singur fiu, pe bunul pastor Fenton Edwin MISIUNEA NOAS-
Froom.4 Pe asemenea oameni îi așteptăm la învi- TRĂ ESTE NU DE
erea drepților. A NE SUBSTITUI
În articolul următor, vom prezenta rolul pe ALTORA, CI ASE-
care l-au jucat alți lideri ai bisericii în evenimen- MENEA LUI ILIE ȘI
tele care au încurajat publicarea, în 1957, a cărții IOAN, SĂ CHEMĂM
numită astăzi pe scurt QOD (Întrebări de doc­ LA POCĂINȚĂ PE
trină). n CEI CARE S-AU
RĂTĂCIT, ȘI NU SĂ
ANATEMIZĂM.
Florin Lăiu este profesor de Biblie la Universitatea Adventus, Cer-
nica, România.

1
Ministry, iulie 1952. Pot fi audiate online prezentările întregii conferinţe, la ASTR, Online Archives, Audio, 1952BC. Vezi şi
En.Wikipedia, ”Bible Conference 1952 (Adventist)”.
2
În 1956, comitetul s-a numit Biblical Study and Research Group; în 1969, acesta a fost contopit cu Defence Literature Committee,
formând Biblical Research Committee. În 1975 a fost reorganizat ca Biblical Research Institute (BRI). Toate informaţiile despre consti-
tuirea BRC provin din SDA Encyclopedia, RHPA, Washington DC., 1976:337, coroborate cu En.Wikipedia “Biblical Research Institute”;
Papers of Raymond. F. Cottrell, Collection 238, Center for Adventist Research, James White Library, Andrews University, Berrien
Springs, Michigan, December 2005: 4-5. Vexi http://www.centerforadventistresearch.org.
3
În special memoria lui Froom, cel mai influent şi mai proeminent în acţiunea din 1955–1957, este atacată josnic în mediul virtual
de anumiţi „miniştri” – independenţi faţă de biserică, dar dependenţi de duhuri rele. Singurii critici care merită atenţie sunt cei care
folosesc surse serioase, tratând cu respect memoria lui Froom, în ciuda recunoaşterii că omul lui Dumnezeu a făcut şi greşeli: Jean
Zurcher (op. cit), Herbert Douglas (La răscruce de drumuri, 2008), George Knight (prefaţa noii ediţii a cărţii Questions on Doctrine).
4
Curios este că Douglass îl numără pe Fenton printre partizanii vechii hristologii. Cf. H.E. Douglass, A Fork in the Road, 2008: 27-28.
http://www.cvdm.info/resources.html .

Pregătiți pentru un salt doctrinar « Curierul Adventist 29

CA_februarie_2019.indd 29 17/01/2019 14:51:55

 pagina copiilor »»»»»

DIN CUVÂNTUL DOMNULUI

Dragi copii, continuăm studierea Bibliei cu următoarele cărți (nu vă speriați că sunt mai multe decât de obicei,
căci sunt foarte scurte): Filipeni; Coloseni; 1 și 2 Tesaloniceni; 1 și 2 Timotei; Tit; Filimon; Evrei; Iacov; 1 și 2 Petru.
A. Găsiți varianta corectă:
1. Cum va veni ziua Domnului? 2. Ce este credința?
a. ca un musafir a. o încredere neclintită
b. ca un hoț b. o suspiciune
c. ca o rudă apropiată c. o incertitudine

MIELUŞEII 3. „Rugați-vă __________” suntem îndemnați în 1 Tesaloniceni.

TURMEI a. din când în când

b. doar la biserică – sâmbăta
ALINA c. neîncetat
CHIRILEANU
4. Un alt îndemn îl găsim în 1 Timotei 6:12 – „Luptă-te lupta cea ______ a credinței”.
Alina Chirileanu este
director asistent în cadrul a. grea
Departamentului Copii, b. bună
Uniunea de Conferinţe.
c. dureroasă

5. Completați următoarea declarație din Filipeni – „Pot totul în Hristos care ________”:
a. mă iubește
b. mă încurajează
c. mă întărește

B. Puneți în ordine cuvintele următoare și veți descoperi ce înseamnă credința adevărată:

„credința: așa tot și fapte, n-are

dacă ea în moartă este însăși.”
__________________________________

__________________________________

__________________________________

__________________________________

niceni 5:17; 4. (b) 1 Timotei 6:12; 5. (c) Filipeni 4:13. B. Iacov 2:17.
Răspunsuri: A. 1. (b) 2 Petru 3:10; 2. (a) Evrei 11:1; 3. (c) 1 Tesalo-

30 Curierul Adventist » februarie 2019

CA_februarie_2019.indd 30 17/01/2019 14:51:55

 de la inimă la inimă » » » » »

ÎN „DIMINEAȚA SUFLETULUI TĂU”

