SPERANȚA

ANUL 2 SPERANȚA Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia AUGUST - 2015

PSALMUL - 23
DOMNUL este Păstorul
meu:
nu voi duce lipsă de nimic.
El mă paște în păşuni verzi
şi mă duce la ape de odihnă.
Îmi înviorează sufletul
şi mă călăuzeşte pe cărări
drepte,
din pricina Numelui Său.
Chiar dacă ar fi să umblu
prin valea umbrei morţii,
nu mă tem de niciun rău,
căci Tu eşti cu mine,
Toiagul și nuiaua Ta
mă mângâie.
Tu-mi întinzi masa
în faţa potrivnicilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
„Tu faci să crească iarba pentru vite, şi paharul meu e plin de dă
și verdețurile pentru nevoile omului, peste el.
ca pământul să dea hrană”. Da, fericirea și îndurarea
mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
CU DUMNEZEU, CU OAMENII LUI DUMNEZEU, PENTRU OAMENI
şi voi locui în Casa Domnului
până la sfârșitul zilelor mele.

REVISTĂ A CREȘTINILOR ROMÂNI DIN AUSTRALIA

AUGUST - 2015

„ D U C E Ț I - V Ă Î N T O A T Ă L U M E A Ș I P R O P O V Ă D U I Ț I E V A N G H E L I A … ”1
ANUL 2 SPERANȚA Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia AUGUST - 2015

REVISTA SPERANȚA, EDITATĂ DE BISERICA SPERANȚA

12 Brighton Street, Flemington, Victoria.

Păstor Daniel P. Nicolici. Telefon: 0412166800. Email: danynic@gmail.com

Colegiul de Consilieri spirituali format din păstorii:

Daniel P Nicolici – Biserica Speranța Teofil Ciortuz – Prima Biserică Baptistă

Dorel Brândaș – Biserica Harul Română
Gelu Bondor – Biserica Adelaide Cornel Ghiță – Biserica Maranata
Daniel Cârpean – Biserica Harul Marin Cucuian – Biserica Maranata

Pentru detalii, Corespondenții:

Nelu Albu, Bis. Harul – 0449 590 887

Iacob Cerbu, Prima Bis. Bapt. Melbourne – 0425295401, email: iacob1939@gmail.com
Mircea Ilas, Bis. Bapt. Adelaide – 0414749179, email: enjoy_d_t@yahoo.com
Andrei Marcu, Bis. Speranța – 0405210697, email: andree_iuby@yahoo.com
Adrian Buzgau, Biserica Maranata – 0433766376, email: adrianbuzgau@gmail.com

Echipa editorială:
Constantin Oprănescu, Ioan Ciobota, Aneta Oprănescu, George Oprănescu.
Email: sperantaaus@gmail.com
Costul unui abonament pe un an este de $30.00
Commonwealth Bank. Hope Brochure/Speranta BSB: 063610 Acc: 10624398

Adresa Redacției: Editor, 35 Reid Street, Brown Hill, 3350 Victoria; Telefon: 0423659724
Email: sperantaaus@gmail.com

Echipa editorială și colegiul păstorilor consilieri spirituali își rezervă dreptul de ajustare a
textelor și materialului, pentru exprimare corectă din punct de vedere gramatical și pentru
respectarea Bibliei

MOTO:
Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii și
morții, şi pentru arătarea și Împărăția Sa:
propovăduiește Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă
cu toată blândețea și învățătura.
Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă; ci îi vor
gâdila urechile să audă lucruri plăcute și își vor da învățători după poftele lor.
Îşi vor întoarce urechea de la adevăr și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.
Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferințele, fă lucrul unui evanghelist şi împlinește-ți
bine slujba.
2 Timotei 4:1-5

2
ANUL 2 SPERANȚA Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia
ADEVĂRUL
Păstor Daniel Petru Nicolici
Și a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, sunteți, în adevăr, ucenicii Mei;
veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face slobozi” Ioan 8:31,32.
De multe ori avem o credință ca nisipurile
mișcătoare, pe când credința este prezentată în
Scriptură ca o ancoră. Domnul spune: „Dacă
rămâneți în Cuvântul Meu…”. Cu alte cuvinte, este
posibil să ne îndepărtăm de Cuvântul lui Dumnezeu.
Este posibil doar a gusta, conform cu îndemnul din
Psalmul 34: „Gustați și vedeți ce bun este Domnul”.
Nu este suficientă doar o gustare, doar o atingere,
doar un moment de reflecție sau de iluminare
dumnezeiască. Nu este suficient. Domnul spune:
„Dacă rămâneți, dacă rămâneți în Cuvântul Meu…”
Adevărul este descris aici de rămânerea noastră în
Cuvânt. Din rămânerea în tiparul lui Dumnezeu
trebuie să se răsfrângă toate detaliile de trăire,
detalii sociale, de familie, de context, de Biserică,
orice detaliu al vieții de sub soare. Din rămânerea în
Dumnezeu și cunoașterea lui Dumnezeu.
Citim în Ioan 17:3: „Și viața veșnică este aceasta: să
Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și
pe Isus Hristos, pe care L-ai trimes Tu”. Această
afirmație m-a urmărit pe mine timp îndelungat. Cine
să cunoască pe cine? Este vorba de omul care vrea
să cunoască pe Dumnezeu, omul care-și trage
existența numai din cunoașterea lui Dumnezeu.
Adică, mai întâi, nu eu trebuie să merg la școală, să
adun cunoștințele de pe pământ, de pe orizontală,
de sub soare așa acum le descrie Solomon, ci, în
3
AUGUST - 2015
primul rând, când deschid ochii să încep să mă uit la
Dumnezeu, să încep să-L cunosc pe Dumnezeu și din
cunoașterea Lui, să încep să cunosc lumea. Automat,
relația mea pe verticală determină relația mea pe
orizontală. În momentul când de sus, de la
Dumnezeu, îmi curge inspirația, toate lucrurile de
sub soare vor căpăta un alt sens, și viața va fi simplă
pentru că voi trăi sub inspirația lui Dumnezeu.
Aceasta a fost doar o definiție. Cum se aplică ea?
Foarte simplu. În mijlocul controverselor de azi, dacă
Dumnezeu inspiră parlamentul de la Canberra, toți,
ca unul se vor ridica în picioare, vor privi în sus, și
vor începe ziua rostind rugăciunea „Tatăl nostru” cu
sinceritate. Ei totuși se roagă, dar nu cred în El. Dacă
în mod sincer ar spune: „Da, Dumnezeu există,
inspiră, conduce societatea, poate să mântuiască, să
ajute, din Dumnezeu curge înțelepciunea și
binecuvântarea”, atunci n-ar mai trebui să fie
tulburare ca să schimbe Constituția Australiei, să
redefinească ei căsătoria să nu mai fie între un
bărbat și o femeie, ci între două persoane. Mă întreb
care o să fie următorul pas? Trei persoane, patru?
Asta pentru că lucrurile se schimbă conform
înțelegerii noastre pe orizontală. S-a rupt legătura pe
verticală. Nu ne mai interesează ce spune
Dumnezeu, ci ceea ce spunem noi, și atunci este
controversă, este agitație, este dezechilibru și
concurență.
Lucrurile acestea nu se întâmplă numai la Canberra.
Hai să ne uităm mai aproape, la Biserica noastră, sau
și mai aproape, în casa noastră. Dacă noi facem totul
bazați pe legătura cu Dumnezeu, atunci totul
primește culoare, armonie, frumusețe, și locul acela
este un colț de rai. Asta pentru că Dumnezeu inspiră,
conduce și, totul, până la cele mai mici detalii, se
face după controlul lui Dumnezeu.
Libertatea de care vorbește Domnul Isus nu este
libertatea de a o rupe cu Dumnezeu. „Veți cunoaște
adevărul și adevărul vă va face slobozi”. Adevărul
care vine din Dumnezeu ne face liberi, ne face
sănătoși, fericiți, mântuiți. O rupere a acestei relații
ANUL 2 SPERANȚA Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia
nu ne eliberează, ci ne face robi. Cuvântul spune:
„Nu puteți sluji la doi stăpâni!” Așa suntem făcuți de
Dumnezeu, să slujim, nu să ni se slujească. În
momentul în care oamenii se declară liberi de
Dumnezeu, liberi să facă ce vor, să se căsătorească
bărbați cu bărbați și femei cu femei, aceasta nu este
libertate, ci este robie.
În esență, robia, sclavia, înseamnă să nu poți să faci
decât numai ce te îndeamnă cineva. Cine credeți că
este cel care îndeamnă la spiritul acesta de
perversitate? Poftele, drogurile și toate acestea, ai
vrea să scapi de ele la un moment dat, dar nu mai
poți. De ce nu mai poți? Doar te-ai declarat liber. Iată
că nu ești liber. Nu ești pentru că principiul Domnului
Isus Hristos rămâne în picioare: Îl accepți sau nu!
Indiferent de ceea ce credem noi. Este ca și cu
răsăritul soarelui: vreau să cred că este soare afară
sau nu vreau să cred, soarele este total indiferent de
voința și acceptarea mea.
Singurul moment de libertate este decizia, unică în
univers, când eu spun unuia din stăpâni sau celuilalt,
„Vreau să fiu robul tău!” Unul din stăpâni îmi spune:
„Fii robul Meu că o să ai împlinire, satisfacție,
armonie în familie, vei avea echilibru”, și Acela este
Dumnezeu. Vine celălalt și-ți spune minciuni, căci el
este tatăl minciunii. Cel rău îți spune: „Eu te fac liber,
dar pe calea mea, nu pe a lui Dumnezeu”. O lume
întreagă crede în minciuna diavolului.
Închei cu o întrebare pentru tine, și pentru mine: „Pe
cine cred eu? Cred eu oare eul meu, părerea mea?”
Aveți grijă că de multe ori oamenii cred că sunt robi
diavolului, dar nu este adevărat, sunt robi părerilor
lor, ambițiilor lor, poftelor lor. Dar dacă noi suntem
robii Domnului, (apostolul Pavel de multe ori se
prezintă – Pavel, rob al lui Hristos), dintr-o dată
vedem libertatea, dintr-o dată cânți, chiar fiind în
temniță, treci prin necazuri, ești deasupra tuturor
evenimentelor vieții. Atunci ești liber, atunci sunt
liber. Asta pentru că sunt deasupra poftelor,
deasupra plăcerilor, a chinurilor, tendințelor,
mofturilor, părerilor. Dar Hristos S-a întâlnit cu mine
și m-a ridicat, și m-a făcut liber, mi-a pus piciorul pe
stâncă. „Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va
face liberi!” Asta înseamnă să fiu liber în Cristos.
4
AUGUST - 2015
„CONDOLEANȚE”.
Când eu sunt liber în Cristos și Cristos m-a ridicat
deasupra, și tu, de asemenea ești liber în Cristos, ne
aflăm amândoi în pacea Lui. Dar dacă încă sunt
lucruri care ne țin robi, robi ai părerii, robi ai plăcerii,
robi ai păcatului, nu ne întâlnim pe verticală, adică în
relație cu Dumnezeu, ci ne confruntăm pe
orizontală, chiar ne batem. Ne batem despre ce o să
scriem în Constituție, cum și pe cine votăm, dacă Bill
Shorten sau altcineva are dreptate. Asta pentru că
ne întâlnim în robia de pe pământ, în îngustimea
păcatului de sub soare și nu lăsăm ca libertatea lui
Dumnezeu să ne facă slobozi.
„Legea a fost dată prin Moise, dar harul și adevărul
au venit prin Isus Hristos” (Ioan 1:17).
Canberra are nevoie de Adevărul Lui Isus Cristos.
Canberra, ca să-și reanalizeze Constituția și să aducă
binecuvântare peste țara aceasta, are nevoie de
relația cu Dumnezeu din care vine absolut totul.
„Veți cunoaște Adevărul și Adevărul vă va face
liberi!”
Majoritate oamenilor vor să stea în robie. Noi nu
putem să le spunem decât: „CONDOLEANȚE”.
De fapt, adevărata moarte nu este aceea a sorei
Aurelia, (care a plecat la Domnul săptămâna trecută,
iar acum este în gloria cerească). Spunem
CONDOLEANȚE celor morți în păcat. Să ne rugăm ca
Dumnezeu să-i ridice pe acești oameni, să îi
elibereze, să îi ierte, să îi mântuiască.
Amin
ANUL 2 SPERANȚA Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia AUGUST - 2015

Mărturia lui Jim Caviezel

Jim Caviezel, actorul care l-a interpretatpe Isus în pelicula din 2004, regizată de Mel
Gibson, „Patimile lui Cristos”, a susținut un discurs în fața unui grup de credincioși
ai Bisericii Baptiste din Orlando, Florida, în cadrul căruia a spus că după acceptarea
acestui rol a „fost respins de propria lui industrie”.
Potrivit cu The Guardian, actorul a declarat că producătorii de la Hollywood
l-au evitat după ce a acceptat să joace în sângeroasa peliculă despre ultimele zile
ale lui Isus. Deși s-a remarcat pe marile ecrane înainte de Patimile lui Cristos, în
filme precum Contele de Monte Cristo (2002), sau Ochi de înger (2001), după ce a
jucat în pelicula regizată de Gibson, actorul nu a mai fost solicitat pentru roluri
importante.

