Introducere

Auditul reprezină în sine verificarea activității financiare a organizației. Atenția este acordată
tututor tranzacțiilor financiare și rapoartelor, deoarece anume corectitudinea evidenței tuturor
operaţiunilor efectuate, demonstrează integritatea și fiabilitatea organizației ca un partener de
afaceri.

Companiile de asigurări și orice alte organizații sunt supuse verificărilor. Există anumite
tranzacţii financiare comune făcute şi de societățile de asigurări. De exemplu, chiria spaţiilor,
achitarea salariilor, delegări de personal. Aici nu sunt întîlnite dificultăţi. Însă, auditul în
asigurări are caracteristicile sale deosebite, care necesită atenţie şi pregătire specială. Cea mai
importantă diferenţă o au companiile de asigurări atunci când vine vorba de operațiunile de
asigurare. Anume verificarea acestora oferă specificitate auditului de asigurări. Pentru verificări
se stabileşte o anumită metodologie de audit şi planul de lucru provizoriu.

Atunci când se planifică verificarea, se determină cîteva direcţii:

1) încheiereaa contractelor de asigurare și primirea primelor de asigurare,

2) achitările de asigurări,

3) formarea rezervelor de asigurare și determinarea ponderii reasigurătorilor în rezervă,

4) operațiuni de reasigurare,

5) investiţiile rezervelor de asigurări.

La rândul său, metodologia auditului de asigurări, prezintă studiul modelelor de risc posibile într-
o anume companie de asigurari. În practică, se aplică modelul generalizat de riscuri împreună cu
determinarea noilor definiții de risc, care pot apărea în funcţie de specificul asigurătorului.
Evaluarea riscurilor este de la minim, la maxim pe o scară de cinci puncte. Auditul companiilor
de asigurări este desfăşurat de către persoane care au calificare și experiența necesară în
domeniul asigurărilor. După toate etapele verificării auditorul emite un raport. Evaluarea
riscurilor trebuie să fie însoțită de documente, deoarece depistarea încălcărilor grave sunt supuse
sancțiunilor de către autoritățile de control.

Scopul lucrării: Scopul lucrării de cercetare este reprezentat de analiza calitativă și cantitativă a
implicațiilor auditului intern și estern asupra gestiunii riscului corporativ în contextul bunelor
practici de guvernanță.
Caoitolul I CONCEPTUL AUDITULUI INTERN ȘI A AUDITUL EXTERN ÎN
CADRUL COMPANIEII DE ASIGURĂRI

1.1 Auditul intern în societățile de asigurări

Auditul intern reprezintă activitatea de examinare obiectivă a ansamblului activităților societății

în scopul furnizării unei evaluări independente a managementului riscului, controlului și
proceselor de conducere a acestuia.

Activitatea de audit intern se exercită în cadrul societății de asigurare de către persoane din
interiorul său exteriorul acesteia. Responsabilii pentru organizarea activității de audit intern,
coordonarea lucrărilor/angajamentelor și semnarea rapoartelor de audit intern trebuie să aibă
calitatea de auditor financiar.

Activitatile de audit intern includ:

1. Verificarea sistemelor contabile și de control intern:

a) Responsabilități curente de verificare a acestor sisteme prin urmărirea operațiunilor

din cadrul acestora,
b) Recomandaăi pentru îmbunătățirea sistemelor.

2. Examinarea informațiilor financiare și informaționale:

a) Revizuirea mijloacelor utilizate pentru identificarea, măsurarea, clasificarea și

raportarea acestor informații,
b) Investigarea unor probleme specifice, inclusiv verificarea detaliată a tranzacțiilor,
soldurilor, balanțelor și procedurilor,
c) Revizuirea economiei și eficienței operațiunilor,
d) Verificarea respectării reglementărilor în vigoare și a celorlalte cerințe externe,
e) Verificarea politicilor și directivelor manageriale și altor cerințe interne.

O misiune de audit intern se desfășoară în baza unei metode unice care necesită respectarea a
patru principii de bază: simplitate, rigoare, relativitatea vocabularului, adaptabilitate.

1.1.1 Categorii de audit intern

1. Auditul de regularitate- În evoluția sa firească auditul intern s-a dezvoltat pe auditul de

regularitate (conformitate), acesta fiind considerat ca fiind tradițional pentru ca la vremea
respectivă auditorul verifică dacă regulile și procedurile sunt bine aplicate, dacă se
respectă organigramele, sistemele de informare, etc.

