TRANSCRIEREA ADN

http://www.netterimages.com/images/vpv/000/000/007/7346-0550x0475.jpg
 TRANSCRIEREA ADN

Transcrierea la procariote și eucariote

An introduction to genetic analysis, 8th edition, 2008

 TRANSCRIEREA ADN

Metode experimentale de urmărire a sintezei ARN

Eliot Volkin și Lawrence Astrachan (1957) urmăresc sinteza ARNm în celulele de

E.coli infectate cu fag T2. Pentru marcarea ARN s-a utilizat U marcat radioactiv.
După infectare, în bacterie începe o sinteză intensă de ARN, dar acesta dispare
după o perioadă scurtă de timp.

An introduction to genetic analysis, 8th edition, 2008

 TRANSCRIEREA ADN
Particularități ale structurii ARN

Subunitățile structurale ale ARN sunt

ribonucleozidele trifosfat alcătuite din:
- grupare fosfat
- pentoză (riboza)
- bază azotată (A, G, C și U)

ARN sunt de obicei molecule mici

monocatenare, iar ADN în general sunt
molecule foarte mari dublu catenare.
Moleculele de ARN au o stabilitate redusă
față de cele ADN.

An introduction to genetic analysis, 8th edition, 2008

 TRANSCRIEREA ADN

Legarea bazelor azotate de pentoză are loc prin intermediul C1 al ribozei și N1 în

cazul bazelor pirimidinice și N9 în cazul bazelor purinice.

An introduction to genetic analysis, 8th edition, 2008

 TRANSCRIEREA ADN

Principalele clase de ARN:

- ARN informațional
- ARN funcțional

ARN informațional este ARNm ARN funcțional nu este tradus și

care servește ca matriță la sinteza îndeplinește în celulă anumite funcții.
polipeptidelor, deci este produsul Principalele tipuri de ARN funcțional sunt
de transcriere al genelor ce ARNt și ARNr, care sunt și cele mai
codifică polipeptide. abundente în celulă.

Principalele tipuri de ARN funcțional:

-ARNt sunt molecule mici de ARN care transportă aminoacizii la locul sintezei
polipeptidelor
-ARNr sunt molecule mai mari de ARN care fac parte din componența ribosomilor și
participă la sinteza polipeptidelor
-ARNnm (nuclear mic) care participă la procesarea ARNm primar în nucleu
-ARNnom (nucleolar mic) care participă la procesarea moleculelor de ARNr
-ARNi (de interferență) care sunt molecule mici ce participă la reglarea post-transcriere
a exprimării genelor
An introduction to genetic analysis, 8th edition, 2008
 TRANSCRIEREA ADN

Componentele principale necesare transcrierii:

- matrița ADN
- substratul necesar sintezei ARN – ribonucleozidele trifosfat
- complexul enzimatic de transcriere care constă din proteine necesare pentru
recunoașterea genelor și pentru sinteza ARN. Enzima cu rol cheie în transcriere
responsabilă pentru sinteza ARN este ARN polimeraza.

Din cele două catene ADN ambele pot servi ca matriță pentru transcriere, dar
pentru o singură genă doar o singură catenă va servi ca matriță, deci o genă nu va
fi transcrisă de pe amblele catene. Transcrierea va incepe la capătul 3′ al matriței.
An introduction to genetic analysis, 8th edition, 2008
 TRANSCRIEREA ADN

Experimentul lui Marmur și col. (1963) a demonstrat că doar una din cele două catene
este transcrisă.

Genetics – a conceptual approach, second edition, 2002

 TRANSCRIEREA ADN

Catena ADN care servește ca matriță pentru sinteza ARN este numită catenă
matriță, iar catena care nu este transcrisă se numește catenă codificatoare.

Catena matriță este complementară cu ARN transcris (în locul T este prezent U).
Catena conducătoare este identică cu ARN transcris (în locul T este prezent U).
An introduction to genetic analysis, 8th edition, 2008
 TRANSCRIEREA ADN

Sinteza ARN are loc în direcția 5′→3′ Pe o singură moleculă de ADN poate fi inițiată
sinteza a mai multe molecule de ARN.

Transcrierea genelor pentru ARNr în

nucleul celulelor de Triturus
viridescens. Imagine realizată de Miller,
Hamkalo și Thomas în 1970.