Actorul a povestit, în timpul discursului susținut la biserica baptistă din Orlando,

cum Gibson i-a oferit rolul, pentru ca, 20 de minute mai târziu să îl sune și să îl implore să nu îl accepte, spunându-
i că în caz contrar „nu vei mai lucra niciodată in acest oraș”. Jim Caviezel i-a răspuns atunci: „Cu toții trebuie să ne
îmbrățișam crucile. Isus este la fel de controversat acum, cum a fost dintotdeauna. Nu s-a schimbat mare lucru în
2 000 de ani”. Pe de altă parte, Jim Caviezel, un creștin dedicat, crede că distrugerea carierei sale în
cinematografie a fost un preț care a meritat să fie plătit, declarând că: „Trebuie să renunțăm la numele noastre, la
reputațiile noastre, la viețile noastre, pentru a spune adevărul”. Deși l-a descris pe Gibson ca fiind un „păcătos
oribil” el a declarat că actorul nu merita să fie umilit, adăugând că: „Mel Gibson nu are nevoie de judecata
noastră, el are nevoie de rugăciunile noastre”.
Sursa https://rodiagnusdei.wordpress.com
Photo credit http://www.fanpop.com

VIAȚA DIN PERSPECTIVA ETERNITĂȚII…

Putem trăi viața din perspectiva eternității sau o putem trăi fără această perspectivă.
În cartea Eclesiastul, Solomon ajunge la concluzia că, fără Dumnezeu, viața este
lipsită de sens.
De aceea suntem avertizați să nu ne lăsăm prinși în proiecte, care oricât de bune și
lăudabile ar fi, ne îndepărtează de Dumnezeu.
Dacă nu îl avem pe Dumnezeu, nimic din lumea aceasta nu va avea semnificație sau
valoare de durată.
Dar dacă-L avem pe Dumnezeu, chiar dacă suntem săraci, bolnavi, neglijați sau
batjocoriți în această lume, avem tot ceea ce contează cu adevărat.
Putem avea oricât și orice, dar fără Dumnezeu nu va fi decât nonsens, inutilitate și
dezamăgire. Putem avea atât cât Dumnezeu consideră că trebuie să avem, dar
împreună cu El vom găsi adevărata satisfacție a sufletului nostru.

VIAȚA E PREA SCURTĂ CA SĂ…

Viața ne asaltează cu un număr infinit de lucruri pe care ne-ar plăcea să le facem sau despre care unii spun că ar
trebui să le facem.
Dar noi suntem finiți și avem la dispoziție doar un număr finit de ani, așa că mai devreme sau mai târziu vom
constata nu doar că: „viața este prea scurtă ca să…”, ci pur și simplu că: ”viața este prea scurtă.”
O putem trăi cu folos numai când Dumnezeu ne oferă cheia pentru a descoperi sensul existenței noastre. Iar
sensul și scopul vieții îl putem găsi doar cunoscându-L pe El ca Tatăl nostru.
Sursa Sami Tuțac
Photo credithttp://www.baptist-tm.ro

5
ANUL 2 SPERANȚA Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia
ZAC POONEN – RETRAGE-TE ÎN UMBRĂ
Nimeni nu este indispensabil în Biserica lui Cristos.
Lucrarea lui Dumnezeu poate continua cu ușurință
fără noi. Ba chiar, poate continua mult mai bine fără
ajutorul acelor oameni îngâmfați care se consideră
indispensabili! Trebuie să recunoaștem acest lucru
mereu. Odată am citit despre o rețetă pentru a smeri
sufletul oricui care se consideră ,,indispensabil"! Se
sugera ca acesta să umple o găleată cu apă și să
pună mâna în ea până la încheietură – și apoi să o
scoată afară. Gaura care rămâne în apă va fi o
măsură a cât de mult i se va simți lipsa atunci când
nu mai este!! Darurile noastre sunt utile pentru
Biserică; dar nimeni nu este indispensabil.
Trebuie să fim dispuși să ne retragem în anonimat
oricând ne cheamă Dumnezeu să facem asta. Dar
lucrătorul creștin centrat pe sine nu va accepta acest
lucru niciodată. El va vrea să-și păstreze poziția
pentru atâta timp cât este posibil. Mulți astfel de
„lideri creștini” putrezesc pe „tronurile” lor astăzi,
împiedicând lucrarea lui Dumnezeu. Ei nu știu ce
înseamnă să dispară grațios în fundal și să lase pe
altcineva să le ia locul.
Probabil ați auzit zicala că succesul fără succesor
este un eșec. Domnul Isus a recunoscut acest lucru și
a format oameni care să continue lucrarea Lui. În 3
ani și jumătate El îi formase pe alții să preia
conducerea lucrării Sale. Ce exemplu de urmat
pentru noi!
Pavel a recunoscut necesitatea instruirii altor
persoane pentru a continua lucrarea. În 2 Timotei
2:2, i-a spus lui Timotei: ,,Ce ai auzit de la mine...
încredințează la oameni de încredere, care să fie în
stare să învețe și pe alții”. Ce spunea Pavel de fapt
era că: ,,Trebuie să te asiguri că încredințezi această
6
AUGUST - 2015
comoară altora. Nu împiedica niciodată oameni mai
tineri decât tine, să se ridice". Chiar și oamenii de
afaceri recunosc principiul că ,,succesul fără succesor
este un eșec". Dar mulți lideri creștini nu au
recunoscut acest lucru. Într-adevăr, „fiii veacului
acesta sunt, în generația lor, mai înțelepți decât fiii
luminii.”
Este, într-adevăr, nimic altceva decât egocentrism,
care îl face pe un om gelos pe cineva mai tânăr, care
poate face lucrurile mai bine decât el. Cain a fost
gelos pe faptul că Dumnezeu l-a acceptat pe Abel,
dar l-a respins pe el. Dacă Abel ar fi fost mai în vârstă
decât el, acest lucru ar fi putut fi tolerabil. Dar faptul
groaznic că fratele său mai mic era mai bun decât el,
l-a făcut atât de furios încât să-l ucidă pe Abel.
Vedem același lucru în cazul lui Iosif cu frații lui. Iosif
a primit revelații divine, și asta i-a făcut pe toți cei
zece frați ai săi mai mari să pălească de gelozie – atât
de geloși încât voiau să-l omoare.
În același chip, Fariseii în vârstă erau geloși pe
popularitatea tânărului Isus din Nazaret și au hotărât
să-L răstignească, cu orice preț.
Pe de altă parte, ce contrast înviorător este să ne
uităm la un om ca Barnaba, în Noul Testament. El era
un lucrător mai în vârstă, care l-a luat pe nou-
convertitul Pavel sub aripa sa, când nimeni altcineva
nu l-ar fi acceptat pe Pavel. Barnaba l-a adus la
Biserica din Antiohia și l-a încurajat. În Faptele
Apostolilor, capitolul 13, citim că Barnaba și Pavel s-
au dus împreună într-o călătorie misionară. Și când
Barnaba a văzut că Dumnezeu îl chema pe acest
lucrător mai tânăr, Pavel, la o slujire mai mare decât
a lui, a pășit de bunăvoie înapoi și a dispărut grațios
în umbra lui. Și expresia „Barnaba și Pavel”, se
schimbă aproape pe neobservate în „Pavel și
Barnaba”, în cartea Faptele Apostolilor. Biserica
creștină suferă astăzi, deoarece sunt puțini ca
Barnaba, care știu ce înseamnă să pășești înapoi și să
lași pe altul să fie onorat. Suntem dispuși să pășim
înapoi în chestiuni fără importanță. La trecerea
printr-o ușă, de exemplu, nu ne deranjează să pășim
înapoi și să permitem altcuiva să treacă primul. Dar,
în lucrurile care contează – precum poziția și
conducerea în Biserica creștină – nu suntem atât de
gata să pășim înapoi. Viața sinelui nostru este atât
de înșelătoare. Putem avea o smerenie falsă în
lucruri care nu contează.
Dar în chestiuni importante, ne vedem așa cum
suntem.
ANUL 2 SPERANȚA Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia AUGUST - 2015

SPERANȚA - ȘTIRI

Asociația Misiunea Speranţa: Turneu 2015 - "SENS UNIC SPRE CER"

Trăim vremuri în care oamenii se zbat

tot mai mult să afle care este sensul
vieții lor, și încearcă nenumărate căi de
a fi fericiți și împliniți. Căile pe care
lumea le oferă nu duc, însă, spre
adevărata împlinire, de aceea întâlnim
la tot pasul oameni dezorientați și
dezamăgiți, cuprinși de tot felul de
incertitudini și frământări sufletești.
Într-o astfel de lume e nevoie tot mai
mare de mesageri ai harului lui
Dumnezeu!

Încă de la începuturi, Misiunea Speranța

și-a propus să fie un mesager al Harului,
de aceea nu obosește să adune
împreună biserici și credincioși pentru
organizarea turneului anual de evanghelizare din România. Cea de-a XXII-a ediție a turneului s-a desfășurat sub
genericul „Sens Unic Spre Cer” și a fost organizată în două etape, în intervalul 13 – 28 mai și respectiv 10 - 21 iulie
cuprinzând 26 de localități

Mesajele biblice prezentate în cadrul celor 26 de seri de evanghelizare, au aparținut pastorilor Gabriel Zăgrean,
Florin Ianovici, Luigi Mițoi, Mihai Dumitrașcu, Vasilică Croitor, Cristi Stan, Ovidiu Ghiță, Samuel Bucur și Viorel
Iuga. Alături de Grupul Speranța au slujit prin cântare și alți interpreți: Alin și Florina Jivan, Corina Petre, Maria
Scurtu, Alina Călina, Frații Ursan, Grupul Domini, Alex Tașcu, Miriam Popescu și Narcisa Opriș. Muzica creștină a
răsunat, conturând o atmosferă de sărbătoare pentru suflet, apropiindu-i pe oameni de Dumnezeu, în timp ce
Cuvântul predicat i-a conştientizat cu privire la păca tul din viaţa lor, îndemnându-i să accepte iertarea divină prin
credința în jertfa Domnului Isus Hristos.

Pentru organizarea acestui turneu evanghelistic, zeci de biserici și-au dat mâna într-un parteneriat ce a avut ca
obiectiv principal câștigarea sufletelor românilor pentru cer. Au fost necesare importante resurse umane, logistice
și financiare, însă pe ogorul Evangheliei nici un efort și nici un sacrificiu nu poate fi considerat prea mare.

Aproximativ 40 000 de români au ales să

participe la serile de evanghelizare desfășurate
pe stadioane, în case de cultură, piețe
centrale, terenuri de sport și alte spații
publice. Evanghelia a avut și de această dată
impact, sute de oameni exprimându-și dorința
de a da un nou sens vieții lor. Cei care și-au
deschis inima pentru Dumnezeu au plecat
acasă eliberați, plini de pace și cu nădejdea
mântuirii.
La finalul turneului, președintele Asociației
Misiunea Speranța, Gabriel Gorcea, a declarat:
Păstor Florin Ianovici - Vaslui
7
ANUL 2 SPERANȚA Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia AUGUST - 2015

„Acest turneu a fost cu adevărat un timp de har. Ne-am bucurat că și în acest an am reușit să organizăm
evanghelizări în România, pentru că am observat că, atunci când li se oferă ocazia, românii nu ezită să participe la
astfel de programe pentru suflet. Cred că a fost
un timp de har și pentru zecile de români care au
spus un „DA” hotărât lui Isus Hristos. Domnul ne-
a chemat să semănăm această sămânță a
credinței, iar după cum ne spune însuși
Mântuitorul, în Marcu, „Cine va crede și se va
boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi
osândit.” Ne rugăm ca această sămânță să
crească și să aducă rod în viața oamenilor!
Mulțumim bisericilor, păstorilor și fraților care
ne-au ajutat în organizare, celor ce ne-au
Speranța - Codlea susținut și vor susține în continuare această
lucrare atât în rugăciune, cât și financiar. Nu știm ce vor aduce anii următori, dar știm că anul acesta a fost un an
binecuvântat și ne rugăm ca Dumnezeu să ne dea har tuturor să-L putem sluji pe Domnul în continuare.”