2
Auditorul intern avea la bază un sistem de referință și de aceea munca sa era relativ clarificată, el
acționând prin constatări și comparări privind aplicarea, interpretarea, eventualele deficite sau
dezechilibre produse, reprezentând consecințe pe care le raportă celui care dispusese auditul.
Auditul de regularitate are ca scop compararea realitatii cu sistemul de referință propus,
indiferent ca unii teoreticieni extremiști în nuanțe fac diferențe între regularitate și conformitate.

2. Auditul de eficacitate- Auditul de eficacitate, mai complex, situându-se pe o scară

superioară în evoluția auditului intern, ține cont de cultura organizațională pentru ca el se
referă la calitate și nu la un sistem de referință. Se va observa că eficacitatea se referă la
calitatea muncii și a rezultatelor obținute prin respectarea regulilor adoptate de societate,
dar eficacitatea depinde de modul în care s-a desfășurat efectiv activitatea.

Auditul de eficacitate se poate numi fără nici o greșeală audit de performanță, care reflectă
calitatea măsurilor adoptate prin rezultatele înregistrate. Nu intamplator se insistă pe sensul
celor doi termeni: eficacitatea și eficiența.

 Eficacitatea reprezintă atingerea obiectivelor fixate, respectiv răspunsul societății la

așteptări.
 Eficiența înseamnă a face cât mai bine posibil, respectiv de a obține cea mai bună calitate
în ceea ce privește cunoștințele, comportamentele și comunicarea.
3. Auditul de management- Auditul de management sau auditul de conducere se poate
aprecia din mai multe perspective, accepțiuni drept pentru care putem utiliza trei
abordari:

- practica dominantă, ceea ce înseamna ca responsabilul sectorului audiat îi prezintă auditorului

intern politica pe care trebuie să o aplice; auditorul intern se va asigura ca există o politică și în
ce măsură aceasta este exprimată cu claritate de cel care o are în responsabilitate.

- aplicarea politicii în cadrul societății, iar auditorul intern se va asigura ca pe teren, politica este
cunoscută, înțeleasă și aplicată, auditorul intern având rolul de apreciator al controlului intern.

- elaborarea strategiei, care trebuie să fie un proces formalizat prin care să se realizeze
armonizarea propunerilor și aprobarea de către direcția generală a acestora, având ca efect
existența unei strategii definite și aprobate și care se aplica.

4. Auditul de strategie- Aflat pe treapta superioară a evoluției auditului intern, auditul de

strategie reprezintă o confruntare între toate politicile și strategiile societății cu mediul în
care acesta se află pentru verificarea coerenței globale.

3
Rolul auditorului intern se va limita la semnalarea incoerențelor direcției generale, responsabilă
cu modificarea parțială sau fundamentală a unor puncte pentru a asigura coerența globală.

Prin urmare, orice funcție a societății de asigurare va putea fi supusă celor patru niveluri deja
enumerate și explicate:

- nivelul 1 - auditul de regularitate/conformitate,

- nivelul 2 - auditul de eficacitate,

- nivelul 3 - auditul de management,

- nivelul 4 - auditul de strategie.

1.1.2 Organizarea auditului intern

Evoluția managementului a cuprins metode de organizare de la niveluri strict teoretice la niveluri

foarte practice. De asemenea, abordarea funcției de audit intern din punct de vedere al organizării
trebuie să cuprindă atât organizarea compartimentului de audit intern, cât și organizarea muncii
și gestionarea competențelor și resurselor necesare pentru efectuarea auditului intern.

De aceea, organizarea va avea în vedere cel putin urmatoarele componente:

a) organizarea compartimentului: - structuri posibile, -resurse

profesionale,

b) organizarea muncii:

- carta de audit, - dosarele de audit si documentele de lucru,

- planul de audit intern, - documentatia si alte mijloace,

- manualul de audit intern,

c) eficacitatea compartimentului,

d) comitetul de audit.

1.2 Auditul extern în societățile de asigurări

Auditul financiar înseamna un control independent al cărui rezultat se exprimă printr-un raport
catre societatea care a mandatat auditorul financiar sau a contractat cu acesta auditul respectiv.
Asigurarea credibilitatii imaginii, reprezentată de sistemul contabil al societății de asigurare, prin
conturile sale anuale sau prin informațiile specifice furnizate de acesta, se face, în urma aplicării

4
procedurilor și metodologiilor specifice auditului financiar contabil, prin certificarea de către
auditor, ca profesionist independent.

