CANCERUL PULMONAR

Cancerul bronho-pulmonar este cea mai frecventă formă de tumoră pulmoară,

reprezentând 90% din cazurile de neoplazii. Este cea mai frecventă formă de tumoră malignă
la bărbați, ocupând locul 2 în țara noastră, iar la femei datorită obiceiului nociv de a fuma a
ajuns deja pe locul 4. Gravitatea extremă a acestei forme maligne este dată de faptul că în
momentul diagnosticului peste 55% din pacienți au deja o formă metastazantă. Rata de
suprviețuire la 5 ani pentru formele localizate este de abia 20% în timp ce pentru formele
extinse rata de supraviețuire variază între 6 luni și un an.
Etiologie vârsta medie de apariție este 50 de ani la bărbați și 60 de ani la femei. Principalele
cauze care determină carcinogeneza sunt :
• 1. fumatul. Statisticile din SUA arată că 90% din cazurile de cancer se datorează
fumatului de țigarete. S-a constatat astfel că riscul de boală este de 30 de ori mai mare
la fumători, fiind legat de durata în întregime a obiceiului de a fuma, numărul de
pachete pe zi, vârsta de începere a fumatului, conținutul în nicotină, utilizarea țigărilor
fără filtru. Reducerea riscului la carcinogeneză este evidentă la minim 5 ani după
renunțarea la tutun. Ca și factori direct implicați s-a constatat prezența în fumul de
tutun a unui număr mare de agenți cu efect mutagen și carcinogenetic.
• 2. expunerea la factori profesionali. Atmosfera de azbest la muncitorii din construcții
crește riscul de tumoră malignă pleurală. S-a constatat că riscul de carcinogeneză este
de 60 de ori mai mare la fumătorii cu expunere la azbest.Expunerea la radiații de
exemplu în minele de uraniu crește frecvența de 30 de ori.
• 3. poluarea atmosferică face ca frecvența bolii să fie mult mai mare în mediul urban
și consideră în primul rând vinovate, hidrocarburile aromatice rezultate din arderile
incomplete ale carburanților.
• 4. factori personali (de teren) Boala este de două ori mai frecventă la pacienții cu
bronșită cronică sau bronșiectazii și de 14 ori mai mare la cei cu leziuni de fibroză și
leziuni cicatriceale.
• 5. factori familiali și genetici S-a constatat că mortalitatea prin cancer este de
aproximativ de trei ori mai mare pentru rudele de gradul I ale pacienților care au avut
această afecțiune.
Morfologie
Se descriu patru tipuri clasice și anume :
a. carcinom epidermoid cea mai frecventă formă până la 40%. Se dezvoltă în epiteliul
bronșic și este dependent de tutun.
b. carcinomul cu celule mici. Frecvență 25%. Se dezvoltă mai ales în bronșiile mari, are
o mare agresivitate și o capacitate de metastazare mare în special la nivel cerebral și
osos. Răspunde la chimio și radioterapie.
c. adenocarcinomul incidență 30% în special la femei. Evoluează lent dar are o
capacitate de metastazare precoce. Nu este legat de obiceiul tutunului și răspunde greu
la chimio și radioterapie
d. carcinomul cu celule mari își are originea în bronhiile periferice
 Carcinomul bronhopulmonar în general reprezintă o tumoră cu mare agresivitate datorită
invadării rapide limfohematogene. Metastazele cele mai frecvente sunt hepatice, osoase,
cerebrale.
Tablou clinic
De obicei apariția manifestărilor corespunde unui stadiu de boală avansată de cel puțin câțiva
ani. În principiu sunt stabilite două categorii de semne : respiratorii și de extensie.