Prin harul lui Dumnezeu, Misiunea Speranța va continua să organizeze turnee de evanghelizare, aducând laolaltă
în această lucrare de câștigare a românilor pentru Hristos, atât biserici din Diaspora română, cât și biserici din
cadrul comunităților creștine din România.

Lidia Posteucă – PR Specialist Misiunea Speranța

PE CĂRAREA MÂNTUIRII Pe cărarea mântuirii

Traian Dorz Mulţi promit, puţini s-aleg.
Fericiţi sunt, fericiţi sunt
Pe cărarea mântuirii, Cei ce suie drumu-ntreg!
Munţii-s ’nalţi, urcuşu-i lung,
Calea-i strâmtă, calea-i strâmtă SUFLĂ VÂNTUL CONTRA NOASTRĂ
- Mulţi pornesc, puţini ajung. Mitică Acalinei

Pe cărarea mântuirii, Suflă vântul contra noastră, suflă ne-ncetat

Crucea-i grea, dar bine-i sus, să ne-ntoarcă de pe drumul cel adevărat,
Uşa-i strâmtă, uşa-i strâmtă să ne-ntoarcă iar spre moarte şi-nspre iad ’napoi;
- Dar ce plată-i la Isus! Te rugăm, Isuse Doamne, fii mereu cu noi!

Pe cărarea mântuirii, Vino-n luntrea vieţii noastre, stai la cârma ei

Vânturi mari şi nori te-ncing. şi condu-ne Tu cu bine, printre norii grei!
Lupta-i cruntă, lupta-i cruntă Nu vrem să opreşti furtuna, care s-a pornit,
- Mulţi încep, puţini înving. dar rămâi în luntrea noastră, până la sfârşit!

Pe cărarea mântuirii, Peste valurile grele, să ne treci mereu,

Mersu-i greu, dar trecător, îndreptar având lumina şi Cuvântul Tău.
Viaţa-i aspră, viaţa-i aspră să ajungem toţi cu pace, Isuse iubit,
- Dar e harul ajutor! Sus, la Ţărmul Fericirii, ce ne-ai pregătit!

8
ANUL 2 SPERANȚA Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia
TRENUL SPERANȚEI
CAPITOLUL 27
POC…POC…
- Mă mut, mă mut, nu mai stau în casa asta, că m-au
mâncat strigoii, m-au mâncat, uite, au început de la
picioare. (Îmi iese un deget prin ciorap). Încet, încet,
mă mănâncă de tot, nu mai rămâne decât pielea de
mine. M-am săturat să trăiesc sub teroare. Trebuie
să facem ceva.
Nici n-am terminat de vorbit, că prin pod s-au auzit
niște pocnituri, niște pași și noi toți ne-am ridicat
privirile spre tavan. Soacră-mea și-a revenit mai
repede și mi-a zis calm:
- Să-mi dai ciorapii ăia să ți-i țes, că te râd și curcile
că umbli cu ciorapii rupți și ai două femei în casă, și
curcile te râd. Și parcă din dulap am auzit:
- Glu, glu, glu… râsul curcilor. Ne-am uitat în același
timp spre dulap.
- Nu mai încape nicio îndoială că în casa asta sunt
stafii, draci, duhuri, strigoi. Trebuie să facem ceva,
concluzionez eu. Aneta își dă cu părerea:
- Să-l aducem pe păstor să ne citească din Biblie, să
se roage pentru noi și poate vom scăpa.
- Ce păstor…! se amestecă soacră-mea. Aduceți un
popă în toată regula, ăla o să vă scoată dracii afară
de urechi. Glumește, vorbește serios, cine să știe?
Miercuri seara m-am dus la Biserică. Se ține un
studiu biblic. Nu vin toți, dar eu m-am dus. La urmă,
l-am oprit pe păstor:
- Părinte, am o belea, am nevoie de ajutor.
- Spune, frate, care ți-e… beleaua.
- S-au adăpostit în casa mea o gașcă de draci, de
stafii, sau ce-or fi. Nu plătesc chirie și mi-au scos peri
albi. El zâmbea.
- Fără glumă, părinte, toate pocnesc și se mișcă prin
casă. V-aș ruga să veniți și să le spuneți ceva, ce știu
eu ce…? Poate că s-or speria și să mă lase în pace că
altfel fac infract.
- Frate, noi nu prea credem în lucrări de astea…
- Cumnate, dar dacă el crede?! Luca îmi sare în
ajutor, iată că mă iubește și pe mine cineva. I se va
face după credința lui, continuă Luca, hai să mergem
să facem o seară de rugăciune în casa fratelui. Ce să
fie rău în asta?
- Bine, atunci sâmbătă seara o să venim să ne rugăm,
acceptă păstorul. Dar, pe drum spre casă, păstorul se
9
AUGUST - 2015
răzgândește și apare, împreună cu soția, la ușa
noastră. Soacră-mea tocmai făcuse cornulețe și
gogoși, dar ei nu s-au uitat la ele. Au început serios
lucrarea. S-au rugat în fiecare cameră, pe rând, eu
arătam cu degetul spre tavan: ‘acolo e bossul!’ S-au
rugat și pentru pod. Apoi prin curte, prin garaj și iar
am revenit în casă. Păstorul a rugat frumos pe
Domnul să curețe toată casa și s-o spele, iar sângele
Domnului Isus Hristos să acopere orice colțișor, să-l
sfințească și să-l protejeze. Apoi a chemat Duhul
Sfânt al lui Dumnezeu să ne înfășoare pe dinapoi și
pe dinainte, să ne sfințească. Simțeam că mi se înalță
inima până la cer. Acum sau niciodată, am avut
încredințarea, în duhul meu, că s-au dus toți diavolii
pe pustii și casa mea este curată.
Am crăpat pleoapele și am căutat-o pe soacră-mea.
Cu capul în piept, cu ochii închiși, bătea ceva din
buze și își făcea cruci mici și repezi, una după alta.
Amin! Rugăciunea s-a terminat, am mâncat cu toții
din gogoșile pregătite de soacră-mea, apoi ei au
plecat, iar noi ne-am instalat în fața televizorului. Am
mai glumit, am mai vorbit, am mai bârfit un pic și, la
o vreme, soacră-mea remarcă:
- Voi mai auziți ceva? Să știți că s-a întâmplat ceva în
casa asta. Uite ce liniște și pace este. Într-adevăr,
nimic nu mai pocnea, nimic nu mai croncănea.
- Uite că este adevărat… continuă soacră-mea. Ceva
s-a întâmplat. Totuși este adevărat, există o
putere…! Am stins televizorul. Într-adevăr, e liniște
deplină. Eu dau să zic:
- S-a dus… dar în următorul moment o pocnitură
asurzitoare ne-a ridicat în picioare.
- O, nu, nu se mai poate, au început iarăși! Gogu,
însă, apare în fugă:
- Tași, e nimica, sunt eu. Am dropped capacul from
the toiletă, este nimica, sorry…
Ne-am privit unul pe altul, apoi toți ne-am uitat la
Gogu cum stătea spășit în ușă și ne-am pus pe râs.
Mai târziu, ne-am îndreptat fiecare spre camera lui.
Eram bucuroși, eliberați. Din acea seară a fost liniște
și pace în casa noastră, doar câte o creangă mai
lovea din când în când în geam – Poc… Poc…
Constantin Oprănescu/ Va urma
ANUL 2 SPERANȚA Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia AUGUST - 2015

Nu-s doar pământ

Mircea Ilaș

M-am întrebat adesea: „Ce m-aș face Nu-s doar pământ, aceasta-i dovedită.
Să știu că am o viață... Și atât!” În mine sunt realele comori
La moarte, trupul în mormânt va zace Ascunse, de o mână iscusită
Și-n câțiva ani, va deveni pământ. În taină, ca parfumul fin din flori.

Cum să accept această teorie De n-am fi noi, nu ar exista Terra.

Că nu-s decât un bolovan de lut? La ce-ar fi bun pământul fără om?
Când sufletul meu stă ca mărturie Așa cum aerul creează atmosfera
Că-i dăruit de Cel ce m-a făcut. Și molecula se formează din atomi,

El a zidit un templu din țărână, Așa cum râurile se revarsă-n mare,

Dându-i un chip frumos și delicat. Dar debitul de apă nu-i al lor...
Într-un loc tainic, a pus o fărâmă Ele își au originea-n izvoare,
Din Duhul Său, curat, imaculat. Așa și noi, avem un Creator!

Cum să accept că moartea e sfârșitul Ca puiul păsării ce iese din găoace

Iar după ea, noapte la infinit? Uitând c-a fost închis și chinuit,
Cum aș putea să spun că asfințitul La Creatorul nostru ne-om întoarce.
Înseamnă moartea soarelui iubit? Ai Lui vom fi, până la infinit!

COSTACHE IOANID ȘI RICHARD WURMBRAND

DOI TITANI AI CREȘTINISMULUI

Ȋntr-o după amiază de vară a anului 1940, pe o bancă din parcul Carol din București, blândul poet de mai târziu
citea cu nesaț Sfânta Scriptură. Lângă el, o doamnă îl urmărește cu discreție. Un copilaș, cu ochii rotitori, ce se
joacă prin preajmă, ȋi atrage atenția doamnei că vecinul ei citește Biblia. Cu o „viclenie orientală”, doamna (Sabina
Wurmbrand) întreabă: „Ce carte citiți, domnule?” „Cea mai minunata carte din lume, doamnă!” Urmează
prezentări reciproce și invitația de a participa la slujba din viitoarea duminică de la Biserica Luterană din strada
Olteni. El nu știa nimic despre protestantism. La vremea aceea, Costache Ioanid era „greco-catolic”, ca și strămoșii
săi. Ȋn rest, știa că iudeii L-au răstignit pe Domnul Cristos și de aceea sunt de disprețuit și vrednici de osândă.

Când, ȋn duminica următoare, s-a înființat la această biserică, nu mică i-a fost surpriza să constate că mai toți
credincioșii erau evrei botezați, iar trei dintre cei patru păstori erau și ei evrei sadea: Richard Wurmbrand, Iancu
Moscovici și Felix Iacobsohn. Contrariat de lipsa de ritual, Ioanid a fost în schimb fascinat de modul „obișnuit” de a
vorbi, nedeclamativ și cu argumentație luată din viața de toate zilele. În aceste condiții, continua să se ducă
duminică de duminică la această biserică și, destul de repede, este transformat lăuntric și botezat.

După bucuria acestei revelații, urmează o mulțime de întrebări, cele mai multe pline de candoare. De un farmec
deosebit este una dintre ele, pusă păstorului Richard Wurmbrand: „Spuneți-mi, vă rog, cum se pot împăca
creștinismul, așa cum l-am acceptat eu acum, și doctrina legionară, ȋn a cărei valoare socială purificatoare încă mai
cred?”
Răspunsul: „Probabil că poate să existe apropiere. Eu nu știu pentru că nu m-am gândit niciodată la asta. Ceea ce
vreau să-ți spun însă, este faptul că, devenind creștin adevărat, vei fi atât de ocupat, ȋncât nu vei mai avea vreme
să te gândești la astfel de probleme!” Și așa a fost.
Amintiri cu sfinți, Daniel Brânzei

