Baza Abilitatilor

Abilitatile sociale si emotionale, baza abilitatilor de viata
ale copiilor
Comportamentele adultilor, parinti si educatori -context de învatare a abilitatilor de viata
Abilitatile sociale si emotionale reprezinta resurse importante pe care urmarim sa le

dezvoltam la copiii nostri pentru a le asigura adaptarea la viata. Abilitatile se exerseaza în cadrul
relatiilor pe care copilul le stabileste cu persoanele semnificative din viata lor. Comportamentele
adultilor, parinti si educatori, reprezinta principalul context de învatare a abilitatilor sociale si
emotionale. Reactiile noastre cognitive (ce gândim), emotionale (ce simtim) si comportamentale
(cum reactionam) modeleaza atitudinile si comportamentele copiilor.
Reactia adultilor, parinti si educatori, este influentata de experientele lor de învatare
Reactia adultilor, parinti si educatori, fata de comportamentul copilului este rezultatul

unor experiente de învatare. De exemplu, parintele sau educatorul solicita copilului sa strânga
jucariile dupa ce s-a jucat cu ele iar acesta refuza. Dupa mai multe solicitari, adultul ridica tonul
si ameninta copilul ca îi va lua jucariile. Parintele sau educatorul va învata ca modul în care
poate obtine supunerea copilului la mesajul lui este prin ridicarea tonului si amenintare. Si dupa
astfel de experiente repetate adultul învata ca mesajele de pedeapsa „modifica” comportamentul
copilului.
Ce învata în acest context adultul si copilul?
Din aceasta situatie copilul învata sa se supuna solicitarii adultului doar atunci când apare
amenintarea (prezenta emotiei de furie si probabilitatea ca jucariile sa-i fie luate), iar adultul
învata sa foloseasca comportamentele asociate emotiei de furie (ridicarea tonului, amenintarea)
pentru a obtine supunerea copilului.
Reactia adultilor, parinti si educatori este influentata de semnificatia pe care o acorda

comportamentului copilului
Modul în care adultii reactioneaza la ceea ce fac copiii nu este întâmplator, ci este
rezultatul unui mod personal de a acorda semnificatie comportamentul lor. Suntem obisnuiti sa
observam ceea ce se întâmpla în jurul nostru si imediat sa facem interpretari asupra lucrurilor
observate (ex. copilul a stricat jucaria pentru ca nu i-a placut ce i-am spus). Semnificatia pe care
o acordam este rezultatul direct al experientei noastre de învatare si determina modul în care ne
raportam la o anumita situatie, felul în care reactionam – emotiile pe care le simtim (tristete,
iritabilitate, furie) precum si comportamentele prin care ne manifestam (ex ridicam tonul, tipam
etc.). Comportamentele noastre sau reactiile noastre emotionale privitor la ceea ce fac copiii sunt
determinate de semnificatiile pe care le atribuim comportamentului respectiv si de modul în care
percepem si interpretam contextul în care acesta apare.
Reactiile adultilor, parinti si educatori, sunt diferite pentru aceeasi situatie sau
comportament
Confruntati cu aceeasi situatie, adultii (parinti si educatori) au reactii diferite fata de
acelasi comportament al copilului. De exemplu confruntati cu comportamentul de aruncare a
jucariilor adultii reactioneaza diferit în functie de interpretarea pe care o fac. Cei care gândesc
„Copilul asta nu întelege sa nu mai trânteasca cuburile! Face intentionat ca sa ma enerveze!”, se
vor simti furiosi si prezinta o mare probabilitate de a reactionaprintr-un comportament agresiv
(smulg jucariile din mâna copilului, ridica tonul etc.). Cei care dau o alta interpretare
comportamentului „Copilul se plictiseste, nu stie cum sa se joace sau vrea sa îmi atraga atentia”,
vor ramâne calmi si vor orienta copilul spre alte activitati. Reactiile adultilor care se confrunta
deci cu un astfel de comportament pot fi diferite în functie de interpretarea si semnificatiile pe
care le ofera
Figura nr. 1
COMPORTAMENTUL COPILULUI
Copilul arunca jucariile pe jos
INTERPRETARE INTERPRETARE
Copilul asta nu întelege sa nu mai trânteasca cuburile! „Copilul se plictiseste,nu stie sa
se joace sau vrea sa îmi atraga
atentia”
Face asta intentionat ca sa ma enerveze!
EMOTIA EMOTIA
Furie, enervare, ostilitate Calm
PEDEAPSA REACTIE ADECVATA
Îl lovesc ca sa înceteze Îi redirectionez comportamentul prin oferirea de

alternative
În concluzie
• Acelasi tip de comportament al copilului determina reactii emotionale si comportamentale

diferite la persoane diferite, în functie de modul în care fiecare întelege si îsi explica ceea ce face
copilul.
• Acelasi tip de comportament determina reactii diferite chiar si la aceeasi persoana, în momente
diferite, în functie de cum este perceput contextul în care se manifesta comportamentul.
Ce se întâmpla în realitate
• comportamentul copilului este rezultatul unor experiente de învatare (logica copilului se înscrie
în limitele unei ecuatii simple: fac X -obtin Y.
• comportamentul copilului este o reflectare a abilitatilor pe care el le detine la un moment dat
• manifestarea comportamentelor inadecvate ascunde un deficit de abilitati si reflecta nevoia unor
contexte noi de învatare.
•comportamentele inadecvate reprezinta un feedback pentru adult, deoarece acesta transmite
informatii atat despre aspectele pe care copilul le mai are de învatat cât si despre calitatea
procesului de învatare.
Adultii, parinti si educatori, pot crea contexte de învatare a abilitatilor de viata ale copiilor
Un obiectiv foarte important al adultilor care asigura cresterea, îngrijirea si educarea

copilului este dezvoltarea abilitatilor socio-emotionale. Aceste competente reprezinta cele mai
importante abilitati de viata ale copiilor, asigurându-le acestora adaptarea la vârsta adulta.
Abilitatile sociale si emotionale se învata în contextul relatiilor de zi cu zi, prin interactiunea
directa a copilului cu parintele, educatorul, învatatoarea, profesorii, colegii de grupa sau de clasa.
Modelul personal al adultilor –
context de învatare a comportamentelor.
Modelul personal al adultilor, parinti si educatori, reprezinta un important factor în învatarea

abilitatilor socio-emotionale. Modul în care adultii reactioneaza la propriile emotii, îsi
gestioneaza emotiile, relationeaza cu ceilalti sau rezolva conflictele ofera contexte prielnice de
învatare, prin observare si imitare de catre copii.
Reactia adultilor la comportamentul copilului –

context de învatare a abilitatilor socio-emotionale
Modul în care adultii raspund la comportamentul copilului influenteaza modul în care copilul se
comporta. De exemplu modul în care adultul reactioneaza la exprimarea emotionala a copilului
determina o viitoare exprimare sau inhibare a emotiilor acestuia.
De ce apar situatii în care copilul învata comportamente neadecvate?
Situatia tipica în viata de zi cu zi este ca deseori adultii reactioneaza la comportamentele

copiilor în concordanta cu emotiile personale si nu în raport cu obiectivele de învatare
supraordonate. De exemplu, când copilul manifesta un comportament care vine în contradictie cu
scopul adultului (ex. Copilul ar trebui sa ma asculte) acesta traieste o serie de emotii negative si
pune în aplicare o serie de metode, pentru a stopa comportamentul neplacut al copilului care sunt
congruente cu starea sa emotionala (ex. pedepseste copilul). În acest exemplu, raspunsul
adultului reprezinta un raspuns la propria lui emotie (o modalitate de autoreglare emotionala)
care ignora obiectivele de învatare supraordonate. În realitate, copiii au nevoie sa învete de la
adulti comportamente adecvate de raspuns la anumite situatii problematice cu care se confrunta.
Pentru a exemplifica sa luam mai multe cazuri:
Situatia 1 Un copil se înfurie pentru ca nu poate avea jucaria dorita si face o criza de furie
în magazin (plânge, tipa, loveste cu picioarele cosul de cumparaturi)
A. Reactia adultului este un context de învatare a comportamentelor ce necesita

exersarea unor abilitati: adultul nu întelege ca acesta este un context de învatare a
comportamentelor ce necesita exersarea unor abilitati
Cum interpreteaza adultul comportamentul copilului?

Adultul interpreteaza comportamentul copilului ca pe un indicator de evaluare a eficacitatii sale
ca parinte. Astfel îi pot veni în minte gânduri de tipul „Oamenii vor crede despre mine ca nu sunt
în stare sa-i dau o educatie corespunzatoare” „Ma face de rusine!” „Se uita toata lumea la mine!”
„Oamenii vor crede despre mine ca sunt un parinte rau si iresponsabil care abuzeaza copilul!”.
Cum se simte adultul?
Ca urmare a acestor convingeri adultul se simte jenat, rusinat, vinovat.
Cum reactioneaza adultul ?
În aceste circumstante adultul cumpara copilului jucaria râvnita pentru salvarea situatiei.
Acest tip de raspuns este în concordanta cu emotia adultului si nu cu obiectivul de învatare.
Copilul are nevoie sa fie expus la situatii în care sa învete sa tolereze frustrarea.
Ce învata copilul din aceasta experienta?
Copilul învata sa foloseasca comportamentele de manifestare a furiei atunci când nu poate sa

obtina ceea ce vrea.
B. Reactia adultului congruenta cu nevoia de învatare a copilului.