Sinteza ARN poate porni de la zero, nu necesită amorsă (primer). Ribonucleozidele trifosfat
sunt adăugate la capătul 3′ al moleculei de ARN. Catenele ADN sunt separate doar la locul
transcrierii, după care se spiralizează din nou.

Genetics – a conceptual approach, second edition, 2002

 TRANSCRIEREA ADN

Procesul de transcriere poate fi împărțit:

- inițiere, complexul proteic de transcriere recunoaște secvențele specifice numite
promotor și se atașează la acestea inițiind transcrierea
- elongare ARN polimeraza se deplasează de-a lungul moleculei de ADN, desface cele 2
catene și sintetizează ARN pe bază de complementaritate în direcția 5′→3′.
- terminare ARN polimeraza recunoaște secvențele semnal de terminare, oprește
sinteza și se desprinde de ADN.

Inițiere

Elongare

Terminare

Genetics – a conceptual approach, second edition, 2002

 TRANSCRIEREA ADN LA PROCARIOTE
INIȚIEREA

Promotor este o regiune din secvența de ADN care se află în amonte de genă și face
parte din elementele reglatoare ale genei.

Primul nucleotid transcris este notat cu +1, nucleotidele în amonte vor fi notate cu semnul
– (minus).
Promotorul de la procariote conține 2 secvențe consens: -10 și -35. Secvența consens -10
mai este numită și secvența Pribnow.
An introduction to genetic analysis, 8th edition, 2008
 TRANSCRIEREA ADN LA PROCARIOTE
INIȚIEREA

ARN polimeraza de E.coli constă din 5 subunități: 2 subunități α, o subunitate β și β′ și

una σ. Complexul enzimatic fără factorul σ poate iniția transcrierea, dar în acest caz
pot fi transcrise orice secvențe de ADN. Subunitatea σ 70 de la E.coli este responsabilă
pentru identificarea promotorului și separarea celor 2 catene ADN în regiunea -10.

La E.coli se întâlnesc mai multe tipuri de factori σ, care recunosc diferite secvențe ale
promotorilor. Astfel subunitățile din nucleul enzimatic (2 subunități α, o subunitate β și
β′ ) prin asocierea cu diferiți factori σ pot iniția transcrierea tuturor genelor bacteriene.

An introduction to genetic analysis, 8th edition, 2008

 TRANSCRIEREA ADN
ELONGAREA

Substratul pentru sinteza ARN sunt ribonucleozidele trifosfat

ARN polimeraza poate începe

sinteza de la zero, iar primul
nucleotid adăugat de la care va
porni enzima sinteza este de
obicei A.

Capătul C-terminal al subunității α

intră în contact cu elementele
reglatoare din amonte (up element).

Molecular Biology, second edition, 2002

 TRANSCRIEREA ADN
ELONGAREA

În timpul transcrierii doar 8-9 nucleotide sunt în contact cu ARN polimeraza.

Erorile introduse în timpul

transcrierii sunt mai frecvente
decât în cazul replicării.

ARN polimeraza are proprietatea de a elimina erorile (nucleotide încorporate greșit în

timpul sintezei) prin 2 mecanisme: editare pirofosforolitică și editare hidrolitică.
Editarea pirofosforolitică presupune eliminarea nucleozidului încorporat greșit prin
introducerea unei grupării PPi.
Editarea hidrolitică are loc prin clivarea legăturilor fosfoesterice la unul sau mai multe
nucleotide încorporate deja.

An introduction to genetic analysis, 8th edition, 2008

 TRANSCRIEREA ADN
TERMINAREA

Terminarea transcrierii este bazată pe

existența unor secvențe specifice. La
procariote terminarea este de 2 tipuri:
- Rho dependentă
- Rho independentă

Mecanismul Rho independent de

terminare se bazează pe existența unor
secvențe repetitive inversate care vor
forma o porțiune dublu catenară și o
buclă datorită prezenței unei porțiuni
care nu prezintă complementaritate cu
regiunea vecină. Regiunea cu secvențele
inversate este urmată de o secvență
formată din U.