10
ANUL 2 SPERANȚA Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia
Când compasiunea îmbracă forme greșite: Tony Campolo
Păstor Ionel Tuțac
Mediul evanghelic a fost puternic zguduit în ultima
perioadă de știrea potrivit căreia Tony Campolo, un
păstor baptist din SUA, profesor de sociologie și un
vorbitor public cu mare influență, și-a declarat public
poziția favorabilă față de căsătoriile homosexuale.
Tony Campolo este un personaj de referință, un om
care a influențat mii de vieți. S-a remarcat prin
mesajele sale provocatoare și prin linia sa
conservatoare. A afirmat în mai multe situații că
relațiile homosexuale sunt un păcat. Cum ar trebui
să interpretăm răsturnarea principiilor lui?
Homosexualitatea, boală sau opțiune ?
Există un curent puternic de gândire, care
promovează, în numele egalității sociale, încălcarea
principiilor lui Dumnezeu. Pornind de la victimizarea
celor care trăiesc în acest păcat, ei vin cu mesaj
justificator, pigmentat cu exemple de homosexuali
ridiculizați, excluși din comunitate. Argumentul lor
principal este că homosexualitatea este o orientare
înnăscută, care nu poate fi modificată. Dacă nu poți
acuza o persoană pentru că se naște fără mâini, nu
poți acuza nici o persoană care se naște cu tendințe
homosexuale, afirmă ei. Dacă din punct de vedere
medical, nu s-a ajuns la un consens în această
privință, Biblia ne oferă un mesaj clar și coerent,
atunci când vorbește despre cei care aleg să trăiască
în păcatul homosexualitații : „Fiindcă n-au căutat să
păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu
i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă
lucruri neîngăduite”. „Lucruri împotriva firii”, le
numește Dumnezeu. Nu este îngăduit, subliniază
Duhul Sfânt, prin Pavel, în Romani 1:28. Dacă
homosexualitatea ar fi o limită fizică, ar mai fi posibil
ca Dumnezeu să spună că nu este îngăduit?
Aprobare versus confruntare?
Cum ar trebui să îi tratăm pe cei care se confruntă cu
astfel de tendințe? Tony Campolo susține că ar
trebui să îi primim în biserică, pentru că ei sunt
„frații” noștri și trăiesc în monogamie, se dedică unei
singure relații, chiar dacă aceasta este homosexuală.
Cred că ar trebui să avem onestitatea de a
recunoaște că în bisericile noastre sunt si oameni
care se luptă cu aceste tendințe. Foarte puțini, însă.
În experiența mea pastorală am întâlnit oameni care
mi-au mărturisit cu lacrimi lupta pe care o trăiesc.
11
AUGUST - 2015
Ar trebui să ne resemnăm și să acceptăm
homosexualitatea ca pe o realitate pe care nu o
putem schimba? Nu mă pot raporta la altceva decât
la Scriptură, ca să descopăr răspunsurile la
problemele dificile ale vieții. În niciun pasaj din
Scriptură nu găsim conceptul potrivit căruia dacă nu
putem învinge o ispită, atunci o legitimăm.
Dimpotrivă, Biblia încurajează lupta radicală
împotriva păcatului.
Domnul Isus spunea: „dacă ochiul tău te face să cazi
în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine. Este mai
bine pentru tine să intri în viaţă
numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii
aruncat în focul gheenei”. Matei 18:9. Este evident
că trebuie separat de trup orice este putred și
stricat. Tendințele există – poftele firii pământești ne
vor da târcoale cât timp vom fi în trupul acesta. Dar
nu putem încuraja decât lupta împotriva firii.
Ce să facem cu cei care se confruntă cu aceste
tendințe?
Cred că ar trebui să avem compasiune pentru cei
care se luptă cu acest păcat. De multe ori ni s-a
reproșat că, în dorința noastră de a fi sfinți, îi ucidem
pe păcătoși. Domnul Isus a murit pentru ei, așa cum
a murit pentru oricare dintre noi. Datoria noastră nu
este să îi ucidem pe cei ce fac răul, ci să ne rugăm
pentru ei și să le predicăm adevărul în dragoste.
Dar, compasiunea pentru păcătos se dovedește
tocmai prin dorința de a-l ajuta să învingă păcatul
său, nu prin încurajarea și legitimarea
comportamentului care îl separă de Dumnezeu.
Compasiunea adevărată nu înseamnă aprobare.
ANUL 2 SPERANȚA Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia AUGUST - 2015

Biblia vorbește despre homosexuali: „Măcar că ştiu
hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea
lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi ei nu numai că
le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.” Romani
1:32.
Tony Campolo a capitulat nu în fața unei dezbateri
publice cu soția sa, care era o susținătoare
vehementă a căsătoriilor homosexuale, cum afirmă
el. El a capitulat în fața unui curent de gândire care
ne invadează societatea, care nu se mulțumește
doar să practice păcatul, dar îi apreciază pe cei care
trăiesc în păcat și validează păcatul ca normalitate.
Să ne verificăm bine principiile și valorile și să le
comparăm cu Scriptura. Păstori ca Tony Campolo vor
veni, din păcate, probabil, in curând și în România.

SPERANȚA - ȘTIRI

Cel de-al XXXVI-lea congres al Cultului Creștin Baptist din România

28-29 Mai 2015 la Biserica Emanuel din Oradea.
Textul integral al celor șapte moțiuni adoptate.

Prima moțiune. Suntem chemați să ținem sus
Cuvântul Adevărului și să trăim viața creștină oferită
de către Domnul nostru, care prin Duhul Sfânt
locuiește în inimile credincioșilor. Toți păstorii și
slujitorii Bisericilor sunt chemați să îndrume poporul
în vederea întrupării acestui adevăr.
A doua moțiune se pronunță hotărât împotriva
actelor de prigonire a creștinilor până la martirizare.
Cerem tuturor credincioșilor să se roage fierbinte
pentru Biserica în suferință, iar conducerii de stat îi
cerem să intervină la autoritățile statale prin toate
mijloacele diplomatice pentru stăvilirea genocidului
împotriva creștinilor.
A treia moțiune se pronunță pentru susținerea
educației religioase în școlile de stat din România,
fără vreo îngrădire a specificului confesional, cu
respectarea libertăților religioase.
A patra moțiune apelează la comisia de revizuire a
constituției, pentru ca în Constituția României să se
stipuleze clar faptul că la baza familiei stă căsătoria
heterosexuală, monogamă, care constă în unirea
unui bărbat cu o femeie în căsnicie. Cerem tuturor
autorităților guvernamentale să sprijine conceptul
creștin cu privire la căsătorie și familie, pentru ca
astfel să fie asigurat viitorul fericit în societatea țării
noastre.
A cincea moțiune își exprimă îngrijorarea față de
starea de război din Ucraina de răsărit. Îndemnăm
toți credincioșii să poarte în rugăciune cauza națiunii
ucrainiene. Ne rugăm pentru frații noștri de credință
și pentru toți cei ce au de suferit din pricina
conflictelor armate. Îndemnăm conducerea statului
din România să militeze pentru rezolvarea oricăror
diferende pe calea negocierilor diplomatice, în
spiritul bunei înțelegeri.
A șasea moțiune apelează la forurile de conducere
ale tuturor organizațiilor creștine implicate în
formarea caracterelor, ca în toate mijloacele de
comunicare și în mass-media să fie respectate
principiile moralei creștine și ale unei ținute decente,
civilizate. Acesta are scopul de a oferi generației
tinere și societății în general, modele sănătoase și
demne de urmat.
A șaptea moțiune apelează la Președintele României,
la Guvern, la Parlament și la toate instituțiile de stat
să militeze cu toată seriozitatea pentru a stăvili valul
de imoralitate incalificabilă și de corupție la nivel
politic și de conducere a țării.
Ne rugăm pentru conducerea statului la toate
nivelurile, ca astfel să fie asigurate bunăstarea,
ordinea și propășirea țării noastre în toate sferele
societății, pentru asigurarea dreptului la viață și
fericire a copiilor nenăscuți.
Dumnezeu să binecuvânteze România!
Creștinul azi
28-29 Mai 2015 la Biserica Emanuel din Oradea

12
 ANUL 2 SPERANȚA Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia
Peșteră de tâlhari sau
CASĂ DE RUGACIUNE?
Casa lui Zacheu era probabil o
„peșteră de tâlhari”. Zacheu era
șeful celor care colectau impozite
de la evrei pentru Imperiul Roman.
Dar această casă a lui Zacheu
devine o casă a rugăciunii, o casă
despre care Domnul Isus spune:
„Astăzi a intrat mântuirea în casa
aceasta”.
În schimb, tot în capitolul 19 din
Evanghelia după Luca, este
consemnată scena în care Domnul
Isus, „în cele din urmă a intrat în
Templu, şi a început să scoată afară
pe cei ce vindeau şi cumpărau în el.
Şi le-a zis: Este scris: «Casa Mea va
fi o casă de rugăciune. Dar voi aţi
făcut din ea o peşteră de tâlhari».”
Templul era prin excelență o CASĂ
DE RUGACIUNE, dar preoții și
poporul au făcut acolo o „peșteră
de tâlhari”.
Așadar, casa lui Zacheu se
transformă din peșteră de tâlhari în
Casă de rugăciune în momentul
când Domnul vieții intră acolo, spre
deosebire de Templu, care TREBUIA
sa fie o Casă de rugăciune, dar care
a fost transformat într-o peșteră de
tâlhari, deoarece oamenii L-au scos
pe Domnul din Templu.
Care este „pomul” în care m-am
ascuns și mă uit doar de la distanță
la Domnul Cerului?
Domnul îmi spune: „Zachee, dă-te
jos de grabă, [din pomul în care te-
ai ascuns] căci astăzi trebuie să
rămân în casa ta.”
Dar, mai mult, oare ce este în
Templul din inima mea?
O peșteră de tâlhari sau o
CASĂ DE RUGĂCIUNE?
AUGUST - 2015
S-a rupt ceva in Zacheu
Zacheu a stat înaintea Domnului, şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia
mea o dau săracilor…” Luca 19:8
În momentul când Domnul a intrat în casa lui Zacheu, Zacheu s-a pocăit.
Zacheu a fost transformat de Domnul. Drept urmare, fără să-I ceară Domnul,
în mod explicit, să facă ceva anume, Zacheu știe ce trebuie să facă!
Zacheu era „mai marele vameşilor”, iar oamenii afirmau despre el ca era „un
om păcătos!”. Știau ei ce știau, însă Zacheu se întâlnește cu Cerul și atunci se
rupe în el ceea ce îl ținea legat de avuție, de bani, de pământul acesta.
Zacheu parcă plutește - în ochii lui Isus a văzut Cerul întreg, și atunci este
evident că nu-l mai interesează cele pământești.
Drept urmare, Zacheu decide scurt, rapid, hotărât și pentru totdeauna: „Iată,
Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe
cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.”
Cum a ajuns Zacheu la această transformare radicală? Esența Evangheliei este
TRANSFORMAREA.
Mai întâi aude că trece Isus prin cetate și simte că vrea să-L vadă pe acest Om,
despre care auzise multe. Însa nu poate să-L vadă, pentru că era micuț de
statură, și atunci concepe un plan urgent: „mă urc într-un pom și tot Îl văd”.
Primul șoc îl are Zacheu în momentul când MARELE ISUS se oprește sub
copacul lui, îi spune pe nume și se autoinvită în casa lui: „Zachee, dă-te jos de
grabă...” De unde îmi știe Isus numele ??
Oamenii din Ierihon cârteau şi ziceau [despre Isus]: „A intrat să găzduiască la
un om păcătos!”, dar pe Zacheu nu-l mai interesează nimic din ce spun
ceilalți, ci îl interesează doar ce spune Domnul, așa că, „Zacheu s-a dat jos în
grabă, şi L-a primit cu bucurie.”
De fapt, nici pe Domnul nu-L interesează ce zic ceilalți, nici nu se uită la
trecutul lui Zacheu, nici nu-l întreabă cum a ajuns el „mai marele vameșilor”.
Domnul vrea să aducă mântuire în casa lui Zacheu, și o aduce!
În casa lui Zacheu intră mântuirea, și Zacheu o primește cu bucurie!
Cristos rupe legăturile păcatului care-l țineau pe Zacheu „mic” din punct de
vedere spiritual și îl face liber, îl face mare, mare de tot, dar nu în cele
pământești, ci în cele CEREȘTI.
Dacă intră AZI Cristos în casa mea, în viața mea, în familia mea, în mintea și în
inima mea, care sunt lucrurile de care mi-e rușine și despre care vreau să
spun: „Doamne, de azi, așa ceva nu mai fac, nu mai spun, nu mai gândesc”?
Sau: „Doamne, Te rog să rupi Tu legăturile păcătoase care mă țin legat de
avere, de bani, de imoralitate, pornografie, relații în afara căsătoriei, droguri,
înșelăciune, telenovele, minciună, alcoolism”, și probabil că fiecare avem
multe de completat aici...
Cristos este același, ieri, azi și în veci, așa că dacă pe Zacheu l-a putut rupe de
orice legătură păcătoasă, Domnul poate da aceeași eliberare fiecăruia dintre
noi, CHIAR ASTĂZI ! Dacă mă pun pe genunchi, cu smerenie și pocăință,
înaintea lui Dumnezeu, Cristos îmi dă o viață nouă – El în mine.
Ioan Ciobota – Vocea Evangheliei Timișoara
13
ANUL 2 SPERANȚA Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia AUGUST - 2015