Parintele identifica la copilul sau inabilitatea de a face fata frustrarii si se gândeste ca, desi se
simte inconfortabil ca se uita toata lumea la el, este important sa se foloseasca de aceasta
oportunitate pentru a-l învata pe copilul sau o abilitate importanta pentru viata (sa amâne
recompensa imediata si sa tolereze frustrarea).
Ramâne calm
Adopta comportamente care îi permit copilului sa învete abilitatea de amânare a recompensei.
Obiectivul de învatare în cazul acestui copil este sa învete sa tolereze frustrarea. Reactia
adultului trebuie sa fie deci congruenta cu acest obiectiv.
Copilul învata sa tolereze frustrarea în masura în care este expus la situatii specifice. O astfel de
situatie poate fi transformata de adult într-un context de învatare.
Cum poate sa raspunda adultul în acord cu obiectivul de învatare ?
1.Observa si traduce în cuvinte emotia copilului „observ ca esti furios”
2.Faciliteaza exprimarea emotionala „ Ce s-a întâmplat?”
3.Face apel la regula -Refuza calm si ferm cererea copilului „ regula este sa cumparam doar
lucrurile care le-am trecut pe lista”.
4.Ofera copilului posibilitatea unui moment de linistire de 2-3 min în afara spatiului din magazin
5.Exerseaza cu copilul respiratia profunda pentru a-l ajuta sa se linisteasca
6.Finalizeaza cumparaturile si pleaca cu copilul acasa, în masura în care copilul are dificultati de
a se linisti (dupa timpul de linistire)
 Sa-si exprime emotia de furie în cuvinte (astfel scade probabilitatea de a utiliza

comportamentele agresive în exprimarea furiei)
 Sa utilizeze o serie de strategii de gestionare a emotiei de furie (respiratia, distantarea de
situatie, timpul de linistire)
 Sa-si amâne recompensa imediata
 Sa astepte.
Situatia 2 -Un copil îsi loveste cu palma colegul care i-a luat creionul de pe masa.
Educatoarea observa incidentul.

exersarea unor abilitati
Educatoarea interpreteaza comportamentul copilului ca un indicator al autoeficacitatii sale ca
educator. Astfel îi pot veni în minte gânduri de genul „copilul asta nu ma respecta, cum îsi
permite sa loveasca în prezenta mea”
Acest tip de interpretare declanseaza emotii de furie si iritare.
Cum reactioneaza adultul ? Educatoarea poate:
 sa certe sau critice copilul (Nu e frumos ce faci! Nu ti-e rusine!),
 sa utilizeze un ton ridicat
 sa loveasca copilul pentru a vedea si el cum este
 sa pedepseasca (sa puna copilul sa stea în picioare timp de câteva minute)
Raspunsul educatoarei apare în aceasta situatie ca raspuns la emotia resimtita (o modalitate de
autoreglare emotionala).
Sa-si manifeste furia prin comportament agresiv în situatiile viitoare
Ce învata adultul din aceasta experienta?

o Raspunsul său stopeaza pe moment comportamentul nepotrivit al copilului ceea ce-i
confirma faptul ca aceasta reactie functioneaza. Ca urmare a acestui fapt, educatoarea va
tinde sa foloseasca acest tip de raspuns si în situatiile viitoare.
o Desi reactia educatoarei poate stopa pe moment comportamentul nepotrivit al copilului
aceasta solutie nu are eficienta pe termen lung deoarece nu învata copilul un
comportament alternativ acceptabil care sa înlocuiasca comportamentul agresiv (ce sa
faca în situatia viitoare când va fi furios). În consecinta, într-o situatie viitoare similara,
când copilul va fi furios, el va adopta acelasi tip de comportament.

Educatoarea interpreteaza situatia creata ca pe o oportunitate a-i învata pe cei doi copii cum sa
se comporte diferit, într-o situatie similara.
Ca urmare a acestei perspective educatoarea va putea sa ramâna calma.
Adopta un comportament care sa fie în acord cu obiectivele de învatare pentru cei doi copii.
Obiectivele de învatare în aceasta situatie sunt pentru ambii elevi.
Amândoi elevii au nevoie sa învete sa se comporte diferit într-o situatie similara viitoare. Cel
care a lovit are nevoie sa învete modalitati adecvate de exprimare si gestionare a furiei, iar
celalalt are nevoie sa învete abilitatea de a cere permisiunea pentru a folosi un obiect care nu
este al lui. Copiii învata aceste abilitati daca adultul le ofera contexte în care sa le exerseze. În
consecinta, pentru a le oferi copiilor un context de învatare este important ca educatoarea sa aiba
un raspuns congruent cu obiectivul de învatare.
Cum poate sa raspunda adultul în acord cu obiectivele de învatare?
- observa si traduce în cuvinte emotia copilului (Observ ca esti trist!)

- relationeaza emotia cu contextul (Ce s-a întâmplat?)
- faciliteaza exprimarea emotionala (Spune-i lui... cum te simti pentru ca te-a lovit)
- se raporteaza în egala masura la experienta celuilalt copil (care a lovit)
- traduce în cuvinte emotia celuilalt copil (observ ca esti furios)
- relationeaza emotia cu contextul (ce s-a întâmplat?)
- face apel la regula (regula este ca atunci când doresti sa iei un lucru care nu este al tau sa
ceri permisiunea, regula este ca atunci când esti furios sa spui în cuvinte cum te simti)
- aplica consecinte logice pentru încalcarea regulilor (3 min ca timp de linistire)
- identifica solutii pentru situatiile viitoare
Cum putem rezolva altfel situatia: Ce poti sa faci diferit când esti furios în loc sa lovesti
 sa spui în cuvinte cum te simti,
 sa îti iei distanta,
 sa soliciti ajutorul adultului daca nu poti rezolva problema singur;
Ce poti sa faci când doresti sa iei ceva ce nu este al tau:
 sa ceri permisiunea
Ce învata copiii din aceasta situatie?

 Sa îsi exprime în mod adecvat emotiile
 Sa priveasca lucrurile din perspectiva celuilalt
 Sa foloseasca comportamente care faciliteaza interactiunea sociala (exprimarea
emotiilor în cuvinte, solicitarea permisiunii)
 Sa îsi gestioneze în mod adecvat emotia de furie.
În concluzie...
Pentru dezvoltarea abilitatilor de viata este foarte important ca adultii, parinti, educatori,
învatatori sau profesori sa învete sa:
• Aiba reactii cu mesaj de învatare pentru copil

• Adopte comportamente care sa fie conforme cu obiectivele supraordonate de învatare si în
contradictie cu emotiile personale
• Identifice si sa utilizeze strategii de autoreglare emotionala care sa se manifeste în afara
contextului relatiei cu copilul.
Care sunt aspectele cele mai importante la care trebuie sa fiu atent ca adult, parinte sau
educator?
În practica curenta adultul, parintele sau educatorul, are tendinta de a identifica imediat o
solutie pentru rezolvarea situatiei. În realitate, copiii au nevoie de un timp mai mare în care sa
vorbeasca despre modul în care se simt în acel moment.
O alta situatie tipica este cea în care adultul întreaba copiii despre cauza datorita careia au
ajuns sa se comporte in modul respectiv. Întrebarea comuna „de ce ai facut asta?” este
ineficienta deoarece incrimineaza copilul, îl face sa se simta vinovat, îl determina sa intre în
defensiva sau sa dea vina pe altcineva. Cea mai eficienta întrebare care ofera copilului
posibilitatea de a-si exprima emotiile este „Ce s-a întâmplat?”
În orice situatie în care apare un comportament neadecvat adultul trebuie sa fie atent:
• sa observe emotia copiilor si sa o traduca în cuvinte

• sa faciliteze exprimarea emotionala „ce s-a întâmplat?”
• sa faca apel la reguli (regula ghideaza comportamentul copilului într-o situatie sociala)
Rezolvarea situatiilor în care apar comportamente nepotrivite între copiii necesita
parcurgerea mai multor pasi:
• Observarea si traducerea în cuvinte a emotiei copilului „Observ ca esti ....”