Manifestări respiratorii sunt frecvente dar nespecifice, chiar înșelătoare:
- tusea persistentă cu spută mucoasă, fie schimbarea caracterelor ei la un vechi bronșitic
- hemoptizia în cantitate mică, repetată asociată simptomului anterior
- dispneea consecință a unor fenomene de compresiune
- wheezingul localizat însoțit de tuse și care nu dispare după aceasta
- durere toracică localizată
- semne de impregnare neoplazică, astenie, inapetență, slăbire, subfebrilități
Manifestări metastazice
2a. Extensie intratoracică - afectare nervoasă cu fenomene de disfonie, sughiț
-obstructie vasculara-sd de vena cava superioară
-afectare cardiacă cu aritmii
-pleurezie
2b. Extensie extratoracică –metastaze
Explorări paraclinice
1. radiografia toracică=normală sau cu modificări care sugerează cum ar fi: modificarea
aspectului unei vechi cicatrici,o cavitate,o zonă atelectatică, revărsat pleural
2 .bronhoscopia cu recoltarea de LBA și fragmente de leziune pt ex Histopatologic
3. CT
4. ex.citologic al sputei pt identificarea celulelor neoplazice.Specificitate 80%.
 TUBERCULOZA PULMONARĂ

Definiție : boală infectocontagioasă care are evoluție cronică și care în condițiile lipsei de
tratament sau a unui tratament incorect are evoluție fatală. Agentul etiologic este bacilul
Koch. Imunitatea indusă de infecție nu este absolută.
Epidemiologie : până la vârsta pubertății boala afectează în mod egal ambele sexe. După
aceea incidența la bărbați este de trei ori mai mare.
Etiologie : bacilul Koch aparține familiilor mycobacteriilor având forma unui bacil ușor
încurbat la capete, extremități rotunjite, dimensiuni 3-10 microni lungime, cel mai adesea
dispus în grupuri.
Patogenie : transmiterea este în generasl aeriană. Sursa principală o reprezintă bolnavii
cu tuberculoză activă aflați în perioada anterior inițierii tratamentului. Prin tuse ei elimină un
număr foarte mare de particule infectante care rămân în aer sau cad pe suprafețe și ulterior
sunt inhalate de alte persoane care locuiesc sau lucrează în același spațiu. Aceste particule
infectante se numesc particule PFLUGGE, se elimină prin tuse, strănut, râs , cântat și fiecare
conține 1-3 bacili.
Sursele de infecție sunt :
• – bolanavi de tuberculoză, mai ales forma cavitară. În cursul unei chinte de tuse se
elimină până la 3500 de particule infectante. Contagiozitatea sursei se reduce
semnificativ după începerea tratamentului astfel încât după 2 săptămâni un bolnav
inițial pozitiv se poate întoarce în familie.
• – transmitere digestivă prin lapte și derivatele sale cu varianta bacilului bovin. Sursa
sunt vacile cu mamită tuberculoasă. În această situație cantitatea de germeni necesari
pentru a produce îmbolnăvirea trebuie să fie de câteva zeci de ori mai mare ca în cazul
aerian.
• – transplacentar de la mamă la făt.
Clinic : În raport de localizare poate fi pulmonară și extrapulmonară.În raport de
momentul infectant poate fi primară sau secundară.
A. Tuberculoza primară.
Este infecția apărută la persoane care au fost anterior neinfectate. Este apanajul copilăriei
până la vârsta de cinci ani. Cel mai adesea este o infecție fără manifestare clinică
depistată întâmplător în urma intradermoreacției. De asemenea se mai poate manifesta
sub formă de pleurezie serofibrinoasă. Din punct de vedere clinic :
- se manifestă prin tuse peste trei săptămâni fără alta cauză cunoscută
- dispnee
- scădere ponderală peste 10%
- subfebrilități persistente
Tabloul radiologic este semnificativ arătând prezența adenopatiilor hilare sau
mediastinale.
 B. Tuberculoza secundară
Caracteristică adultului afectând predominant vârsta 30-40 de ani
CLINIC :
- se manifestă prin tuse peste trei săptămâni fără alta cauză cunoscută. Cel mai
adesea este uscată, iritativă dar poate prezenta și expectorație care variază de la
mucoasă până la sanguinolentă.
- durere toracică
- scădere ponderală peste 10%
- subfebrilități persistente
- simptome generale de tip astenie, adinamie , insomnie, nervozitate.
Semnele fizice sunt în majoritatea cazurilor absente.