Mici mesageri ai lui Dumnezeu

Un cântec pe peronul gării

Era într-o dimineaţă, cam pe la ora 9. Traversam
peronul mare al gării. De mâna dreaptă îl ţineam pe
băieţelul meu, iar cu stânga fetiţa, pentru a nu fi
luaţi de mulţime. Clădirea mare i-a impresionat
vizibil pe copilașii mei. Murmurul estompat al
mulţimii de oameni dădea un ecou confuz. Atunci cei
doi s-au gândit să încerce odată dacă vocile lor
răsună tot atât de frumos în spaţiul acela mare. Zis şi
făcut. Când băieţelul, când fetiţa au scos câte un
chiot răsunător. Ei se bucurau regeşte de succesul
dorit. Dar un chiot trece repede, şi de aceea plăcerea
era de scurtă durată. Pentru a o prelungi, ei au
trecut la un cântec. A început fetiţa, iar băieţelul, cu
vocea lui sonoră, i s-a alăturat:
„Nădăjduieşte în Domnul, sufletul meu!
Toate i le spune Lui, El te ajută cu atâta dragoste...!"
Aceasta era bineînţeles o melodie neobişnuită
pentru ora nouă dimineaţa, pe peronul gării. Dacă o
locomotivă fluieră strident, dacă un vânzător de
ţigări îşi laudă marfa urlând, dacă un tânăr fluieră
ultimul şlagăr - nimeni nu-şi întorcea capul. Dar un
cântec duhovnicesc! Pe peronul gării! Cântat cu ecou
de două voci luminoase de copii?! Asta a stârnit
atenţia multora. Unii zâmbeau, alţii priveau
stânjeniţi, iar alţii dădeau din cap. Copiilor nu le păsa
de toate acestea; veseli ei continuau să cânte:
„Necazul nu poate fi mai mare decât Cel ce-ţi vine în
ajutor."
S-a întâmplat ca pe acolo să treacă un miner. A ales
acest drum de-a latul gării pentru a ajunge mai
repede acasă. Cu mersul său obosit, capul lăsat în jos
şi umerii căzuţi, părea că poveri nevăzute îi apăsau
pe umeri - sacul de pe spatele său dovedea că el
venea din schimb. Acum cântarea i-a ajuns la urechi.
El se opri. Grav a privit spre copii. Părea că ar dori să
soarbă în lăuntrul său această cântare:
„... Salvează şi sufletul meu, O, scumpe, Doamne."
Apoi şi-a continuat drumul. Dar parcă mersul lui era
altul... de parcă ar fi băut apă dintr-un izvor! Atunci
mi-am dat seama că în naivitatea lor, copii făcuseră
un lucru mare...
După amiază m-a vizitat un cunoscut. El mi-a spus:
„Azi dimineaţă, când am ajuns în gara principală
eram plin de îngrijorări - multe treburi mi-au mers
prost - şi cum mergeam aşa întristat prin gară, la
urechi mi-au ajuns următoarele cuvinte de cântare:
„În toate furtunile, în tot necazul El te va ocroti,
Credinciosul Dumnezeu." Acest cântec răsuna prin
toată clădirea gării, de parcă un glas din ceruri vroia
să-mi vorbească. Cred că erau nişte copii care cântau
pe undeva, în mulţime. Nu am putut să-i văd, dar am
aruncat toate îngrijorările asupra Domnului meu
ceresc şi mi-am continuat drumul voios”.
Eu, însă, am alergat la copii mei şi i-am sărutat cu
dragoste.
Wilhelm Busch

CÂȚIVA STROPI DE APĂ

1 Corinteni 4:2 – „Fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredințat lui”.

O groaznică secetă cuprinsese ținutul. Iarba mai întâi se îngălbenise și apoi se ofilise cu totul. Tufișurile se
uscaseră și copacii își pierduseră seva. Nu cădea din cer nici un strop de ploaie și diminețile veneau una după alta
fără să aducă pământului măcar trecătoarea prospețime a rouăi.

Viețuitoarele mai mici sau mai mari mureau cu miile. Puține erau acelea care aveau forța de a fugi din acel deșert
care înghițea totul. Seceta era tot mai grea zi de zi. Apa pâraielor și a râurilor scăzuse de tot .

Doar o singură floare rămase vie, deoarece un izvoraș mai dădea câțiva stropi de apă. Izvorul însă era disperat și
spunea:
- Totul este arid, secat și pe moarte. Și eu nu pot să fac nimic. Ce noimă au cei doi stropi de apă pe care îi dau?
În apropiere era însă un bătrân copac. El ascultă plânsetul izvorașului și, înainte de a pieri și el, îi spuse acestuia:
- Nimeni nu așteaptă ca tu să înverzești iarăși acest întreg deșert. Datoria ta este să ții în viață acea floare.

http://solascriptura.ro/ Bruno Ferrero

14
 ANUL 2 SPERANȚA Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia
MINUTUL SPERANȚEI
„Și pacea lui Dumnezeu, care întrece
orice pricepere, vă va păzi inimile și
gândurile în Hristos Isus”. Filipeni 4:7
M-am întâlnit săptămâna trecută cu
un prieten a cărui viață este
încărcată de succese financiare și
profesionale. Lăuntric însă, suferea
de anxietate și monotonie.
Când m-am rugat cu el, mi-a
mărturisit că-i lipsește pace în
interiorul ființei lui. I-am spus că
adevărata pace o găsim doar la
Domnul păcii, la Dumnezeu. Această
pace, spunea apostolul Pavel, întrece
orice pricepere și păzește inimile și
gândurile în Cristos Isus.
Bătăliile vieții sunt date la nivelul
minții și al emoțiilor. Victoria o avem
în Hristos Isus. Pacea cerească
pătrunde în noi și face o lucrare
supranaturală, cerească, de
mângâiere, încurajare și speranță în
Cristos Isus.
Mă rog ca și tu să o găsești pe deplin.
Păstor Natanael Costea
AUGUST - 2015
Ce este pacea?
«Pace» este un cuvânt cu un conţinut adânc. Este fundamentul vieţii
fiecărui om în parte, al legăturilor unul cu altul şi al întregii omeniri. Ea
împlineşte aşteptările şi speranţa şi eliberează de amăgiri şi de
capcane. După pace tânjeşte orice inimă din această lume neliniştită.
Unii caută pacea în visare sau în liniştea naturii; alţii, în preocuparea
cu literatură bună; alţii, în religie; alţii speră să o găsească prin
schimbarea activităţii.
Şi totuşi, vremea în care trăim se caracterizează în mod deosebit
prin lipsă de pace, prin războaie, prin discordii, prin certuri. Nu s-a
vorbit niciodată aşa mult despre pace ca astăzi şi totuşi ea este mai
departe ca oricând. Frica şi spaima au cuprins lumea şi fiecare se
întreabă îngrijorat cum se vor termina toate. În faţa problemelor
omenirii, cei mari stau neputincioşi. Fiecare doreşte pacea şi, prin
echilibrul fricii, se speră să se păstreze pacea exterioară. Dar pacea
exterioară seamănă cu o casă zidită din cărţi, care stă să se răstoarne
în orice moment.
Un studiu raportează că, din ultimii trei mii de ani ai omenirii, numai
două sute cincizeci au cunoscut pacea exterioară, deşi în toţi aceşti
trei mii de ani s-au semnat peste opt mii de tratate de pace (care, în
medie, nu au durat mai mult de doi ani fiecare). Războaie au fost
necontenit; după bomba atomică a urmat cea cu hidrogen, apoi cea
cu cobalt, din care zece bucăţi ar fi suficiente pentru a nimici viaţa
întregii omeniri.
Cu toată cultura sa, omul trăieşte într-o spaimă continuă. Adevărata
pace nu se consolidează prin tratate de pace. Pentru a avea pace nu
trebuie să faci binele sau să nu doreşti răul celuilalt. Nici dragostea
omenească nu este o garanţie pentru a trăi în pace, lucru arătat de
atâtea divorţuri şi căsătorii distruse.
Ce este adevărata pace într-o lume atât de neliniştită şi de plină de
frică? Nu răsună oare cu aceeaşi intensitate şi astăzi cuvintele rostite
de Dumnezeu în urmă cu două mii de ani:
„Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ, între
oamenii plăcuți Lui!“ (Luca 2.14)?
Va urma
http://www.gbv.ro/vestea-buna
15
ANUL 2 SPERANȚA Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia AUGUST - 2015

Corrie ten Boom

It was in a church in Munich. People were filing out of the basement
room where I had just spoken. It was 1947 and I had come from
Holland to defeated Germany with the message that God forgives. ...

And that's when I saw him. One moment I saw the overcoat and the
brown hat, the next, a blue uniform. It came back with a rush: the
huge room with its harsh overhead lights, the pathetic pile of dresses
and shoes in the centre of the floor, the shame of walking naked past
this man. I could see my sister's frail form ahead of me, ribs sharp
beneath the parchment skin. Betsie, how thin you were!
Betsie and I had been arrested for concealing Jews in our home during
the Nazi occupation of Holland; this man had been a guard at
Ravensbruck concentration camp where we were sent.
Life is but a Weaving
"You mentioned Ravensbruck in your talk," he was saying.
"I was a guard in there, but since that time," he went on, "I have (The Tapestry Poem)
become a Christian. I know that God has forgiven me for the cruel
things I did there, but I would like to hear it from your lips as My life is but a weaving
well. Fraulein, ..." his hand came out, "will you forgive me?" Between my God and me.
And I stood there … and could not. Betsie had died in that place. Could I cannot choose the colours
he erase her slow, terrible death simply for the asking? He weaveth steadily.

It could not have been many seconds that he stood there, hand held Oft’ times He weaveth sorrow;
out, but to me it seemed hours. And I in foolish pride
For I had to do it, I knew that. "If you do not forgive men their Forget He sees the upper
trespasses," Jesus says, "neither will your Father in heaven forgive
And I the underside.
your trespasses." ...
And still I stood there with the coldness clutching my heart. But Not ’til the loom is silent
forgiveness is not an emotion, I knew that too. Forgiveness is an act of
And the shuttles cease to fly
the will, and the will can function regardless of the temperature of the
heart. "Jesus, help me!" I prayed silently. Will God unroll the canvas
"I can lift my hand, I can do that much". And reveal the reason why.
And so woodenly, mechanically, I thrust my hand into the one
stretched out to me. And as I did, an incredible thing took place. The The dark threads are as needful
current started in my shoulder, raced down my arm, sprang into our In the weaver’s skilful hand
joined hands. And then this healing warmth seemed to flood my whole As the threads of gold and silver
being, bringing tears to my eyes. In the pattern He has planned
"I forgive you, brother!" I cried. "With all my heart!"
For a long moment we grasped each other's hands, the former guard He knows, He loves, He cares;
and the former prisoner. I had never known God's love so intensely as I Nothing this truth can dim.
did then. He gives the very best to those
Who leave the choice to Him.”

Corrie ten Boom

Corrie ten Boom

16
ANUL 2 SPERANȚA Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia AUGUST - 2015

RUGAȚI-VĂ DESLUȘIT!
Un evreu evlavios hotărî să-și viziteze rabinul. Era
cale lungă până în orașul rabinului, așa că evreul
trebui să petreacă o noapte la un han. În Europa de
Răsărit – slavă Domnului! – multe astfel de case de
oaspeți erau în proprietatea unor evrei, astfel că
evreii aflați în călătorie puteau primi hrană koșer și
puteau afla ultimele știri.
Evreul sosi destul de devreme la han și servi cina
împreună cu ceilalți călători. Bucurându-se că evreul
nostru, fiind cu ceva mai învățat decât ei, se alătură
discuțiilor lor, călătorii de la han apucară să
abordeze câteva subiecte din Torah. Mai vorbiră și
despre ce se mai petrece în orașele de unde venea
fiecare, despre negustoriile lor și despre familiile lor,
așa cum le place călătorilor să tăifăsuiască.
A doua zi dimineața, evreul nostru evlavios se trezi
și-și rosti rugăciunile de dimineață împreună cu
ceilalți călători. Dar, în auzul său, rugăciunile lor
sunau bolborosite, neclare și indescifrabile, ca
sunetul pe care îl face apa unui izvor când se
rostogolește grăbit peste pietrele din prund. Așadar,
după ce rugăciunea se isprăvi, evreul merse la unul
din călători și-i spuse repede și într-un glas moale și
abia auzit: „Unemeridaici?”
„Mai spui odată?” răspunse omul nedumerit. Evreul
răspunse: „Amspunemeridaici?” Omul întrebă iarăși:
„Îmi pare rău, dar tot nu înțeleg ce spui!”
„Sigur că nu înțelegi!” izbucni evreul. „Am spus:
‘Unde mergi de aici?’, dar am vorbit la fel de repede
și bolborosit cum v-am auzit pe voi rostindu-vă
rugăciunile…”
învățătura lui simplă, dar atât de adâncă. După ce și-
au luat hrana de dimineață, au plecat fiecare spre
destinația sa.
Evreul nostru merse la rabin și avu o vizită foarte
folositoare. Pe drumul spre casă, inima îi era ușoară.
Era fericit că, în curând, avea să-și vadă nevasta și
copilașul micuț de care îi era atât de dor.
Când deschise ușa casei, își salută soția dragă și
merse țintă la pătuțul fiului lor. Pruncuțul își întinse
spre el brațele grăsuțe și gânguri:
„Gooaagîîîgooguuu.”
„Oh, micuțule”, spuse măicuța copilașului, „tu vrei
niște lapte! Hai la mama!” Îl luă îndată în brațe și
porni spre bucătărie.
Evreul rămase înmărmurit. „Cum de ai știut ce vrea?
Pentru mine acel ‘googîîîgou’ nu înseamnă nimic!”
„Pentru mine, da”, spuse mama micuțului băiețel cu
un zâmbet larg. „Eu sunt cu el zi și noapte, așa că știu
exact ce vrea să spună cu acele guuu și gaa și știu ce
nevoi are…”
„Știi la ce mă gândeam?”, continuă nevasta evreului.
„M-am gândit așa, în timp ce mă rugam: Dumnezeu
știe ce vrem noi, copiii Săi, de la El, chiar dacă vorba
noastră nu este clară, sau dacă nu știm evreiește
destul de bine, și chiar dacă nu știm întotdeauna ce
nevoi avem; atât timp cât ne rugăm sincer…”
„El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului şi nu-i
nesocoteşte rugăciunea.” (Psalmul 102:17)
(Traducere și adaptare după http://www.chasid.org)