• Relationarea cu contextul „Ce s-a întâmplat?”
• Rezumarea informatiei primite „ Înteleg ca...”
• Exprimarea emotiei (copilul îi comunica celuilalt cum se simte)
• Raportarea la celalalt copil – sumarizarea „Înteleg ca....”
• Apelul la regula „Regula este....”
• Aplicarea imediata a consecintei încalcarii regulii (se sanctioneaza comportamentul si nu
emotia copilului)
• Identificarea solutiilor de rezolvare a problemelor.
LA GRADINITA copilul învata comportamentele sociale
Prescolaritatea este perioada în care copilul achizitioneaza 80% din abilitatile pe care le
foloseste la vârsta adulta. În cea mai mare parte aceste achizitii se fac în contextul interactiunilor
zilnice pe care copilul le are cu ceilalti adulti si copii.
Competentele sociale si emotionale prioritare la vârsta prescolara
1. recunoasterea si exprimarea emotiilor

2. tolerarea frustrarii, amânarea recompensei imediate
3. gestionarea fricii (sa tolereze sa stea singuri)
4. initierea si mentinerea unei relatii de prietenie
5. împartirea jucariilor
6. respectarea regulilor aferente unei situatii sociale
7. solicitarea si acordarea ajutorului
8. rezolvarea eficienta a conflictelor
9. asteptarea rândului
10. formularea unei cereri
Comportamentele problematice la aceasta vârsta de cele mai multe ori au în spate un deficit de
abilitati (copilul nu stie cum sa manifeste comportamentele acceptate social). În consecinta,
obiectivele de învatare vizeaza dezvoltarea abilitatilor sociale si emotionale.
Comportamente ce necesita exersarea unor abilitati
Un copil strica jocul altui copil.

Deficite posibile: lipsa abilitatii de integrare în jocul celorlalti copii, de gestionare a
frustrarii.
Un copil smulge jucaria unui alt copil

Deficite posibile: lipsa abilitatii de formulare a unei cereri side asteptare a rândului, de
gestionare a frustrarii, de împartire a jucariilor cu ceilalti.
Un copil pâraste
Deficite posibile: lipsa abilitatii de solicitare a ajutorului prin exprimarea propriei
perspective, de exprimare a emotiilor prin intermediul cuvintelor.
Un copil împinge si intra în fata altui copil

Deficite posibile: lipsa abilitatii de asteptare a rândului, de amânare a recompensei
imediate si de tolerare a frustrarii
Un copil eticheteaza un alt copil

Deficite posibile: lipsa abilitatii de oferi si primi complimente, de gestionare adecvata
a furiei
Un copil spune despre lucrarea unui alt copil ca este urâta.

Deficite posibile: lipsa abilitatii de oferi si primi complimente, de gestionare adecvata
a furiei
Regula ghideaza comportamentul copiilor într-o situatie sociala.
Un instrument foarte eficient de învatare a abilitatilor sociale este utilizarea regulilor.

Copiii au nevoie permanenta de ghidare din partea adultilor în ceea ce priveste recunoasterea si
respectarea regulilor de comportament în anumite situatii sociale. Copiii învata cel mai bine
anumite comportamente sociale atunci când sunt stabilite clar regulile si limitele (ex. „Andrei
nu se va mai juca cu tine daca vei continua sa-i iei jucaria”).
Pentru a interioriza cât mai bine regulile este necesar ca adultii sa repete copilului în mod
permanent regula respectiva. Autoreglarea comportamentului începe din momentul în care
copiii integreaza cerintele si explicatiile adultilor în limbajul propriu.
Exemplu de învatare 1
Doi copii construiesc împreuna un castel. Un alt copil vine si loveste cu piciorul constructia
celor doi.
Adultul poate avea mai multe variante de raspuns la aceasta situatie. În functie de raspunsul
adoptat, situatia poate fi un context de învatare a comportamentelor potrivite sau nepotrivite.

Raspunsul pe care adultul îl adopta are legatura cu modul în care el interpreteaza
comportamentele in general, situatia specifica si comportamentul copilului care strica jocul.
Adultul are convingerea ca acel copil care a stricat jocul este „rau”, „obraznic”, „needucat” sau
„ copil problema”
Adultul care vede comportamentul copilului ca fiind rau sau lipsit de respect la adresa celuilalt
va trai o emotia de furie, iritare, enervare.
 ridica tonul,
 cearta copilul
 pedepseste (îl trimite la coltul rusinii)
Acest tip de raspuns este mai degraba conform cu emotia adultului (este un raspuns la modul în
care se simte adultul în acel moment) si în dezacord cu obiectivul de învatare supraordonat (de
învatare a unei abilitati)

 Sa foloseasca acelasi tip de comportament într-o situatie viitoare
 Sa raspunda prin comportamente agresive când este furios (sa ridice tonul, sa certe, sa
pedepseasca)
Ce învata adultul din aceasta experienta?
 Sa utilizeze acelasi comportament pentru stoparea imediata a comportamentului
neadecvat al copilului (Desi reactia adultului poate stopa pe moment comportamentul
nepotrivit al copilului ea nu are eficienta pe termen lung deoarece nu învata copilul un
comportament alternativ acceptabil care sa înlocuiasca comportamentul agresiv)

Adultul gândeste despre copilul respectiv ca nu are înca abilitatea de a intra în jocul celorlalti
copii
Îsi va pastra calmul va trata situatia respectiva ca pe un context în care îl poate învata pe copil o
abilitate esentiala pentru buna lui integrare în grup –„cum sa comunice dorinta de a se juca si el”.
Obiectivul de învatare în aceasta situatie consta în a-l învata pe copil modalitati adecvate de a se
integra într-un joc în desfasurare:
• Sa solicite verbal dorinta de a se juca (doresc sa ma joc si eu cu voi)
• Sa solicite verbal permisiunea de a intra în joc (pot sa ma joc si eu?)
• Sa creeze un rol nou pentru a dezvolta jocul copiilor
• Sa solicite ajutorul adultului daca nu reuseste singur.
• Identifica si traduce în cuvinte emotia copilului care a stricat jocul ”Observ ca esti
furios”
• Faciliteaza exprimarea emotionala prin relationarea emotiei cu contextul „Ce s-a
întâmplat?”(este important ca adultul sa comunice cu copilul pe un ton cald, atingând usor
copilul si asezându-se la nivelul lui)
• Rezuma informatia primita de la copil „Înteleg ca esti furios pentru ca îti doreai si tu sa
te joci cu ei si ei nu te-au chemat si pe tine”
• Încurajeaza exprimarea emotiilor celor doi copii a caror constructie a fost stricata
„Spune-i cum te-ai simtit când ti-a stricat constructia „(Am fost trist când mi-ai stricat
constructia)”
• Utilizeaza schimbarea perspectivei pentru a-i permite copilului care a stricat jocul sa
înteleaga consecintele emotionale ale comportamentului sau asupra celorlalti copii „când tu te-ai
jucat si cineva a venit sa îsi strice jocul cum te-ai simtit?”
• Face apel la regula „Regula este sa spui în cuvinte ca îsi doresti sa te joci”
• Identificarea de solutii de remediere a situatiei (ex. implicarea celor trei copii în joc
pentru a reface împreuna constructia)

o Ca emotiile lui sunt importante
o Ca adultul întelege cum se simte el
o Sa exprime în cuvinte emotiile
o Sa exerseze alternative de comportament acceptabile care sa faciliteze integrarea în
jocul celorlalti
o Sa interactioneze pozitiv cu colegii de grupa.
Exemplu de învatare 2
Doi copii se joaca împreuna de-a doctorul. Un copil are în mâna stetoscopul si spune ca el este
doctorul. Un coleg se apropie si îi smulge stetoscopul de la gât spunând ca el este doctorul.

Exista doua situatii tipice în acest caz. O reactie ar putea fi cea de evitare iar alta de atac, de
raspuns agresiv. Modul de reactie apare în functie de maniera în care educatoarea percepe
comportamentul de smulgere al copilului. Când comportamentul copilului este perceput ca o
amenintare asupra propriei persoane, adultul anticipeaza o consecinta negativa asupra sa, ceea ce
conduce la aparitia unor emotii de furie si/sau teama. În consecinta, adultul poate adopta fie o
reactie de evitare fie o reactie de atac.
1. Cum interpreteaza adultul comportamentul copilului?

Educatoarea anticipeaza posibile consecinte negative asupra ei (daca o sa-i iau stetoscopul
copilului care l-a smuls, acesta o sa faca o criza de furie uriasa si îmi va strica toata ziua; nu o sa
am liniste sa îmi fac activitatile daca nu îi las lui stetoscopul).
Adultul care anticipeaza posibile consecinte negative ca urmare a interventiei sale imediate simte
teama si îi este frica sa ia o masura sau sa intervina, pentru a nu face ca situatia sa degenereze
într-o criza de furie.
Adultul lasa stetoscopul copilului care l-a smuls sau ignora comportamentul respectiv, ceea ce
implicit va duce la mentinerea si perpetuarea lui. Educatoarea în acest caz are o reactie în
concordanta cu emotia sa de teama: evita situatia, fara sa tina cont de obiectivele de învatare
supraordonate.
• Sa foloseasca comportamentul de smulgere si în alte situatii viitoare când va avea nevoie de un
obiect care se afla la un alt copil.
2. Cum interpreteaza adultul comportamentul copilului?