Genetics – a conceptual approach, second edition, 2002

 TRANSCRIEREA ADN
TERMINAREA

Terminarea Rho dependentă necesită factorul Rho care este o

proteină și un situs numit rut (Rho utilization) alcătuit din
aproximativ 40 de nucleotide bogat în C. Factorul Rho se leagă la
situsul rut și determină separarea ARN polimerazei de la locul sintezei.

PNAS March 28, 2006 vol. 103 no. 13 4870-4875

 TRANSCRIEREA ADN
LA EUCARIOTE

Transcrierea la eucariote prezintă câteva diferențe importante față de cea de la

procariote:
1. la eucariote există 3 tipuri de ARN polimeraze – I, II și III.
1. ARN polimeraza I transcrie doar genele pentru ARNr (cu excepția ARNr
5S)
2. ARN polimeraza II transcrie genele codificatoare de polipeptide, deci
sintetizează ARNm
3. ARN polimeraza III sintetizează molecule mici de ARN: ARNr 5S, ARNt,
ARNnm (nuclear mic)
2. Inițierea transcrierii necesită factori generali de transcriere (FGT)
3. ARNm primar sintetizat în nucleu necesită procesare înainte de a fi exportat în
citoplasmă
4. Matrița pentru transcriere (ADN) la eucariote este împachetată în cromatină,
care în unele cazuri poate împiedica accesul ARN polimerazei la matriță.
 TRANSCRIEREA ADN
LA EUCARIOTE

Transcrierea la eucariote necesită

existența unui promotor. Promotorii de
la eucariote conțin secvența numită
TATA (numită şi TATA box). Regiunea
TATA este bogată în AT (sunt mai ușor
de separat ).

Iniţierea necesită ataşarea unor factori

de iniţiere numiţi Factori Generali de
Transcriere (FGT). Factorii de transcriere
specifici pentru ARN polimeraza II sunt
notaţi cu TFII (Factori de Transcriere
pentru ARN polimeraza II). Factorii de
transcriere nu sunt implicaţi în sinteza
directă a ARN, ci doar în recunoaşterea
promotorilor şi atragerea ARN
polimerazei la locul sintezei.

An introduction to genetic analysis, 8th edition, 2008

 TRANSCRIEREA ADN
LA EUCARIOTE

Evenimentele de modificare a ARNm

primar au loc în acelaşi timp cu
transcrierea:
1. Adăugarea CAP la capătul 5′
2. Procesarea ARN (eliminarea
intronilor)
3. Poliadenilarea ARN la capătul 3'

Capătul carboxi-terminal al subunităţii β

numit CTD (domeniu carboxi-terminal). CTD
conţine o secvenţă de 7 aminoacizi care se
repetă de câteva ori. Această regiune serveşte
la fixarea proteinelor necesare pentru
modificarea ARN.

An introduction to genetic analysis, 8th edition, 2008

 TRANSCRIEREA ADN
LA EUCARIOTE

Structura genelor la eucariote și modificarea ARNm primar.

Genele eucariotelor sunt organizate în introni și exoni. Intronii sunt secvențe din
gene care se transcriu, dar nu se traduc. Exonii sunt secvențe codificatoare ale unei
gene, deci care se și transcriu și traduc.
Modern Genetic Analysis, 1999
 TRANSCRIEREA ADN
LA EUCARIOTE

Structura generală a genelor eucariote

Secvenţa Secvenţa
Promotor netradusă 5' Intron 1 Intron 2 netradusă 3'
START STOP

Exon 1 Exon 2 Exon 3

Secvenţa transcrisă

Intronii din genele ce codifică polipeptide conțin la capătul 5′ GU, iar la 3′ AG. În
interiorul intronului se află un punct numit punct de ramificare (branch point).

An introduction to genetic analysis, 8th edition, 2008

 TRANSCRIEREA ADN
LA EUCARIOTE

Proteinele implicate în procesarea

ARN (eliminarea intronilor) sunt
ribonucleoproteine (snRNP) care
sunt proteine asociate cu molecule
de ARN.

Cele mai importante snRNP sunt U1,

U2, U4, U5 și U6.
La capătul 5′ al intronului se leagă
U1, iar la punctul de ramificare U2,
ulterior U4, U5 și U6 se alătură
complexului.