„Ieri”, își continuă evreul mustrarea, „când stăteam

cu toții în jurul mesei vorbind despre ce se mai
petrece prin lume, am putut înțelege fiecare cuvânt
al conversației noastre. Dar acum, dimineața, tot ce
am putut auzi au fost niște sunete amestecate. Așa
vorbiți voi cu Regele regilor, Cel Preaînalt,
Stăpânitorul universului? Rugați-vă deslușit!!”
Omul înțelese ce spunea evreul, își plecă rușinat
capul și recunoscu că greșise. Toți călătorii care
auziră cuvintele evreului cucernic făgăduiră că, de
acum încolo, se vor ruga cu mai multă atenție, vor
pronunța toate cuvintele clar și cu intonația
potrivită, chiar dacă mai erau unele cuvinte pe care
nu le înțelegeau pentru că, nu-i așa?, nu toți evreii
sunt învățați. L-au încredințat pe evreul nostru că își
vor da toate silințele și i-au mulțumit pentru
17
ANUL 2 SPERANȚA Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia
INTERVIUL CU PĂSTORUL RICHARD WURMBRAND
Articol din ziarul „Formula AS” nr. 38 (continuare)
Anii de puşcărie
- În Biserică aţi vorbit îndelung despre anii
dumneavoastră de închisoare. După părerea mea, ei
nu v-au marcat deloc. Sunteţi un om luminos şi
blând. Cum aţi putut străbate 14 ani de temniţă
grea, fără să fiţi marcat moral?
- Noi vedem într-un om o unitate. El nu este o
unitate. El este foarte asemănător cu fraţii siamezi.
Biblia spune că există omul dinăuntru şi omul
dinafară. Omul lăuntric, omul mistic, este atât de
ascuns, că poţi să trăieşti 90 de ani pe pământ, să
cunoşti mii de oameni şi pe omul din lăuntrul tău
nu! În închisoare am stat ani de zile singur în celulă,
fără o carte, fără nimic, nu se auzea o voce, nu se
auzea un şopot, eram singur, singur. Nimic nu-mi
distrăgea atenţia. Nu m-am plictisit în vremea aceea,
fiindcă am descoperit o fiinţă foarte interesantă, un
alt Wurmbrand, pe care nu-l cunoşteam. O cu totul
altă voce, cu totul alte preocupări, Richard
Wurmbrand ăla nici nu era la închisoare, era în afara
închisorii, era în afara timpului, în afara spaţiului,
capitalismul nu-l interesa, fiindcă nu avea bani,
comunismul nu-i putea lua nimic, fiindcă nu-i era
frică de închisoare, era o cu totul altă fiinţă. Nici nu e
drept să se spună că am suferit 14 ani închisoare; a
fost o parte din mine care a suferit. Sigur, când te
bate, când eşti schingiuit fără milă, carnea suferă,
dar eşti tot timpul conştient că asta se întâmplă
omului dinafară, trupul suferă, dar spiritul rezistă.
18
AUGUST - 2015
Misionar în Numele lui Isus
- Atunci v-aţi convertit?
- Da, aşa s-a produs convertirea, pe urmă eu am
vorbit cu alţi evrei, şi ei au vorbit cu alţi evrei, pe
urmă mi-a dat Dumnezeu darul acesta, ca foarte
curând să am o întreagă biserică de evrei creştini. Ei
le-au spus nevestelor, nevestele altora, şi aşa s-a
adunat o biserică.
- Asta se întâmpla la Bucureşti? Unde se afla
biserica?
- Pe strada Olteni. A dărâmat-o răposatul. Veneau şi
români mulţi, la început din curiozitate, apoi din
convingere. Se formase o comunitate aparte. La
vremea aceea era o atmosferă foarte antisemită
printre ortodocşi, celelalte culte religioase, baptiştii,
adventiştii, erau şi ei prigoniţi, nu puteai să mergi
nici la ei.
Era o misiune a bisericii norvegiene atunci, la
Bucureşti, şi ea ne-a luat sub protecţia ei. Dar în
timpul războiului ea a trebuit să plece, şi pe vremea
lui Antonescu şi a legionarilor am dus-o foarte greu.
Am fost închişi, şi soţia mea, şi eu, am fost judecaţi
de curtea marţială, pentru crimă de adunări
clandestine şi altele de felul acesta. Pe urmă,
comuniştii ne-au scăpat de dictatura hitleristă, ca să
facă ei o altă dictatură. Nici lor nu le plăcea ce
facem. La început s-au purtat destul de bine, au
cochetat cu Biserica, dar mai târziu n-au mai
cochetat. Au început prigoana, fiindcă ei acceptau o
Biserică liniştită, care să stea să-şi cânte liturghia, dar
noi eram misionari activi, mergeam în sate,
predicam, mai spuneam şi despre comunism câte
ceva, că sunt atei, lucrul acesta nu le-a plăcut! Pe
urmă ne-au arestat din nou, şi pe soţia mea, şi pe
mine, am stat în închisoare din ’48 până în ’56. În ’56
m-au eliberat şi mi-au zis: „Ei, acuma te-ai cuminţit,
mai predică dacă poţi!” Dar eu am predicat şi ei mi-
au ridicat autorizaţia; atunci am predicat clandestin
şi iar m-au arestat şi am mai făcut încă şase ani de
ANUL 2 SPERANȚA Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia
închisoare, şi când m-am eliberat a doua oară, în ’64,
eram atât de prigonit, încât, dacă intram într-o
Biserică să mă închin, dacă mergeam la Biserica
baptistă, pastorul era chemat şi ameninţat că dacă
mi se va îngădui să intru la el în Biserică, i se va ridica
autorizaţia. Şi atunci am plecat în străinătate, în
America, şi acolo am creat Misiunea Creştină Către
Lumea Comunistă, care este de rit evanghelic şi care
are ca scop ajutorarea victimelor comunismului.
Torturile fizice nu trebuie povestite
- Care sunt lucrurile cele mai dure, cele mai
înfricoşătoare, pe care vi le amintiţi din închisoare?
- Am citit tot ce s-a scris aici, în România, pe această
problemă, l-am citit şi pe Soljeniţîn, fireşte. Nu s-a
scris adevărul. Adevărul nu se poate scrie. În una
dintre cărţile mele am povestit atrocităţile la care a
fost supusă o femeie la puşcărie. Soţia mea m-a
implorat: nu publica asta, nu-i îngrozi pe oameni!
Odată, după ce am ieşit din închisoare, o singură
dată, în Belgia, am încercat să povestesc martiriul
unei femei în închisoare. O doamnă din Biserică a
leşinat. Au fost torturi de neînchipuit. Tratamentul la
care au fost supuse mai ales maicile din mănăstiri, în
România, nu poate fi îndurat de nicio imaginaţie. În
momentul de faţă, noi lucrăm pentru a-i ajuta pe cei
prigoniţi, suntem informaţi ce se întâmplă în China,
în Rusia, în Somalia… Cred că în închisorile din
România au fost unele lucruri care au întrecut chiar
şi cruzimile chinezeşti. Ce li s-a întâmplat barbarilor
este nimic în comparaţie cu ce au îndurat femeile şi
maicile. Soţia mea a stat cu maicile în celulă. Când a
căzut o maică în mâna lor, vai de viaţa ei!
- De ce nu se spune adevărul până la capăt? Răul nu
trebuie mărturisit integral?
- Nu. Eu mă lupt tocmai acuma cu editorii care îmi
cer să păstrez lucrurile acestea în cărţile mele, dar nu
vreau. Nu pot. N-ar mai dormi oamenii. Nici eu nu
dorm.
19
AUGUST - 2015
- Din pricina amintirilor?
- Românul are o vorbă: ce-şi face omul cu mâna lui,
nici dracul nu-i face! Cred că dracul a învăţat de la
comuniştii români. Dracul n-a făcut niciodată ce au
făcut comuniştii. A avut de învăţat de la ei! Cum au
reuşit ei să se infiltreze în conducerea Bisericii, cum
au izbutit ca unii oameni să fie oamenii lor, şi în timp
ce comuniştii dărâmau Bisericile, ei să-i laude că fac
bine. Comuniştii au concurat cu naziştii. N-aş spune
că unii sau alţii au fost mai buni. Avantajul
nazismului faţă de comunism este că a durat puţin, a
durat în total 11 ani, la repezeală au omorât mulţi,
dar n-a durat. Dar aici comunismul a durat 45 de ani.
- Şi mai durează încă…
Va urma
Amurgul capitaliştilor
Toată viaţa, Richard a căutat răspunsul la o singură
întrebare: cum ar putea fi el, „omnifăcătorul tuturor
lucrurilor”, să mai atragă pe câte cineva de partea
Aceluia căruia îi aparţinea el însuşi, din toată inima,
cu tot sufletul şi cu toată tăria.
La începutul regimului sovietic, preoţii îşi puteau
îndeplini din ce în ce mai greu slujbele de zi cu zi. Cu
o energie ce părea nemărginită, Richard căuta
modalitatea prin care, dejucând vigilenţa cenzurii
comuniste, să-şi poată publica scrierile.
Una dintre cărţile sale a părăsit tipografia sub
următorul titlu: „Hristos îi alungă pe capitalişti din
templu.” Coperta colorată ilustra convingător scena
evanghelică, adaptată la exigenţele vremii. Cartea
era cumpărată deopotrivă de credincioşi şi
necredincioşi. Doar că atunci când lectorul ingenuu
ajungea la sfârşitul cărţii, se pomenea că Isus, Cel ce
îmbrăţişase cauza celor sărmani şi obidiţi, îi alunga
din templu şi pe comunişti, ba chiar şi pe creştini, cu
biciul, fiindcă noi cu toţii am pângărit şi pângărim
Templul lui Dumnezeu.
Ferenc Viski. 70 de povestiri despre pușcărie și
prietenie
ANUL 2 SPERANȚA Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia AUGUST - 2015

Suntem trecători
Stela Țuțuian

Sunt un nimic, un fir de praf în vânt, Îți mulțumesc că mă iubești,

Spulberat pe pământ, un fir de gând. Așa de mult mă ocrotești.
Dar ochii mei privesc în sus, Cât e de mare-această lume
La Tine, Domnul meu Isus. Nu poate dragostea s-adune.
Ajută-mă să te privesc mereu, În viața asta trecătoare
Iubite Salvator al meu. Nu-i dragoste atât de mare,
Prin jertfa Ta trăiesc acum și eu… Nimic nu este mai presus;
Decât iubirea lui Isus.
Sunt un nimic, dar totuși, sunt ceva
Ai revărsat spre mine mila Ta, Ce mare har s-avem un Salvator
Am fost nimic dar sunt copilul Tău, Așa de minunat și iubitor.
Tu ai murit pe cruce-n locul meu. În vremurile-acestea de amar
Iar eu Îți mulțumesc acum Când totul ce se mișcă-i în zadar,
Că am un Salvator așa de bun. Când totul este goană după vânt,
În pribegia noastră pe pământ.
Iar dacă uneori drumul e greu Ce bine e să ai un ajutor,
Te am pe Tine alăturea mereu, Isus Cristos, al nostru Salvator.
Nicicând nu te voi părăsi,
Pe drumul meu a Ta voi fi. Sunt un nimic pe-acest pământ,
Când ochii mi-i ridic în sus, Dar Tu ești tot ce am mai sfânt.
La Tine, Domnul meu Isus Ajută-mă ca să trăiesc,
Tu Îți reverși în viața mea Ajută-mă să mă sfințesc,
Iubirea, pacea, mângâierea Ta. Iar într-o zi mă voi afla
cu Tine, Doamne-n slava Ta.