Din punct de vedere organizatoric, societatea este un sistem (centru de schimb al fluxurilor
externe) constituit din subsisteme (camp de fluxuri interne cu grade diferite de autonomie) în
care se exercită interacțiuni, adică un sistem de activități coordonate.

Astfel se poate constata că sistemele și procedurile utilizate pentru realizarea obiectivelor

societății rezultă din combinarea, pe de o parte, a mijloacelor umane, financiare și tehnice și, pe
de alta parte din instrucțiunile și dispozițiile administrației (conducerii) societății decurgând din
politica de gestiune (administrare), trasată de conducători (directie, administratori, manageri).

1.2.1. Importanța relativă și riscurile auditului extern

Auditorul folosește proceduri care-i permit să obțină un grad rezonabil de certitudine ca situațiile
financiare sunt corect întocmite în toate punctele lor esențiale.

În prezenta oricărui indiciu care presupune existența unei fraude sau a unei erori care poate duce
la inexactități semnificative, auditorul va fi determinat să extindă procedurile sale de control în
scopul confirmării sau infirmării dubiilor sale. Planificarea lucrărilor și executarea lor se va face
astfel încât să se obțină o asigurare rezonabilă ca vor fi detectate inexactitățile care, singure sau
în ansamblul lor, sunt semnificative în raport cu informația financiară asupra căreia urmează să
se întocmească un raport.

Pragul de semnificație va fi nivelul sumei pe care o poate aprecia auditorul, de la care o eroare, o
inexactitate sau o omisiune pot afecta regularitatea și sinceritatea situațiilor financiare, ca și
imaginea fidelă a patrimoniului și a rezultatului societății. Aprecierea importanței relative a
fiecărui element care contribuie la prezentarea situațiilor financiare sau a oricărei informații
financiare care face obiectul auditului, este stabilită în funcție de experiența și gândirea
profesionistului contabil și de particularitățile societății de asigurare al cărei prag de semnificație
este determinat.

Determinarea pragului de semnificație se poate face ținând seama de anumite elemente de

referință, cele mai utilizate fiind:

- capitalurile proprii;

- rezultatul curent,(net);

- unul sau mai multe posturi sau informații din situațiile financiare.

5
Unele particularități trebuie, totodată, luate în analiza cu ocazia fixării unui prag de semnificație.
Dintre acestea:

- existența exigențelor contractuale, legale sau statutare particulare;

- variația mare de la un an la altul a rezultatului sau a unor posturi din bilanț;

- capitaluri proprii sau rezultate anormal de slabe.

La finele lucrărilor, pragul global permite să se aprecieze dacă erorile constatate trebuie corectate
sau să facă obiectul unei mențiuni în raport, atunci când societatea de asigurare verificată refuză
să le corecteze.

1.3 Delimitări între auditul intern și extern

Modul de organizare, de funcționare a sistemului contabil și a sistemului de control intern și

modul de întocmire a situațiilor financiare sunt evaluate atât de auditorii externi, cât și de
auditorii interni.

Auditul intern prezintă însă mai multe avantaje cum sunt:

- cunoaște mai aprofundat specificul societății de asigurare,

- garantează permanenta intervențiilor operative pentru redresarea situației, pentru modificarea

sau aplicarea corectă a metodelor de gestiune,

- abordează și domenii mai puțin semnificative sau prioritare, având un cost mai redus,

- prin rapoartele pe care le întocmește, informează conducerea, asupra concluziilor sale

referitoare la sistemul contabil și sistemul de control intern din entitatea respectivă,

- asigura o mai mare confidențialitate a informațiilo,.

În același timp, auditul intern prezintă și unele inconveniențe, care fac utilă apelarea la serviciile
unui auditor extern. Astfel, cunoscând mediul intern al societății de asigurare și personalul
acesteia, auditul intern nu reușește în toate cazurile să se detaseze suficient, raționamentele sale
putând fi subiective sau preconcepute. Independența, integritatea și obiectivitatea auditorului
intern poate fi pusă în discuție. Auditul intern are tendința de a-și restrange acțiunile numai la
analiza sistemului contabil și a sistemului de control intern. Auditul intern riscă a se învârti în
cerc închis, să dea dovadă de rutina, să nu se multiplice, ceea ce duce la scăderea competenței
profesionale și a calității lucrărilor executate.