O PUTEREA
mul trăieşte nu numai în timp şi în spaţiu, ci şi în di- tă, mai ales adevărul despre sine
mensiunea atenţiei lui Dumnezeu. Domnul e grijă, nu însuși.”2 Puterea noastră de auto-
doar putere. În esenţă, ceea ce Dumnezeu doreşte este iluzionare este uriașă, acesta este MĂRTURISIRII
să dăruiască şi să ierte. Pentru aceasta a pus în mişcare modul nostru de a supraviețui. ŞTEFAN
întregul proces de răscumpărare, care a culminat cu
crucea şi a fost confirmat prin înviere. Acest proces al
Vorbește! Nu este nicio altă
cale. Niciodată nu îți vei înțelege TOMOIAGĂ
răscumpărării, o mare taină a inimii lui Dumnezeu, este viața dacă nu îți înțelegi numele.
o realitate şi aceasta nu numai pentru că o afirmă Biblia, Și el a strigat: „Iacov!” De fapt, „CINE ÎȘI ASCUN-
ci şi pentru că am văzut efectele lui în viaţa multor oa- el a strigat: „Minciuni! Înșelă­ciu­ DE FĂRĂDELEGILE
meni. Este motivul pentru care ştim că mărturisirea şi ne! Înșelător! Șarlatan!” Spre di­ NU PROPĂȘEȘTE,
iertarea sunt realităţi care ne transformă. mi­neață, când a spus adevărul, a DAR CINE LE
Fără harul lui Dumnezeu nu există mărturisire expe­rimentat transformarea!
MĂRTURISEȘTE
autentică. Mărturisirea este o disciplină dificilă, pentru Ce ai răspunde tu? Ce aș răs-
ȘI SE LASĂ DE ELE
că ne impune să facem ceva. De multe ori credem că toţi punde eu?
CAPĂTĂ ÎNDURARE.”
ceilalţi sunt mult avansaţi în sfinţenie, în timp ce noi (PROVERBELE 28:13)
Când ştim însă că poporul lui
suntem izolaţi şi singuri în păcatul nostru. Filosoful și
Dumnezeu este în primul rând o
moralistul francez François de la Rochefoucauld spunea:
părtăşie a celor păcătoşi, suntem gata să auzim chema-
„Nu ne mărturisim micile defecte decât ca să-i convin-
gem pe alţii că n-avem defecte mari.”1 Nu putem suporta rea necondiţionată a dragostei lui Dumnezeu şi să ne
să dezvăluim altora eşecurile şi slăbiciunile noastre. De mărturisim nevoile în mod deschis înaintea fraţilor şi su-
aceea, ne ascundem unii de alţii şi trăim în minciuni rorilor. Mărturisirea este un curs de acţiune ales în mod
voalate şi în ipocrizie. deliberat şi care ne aduce în umbra Celui Atotputernic.
De ce este lupta atât de necruţătoare? Deoarece Dum- Mărturisindu-ne unii altora greșelile declanşăm o pute-
nezeu doreşte să ne schimbăm, iar noi ne opunem cu re vindecătoare prin care omenescul din noi nu mai este
încăpățânare. Refuzăm transformarea pe care o aşteaptă negat, ci transformat.
Dumnezeu, adică o schimbare adevărată, reală. Nu este Este important și drept să vorbim despre dureri-
vorba aici despre un gen de chirurgie plastică, ci despre le sufletului nostru. În „dimineața sufletului tău”, vei
una radicală, de substanţă – iată ce intenţionează Dum- avea ocazia să afli un adevăr preţios şi eliberator. Vei
nezeu să facă în noi. El vrea să pătrundă adânc în cutele afla că este bine să-I spui lui Dumnezeu ce simţi. La ur-
sufletului nostru şi să-l scoată pe Iacov din noi. ma urmei, El ştie deja totul. Niciodată nu-I vom putea
De ce credeţi că îngerul l-a întrebat pe Iacov care-i spune lui Dumnezeu ceva ce El să nu fi ştiut dinainte.
este numele? „Omul acela i-a zis: «Cum îţi este numele?» Niciodată Dumnezeu nu va rămâne mut de uimire la au-
«Iacov», a răspuns el” (Geneza 32:27). Dorea pur și sim- zul mărturisirilor tale. El așteaptă acea mărturisire „în
plu o informație? Îl trimisese Dumnezeu cu un mandat care nu există nicio scuză pentru păcat și nicio încerca-
de arestare „pentru oricine poate fi implicat”? Nu cred. re de îndreptățire de sine3”, oferind și făgăduința: „Dacă
Mărturisirea – aceasta căuta îngerul. Nu informație, ne mărturisim păcatele, EL este credincios și drept, ca
ci mărturisire. În limba ebraică, în încercarea de a afla să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire”
identitatea cuiva, apelăm la formularea: „Cine ești?” (1 Ioan 1:9). n
Însă „cum îți este numele?” înseamnă altceva. Întrebarea
aceasta se referă la caracterul persoanei, la înțelesul nu- 1
François de la Rochefoucauld, Maxime și reflecţii, Editura Minerva,
melui său. București, 1972, p. 120.
Vrei binecuvântarea? Cât de mult? Care îți este nu- 2
„Introducere la poemul Tărâmul pustiit“ în Antologia Norton de poezie
mele, numele cel adevărat, adânc, din cele mai întuneca- modernă, Richard Ellman şi Robert O’Clair, 1973, p. 116.
te colțuri, din labirinturile ascunse ale ființei tale?
3
Ellen G. White, Calea către Hristos, p. 41.
Dumnezeu îl silea pe Iacov să înfrunte adevărul des-
pre sine însuși și acest lucru înseamnă luptă. Cum spunea Ștefan Tomoiagă este președintele Bisericii
T.S. Eliot: „Omul nu poate suporta mult adevăr deoda- Adventiste de Ziua a Șaptea din România.

În „dimineața sufletului tău” « Curierul Adventist 31

CA_februarie_2019.indd 31 17/01/2019 14:51:56

 55665

CA_februarie_2019.indd 32 17/01/2019 14:51:56