Cum este făcută crucea?

Un adânc înţeles este chiar şi în felul cum este făcută crucea.

O cruce de lemn e făcută din două braţe. Un braţ e mai lung, mai lungăreţ. Acest braţ e parcă o cale netedă, un
drum deschis ce alunecă înainte. Celălalt braţ – cel mai scurt – vine şi se aşază de-a curmezişul peste braţul cel
mai lung. Se aşază ca şi când ai închide calea cuiva, ca şi când l-ai opri pe cineva în drumul său.

Aici este taina cea mare a Crucii. Ea înseamnă o oprire a noastră, a vieţii noastre, din calea cea largă a păcatului.
Ea trage o dungă peste toate lumeştile noastre planuri şi gânduri. Crucea se aşază de-a curmezişul în calea vieţii
noastre celei păcătoase. Ea înseamnă un hotar sufletesc, un hotar de oprire a unei vieţi vechi şi de începere a
unei vieţi noi. Ea înseamnă o schimbare din temelie a vieţii.

Însă, vai, puţini au aflat crucea în acest înţeles! Crucea celor mai mulţi creştini are numai un braţ. Are numai
braţul cel lung: calea deschisă a lumii, a răutăţilor. Celălalt braţ, cel cu hotarul sufletesc şi cu schimbarea din
temelie a vieţii, lipseşte.
Nu cumva o astfel de cruce este şi crucea ta, iubite cititorule?

Părintele Iosif Trifa

din „600 Istorioare religioase”
20
ANUL 2 SPERANȚA Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia
SPERANȚA – ȘTIRI
500 de homosexuali au ars, la propriu, la
un eveniment în Taiwan
Zilele trecute, într-un parc acvatic din Taiwan a
avut loc un accident, peste 500 de persoane fiind
rănite de o adevărată ploaie de foc care s-a abătut
peste ei în urma proiectării în aer de către
organizatori, a unei pulberi colorate inflamabile, cu
ajutorul unor tunuri cu dioxid de carbon, conform
portalului Ştiri pentru viaţă.
Associated Press, RT.com, The Slate sau alte canale
media care au relatat despre tragedie, au omis să
spună că petrecerea era organizată de un cunoscut
activist local pentru drepturile homosexualilor şi se
voia un fel de rainbow party. (Curcubeu)
Locul petrecerii nu avea căi de evacuare adecvate,
iar organizatorii nu au respectat manevrele de
siguranţă, deoarece pulberea de porumb, colorată
cu adjuvanţi chimici, este inflamabilă, lucru făcut
cunoscut pe eticheta produsului.
www.stiricrestine.ro
„Ar trebui să îi iubim pe homosexuali mai mult decât
iubesc homosexualii homosexualitatea. Orice
păcătos îşi iubește păcatul, dar Biserica trebuie să-i
iubească pe păcătoşi mai mult decât iubesc păcătoşii
păcătoşenia. Aşa ne-a iubit Cristos pe noi şi noi
trebuie să ne iubim unii pe alţii şi să îi iubim pe alţi
păcătoşi aşa cum ne-a iubit Cristos pe noi. Cu cât
mizeria morală este mai mare, cu atât va trebui să
ne păstrăm calmul şi să arătăm tot mai mult
dragostea lui Dumnezeu”
Păstorul Samuel Tuțac
21
AUGUST - 2015
Biserică evanghelică în Qatar
Zi de zi suntem copleşiţi de o mulţime de
informaţii negative legate de comunitatea creştină,
informaţii care îşi au originea în Orientul Mijlociu în
special şi în întreaga lume islamică, în general.
Printre toate acestea, iată însă o informaţie pozitivă,
venită dintr-o ţară arabă, din Qatar, care a anunţat
recent că va permite construcţia primei biserici
evanghelice din ţară.
Președintele Alianței Bisericilor Evanghelice din
Qatar (ECAQ), Beda Robles, un emigrant filipinez, a
muncit timp de şapte ani pentru a obţine autorizaţia
de construcţie a primei biserici evanghelice din
emiratul Qatar. Momentul a sosit în luna Iunie, când
un apel telefonic al Ministrului Afacerilor Externe i-a
confirmat că aşteptarea s-a terminat. „Mi-a spus: să
ştii că am o veste bună pentru tine. Ştiam despre ce
este vorba. Toţi aceşti ani de rugăciune şi aşteptare
au dus la un final fericit”, a spus Robles agenţiei de
ştiri din Doha. www.stiricrestine.ro
Cred că trăim într-un timp și o lume a contrastelor. În
Qatar, o țară eminamente musulmană, se
construiește prima biserică evanghelică, iar la noi în
România, o țară eminamente creștină (…), se va
construi cea mai mare moschee musulmană!
Dorel Puchea
ANUL 2 SPERANȚA Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia AUGUST - 2015

SPERANȚA - ȘTIRI

Lenuța and Aurel Velja from First Romanian

Baptist Church of Australia, want to
congratulate their grandson, Nathan Marinau
on the occasion of his marriage to Jessica
Sharp. Jessica and Nathan are currently living
in Gold Coast, QLD, where Nathan is working
as a Psychologist with Transformation
Ministries and Jessica is a teacher at Charis
Bible College. God bless them as together
they fulfil His call on their lives.

Pe data de 21 Iunie 2015,

Biserica Harul a trăit momente BUCURIE LA BISERICA HARUL
de bucurie, având ca invitat pe
păstorul Primei Biserici Baptiste
Române, fratele Teofil Ciortuz.
Fratele Ciortuz a fost însoțit de
familie, și de păstorul misionar
John Redshaw din Noua
Zeelandă, care, prin mesajul
adus, a îndemnat Biserica să se
implice mai mult în lucrarea de
misiune. Biserica a răsunat de
cântările Domnului, umplându-
ne inimile de bucurie. Mulțumim
Domnului pentru această
minunată zi și ne rugăm ca El să binecuvânteze toate Bisericile din Australia. Domnul să fie lăudat.

Nelu Albu
22
ANUL 2 SPERANȚA Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia AUGUST - 2015

SAMSON 1
REBUS
2

ORIZONTAL VERTICAL
3 4

stăpâneau peste Israel

5
6. din cetate 1.
7. răzbunare 2. falcă 6

8. cadavru 3. șaradă
10. banchet 4. văcuță 7

11. șapte zile 5. împarte dreptatea 8

13. soluție 9. torță 9 10

15. frânghie 12. dulce 11 12

14. ban
13 14

15

Răspunsurile din numărul trecut – „Familia”. EclipseCrossword.com

Orizontal: 2-Eva; 4-orfan; 6-Ișa; 7-familie; 9-nume; 11-potrivit; 12-Adam; 13-trup; 14-căsătorie.
Vertical: 1-nevastă; 3-coaste; 5-copii; 8-împreună; 10-metale.

____________________________________________________________________________________________

Dragoste necondiționată

Pe geamul unui magazin era un anunț: „Cățeluși de
vânzare”.
Nu după multa vreme, în magazin intră un băiețel.
- Cât costă un cățeluș? întrebă băiețelul pe vânzător.
- Depinde, răspunse acesta, între 30 și 50 de dolari.
Băiețelul băgă mâna în buzunar și scoase ceva
mărunțiș.
- Am doi dolari și jumătate. Îmi dați voie să-i văd?
Vânzătorul zâmbi înțelegător. Îl duse și-i arătă patru
cățeluși, unul dintre ei rămas mult în urma celorlalți.
Băiețelul observă imediat că puiul avea un handicap
la una dintre lăbuțe.
- Pe ăsta vreau să-l cumpăr! - exclamă băiețelul.
- Nu, nu trebuie să-l cumperi. Dacă într-adevăr vrei
să-l iei, ți-l dau pe gratis.
Băiețelul se întristă, îl privi pe vânzător drept în ochi
și spuse clar și răspicat:
- Nu vreau să mi-l dați pe gratis! E la fel de valoros ca
oricare dintre frații lui și vă voi plăti acum doi
23
dolari și jumătate, și câte 50 de cenți în fiecare lună
până voi reuși să-l achit.
Vânzătorul insistă:
- Dar niciodată nu va fi în stare să alerge, și să se
joace la fel ca ceilalți cățeluși, pentru că are un picior
rupt.
Băiețelul se aplecă și-și suflecă pantalonii, lăsând să
se vadă un dispozitiv metalic care-i susținea piciorul
stâng.
- Domnule, nici eu nu prea pot să alerg, iar cățelușul
acesta are nevoie de cineva care să-l înțeleagă.
Stăpânul cățelușilor, încercând să-și
stăpânească lacrimile îi spuse:
- Fiule, mă rog și sper ca fiecare dintre acești
cățeluși să aibă parte de un stăpân ca tine.
În viață nu contează CINE ești, ci dacă cineva te
apreciază pentru CEEA CE ești, acceptându-te așa
cum ești și iubindu-te necondiționat.
resurse creștine
ANUL 2 SPERANȚA Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia AUGUST - 2015

RULADĂ DE NAPOLITANE CU CREMĂ DE NUCĂ DE COCOS

Ingrediente pentru ruladă: Ingrediente pentru cremă:
– 2 foi de napolitane –1 cană de zahăr
– 400 g biscuiți simpli – 5 linguri de apă
– 1 cană de zahăr – 150 g unt
– 250 ml apă – 170 g lapte praf
– 2 lingurițe de vanilie – 50 – 60 g nucă de cocos
– 50 g unt

Preparare strat de biscuiți:

Biscuiții se macină. Într-o cratiță se pune cana de zahăr și se caramelizează. Apoi se stinge cu apă și se lasă să
fiarbă până cănd se topește caramelul. Se adaugă zahărul vanilat și untul, și se lasă, la foc mic, să dea câteva
clocote. Siropul de caramel se toarnă fierbinte peste biscuiții măcinați .
Compoziția de biscuiți se împarte în două, și se întinde caldă peste cele două foi de napolitane.

Preparare crema de nucă de cocos:

Zahărul se pune într-o cratiță cu cele 5 linguri de apă și se pune la fiert. După ce s-a topit zahărul, se adaugă untul
și laptele praf. Se amestecă continuu, la foc mic, să nu se facă deloc cocoloașe, și apoi se adaugă și nuca de cocos.
Se amestecă continuu până când compoziția se îngroașă. Crema de nucă de cocos se întinde caldă peste stratul de
biscuiți așezat pe foile de napolitane.
Începeți și rulați foile de napolitane, strâns. Datorită faptului că puneți cele două compoziții calde, foile de
napolitane se vor înmuia și se pot rula ușor. (Pentru a fi sigure de reușită, se pun foile de napolitane pe un prosop
de bucătărie ușor umezit).
Ruladele de napolitane cu cremă de nucă de cocos se lasă la rece câteva ore, apoi le puteți tăia în felii.
Poftă bună

Câteva trucuri simple, dar de efect, care vă pot fi de mare folos în bucătărie
Simona Bondor

1. Dacă se întâmplă să puneţi prea multă sare în oala cu supă, nu trebuie decât să adăugaţi în oală un cartof
decojit. Cartoful va absorbi excesul de sare.
2. Pentru îndepărtarea mirosurilor de pe mâni după tăierea cepei sau usturoiului, frecaţi-le cu o linguriţă din oţel
inoxidabil. Oţelul absoarbe mirosul.
3. Boabele proaspete de cafea, de asemenea, pot absorbi mirosurile neplăcute de pe mâini.
4. Când ouăle fierb, adăugaţi în apă un vârf de cuţit de sare pentru a nu se sparge coaja.
5. Nu puneţi niciodată citrice sau roşii în frigider. Temperaturile scăzute le deteriorează gustul.
6. Pentru a curăţa un ceainic electric, cu depuneri de calcar pe elementul de încălzire, fierbeţi un amestec din
jumătate de oţet şi jumătate apă.
7. Când păstraţi cutii goale închise ermetic, puneţi înăuntru un vârf de cuţit de sare pentru a nu prinde miros.
8. Dacă pregătiţi un sos şi-l ardeți din greșeală, tunați-l într-un alt vas şi continuaţi fierberea. Adăugaţi apoi un
vârf de linguriţă de zahăr, suficient cât să nu îndulcească sosul. Zahărul îndepărtează gustul de arsură.
9. Aţi ars orezul dintr-un vas? Luaţi o felie de pâine albă şi puneţi-o pe partea cu orezul ars timp de 5-10 minute
pentru a îndepărta gustul de arsură.
10. Înainte de a tăia ardeiul iute, turnaţi puţin ulei pe mâini, iar astfel pielea nu vă va ustura.
11. Dacă nu sunteţi sigur că ouăle sunt proaspete, puneţi-le într-un vas cu apă. Ouăle care se vor lăsa pe fundul
vasului, sunt proaspete. Dacă vreun ou se ridică, fie şi un pic, atunci acesta nu este foarte proaspăt şi trebuie gătit
curând. Dar dacă pluteşte, deja oul este vechi şi mai bine îl aruncaţi decât să îl consumaţi.
Pagină întocmită de Aneta Oprănescu. sperantaau@gmail.com