6
Independența, uneori și competența auditorilor externi este mai mare decât a auditorilor interni –
salariați ai societății de asigurare. Daca auditul intern nu este organizat sub forma unui
compartiment distinct în subordinea conducătorului societății, ci se deruleaza pe baza unui
contract încheiat cu o societate de expertiză contabilă sau cu un liber-profesionist contabil, atunci
independența auditorului crește atât față de personalul societății de asigurare (subiectul auditului)
cât și față de evenimentele și tranzacțiile auditate.

Ambele tipuri de audit constau în examinarea critică, a informațiilor cuprinse în situațiile

financiare ale societății de asigurări, cu scopul de a obține un nivel de asigurare rezonabilă care
să le permită să exprime o părere conform căreia documentele de sinteză contabilă au fost
întocmite, sub toate aspectele semnificative, conform unui referențial contabil identificat, cu
respectarea cerințelor de regularitate și sinceritate.

Regularitatea se referă la conformitatea cu reglementările (norme sau standarde naționale și/sau

internaționale) sau, în lipsa acestora principiile contabile general admise.

Sinceritatea presupune buna credință a conducătorilor și contabililor în alegerea și aplicarea

politicilor și procedurilor contabile, în aprecierea realității tranzacțiilor și operațiunilor, în
evaluarea operațiunilor și aprecierea riscurilor.

Cele doua tipuri de audit sunt complementare, se pot împrumuta cu o serie de lucrări, se pot
sprijini în formularea anumitor opinii sau chiar în timpul exercitării misiunii.

7
Capitolul II AUDITUL SOCIETĂȚII DE ASIGURĂRI S.A.R.
“MOLDCARGO” S.A.

2.1 Caracteristica generală a companiei S.A.R. “MOLDCARGO” S.A.

Printre cele mai influente companii de asigurare din Republica Moldova, S.A.R.
“MOLDCARGO” S.A. rămâne cea mai stabilă companie de pe piața asigurărilor, cu peste 20
de ani de activitate, timp în care s-a aflat mereu în topul companiilor de asigurări la nivel
național.

Compania care a cunoscut și urcușuri și coborâșuri, dar care și-a păstrat echilibru între nevoile
clienților și principiile de orientare în piața asigurărilor.

Fondată în octombrie 1999 de către Asociația Internațională a Transportatorilor Auto (AITA) a

dobândit o vastă experiență în analiza, conceperea și dezvoltarea de noi produse de asigurare,
timp în care motto-ul companiei „Asigurăm Bunăstarea Dumneavoastră” a reușit să impună la
propiu o nouă abordare prin concentrarea asupra nevoilor fiecărui client, prin evaluarea corectă a
riscurilor şi prin încrederea pe care o transmite ca și partener care despăgubește.

Valori Parteneri Reasigurători

1. Acoperire Maximă 1.Companii profesioniste de 1. SCOR - Franța
2. Onestitate intermediere ocietăți mari de 2. Generali - Italia
3. Credibilitate transport și expediție 3. Allianz - Germania
4. Responsabilitate 2.Companii turistice accesibile 4. Rosgosstrakh - Federația
3.Instituții financiare credibile Rusă
4. Top Manageri profesioniști 5. AIG - Europa
6. LLOYD’S - Marea Britanie

2.2 Raportul auditorului independent

Opinie

8
Am auditat situațiile financiare ale Societății de Asigurări-Reasigurări „MOLDCARGO” S.A.
(„Entitatea”), care cuprind bilanțul la data de 31 decembrie 2019 și situația de profit și piedere,
situația modificărilor capitalului propriu și situația fluxurilor de numerar aferente exercițiului
încheiat la data respectivă, și notele la situațiile financiare, inclusiv un sumar al politicilor
contabile semnificative. În opinia noastră, situaţiile financiare a Societății de Asigurări-
Reasigurări „MOLDCARGO” S.A. pentru exerciţiul financiar încheiat la 31 decembrie 2019
sunt întocmite, din toate punctele de vedere semnificative, în conformitate cu Standardele
Internaționale de Raportare Financiară.

Entitatea folosește estimări și ipoteze pentru întocmirea situațiilor financiare, cum ar fi:

- Rezervele tehnice pentru activitatea de asigurări generale;

- Cota reasigurătorului în rezervele tehnice;

- Creanțele provenite din operațiuni de asigurare;

- Datoriile provenite din operațiuni de reasigurare;

- Veniturile și cheltuielile din activitatea financiară aferentă diferențelor de curs;

- Primele cedate în reasigurare și retrocesiune;

- Cheltuielile și comisioanele agenților, brokerilor și personalului propriu;

- Cheltuielile de achiziție amânate.