Educatoarea gândeste despre copil ca este egoist, rau sau obraznic si ca nu are respect pentru
nimeni.
Adultul se va simti iritat, enervat, furios.
Cum reactioneaza adultul?
Adultul poate sa certe copilul, sa îi vorbeasca pe un ton ridicat, sa eticheteze si sa îl pedepseasca
dându-l afara din joc sau punându-l pe scaunul rusinii.
În acest caz reactia lui are legatura mai degraba cu emotia traita (enervare) si mai putin cu
obiectivele de învatare ale copiilor.
• Sa foloseasca acelasi comportament în situatiile viitoare
• Sa-si exprime furia prin comportamente agresive (sa ridice tonul, sa loveasca)
• Sa eticheteze
• Sa se defineasca în termenii folositi de adult (sunt rau, sunt obraznic)

Educatorul identifica în spatele acestui comportament lipsa abilitatii de a formula în mod adecvat
o cerere (te rog sa-mi dai) sau a abilitatii de asteptare a rândului
Adultul îsi mentine calmul
Reactia educatoarei va fi centrata pe exersarea abilitatilor care lipsesc
Obiectivele de învatare constau în exersarea abilitatii de formulare a unei cereri, de asteptare a
rândului si de redirectionare a atentiei spre o alta activitate.

• Ia jucaria din mâna copilului care a smuls-o.
• Observa si traduce în cuvinte emotia identificata la copilul caruia i-a fost smulsa
„Observ ca esti trist”
• Faciliteaza exprimarea emotionala „Ce s-a întâmplat?”
• Rezuma informatia primita „Înteleg ca esti trist pentru ca Ionica ti-a smuls jucaria din
mâna”
• Încurajeaza exprimarea emotionala „Spune-i lui Ionica cum te simti pentru ca ti-a smuls
jucaria”
• Se raporteaza la experienta celuilalt copil „Înteleg ca ai smuls jucaria din mâna”
• Face apel la regula „Regula spune sa ceri spunând TE ROG SA-MI DAI, sa spui
multumesc daca ai primit sau sa astepti facând altceva între timp daca acel copil nu poate sa îti
dea imediat ce ai cerut.
• Face apel la consecinta (consecinta pentru încalcarea regulii trebuie sa fie aplicata
imediat) „pentru ca ai smuls jucaria, vei merge acum 5 min în afara spatiului de joaca dupa care
vei reveni si îti vei continua jocul).
• Îl implica pe copil într-o activitate si îl încurajeaza sa solicite un obiect sau o jucarie de
la un alt copil folosind comportamentul adecvat (formularea unei cereri).
• Recompenseaza comportamentul copilului printr-o lauda specifica sau un stimulent
Ce învata copiii din aceasta experienta?
 Sa identifice si sa denumeasca propriile emotii
 Sa exprime emotiile de tristete în cuvinte
 Sa identifice care sunt consecintele emotionale ale comportamentului sau.
 Sa foloseasca un comportament potrivit pentru a primi un obiect care este în mâna altui
copil
 Sa astepte când nu poate primi imediat obiectul.
 Sa îsi redirectioneze atentia catre o alta activitate pâna când poate primi obiectul solicitat
Experienta de învatare 3
Copiii se joaca împreuna. Andrei cere o jucarie de la Ana. Ana îi spune ca acum vrea sa se
joace ea cu jucaria respectiva. Andrei o striga ANA Banana. Ana începe sa plânga.
Educatoarea poate avea mai multe variante de raspuns la aceasta situatie. În functie de raspunsul
adoptat, situatia poate fi un context de învatare a comportamentelor potrivite sau nepotrivite.

Educatoarea interpreteaza ca acel copil care a folosit cuvinte nepotrivite este rau, lipsit de
educatie, sau simte placere când îi face pe ceilalti sa sufere.
Adultul simte furie, iritare, enervare.
• Cearta copilul care a folosit cuvinte nepotrivite
• Ridica tonul
• Forteaza copilul sa îsi ceara scuze
• Ameninta
• Pedepseste copilul punându-l la locul rusinii
• Sa raspunda cu comportamente agresive când este furios
• Sa foloseasca razbunarea ca modalitate de autoreglare emotionala
• Sa repete acelasi tip de comportament în situatii similare (sa foloseasca cuvintele
nepotrivite la adresa celorlalti când lucrurile nu se petrec asa cum doreste el)

Educatoarea identifica în spatele comportamentului de etichetare lipsa abilitatii de
asteptare a rândului, de gestionare a frustrarii si de exprimare adecvata a emotiei de furie
Reactia educatoarei va fi centrata pe exersarea abilitatilor care lipsesc.
Obiectivele de învatare constau în exersarea abilitatii de exprimare în cuvinte a emotiei de furie,
de asteptare a rândului si de redirectionare a atentiei pe o alta activitate.
• Identifica si traduce în cuvinte emotia copilului care a fost etichetat „Observ ca esti
trist...”
• Faciliteaza exprimarea emotionala prin relationarea emotiei cu contextul „Ce s-a
întâmplat?
• Sintetizeaza informatia primita de la copil „Înteleg ca esti trista pentru ca ti-a spus ANA
BANANA”.
• Încurajeaza exprimarea emotiilor „Spune-i lui Andrei cum te-ai simtit când ti-a spus asa
• Se raporteaza la celalalt copil si sintetizeaza informatiile identificate „Înteleg ca i-ai
adresat un cuvânt nepotrivit”
• Face apel la regula „Regula este sa folosim cuvinte potrivite când vorbim despre
ceilalti”
• Schimba perspectiva pentru a-i permite copilului sa înteleaga consecintele emotionale
ale comportamentului sau asupra celorlalti copii „Când cineva ti-a spus un cuvânt nepotrivit tu
cum te-ai simtit?”
• Aplica consecinta imediata pentru comportamentul nepotrivit „Pentru ca ai folosit un
cuvânt nepotrivit acum vei merge timp de 3 min la locul de linistire)
• Pune copilul în situatia de a exersa comportamentele potrivite (Încercam înca o data sa
îi cerem Anei jucaria si daca nu ti-o da cautam împreuna altceva placut de facut pâna o vei primi)
Pentru copilul care a primit eticheta este important sa îi transmitem mesajul ca pentru
mama lui el este special.
Îi oferim copilului trei alternative de raspuns pe care ar putea sa le testeze:
- sa raspunda cu umor
- sa îl ignore pe copilul care o eticheteaza si sa îsi gaseasca ceva placut de facut
- sa îi spuna copilului ca nu îi place lucrul acesta si ca doreste sa înceteze: „te rog sa încetezi
ca nu îmi place sa îmi spui asa”.
Ce învata copii din aceasta experienta?
• Sa îsi exprime în cuvinte emotiile de furie si tristete
• Sa îsi astepte rândul
• Sa îsi reorienteze atentia spre o alta activitate care le face placere
• Sa tolereze frustrarea generata de faptul ca nu au primit imediat jucaria solicitata
Experienta 4
Un copil spune ca lucrarea colegului este urâta. Copilul începe sa plânga si merge la
educatoare sa-i spuna ce i-a spus colegul lui.

Educatoarea interpreteaza comportamentul copilului ca fiind expresia unei rautati.
Adultul simte furie, iritare, enervare.
• Ridica tonul
• Evalueaza negativ lucrarea copilului care a facut aceasta remarca (A ta e mai frumoasa?
Nu vezi cum arata?)
• Cearta copilul care a spus ca lucrarea este urâta (Nu e frumos sa spui asa ceva!)
Ce învata copii din aceasta experienta?
• Sa foloseasca razbunarea ca modalitate de autoreglare emotionala
• Sa fie atenti la aspectele negative ale celorlalti
• Sa foloseasca comportamentele agresive ca raspuns la emotia de furie
• Sa acorde atentie cu preponderenta lucrurilor care nu le plac la ceilalti