Molecular biology of the gene, 6th edition, 2008

 TRANSCRIEREA ADN
LA EUCARIOTE

Conexiunile dintre ribonucleoproteine sunt

bazate pe complementaritatea dintre
moleculele de ARN. U1 disociază de la
complex și este înlocuit cu U6. După
disocierea U4 din complex are loc formarea
lasoului (capătul 5′ este clivat și legat la
punctul de ramificare).

După formarea lasoului, este clivat capătul

3′ al intronului, iar extremitățile exonilor
sunt ligate.

Molecular biology of the gene, 6th edition, 2008

 TRANSCRIEREA ADN
LA EUCARIOTE

În procesarea ARN au loc 2 reacții de

trans-esterificare:
1. Prima reacție are loc între capătul
5′ al intronului și punctul de
ramificare
2. A doua reacție are loc între
capetele 5′ și 3′ ale exonilor vecini

An introduction to genetic analysis, 8th edition, 2008

 TRANSCRIEREA ADN
LA EUCARIOTE
Intronii de tip I și II sunt capabili de autoprocesare, intronii nucleari (care necesită
splisosom) sunt cei care necesită complexe proteice pentru procesare.

În 1981 Tom Cech demonstrează că ARNr de la Tetrahymena poate singur să elimine

un intron de 413 nt fără prezența oricărei proteine.
Molecular biology of the gene, 6th edition, 2008
 TRANSCRIEREA ADN
LA EUCARIOTE

Procesarea alternativă – fenomenul prin care exonii unei gene sunt recombinați
rezultând diferite isoforme ale aceleiași proteine, astfel o singură genă poate codifica mai
multe polipeptide.

ARNm primar și transcriptul

genei pentru α-tropomiozină
este procesat alternativ în
diferite tipuri de celule.

An introduction to genetic analysis, 8th edition, 2008

 TRANSCRIEREA ADN
LA EUCARIOTE

Modificarea ARNm – adăugarea CAP la capătul 5′ al ARNm

La capătul 5′ al ARNm este adăugată o

7-metilguanină, iar la următoarele
nucleotide în poziția C2′ este adăugată o
grupare metil.

Genetics – a conceptual approach, second edition, 2002

 TRANSCRIEREA ADN
LA EUCARIOTE
Modificarea ARNm primar la capătul 3′ - adăugarea cozii poli-A, proces numit
poliadenilare. ARNm este clivat la 11-30 nucleotide în aval de o secvență consens
(semnal pentru poliadenilare). Poli-A polimeraza (PAP) este enzima responsabilă de
sinteza cozii poli-A (150-200 nt).

Secvența poli-A nu este razultatul transcrierii genei, secvența pentru coada poli-A
nu există în secvența genei.
Genetics – a conceptual approach, second edition, 2002
 TRANSCRIEREA ADN
LA EUCARIOTE

ARNi (ARN de interferență) sunt

molecule mici monocatenare de
ARN care au funcția de reglare a
exprimării genelor.

ARNi contribuie la protecția

celulelor contra transpunerii
elementelor genetice mobile și a
infectării cu virusuri.

(RNA-induced
silencing complex)

Inactivarea genei necesare pentru sinteza

pigmentului la plante transgenice de
petunie transformate cu gena pentru
pigment.

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/b/be/SiRNA_and_RNAI_german.png/682px-SiRNA_and_RNAI_german.png
 TRANSCRIEREA ADN
SUMAR

1. Transcrierea ADN este procesul de transcriere a succesiunii de nucleotide într-o

moleculă de ADN în una de ARN. Transcrierea este procesul prin care se sintetizează
moleculele de ARN.
2. Principalele diferențe între ADN și ARN sunt: nucleotidele din ADN conțin
dezoxiriboză, iar nucleotidele din ARN – riboză, moleculele de ADN sunt dublu
catenare și foarte mari, iar ARN sunt, de obicei, molecule monocatenare mici, ADN
conține baza primidinică T, iar ARN conține U, ARN spre deosebire de ADN poate avea
funcții catalitice (ribozime).
3. ARN rezultat în urma transcrierii poate fi împărțit în 2 categorii: informațional și
funcțional. ARN informațional este ARNm care codifică un polipeptid. ARN
funcțional nu este tradus și îndeplinește anumite funcții în celulă (ARNr, ARNt, ARNn
etc). ARNr și ARNt sunt tipurile de ARN funcțional care predomină (95%) în celulă, iar
ARNm alcătuiește doar câteva procente.
4. Transcrierea la procariote are loc în citoplasmă și este cuplată cu traducerea, la
capătul 5′ al ARNm începe traducerea iar la capătul 3′ continuă sinteza ARN.
5. Transcrierea la eucariote este separată de traducere, transcrierea are loc în nucleu,
iar traducerea în citoplasmă. ARN sintetizat în nucleu va fi modificat înainte de
exportarea în citoplasmă.
 TRANSCRIEREA ADN
SUMAR