24
ANUL 2 SPERANȚA Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia AUGUST - 2015

SPERANȚA – ȘTIRI

Jurnal de călătorie misionară. Vești de azi, de mâine și de zilele celelalte…

Din nou la Negrești-Vaslui Azi…

Am ajuns toți cu bine. Din Anglia, din Elveția și din

Timișoara. Suntem 45 de credincioși, gata de slujire.
Pregătirile sunt aproape gata. Este foarte cald, dar
ne gândim că unii plătesc bani mulți pentru o
saună... noi o avem gratis. Vom lucra cu sute de
copii, vom vizita familii care se vor bucura să ne
revadă, ne vom întâlni cu Biserica Baptistă din
Negrești. Suntem aici să slujim! Fără confort dar cu
inima bună. Mulțumim pentru rugăciuni... și pentru
cele de mâine... și din celelalte zile. Domnul este cu
noi și ne încurajează prin Cuvânt: „Dacă te vei lipsi pe
tine în folosul celui flămând și dacă vei sătura nevoile la Școala biblică de vacanță. Și totuși, în ciuda
celui sărman, atunci lumina ta va răsări în întuneric,
presiunilor, mulți copii au venit.
iar noaptea ta va fi ca amiaza. DOMNUL te va „Isus însă, când a văzut acest lucru, s-a indignat și le-
călăuzi tot timpul, îți va împlini nevoile chiar în locuri
a zis: «Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți,
uscate de soare și-ți va întări oasele. Vei fi ca o
pentru că Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca
grădină bine udată și ca un izvor de apă, ale cărui ei!»” (Marcu 10:14 NTR)
ape nu seacă niciodată. (Isaia 58:10-11 NTR)

Jurnal de Negrești Mâine…

Moș „Fasole verzi" e în casă nouă...

L-am vizitat anul trecut, trăia împreună cu fiul lui în
bordeiul din imagini. Adună plante medicinale să-și
facă bani de pâine. În aceleași condiții, sau mai rău,
trăiesc sute de familii în zona Negrești. Frații din
Negrești au construit deja 6 case, una cu ajutorul
unui grup de fete din Elveția care vin împreună cu
noi de 6 ani, celelalte cu sprijin din diaspora. Moș
„Fasole verzi” este fericit acum... dar sunt alții care
au nevoie de dragostea noastră. Împreună cu Vocea
Evangheliei Timișoara lansăm astăzi provocarea – 10
CASE PENTRU NEGREȘTI, Vaslui. O astfel de casă
costă între 5000-7000 de Euro și poate fi terminată
rapid. Dacă vreți să fiți parte din proiect contactați-
ne pentru detalii. Mulțumim pentru rugăciuni și
pentru dragostea voastră!

Jurnal de Negrești Zilele care vin…

Avem nevoie de rugăciunile voastre. Ieri au venit

aproape 100 de copii în fiecare locație. Astăzi echipa
de la Cioatele a fost întâmpinată cu multă
împotrivire. Preotul duce o campanie de denigrare, La Negrești, cu păstorul Sami Tuțac și echipa misionară
și a interzis familiilor să-și lase copiii
25
ANUL 2 SPERANȚA Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia AUGUST - 2015

Secretul fericirii căsniciei

La o întâlnire a bătrânilor, care împlineau 50 de ani de căsnicie, s-au
strâns în număr mare fiii, nepoţii şi strănepoţii. Unul dintre nepoţi l-a
întrebat pe bunicul: „N-ai putea, bunicule, să ne spui şi nouă secretul
unei căsnicii fericite?“. Bunicul a răspuns că, dacă acest secret există,
nici el nu l-a avut de la început. Contrar aşteptărilor, la scurtă vreme
după căsătorie, a avut greutăţi mari şi era să se întunece seninătatea
de la început.

Într-o zi, după o ceartă destul de serioasă, a plecat trântind uşa, iar
bunica a plâns cu amar fericirea pierdută. Apoi i-a scris mamei ei cele
întâmplate. Răspunsul a fost cam aşa: „Îmi pare rău, draga mea, că trebuie să suferi, iar tu, bineînțeles, că n-ai
nicio vină!“. Dumnezeu S-a folosit de aceste cuvinte şi a făcut-o să se cerceteze serios.

A doua zi, când s-a ivit un nou prilej de neînţelegere, bunica şi-a luat partea ei de vină, a tăcut şi conflictul s-a
terminat înainte de a începe. Bunicul a observat schimbarea ivită şi a întrebat-o despre acest lucru. Ea i-a spus şi
lui ultimele cuvinte ale scrisorii mamei ei. De atunci, aplicând versetul „De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi
nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?” Matei 7:3, au încetat de a se mai învinui unul pe altul.
Fiecare a aplicat locurile din Biblie, despre viaţa de familie, pentru el personal şi aşa au găsit ei secretul unei bune
înţelegeri.
https://ilustratiicrestine.wordpress.com

SOȚIEI MELE INSCRIPȚIE PE O UȘĂ

Daniel Brânzei

Eu nu te văd, decât când sunt departe Când pleci, să te-nsoțească-o rază bună,
Căci altfel te confund mereu cu mine . Ca un inel sticlind în dreapta ta,
Te pierd din ochi, când te privesc de-aproape, Nu șovăi, nu te-ndoi, nu te-ntrista.
Dar când ești peste zări, visez cu tine. Purcede drept și biruie-n furtună.
Nu te doresc, când tu îmi ești de toate,
Când vii, pășește slobod, râzi și cântă.
Dar sunt flămând, când singur sunt cu toți.
Nu-mi odihnesc privirea de sub pleoape Necazul tău îl uită-ntreg pe prag.
Decât pe chipu-ți ce-l visez în nopți. Căci neamul trebuie să-ți fie drag
Sunt mândru că te am, dar nu-ți știu prețul. Și casa ta să-ți fie zilnic sfântă.
Te dau mereu pentru nimicul gol,
Mă sărăcesc nerod, deși eu par semețul
Când hoți și-nșelători îmi dau ocol…
Eu sunt bogat, cât nu știu prețui
Și sărăcesc când nu mai știu iubi.

26
ANUL 2 SPERANȚA Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia AUGUST - 2015

Povestea șoricelului
Un şoricel privi din crăpătura sa din perete, şi îi văzu pe ţăran şi pe nevasta acestuia deschizând un pachet.
„Ce mâncare să fi adus oare?” se întrebă şoricelul... Cu groază îşi dădu repede seama că era o capcană.
Şoricelul se strecură cu mare grijă în curtea animalelor şi dădu alarma:
- E o capcană în casă, e o capcană în casă!
Găina cotcodăci şi se înfoie, ridică apoi capul şi îi spuse:
- Domnule Şoarece, vad bine că acest lucru te afectează, dar pentru mine el nu are nicio importanță.
Şoricelul se întoarse atunci înspre porc şi îi spuse:
- E o capcană în casă, e o capcană în casă!
Porcului îi fu milă de el, dar răspunse:
- Îmi pare foarte, foarte rău, Domnule Şoarece, dar tot ce pot să fac este să mă rog. Te asigur că te vei afle pe
lista mea de rugăciune.
Şoricelul merse atunci la vacă şi îi spuse:
- E o capcană în casă, e o capcană în casă!
Vaca îi spuse:
- Vai! Domnule Şoarece, îmi pare foarte rău pentru tine, dar chiar nu este o urgenţă pentru mine.

Şi aşa, se întoarse şoricelul în casă, cu capul plecat şi cât

se poate de amărât, pentru a înfrunta de unul singur
capcana pusă de ţăran.
Chiar în noaptea aceea, în casă se auzi un zgomot... cum
ar fi zgomotul produs de o capcana în care s-a prins un
şoricel. Nevasta ţăranului se repezi să vadă ce s-a prins.
Pe întuneric, ea nu îşi dădu seama că în capcană îşi
prinsese coada un şarpe veninos.
Şarpele o muşcă pe nevasta ţăranului. Ţăranul o duse cât
putu de repede la spital, şi când o aduse acasă, ea mai
avea încă febră.
Oricine ştie că cel mai bun tratament împotriva febrei
este supa proaspătă de pui, aşa că ţăranul luă un cuţit şi
se duse în curtea păsărilor, ca să facă rost de principalul
ingredient pentru supă.
Dar nevasta lui nu se însănătoşi, aşa că prietenele şi vecinele ei veniră să o îngrijească, şi stăteau cu ea mai toată
ziua. Pentru a le da de mâncare, ţăranul fu nevoit să taie porcul.
Nevasta ţăranului nu se mai însănătoşi, şi muri la scurt timp.
La înmormântare veni multă lume, iar ţăranul trebui să taie şi vaca pentru a-i hrăni pe toţi.
Şoricelul se uita prin crăpătura lui din perete, cuprins de tristeţe.

Aşa că data viitoare când auzi că cineva se confruntă cu o problemă şi tu ai impresia că acest lucru nu te priveşte,
adu-ţi aminte: Când unul dintre noi este ameninţat, cu toţii suntem expuşi unui risc.
Suntem cu toţii implicaţi în această călătorie numită viaţă. Trebuie să avem grijă unii de alţii şi să facem un efort în
plus pentru a ne încuraja unii pe alţii.
Sursa: http://azscrinul.ro

Un leu dormea liniștit la rădăcina unui copac umbros, când, un șoarece i se cățără pe spinare. Leul tresari și se
trezi din somn.
Vulpea râse, și îl întrebă dacă i se făcuse cumva frică de un biet șoarece.
- Nu mi-a fost frică, răspunse el, ci doar m-am mirat cum un animal așa mic a îndrăznit să calce pe un leu adormit.
Morala acestei fabule:
Niciodată să nu subestimezi calitățile celorlalți. http://fabule.ro/

27
ANUL 2 SPERANȚA Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia AUGUST - 2015

REVISTA SPERANȚA MULȚUMEȘTE BISERICILOR ȘI PERSOANELOR

CARE AU CONTRIBUIT, PRIN DONAȚII, LA CUMPĂRAREA UNUI NOU
PRINTER. DOMNUL IUBEȘTE PE CEL CE DĂRUIEȘTE DIN INIMĂ.

COSTACHE IOANID
Lipește-mi, Doamne, sufletul

Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine

mai mult ca floarea veșnică de stânci,
să uit de ani, de lume și de mine
privind adânc în ochii Tăi adânci.

Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine

ca pe-un levit de altarul său divin,
să n-am nici plug în văi, nici holde pline,
ci Tu să-mi fii și pâine-n veci și vin. „Cântăm, cântăm, și ne rugăm, mărire Ție, O, Doamne-n veci”.

Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine

din visul meu să nu mă mai deștept,
să simt și slava zărilor senine
și inima de om ce-Ți bate-n piept.

Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine

ca pe-o ființă smulsă de la greu;
ridică-mă din valea de suspine
și ascunde-mă cu Tine-n Dumnezeu.

O mică adunare de rugăciune s-a înfiripat în Ballarat, dovedind că

nici un cuvânt al Domnului nu se întoarce fără rod.

Frumusețea pocăinței
Sunt mulţi oameni care se întorc la Dumnezeu, cu pocăinţă, atunci când sunt zdrobiţi de probleme, fără ajutor şi
deznădăjduiţi. Dar, ca şi în cazul iudeilor din timpul lui Neemia, pocăinţa este mult mai frumoasă când este
urmarea înţelegerii Sfintelor Scripturi.

Înţelept este omul care se apropie în mod sincer, în duh de rugăciune de Cuvântul Sfânt. Atunci Dumnezeu ne
deschide mintea şi, pe de-o parte vedem Măreţia şi bunătatea lui Dumnezeu, iar pe de cealaltă parte vedem
micimea şi vinovăţia noastră înaintea Lui. În acelaşi timp, Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, ne face capabili să ne
putem pocăi în mod real şi profund.
Păstor Cornel Ghiță

28