Educatoarea identifica în spatele comportamentului de evaluare negativa a lucrarii unui alt coleg
un deficit al abilitatii de a oferi si primi complimente. Acest comportament de a scoate în
evidenta greselile celorlalti este rezultatul unor experiente de învatare. Copiii care sunt des
criticati îsi dezvolta aceasta abilitate de a remarca cu usurinta greselile celorlalti si de a le
evidentia. În spetele comportamentului de pâra educatoarea identifica deficitul abilitatii de
solicitare a ajutorului, vorbind despre sine.
Reactia educatoarei va fi centrata pe exersarea abilitatii de identificare a aspectelor pozitive în
lucrurile pe care le fac ceilalti, de acceptare a diferentelor si de solicitare a ajutorului, vorbind
despre propria persoana.
Obiectivele de învatare constau în exersarea abilitatii de:
-Solicitare a ajutorului vorbind despre propria persoana
-Oferire de complimente
-Exprimarea emotiilor în cuvinte
• Face apel la regula „ Regula este ca fiecare vorbeste despre el.” (pentru copilul care pâraste)
• Observa si numeste emotia identificata „Observ ca esti trist”
• Faciliteaza exprimarea emotionala „Ce s-a întâmplat?”
• Sumarizeaza informatia primita „Înteleg ca esti trist pentru ca Ionica a spus despre lucrarea
ta ca este urâta”
• Încurajeaza exprimarea emotionala „ Spune-i lui Ionica cum te simti pentru ca a spus asta
despre lucrarea ta”
• Se raporteaza la experienta celuilalt copil „ Înteleg ca ai spus despre lucrarea lui ca este
urâta”
• Face apel la regula „Regula este ca fiecare vorbeste despre el si despre ce face el”
• Transmite mesajul ca fiecare lucrare este frumoasa în felul ei
• Identifica solutii de ameliorare a situatiei (ex. sa gaseasca împreuna lucruri care îi plac în
lucrarea despre care a spus ca este urâta)
Comportamentul de „pâra”
Pâra este un comportament prin care copilul vorbeste despre un alt copil precum si judecata lui
despre ce a facut gresit un alt copil. Acest comportament este diferit de abilitatea sociala de
solicitare a ajutorului în situatii dificile si pe care îl încurajam la aceasta vârsta. Deosebirea
importanta consta în faptul ca în comportamentul de solicitare a ajutorului copiii sunt încurajati
sa vorbeasca despre ei, despre cum se simt si despre ce s-a întâmplat cu ei. În cazul
comportamentului de pâra copiii vorbesc despre ce au facut ceilalti ca o forma de interpretare a
comportamentului celuilalt, de exemplu, „D-na educatoare, George este rau.”
Comportamentul de pâra este în mod implicit mentinut de raspunsul adultului. Copilul care
primeste atentie sau un raspuns favorabil când vorbeste despre ce au facut ceilalti este încurajat
sa foloseasca acest comportament si pe viitor.
Schimbarea comportamentului de pâra este o prioritate deoarece adesea acest comportament s-a
dovedit a fi un stimul puternic pentru declansarea comportamentelor agresive între copii,
conducând implicit la relatii conflictuale.
Cum intervenim pentru modificarea comportamentului de pâra?

• Stabilim regula „fiecare vorbeste despre el”
• Facem apel la regula de fiecare data când un copil vine sa pârasca: „Regula este fiecare
vorbeste despre el, te rog sa spui ce s-a întâmplat vorbind despre tine.”
• Încurajam copilul sa solicite ajutor vorbind despre nevoia lui „Am nevoie de ajutor te
rog sa ma ajuti.”
Program de dezvoltare a abilităţilor socio-emotionale
(Interval de vârsta 3-6/7ani)
EDUCAŢIA EMOŢIONALĂ
Obiective de referinţă Obiective operaţionale Nr. de
activităţi
RECUNOASTEREA SI  Sa denumeasca emotiile diverse
EXPRIMAREA  Sa identifice propriile emotii în
EMOTIILOR diverse situatii
 Sa identifice emotiile altor
persoane în diverse situatii
 Sa identifice emotiile asociate unui 8 activitati
context specific
 Sa recunoasca emotiile pe baza
ÎNTELEGEREA componentei non-verbale: expresia
EMOTIILOR faciala şi postura
(înteleg ca evenimentele  Sa exprime empatie fata de alte
sunt cele care cauzeaza persoane
emotiile)  Sa gaseasca solutii prin care sa se
linisteasca atunci când sunt furiosi
 Sa îsi comute atentia de la un joc
sau de la o discutie care îl supara
AUTOREGLAREA spre alt joc sau alta activitate 2 activitati
EMOTIONALA  Sa fie capabil sa minimizeze
importanta unei jucarii inaccesibile
 Sa priveasca o situatie suparatoare
dintr-un punct de vedere diferit
EDUCAŢIA SOCIALĂ
Obiective de referinţă Obiective operaţionale Nr. de
activităţi
INITIEREA SI MENTINEREA UNEI RELATII 20 activitati
Initierea conversatiei şi  Sa initieze si sa mentina o 5 activitati

integrarea în jocul celorlalti interactiune cu un alt copil
copii .  Sa utilizeze formulele verbale de
initiere a unei conversatii cu un alt
copil (pe tine cum te cheama, pe
mine ma cheama.....)
 sa manifeste comportamente
adecvate de integrare în jocul unui
alt copil (de ex. sa vina cu o idee de
joc)
Ascultarea activa  sa stabileasca contactul vizual 2 activitati
si atunci când vorbeste
stabilirea contactului  sa manifeste abilitati de ascultare
vizual activa (asteapta ca adultul sa
termine solicitarea dupa care ofera
un raspuns)
Împartirea  Sa împarta obiecte cu doi colegi de 1 activitate

obiectelor/jucariilor cu la grupa, cu ajutor din partea
unul -doi colegi adultului
 Sa ofere unui copil, cu ajutor din
partea adultului, o jucarie ca sa
joace si el, iar in cazul in care un
copil îi cere o jucarie îi da jucaria
respectiva,
 Sa formuleze în mod adecvat o
cerere atunci când are nevoie de
ceva (ex. Îmi dai te rog si mie
masina?),
 Sa identifice/ manifeste (cu ajutor
din partea adultului) modalitati
adecvate de raspuns daca nu
primeste imediat jucaria (ex. îsi
gaseste altceva de facut)
 sa împarta materialele comune (ex.
Jucarii, creioane colorate)-cu
ghidare din partea adultului.
Oferirea si acceptarea  Sa ofere si sa primeasca 2 activitati

complimentelor . complimente
 Sa numeasca lucrurile care îi plac
la persoana lui
 Sa numeasca lucrurile care îi plac
la ceilalti copii
Rezolvarea problemelor  Sa rezolve în mod eficient 2 activitati
sociale conflictele aparute
 Sa numeasca modalitati eficiente de
solutionare a conflictelor
INTEGRAREA ÎN GRUP
Sa coopereze cu ceilalti în  Sa coopereze cu ceilalti în 1 activitate

realizarea sarcinilor rezolvarea unei sarcini cu ajutor din
partea adultului
 Sa descrie doua modalitati prin care
poate sa ofere si sa ceara ajutorul
atunci când are nevoie
EDUCAŢIA EMOŢIONALA
RECUNOASTEREA SI EXPRIMAREA EMOTIILOR
Activitatea 1
Obiectiv: Sa identifice propriile emotii în diverse situatii
Materiale: coli de hârtie, creioane colorate;
Descrierea activitatii: Fiecare copil din grupa va desena si va povesti o întâmplare personala în
care a trait una dintre emotiile prezentate de catre educatoare
Activitatea 2
Obiectiv: sa identifice emotiile de baza si emotiile complexe ca (mândria, jena, rusinea,
vinovatia) sa dea exemple de situatii în care a trait aceeasi emotie ca si personajul din imagine.
Materiale: cartonase care ilustreaza emotii
Mod de desfasurare: Într-o cutie goala de servetele se vor pune mai multe cartonase cu imagini
care exprima diverse emotii. Fiecare copil isi va astepta rândul si va extrage un cartonas din
cutie. Copilul va arata cartonasul celorlalti colegi iar ei vor trebui sa ghiceasca emotia. Fiecare
copil poate sa exemplifice cu o situatie din viata lui în care s-a simtit la fel ca personajul din
imaginea aleasa.
Vesel Trist Speriat Furios Rusinat Mândru
Activitatea 3
Obiectiv:sa identifice emotiile de baza (bucurie, tristete, furie, frica) si emotiile complexe
Materiale: cartonase pe care sunt desenate diverse expresii emotionale Bucurie Tristete Furie
Frica Rusine Mândrie
Descrierea activitatii: Copiilor li se prezinta cartonase cu diverse personaje ce exprima anumite
emotii (bucurie, tristete, furie si teama, rusine, mândrie). Copiii trebuie sa denumeasca emotia si
sa o exprime prin mimica fetei. Ceilalti copii trebuie sa ghiceasca emotia scrisa pe cartonasul
copilului respectiv.
Activitatea 4
Obiectiv: sa identifice emotiile asociate unui context specific
Materiale necesare: cartonase ce reprezinta diverse contexte, situatii, evenimente; papusi ce
exprima diverse emotii;
Descrierea activitatii: Copiilor li se prezinta o serie de cartonase ce reprezinta diverse contexte,
situatii, evenimente (ex mergem în parc, ne jucam la groapa de nisip, mergem la film etc.) si o
serie de imagini ce exprima diferite emotii. Copiii trebuie sa „potriveasca”fiecarui context o
anumita emotie.
Activitatea 5 Puzzle-ul emotiilor