6. Procesul de transcriere poate fi împărțit în 3 etape: inițiere, elongare și terminare.

7. Inițierea transcrierii necesită niște regiuni specifice recunoscute de către proteine
implicate în ințiere numite promotori. Promotorii conțin secvențe consens
conservate, astfel la procariote aceste secvențe sunt -35 și -10 (Pribnow). ARN
polimeraza de E.coli este alcătuită din 2 subunități α, o subunitate β, una β′ și
subunitatea σ. Subunitatea σ are rol în depistarea promotorilor și separarea
catenelor în regiunea -10.
8. Enzima cu rol cheie în sinteza ARN este ARN polimeraza, care va sintetiza ARN în
direcțía 5′→3′. ARN polimeraza, spre deosebire de ADN polimerză, nu are nevoie de o
amorsă de la care să pornească sinteza, ea poate porni sinteza de la zero, iar primul
nucleotid adăugat este A.
9. Terminarea transcrierii la procariote poate fi Rho dependentă și Rho independentă.
Terminarea Rho independentă are la bază formarea unei structuri secundare a
ARN, datorită prezenței unor secvențe inversate care vor forma o porțiune dublu
catenară și o buclă. Această structură este urmată de o porțiune formată din U care
va contribui la desprinderea ARN polimerazei. Terminarea Rho dependentă
presupune atașarea unei proteine Rho la un situs specific rut care va cauza
desprinderea ARN polimerazei de la locul sintezei.
10. Eucariotele spre deosebire de procariote au 3 ARN polimeraze: ARN polimeraza I
(transcrie genele pentru ARNr), ARN polimeraza II (transcrie genele pentru ARNm),
ARN polimeraza III (transcrie genele pentru ARN de dimensiuni mici: ARNr 5S, ARN
nuclear mic etc)
 TRANSCRIEREA ADN
SUMAR
11. Promotorii de la eucariote conțin secvența consens numită TATA box recunoscută de
proteina ce leagă TATA (TATA binding protein). Pentru inițierea transcrierii la
eucariote sunt necesari factori generali de transcriere (FGT), care se leagă la nivelul
promotorului și fixează ARN polimeraza pentru inițierea transcrierii.
12. Capătul carboxil al subunității β al ARN polimerazei (CTD) de la eucariote are rol în
modificarea ARNm primar. La acest capăt se fixează proteinele care modifică ARNm
primar.
13. ARNm primar din nucleul eucariotelor va fi modificat la ambele capete și procesat. La
capătul 5′ este adăugată o 7-metil guanină, iar la următoarele cateva nucleotide în
poziția C2′ este adăugată câte o grupare metil. Această modificare la capătul 5′ poartă
denumirea de CAP.
14. La capătul 3′, ARNm va fi clivat în aval de o secvență semnal, iar poli-A polimeraza
(PAP) va adăuga o coadă de poli-A (150-200 nt). Coada poli-A și CAP contribuie la
stabilitatea moleculei de ARNm.
15. Genele de la eucariote prezintă deosebiri structurale față de genele procariotelor prin
prezența intronilor. Intronii sunt regiuni ale genelor care se transcriu, dar nu se
traduc. Exonii sunt secvențele codificatoare dintr-o genă. În general, genele
procariotelor nu conțin introni (cu unele excepții). Intronii sunt eliminați prin
procesarea ARN de către ribonucleoproteine specifice.
16. Procesarea alternativă este fenomenul de rearanjare a exonilor într-o moleculă de
ARNm în diferite celule. Atsfel, o singură gena poate genera mai multe isoforme ale
unei proteine.
!
Transcrierea la procariote și eucariote
Modificările ARN primar în nucleul celulelor eucariote
Procesarea ARN și procesarea alternativă
ARNi

http://www.foxtaur.com/fuzzy/thinking.gif