Diagnosticul :
- examen radiologic cu aspecte variate de pleurezie serofibrinoasă, tuberculoză
nodulară, tuberculoză cavitară, tuberculoză miliară (extindere limfohematogenă cu
afectare bilaterală, inclusiv afectare simultană a altor organe).
- examenul sputei. Se recoltează trei flacoane dimineața, fără a se face toaleta
cavității bucale cu pauze de 1-2 zile între recoltări. Funcție de rezultat se fac de la
1 până la 7 recoltări. Examenul microscopic în colorație specifică ZIEHL-
NEELSEN evidențiază prezența bacililor care se numără pe câmpul de citit și
rezultatul se apreciază în funcție de aceștia de la negativ la intens pozitiv ++
+.Obligatoriu se face și cultură cu însîmânțare pe mediu Lovestein – JENSEN.
Flacoanele se păstrează la termostat la 37gC timp de 21-60 de zile. Sunt urmărite
zilnicpână la 7 zile deoarece în acest interval se dezvoltă alte tipuri de
micobacterii. Un prim rezultat ipotetic se dă la 21 de zile iar rezultatul final la 60
de zile

C. Tuberculoza extrapulmonară
1.Tuberculoza sistemului nervos.
Are ca forma tipică meningoencefalita tuberculoasă care se manifestă cel mai adesea
ca și complicație a formei miliare.
2. Tuberculoza ganglionară cei mai adesea afectați sunt ganglionii cervicali
3. Tuberculoza urogenitală.
Forma urinară determină abcese în rinichi care ulterior se fistulizează și împrăștie
bacilii în tot tractul urinar. Tuberculoza genitală afectează la bărbat prostata,
veziculele seminale și epididimul iar la femeie salpingele.
4. Tuberculoza osteoarticulară.
Cel mai frecvent afectată este coloana vertebrală în regiunea toracică inferioară și
lombară iar apoi articulațiile solicitate de greutate, șold, genunchi, gleznă.
 Caracteristic perioadei cu tratamente incomplete este deformarea osoasă toracică
cunoscută sub numele de cocoașă = MORB POTT
5. Tuberculoza aparatului digestiv.
a. tubrculoză intestinală cu manifestări digestive nespecifice, diagnosticul punându-se
cel mai adesea la autopsie
b. tubrculoză hepatică /splenică
6. Tuberculoză la infectații HIV. Se consideră că infecția tuberculoasă este cauză și
complicație a unei infecții HIV. La un bolnav de tuberculoză riscul de a face HIV este
de până la 13 ori mai mare decât în populația sănătoasă iar în rândul infectaților HIV
riscul de a face tuberculoză este de 6 ori mai mare decât în populația sănătoasă. Toată
această interdependență este dată de accentuarea depresiei mecanismelor imune.
Evoluție , prognostic.
Boala este tratabilă și vindecabilă prin aplicarea regimurilor de tratament în PNCT. Acest
tratament este standardizat pe categorii de infecție. În lipsa tratamentului evoluția poate fi
spre complicație sau chiar deces
Tratament : conform PNCT în țara nostră funcționează trei regimuri standardizate și
anume:
1. Regimul pentru cazurile cu BK prezent în spută. La examenul direct sau BK absent dar
imagine cavitară prezentă.Schema acestui regim este 2HRZS7/7 + 4HR3/7
2. Regimul pentru formele paucibacilare precum și pentru pleurezii Schema acestui regim
este 2RHZ7/7 + 4 RH3/7
3. regimul pentru retratamente care are o durată de 8 luni și se aplică tuturor eșecurilor și
reîmbolnăvirilor tuberculoase. Acest tratament de tuberculoză se monitorizează permanent,
prima monitorizare făcându- se clinic, bacteriologic și radiologic la două luni. A doua
monitorizare se face clinic și bacteriologic la 4 luni când se stabilește posibilul eșec (încă
pozitiv). A treia monitorizare se face la încheierea tratamentului, clinic, radiologic și
bacteriologic.Până la împlinirea unui an, de obicei în luna a 10-a, 11-a se face o nouă
monitorizare pe aceeași parametrii stabilindu-se caracterul de vindecat.