Obiectiv : sa identifice emotiile
Materiale: carton colorat de diferite culori, imagini mari care exprima diferite emotii
Mod de desfasurare: Imaginile cu emotii se lipesc fiecare pe câte o bucata mare de caton. Fiecare
imagine este taiata în 3,4 sau 5 piese mari. Piesele fiecarei imagini se pun în plicuri separate si se
denumesc cu emotia corespunzatoare pentru a evita amestecarea lor accidentala.
Copiii vor avea posibilitatea de a face puzzle-urile si vor da exemple de situatii în care au simtit
emotia respectiva.
Activitatea 6
Obiectiv : sa identifice emotiile dupa indicatorii non-verbali
Educatoarea sau un copil mimeaza diverse emotii utilizând limbajul corporal (inclusiv tonul
vocii). Copiii trebuie sa ghiceasca emotia mimata.
Activitatea 7
Obiectiv: sa recunoasca emotia resimtita de personajul din poveste
Materiale: doua papusi
Descrierea activitatii: Educatoarea va reprezenta un joc de rol între papusi.
Marina si Florina sunt în curtea gradinitei si se joaca. Marina spune:
-Eu sunt bucatareasa si voi face ceva de mâncare. Am nevoie de o multime de alimente
pentru a gati. Marina ia toate jucariile cu care se juca împreuna cu Florina si le pune în cratita ei.
Florina se uita lung la jucarii. Îsi dorea si ea câteva ingrediente pentru a gati ceva.
-Marina, te rog sa-mi dai si mie câteva ingrediente sa gatesc.
-Nu! Raspunde Marina. Am nevoie de toate ingredientele pentru mâncarea pe care o fac
eu.
Educatoarea discuta cu copiii despre cum s-a simtit Florina. Copiii denumesc emotia si aleg
catonasul cu imaginea ce exprima emotia denumita.
Activitatea 8
Obiectiv: -sa reflecteze la modul în care se simte
-sa observe ca emotiile sunt schimbatoare (vin si trec), nu sunt permanente
Materiale: panou, fotografiile copiilor, imagini care exprima emotii diverse.
Descrierea activitatii:
La venirea în gradinita fiecare copil este întrebat cum se simte. Pe un panou mare se ataseaza
fotografiile copiilor în dreptul emotiei mentionate, în functie de cum se simt în dimineata
respectiva. Panoul poate fi personalizat si se poate numi “Asa ma simt acum”. Fiecare copil este
încurajat sa îsi mute fotografia pe panou în functie de cum se schimba modul în care se simte pe
tot parcursul zilei.
În acest mod copiii învata ca emotiile se pot schimba de-a lungul zilei. Chiar daca au fost
suparati la începutul zilei, observa ca starea de suparare nu dureaza toata ziua si ca se poate
schimba. Daca copilul îsi schimba emotiile pe parcursul zilei are nevoie de asistenta din partea
adultului pentru a-si schimba numele sau fotografia în cadranul emotiei prezente .
AUTOREGLAREA EMOTIONALA
Activitatea 1
Obiectiv: sa identifice strategii de gestionare adecvata a emotiei de tristete
Materiale necesare: o coala mare de hârtie, colaje ce reprezinta anumite activitati si creioane
colorate
Descrierea activitatii: Copiii vor folosi o coala mare de hârtie pentru a desena solutii la trairile de
tristete pe care le simt. Solutiile constau în activitati pe care le-ar putea face când se simt tristi si
pe care copiii le pot desena sau pot lipi colaje ce reprezinta acele activitati. Coala realizata de
copii poate fi lipita intr-un loc vizibil cum ar fi pe usa de la camera lui, pe frigider sau pe un
perete din camera lui, pentru ca sa poata fi privita de acestia ori de câte ori sunt tristi.
Activitatea 2
Obiectiv: sa identifice comportamente asociate unei emotii specifice
Materiale necesare: pungi de hârtie, lipici, imagini care exprima emotii
Descrierea activitatii: Fiecare copil îsi va confectiona o carte a emotiiloe care se numeste Ce fac
când ma simt......?
Mai multe pungi de hârtie se vor lipi astfel încât partea deschisa a lor sa ramâna în exterior.
Fiecare punga reprezinta o pagina a cartii si va fi marcata cu o fata care exprima o emotie. Pe
fiecare punga va fi scrisa propozitia CÂND SUNT ………. În interiorul pungii fiecare copil va
desena, decupa sau scrie care este actiunea pe care o face când se simte în acel mod. De exemplu
pe hârtie este scris CÂND SUNT OBOSIT …. iar în interior scrie sau deseneaza activitatea pe
care o face – MERG SA DORM
CÂND SUNT PLICTISIT.......CAUT UN PRIETEN SA MA JOC
CÂND SUNT FERICIT ........ZÂMBESC
CÂND SUNT TRIST...........FAC CEVA CARE ÎMI PLACE
CÂND MA SIMT SINGUR.......CAUT UN PRIETEN
CÂND SUNT FURIOS...........MA OPRESC DIN CEEA CE FAC SI RESPIR ADÂNC
CÂND SUNT ÎNFRICOSAT .....O ÎMBRATISEZ PE MAMA.
Activitatea 3 Tehnica broscutei testoase
Broasca TestoasaTupi sta în carapace si se gândeste
Broasca Testoasa Tupi este o broasca minunata. Ei îi place sa se joace cu prietenii în

lacul dela gradinita. Uneori se întâmpla ca unele lucruri sa nu îi iasa lui Tupi asa cum îsi doreste
ea si atunci se înfurie. Când Tupi se înfurie, loveste, da din picioare si tipa la prietenii ei. De
fiecare data când Tupi se comporta asa, prietenii ei se supara si nu mai doresc sa se joace cu ea.
Cu timpul Tupi a observat ca broscuta, crocodilul si ceilalti prieteni apropiati nu mai vin sa se
joace cu ea sau pleaca când ea vine pe lac. Din acel moment Tupi a încercat sa învete un nou
mod de a gândi ca o broasca testoasa când este suparata sau furioasa.
1. spune STOP si se opreste din ceea ce face în acel moment.