Aspectele cheie de audit

Aspectele cheie de audit sunt acele aspecte care, în baza raționamentului nostru profesional, au
avut cea mai mare importanță pentru auditul Situațiilor Financiare din perioada curentă. Aceste
aspecte au fost abordate în contextul auditului situațiilor financiare în ansamblu și în formarea
opiniei asupra acestora și nu oferim o opinie separată cu privire la aceste aspecte. Am determinat
că aspectele descrise mai jos reprezintă aspecte cheie de audit care trebuie comunicate în raportul
nostru.

1. Părți afiliate.

Entitatea deține investiții în părți asociate la o valoare totală de 15.228.882 lei, ceea ce constituie
10,7% din valoarea totală a activelor la situația din 31.12.2019. Scopul instrumentelor financiare
este de a obține venituri sub formă de dividende sau a deține controlul asupra acestor părți
afiliate. Totuși, Entitatea, pe parcursul ultimilor ani nu a obținut venituri sub formă de dividende

9
sau alte beneficii de la părțile asociate. Evaluările acestor instrumente financiare sunt incluse în
aspectele cheie de audit datorită semnificației și subiectivității.

2. Rezevele tehnice de asigurare ale Entității.

În conformitate cu Hotărârea CNPF nr. 1/5 din 11.01.2011 „Cu privire la aprobarea
Regulamentului privind rezervele tehnice de asigurare” Entitatea creează și menține rezerve
tehnice de asigurare. Rezervele tehnice de asigurare a Entității sunt calculate în scopul întocmirii
situațiilor financiare prin metode complexe de către specialiști în domeniul calculelor actuariale.
Aceste rezerve nu pot fi evaluate cu precizie, ci doar estimate în baza celor mai recente
informații credibile deținute, conform raționamentului actuarului.

Am considerat acest aspect cheie de audit, dat fiind faptul ponderii semnificative a valorii
rezervelor tehnice de asigurare în situațiile financiare ale Entității.

3. Indicatori de solvabilitate și rezervele de daune

În conformitate cu raportul actuarului nostru, rata solvabilității Entității la situația din

31.12.2019 constituie 91,16%, fiind sub limita minim necesară. O eventuală ajustare a rezervelor
de daune ale Entității ar cauza o diminuare a acestui indicator până la limita de 83%,
concomitent cu un deficit de active admise să acopere fondurile asiguraților în cuantum de
aproximativ 3,05 mln lei. Acest aspect este consecința faptului diminuării activelor nete și
majorării datoriilor Entității, cu un impact asupra activității privind prudența în gestionarea
datoriilor sale.

Responsabilitățile conducerii și ale persoanelor responsabile cu guvernanța pentru

situațiile financiare Conducerea este responsabilă pentru întocmirea și prezentarea fidelă a
situațiilor financiare în conformitate cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară, şi
pentru acel control intern pe care conducerea îl consideră necesar pentru a permite întocmirea de
situații financiare lipsite de denaturări semnificative, cauzate fie de fraudă, fie de eroare. În
întocmirea situațiilor financiare, conducerea este responsabilă pentru aprecierea capacității
Entității de a-și continua activitatea, prezentând, dacă este cazul, aspecte referitoare la
continuitatea activității și utilizând contabilitatea pe baza continuității activității, cu excepția
cazului în care conducerea fie intenționează să lichideze Entitatea sau să oprească operațiunile,
fie nu are nicio altă alternativă realistă în afara acestora. Persoanele responsabile cu guvernanța
sunt responsabile pentru supravegherea procesului de raportare financiară al Entității.

Responsabilitatea auditorului

10
Obiectivele noastre constau în obținerea unei asigurări rezonabile privind măsura în care
situațiile financiare, în ansamblu, sunt lipsite de denaturări semnificative, cauzate fie de fraudă,
fie de eroare, precum și în emiterea unui raport al auditorului care include opinia noastră.
Asigurarea rezonabilă reprezintă un nivel ridicat de asigurare, dar nu este o garanție a faptului că
un audit desfășurat în conformitate cu ISA-urile va detecta întotdeauna o denaturare
semnificativă, dacă acesta există. Denaturările pot fi cauzate fie de fraudă, fie de eroare și sunt
considerate semnificative dacă se poate preconiza, în mod rezonabil, că acestea, individual sau
cumulat, vor influența deciziile economice ale utilizatorilor, luate în baza acestor situații
financiare. Ca parte a unui audit în conformitate cu ISA-urile, exercităm raționamentul
profesional și menținem scepticismul profesional pe parcursul auditului. De asemenea:

 Identificăm și evaluăm riscurile de denaturare semnificativă a situațiilor financiare,

cauzată fie de fraudă, fie de eroare, proiectăm și executăm proceduri de audit ca răspuns
la respecivele riscuri și obținem probe de audit suficiente și adecvate pentru a furniza o
bază pentru opinia noastră. Riscul de nedetectare a unei denaturări semnificative cauzate
de fraudă este mai ridicat decât cel de nedetectare a unei denaturări semnificative cauzate
de eroare, deoarece frauda poate presupune înțelegeri secrete, fals, omisiuni intenționate,
declarații false și evitarea controlului intern.
 Înțelegem controlul intern relevant pentru audit, în vederea proiectării de proceduri de
audit adecvate circumstanțelor, dar fără a avea scopul de a exprima o opinie asupra
eficacității controlului intern al Entității.
 Evaluăm gradul de adecvare a politicilor contabile utilizate și caracterul rezonabil al
estimărilor contabile și al prezentărilor aferente de informații realizate de către
conducere.
 Formulăm o concluzie cu privire la gradul de adecvare a utilizării de către conducere a
contabilității pe baza continuității activității și deteriminăm, pe baza probelor de audit
obținute, dacă există o incertitudine semnificativă cu privire la evenimente sau condiții
care ar putea genera îndoieli semnificative privind capacitatea Entității de a-și continua
activitatea. În cazul în care concluzionăm că există o incertitudine semnificativă, trebuie
să atragem atenția în raportul auditorului asupra prezentărilor aferente din situațiile
financiare sau, în cazul în care aceste prezentări sunt neadecvate, să ne modificăm opinia.
Concluziile noastre se bazează pe probele de audit obținute până la data raportului
auditorului. Cu toate acestea, evenimente sau condiții viitoare pot determina Entitatea să
nu își mai desfășoare activitatea în baza principiului continuității activității.

11
  Evaluăm prezentarea, structura și conținutul general al situațiilor financiare, inclusiv al
prezentărilor de informații, și măsura în care situațiile financiare reflectă tranzacțiile și
evenimentele de bază într-o manieră care realizează prezentarea fidelă.

Concluzie:

Analiza a prevăzut un demers complex, atât prin prisma analizei literaturii de specialitate
teoretice cât și a celei empirice. Lucrarea de cercetare are un puternic caracter cantitativ, însă sau
utilizat și tehnici de colectare a datelor cu caracter calitativ, acestea din urmă constituind sursele
de informații necesare în analiza cantitativă.

Obiectivul fundamental al lucrării de cercetare îl constituie analiza implicaților auditului intern și

estern a companieii de asigurari asupra gestiunii riscului în condițiile bunelor practici de
guvernanță corporativă cu efecte asupra performanței. Pentru atingerea acestui obiectiv, am
realizat o analiză a literaturii de specialitate în domeniu, în vederea evitării pistelor false și a
riscului omiterii unor elemente esențiale ce privesc lucrarea de cercetare precum și o analiză
empirică complexă.

Eficientizarea activității de audit conduce la o probabilitate mai mare în identificarea și

raportarea denaturărilor financiare și corectarea lor, contribuind la îmbunătăţirea gestiunii
riscului privind identificarea și raportarea unor distorsiuni în entitate, ceea ce ne conduce la ideea
că, poate contribui la o mai bună performanță.

12
 Bibliografie

I Cărți

1. Brezeanu P., Braşoveanu, I., Audit şi control financiar, Ed. ASE Bucureşti, 2003

2. Drăgan Pop, M., Auditul intern - delimitări conceptuale şi limite, Congresul Profesiei
Contabile Din România, Ed.

II Legislație, norme şi rapoarte:

1. CAFR(2007) Norme de Audit intern. Extras din

:www.cafr.ro:http://www.cafr.ro/uploads/hot_88norme%20de%20audit%20intern%20inclusiv
%20proceduri-5bdf.pdf CECCAR, Bucureşti, 2008, pp. 107-115.

2. Hotărârea CARF nr.88 din 19.04.2007 pentru aprobarea normelor de audit intern.

III Site-urile consultate

1. http://moldcargo.md/files/getfile/226

2. http://moldcargo.md/pagins/despre-moldcargo

3. www.cnpf.md

13
4. http://moldcargo.md/files/getfile

14