2. se ascunde în carapace (îsi încruciseaza mâinile la piept, îsi pune barbia în piept, îsi lipeste
picioarele unele de altele si închide ochii) si inspira adânc de 3 ori pentru a se calma.
3. se gândeste la o solutie sau la un mod mai bun de a se comporta când este furioasa.
De când Tupi a învatat sa se comporte altfel la furie prietenii ei s-au întors la locul de joaca. Ei
sunt fericiti când ea se joaca dragut cu ei. Prietenilor le place când Tupi le vorbeste frumos si
cere ajutorul educatoarei atunci când este suparata.
Pasi în gestionarea furiei -tehnica broscutei testoase
I. Recunoasterea starii de furie: copiii vor fi învatati sa identifice starile de furie pe baza
expresiilor emotionale (expresiile fetei, gesturi).
II. Stoparea activitatii din momentul respectiv (debutul accesului de furie): copiii vor fi învatati
ca imediat dupa identificarea expresiilor emotionale faciale si corporale specifice accesului de
furie, ei trebuie sa spuna “STOP” si sa se opreasca din activitatea pe care o desfasoara în
momentul respectiv. Daca cei mici nu reusesc sa spuna singuri “STOP” vor fi ajutati de catre
educatoare. În acest caz educatoarele vor spune în locul copiilor “STOP” si îi vor ajuta sa îsi
întrerupa activitatea desfasurata în momentul respectiv.
III.“Ascunderea în carapace” Copiii vor fi învatati de educatoare sa îsi încruciseze mâinile la
piept, sa îsi puna barbia în piept, sa îsi lipeasca picioarele unele de altele si sa închida ochii.
Dupa aceea copiii trebuie sa respire profund de trei ori si sa îsi spuna (sau daca nu au vocabularul
suficient dezvoltat sa spuna educatoarea în locul lor) frazele „ma pot linisti si pot gasi o solutie
mai buna”. În aceasta pozitie copilul va fi încurajat sa se gândeasca la alte solutii prin care se
poate rezolva situatia care a dus la aparitia accesului de furie. Initial, când copilul învata tehnica
sau e prea mic sa formuleze singur frazele, educatoarea îl va ajuta sa gaseasca alte solutii de
exprimare emotionala sau de rezolvare a situatiei care a dus la aparitia furiei. De exemplu,
educatoarea îi poate prezenta câteva alternative pe care le va discuta cu copilul si în final vor
alege împreuna solutia cea mai potrivita. Când copiii vor avea limbajul suficient dezvoltat pentru
a formula singuri solutiile gasite sau dupa utilizarea îndelungata a acestei tehnici, educatoarea va
avea rolul de a-i recompensa pentru realizarea cu succes a fiecarei etape, pentru ca ulterior cei
mici sa poata implementa tehnica broscutei fara ajutor sau îndrumare.
IV. “Iesirea din carapace” dupa ce a fost restabilita starea de calm si au fost gasite solutii
alternative de exprimare emotionala, în afara de accesul de furie. Dupa ce copilul împreuna cu
educatoarea a ales solutia potrivita, el îsi poate relua pozitia normala a corpului si poate
implementa solutia gasita.
Tehnica aceasta poate fi introdusa copiilor de catre o papusa-broscuta. Dupa
familiarizarea copiilor cu broscuta, aceasta le povesteste cum a reusit ea sa se linisteasca odata,
când a fost nervoasa la gradinita, descriind cei patru pasi. În final, educatoarele îi pot invita pe
cei mici sa încerce si ei tehnica broscutei pentru a se calma. Pentru etapa de ascundere în
carapace, copiii îsi vor lipi mâinile cât mai aproape de corp, îsi vor strânge picioarele si îsi vor
lasa capul în jos, imitând cât mai bine ascunderea broscutei în carapace. Aceste gesturi sunt
necesare în aplicarea tehnicii de catre copii, deoarece asezarea mâinilor pe lânga corp previne
aparitia miscarilor agitate din timpul acceselor de furie.
Aceasta tehnica poate fi implementata initial cu ajutorul papusilor, al cartonaselor colorate ce
reprezinta cele patru etape, a diverselor povestioare cu broscuta testoasa care se ascunde în
carapace în diverse situatii. Pentru învatarea acestei tehnici si aplicarea ei ori de câte ori este
nevoie, copiii trebuie laudati sau recompensati pentru fiecare etapa realizata cu succes în functie
de amploarea comportamentului îndeplinit.
“Super-premiul broscutei”: La sfârsitul unei zile în care copilul a reusit sa faca fata cu bine
acceselor de furie el va primi o diploma ce arata modul în care a reusit sa îsi controleze furia.
Aceasta diploma va fi dusa acasa si semnata de catre parinti care astfel vor fi familiarizati cu
tehnica broscutei testoase.
Colierul “Puterea broscutei”: se acorda o broscuta atasata unui colier copilului care a reusit sa
ramâna calm într-o situatie suparatoare.
Cutiuta magica cu broscute. Educatoarea are o colectie de broscute mici din plastic (sau din
pompoane verzi) si ori de câte ori observa un copil care ramâne calm într-o situatie suparatoare
este pusa câte o broscuta în cutiuta magica. Când cutiuta e plina, copiii vor avea o sarbatoare a
broscutei.
Puzzle-ul broscuta: Educatoarea trebuie sa obtina parti dintr-un puzzle care compun o broscuta
testoasa. De fiecare data când un copil face fata cu bine unei situatii suparatoare, aplicând
tehnica broscutei si nemanifestând accese de furie, o bucata din broscuta pe care e trecut numele
copilului va fi lipita pe perete. Astfel se va completa încet-încet puzzle-ul cu broscuta si când
acesta e gata, copiii pot avea o petrecere a broscutei.
Papusica-broscuta: Educatoarea desemneaza ca si copil al zilei pe acela care a reusit cel mai
bine în decursul unei zile sa faca fata acceselor de furie si îl recompenseaza cu o broscuta de plus
pe care o poate duce acasa. Aceasta modalitate reprezinta o noua ocazie de a familiariza parintii
cu utilitatea tehnicii broscutei testoase, informându-i despre situatiile în care copilul lor a aplicat
cu succes tehnica broscutei testoase. Aceasta tehnica de reglare emotionala poate fi prezentata cu
succes copiilor de orice vârsta si în orice situatie în care acestia manifesta accese de furie.
Oferiti copiilor modelul mentinerii calmului.
Învatati copilul pasii controlului emotional si al calmarii (“gândind ca o broasca”)

• Pasul1:recunoasterea emotiilor
• Pasul 2: Spune Stop si oprirea activitatii
• Pasul 3: retragerea în carapace si respiratie profunda de trei ori.
• Pasul 4: iesirea din carapace când se calmeaza si cautarea unei solutii. Ajutati copilul sa
se gândeasca la o solutie posibila:
• Solicitarea ajutorului ”Am nevoie de ajutor!”
• Folosirea formulelor adecvate de adresare a unei cereri ”te rog, multumesc”
• Ignorarea
• Implicarea adecvata în joc prin dezvoltarea jocului copiilor (vine cu o idee noua de joc)
• Exprimarea emotiilor în cuvinte -spune, “te rog, opreste-te nu-mi place”
• Împartirea jucariilor.
• Asteptarea rândului.
EDUCATIA SOCIALA
Initierea si mentinerea unei relatii de prietenie cu un copil
Povestea pestisorului curcubeu

În marele ocean traia odata un peste curcubeu. Era cel mai frumos peste si era foarte
mândru de asta. Solzii lui straluceau si aveau toate culorile curcubeului: rosu, albastru, verde,
portocaliu, mov, galben. De aceea i se spunea pestele curcubeu. Pestele curcubeu este foarte
mândru de solzii lui. Ceilalti pesti se învârteau în jurul lui si se minunau de cât de frumos este.
Într-o zi pestisorul albastru s-a apropiat de el:
-Buna, pe mine ma cheama pestisorul albastru, pe tine cum te cheama?
-Pe mine ma cheama pestisorul curcubeu.
-Ce haine frumoase ai! Îmi dai si mie un solz din hainuta ta ca îti dau si eu unul din
hainuta mea? Îmi plac foarte mult culorile pe care le porti tu! Eu am doar o singura culoare si mi-
as dori sa port si eu o amintire de la tine.
-Cum sa îsi stric eu frumusete de haina! Nu pot!
Pestele curcubeu s-a întors cu spatele si a dat sa plece.
-Stai nu pleca! Vrei sa fim prieteni si sa ne jucam împreuna? Uite îti ofer eu o amintire,
un solz din hainuta mea!
-Cum sa port eu un asemenea solz lipsit de culoare în haina mea stralucitoare? Tu nu vezi
ca nu se potriveste? Pastreaza-l ca nu am nevoie! Eu nu ma joc cu pesti care au haine atât de
ponosite si de lipsite de culoare.
Pestisorul curcubeu i-a întors spatele si a plecat mândru sa înoate în alta parte. Pestisorul albastru
era foarte trist ca pestisorul curcubeu nu îi primise darul si nici nu dorise sa se joace cu el.
-Nu-i nimic, o sa merg în alta parte sa caut alti pestisori cu care sa ma joc si pe care sa
mi-i fac prieteni. Pestisorul albastru a mers la un grup de pestisori plati care înotau putin mai
departe si i-a întrebat daca doresc sa se joace cu el. Pestisorii plati i-au povestit ca ei au dorit sa
se joace cu pestisorul curcubeu dar ca el nu a acceptat deoarece nu-i place sa se joace cu pestisori
care arata atât de ciudat. Ei l-au primit cu drag pe pestisorul albastru în jocul lor si au început sa
se joace împreuna.
Pe zi ce trecea, pestisorul curcubeu se simtea din ce în ce mai trist. Nimeni nu mai venea sa-l
întrebe daca vrea sa se mai joace sau sa împarta solzi. Ceilalti pesti se jucau si înotau bucurosi
cât era ziua de lunga.
Într-o zi pestisorul curcubeu în timp ce plângea ca este singur si ca nu are nici un prieten
întâlneste caracatita cea înteleapta. Atunci i-a venit ideea ca ar putea sa ceara ajutorul caracatitei.
-Doamna caracatita sunt foarte trist si am nevoie de ajutor. Nu am nici un prieten si nici
un pestisor nu mai doreste sa se joace cu mine. Pestisorul curcubeu îi povesteste ce s-a întâmplat
cu câteva zile în urma, cum a refuzat sa împarta cu pestisorii din solzii lui stralucitori.
-Draga pestisorului, cheia prieteniei consta tocmai în acest lucru: sa împarti cu ceilalti din
lucrurile tale si sa accepti ca ceilalti sunt diferiti de tine iar diferenta nu însemna ca sunt mai rai
sau mai buni ci ca fiecare este frumos si bun în felul sau.
-Doriti sa spuneti ca daca voi împarti cu ceilalti din solzii mei voi avea si eu prieteni?
-Exact. Cum te simti când cineva împarte cu tine ceva de la el?
-Sunt fericit.
-La fel se simte si celalalt când tu îi oferi ceva de la tine.
-Si acum hai sa gasim ceva frumos la ceilalti. Vezi tu, tu te-ai nascut cu solzii foarte
frumosi si stralucitori. Alti pesti chiar daca nu au hainuta atât de frumoasa ca a ta cu siguranta ca
au alte lucruri care pot sa îsi placa la ei. Fiecare este frumos în felul lui. Pentru mama lor fiecare
dintre ei este cel mai frumos. Hai sa descoperi la prietenii tai lucruri care îti plac:
-Pestisorul albastru are ochii frumosi.
-Super, spune caracatita.
-Pestisorii plati au aripioarele puternice si gratioase în acelasi timp.
-Acum hai sa le spunem ce îti place la ei si sa îti faci prieteni.
Pestisorul curcubeu a plecat catre grupul de pestisori care se jucau veseli putin mai
departe. A pus în aplicare toate sfaturile întelepte pe care le primise de la caracatita si în plus le-a
oferit pestisorilor câte un solz din frumoasa sa hainuta. Când a venit seara a plecat fericit acasa
ca si-a facut multi prieteni.
Exemple de activitati care pot fi folosite dupa citirea povestii, pe parcursul întregii zile pentru
a facilita dezvoltarea abilitatilor socio-emotionale:
 Discutati cu copiii despre emotiile pe care pestisorul curcubeu le-a trait de-a lungul
povestirii
 Solicitati copiilor sa va raspunda la urmatoarele întrebari:
- Cum se simtea pestisorul curcubeu când se uita la solzii sai colorati si stralucitori?
- De ce îsi dorea pestisorul albastru un solz de la pestisorul curcubeu?
- Cum credeti ca s-a simtit pestisorul albastru si pestisorii plati când pestisorul
curcubeu a refuzat sa se joace cu ei si sa împarta din solzii lui stralucitori?
- De ce se simtea pestisorul curcubeu singur si trist?
- De ce se simtea pestisorul curcubeu fericit la finalul povestii?
- Cum s-au simtit ceilalti pestisori când pestisorul curcubeu a împartit cu ei din
solzii sai colorati si stralucitori?
 Solicitati copiilor sa povesteasca despre momente din viata lor în care s-au simtit ca si
pestisorul curcubeu (Nu au dorit sa împarta ceva cu ceilalti copii – de ex. jucarii,
mâncare, carti etc.)
- Cum credeti ca v-ati fi simtit daca pestele curcubeu nu ar fi împartit solzii lui
stralucitori cu voi?
 Discutati cu copiii despre dificultatea pe care o resimtim câteodata în a împarti cu ceilalti
lucrurile personale.
- Ce puteti sa faceti atunci când simtiti ca va este greu sa împartiti jucariile cu care
va jucati? (de exemplu copiii pot solicita copilului care cere jucaria sa astepte
jucaria pe care o va primi peste 5 min.)
- Ce a facut pestele curcubeu atunci când i-a fost greu sa împarta solzii cu ceilalti
pestisori? (A solicitat ajutorul caracatitei întelepte!)
Explicati copiilor ca atunci când au momente în care simt ca le este greu sa împarta sa procedeze
precum pestisorul curcubeu si sa ceara ajutorul educatoarei sau unui alt prieten.
 Discutati cu copiii despre importanta prieteniei.
- Ce înseamna sa fii un bun prieten? (sa cer permisiunea de a ma juca cu o jucarie
care nu este a mea, sa folosesc cuvinte potrivite, sa astept rândul pentru a ma juca
cu o jucarie de la gradinita ,sa ofer ajutorul atunci când mi se cere etc.)
 Creati împreuna cu copiii un poster în care sa ilustrati toate comportamentele care descriu
ce însemna sa fii un bun prieten pestisor. Posterul se poate decora cu pestisorii decupati.
 Faceti referire la poster de fiecare data când un copil manifesta un comportament dintre
cele ilustrate pe poster.
 Declarati o zi ca fiind Ziua Prieteniei pentru a oferi copiilor oportunitatea de a folosi
abilitatile de bun prieten pe parcursul întregii zile. Faceti referire la posterul cu prietenia
pentru a le reaminti copiilor comportamentele care descriu ce însemna sa fii un bun
prieten.
Activitati pentru generalizarea experientei de învatare
Reamintiti copiilor
 cum s-au simtit ceilalti pestisori când pestisorul curcubeu a refuzat sa împarta cu ei din
solzii sai colorati (s-au simtit suparati si l-au ignorat pe pestisorul curcubeu)
 cum s-a simtit pestisorul curcubeu când ceilalti pestisori l-au ignorat si nu au mai dorit sa
se joace cu el (s-a simtit, trist si singur)
 care sunt comportamentele pe care pestisorul a învatat sa le faca pentru a fi un bun
prieten
Aria de activitati artistico-plastice

Solicitati copiilor sa îsi reaminteasca ce a împartit pestisorul curcubeu cu ceilalti pesti (solzi)
Copiii vor face împreuna pestisorul curcubeu. Pe o forma mare de peste toti copiii vor lipi solzi
colorati pe care îi vor decupa si decora în prealabil. Copiii vor folosi si împarti materiale comune
(hârtie, lipici, instrumente de taiat etc.). Pe masura ce copiii lucreaza si împart materialele
comune educatoarea lauda faptul ca sunt prieteni foarte buni pentru ca lucreaza împreuna si
împart materialele comune. Dupa ce copiii termina de decorat solzii fiecare vine si îsi lipeste
solzii lucrati pe forma mare de peste.
Aria de jocuri de constructii

Copiii au ca tema sa construiasca din cuburi un ocean ca cel în care locuiesc pestisorul curcubeu
si prietenii sai.
Explicati copiilor ca vor merge sa “pescuiasca” în marele ocean un prieten. În interiorul
constructiei care reprezinta oceanul sunt puse poze ale copiilor din grupa care sunt lipite pe
bucati de metal (de ex. Bucati taiate din cutiile de suc). Folosind o undita cu magnet copiii merg
la pescuit un prieten. Dupa ce ei prind în undita un prieten, el trebuie sa faca ceva special
împreuna cu prietenul ales. Ajutati copiii sa identifice o alternativa de activitate pe care sa o
desfasoare împreuna cu prietenul ales, reamintind comportamentele listate pe posterul cu
comportamente de “Bun prieten”.
La sfârsitul zilei oferiti copiilor oportunitatea de a împartasi celorlalti copii lucrurile speciale pe
care le-au facut ei cu prietenii lor.
Aria literara
Copiii vor confectiona o carte despre pestele curcubeu si despre ce însemna sa fii un bun prieten.
Ca materiale copiii pot folosi forme de pesti de diferite culori pe care sa le lipeasca si imagini cu
comportamente care descriu ce însemna sa fii un bun prieten
In dreptul fiecarei forme de peste este scris “ sunt un bun prieten când.......” iar fiecare copil va
lipi o imagine care ilustreaza un comportament de prietenie.
-Pot sa ma joc cu jucaria ta ?
-Cer permisiunea pentru a ma juca cu jucariile colegilor mei.
-Astept sa-mi vina rândul pentru a ma juca.
-Împart jucariile cu prietenii mei.
 Discutati cu copiii despre câte lucruri poate sa faca un bun prieten. Listati toate ideile pe
care copiii le împartasesc.
 Solicitati copiilor sa povesteasca despre ce fac prietenii lor si îi fac pe ei sa se simta
speciali
 Ajutati copiii sa îsi noteze aceste idei în carte, în dreptul fiecarui pestisor. Ca varianta
copiii pot desena sau decora paginile cartii. Când au terminat toate paginile se capseaza si
se confectioneaza cartea. Cartea se citeste în grupul mare si se pune într-un loc accesibil
astfel încât copiii sa mai poata citi povestea pestisorului curcubeu, de-a lungul întregului
an.
Ascultarea activa si stabilirea contactului vizual
Activitatea 1 “Jocul de-a reporterii”
Obiectiv: sa asculte activ

Materiale necesare: creioane
Descrierea activitatii: Se aseaza copiii în perechi astfel încât sa se nimereasca în echipa copii
care nu sunt prieteni. Fiecare copil va avea în mâna un creion care va fi un microfon. Copiii vor
juca pe rând rolul intervievatorului sau a celui intervievat si îi va adresa colegului sau
urmatoarele întrebari:
-Cum te numesti?
-Mai ai frati?
-Care e jocul tau preferat?
-Care e mâncarea preferata?
-Care e sucul preferat?
Astfel copiii au posibilitatea sa exerseze abilitatea de stabilire a contactului vizual, de formulare
si asteptare a raspunsului înainte de a formula o întrebare.
Activitatea 2 “Jocul Telefonul”
Jocul se poate juca cu un grup mic de copii. Li se va reaminti copiilor ca trebuie sa fie buni
ascultatori (sa asculte cu atentie ce le spune colegul si sa transmita mesajul colegului urmator.
Copiii vor transmite mesajul în soapta. Mesajul va trece pe la fiecare copil, iar ultimul va spune
cu voce tare mesajul ca l-a primit.
Împartirea obiectelor si împartasirea experientelor
Activitatea 1
Obiectiv: sa împarta materialele comune

Materiale necesare: un singur set de acuarele, culori, etc.
Descrierea activitatii: educatoarea va împarti copiii în grupe de câte 4 si le va spune ca au de
facut un desen sau o pictura si ca vor avea de împartit materialele între ei.
Recomandari: educatoarea va monitoriza atent modul în care copiii împart obiectele, îi va lauda
pe copii pentru efortul depus si va acorda sprijin necesar copiilor care vor sa tina materialele doar
pentru ei.
Oferirea si primirea complimentelor
Activitatea 1 „Povestea lui Chit – Chit”
Obiectiv: sa înteleaga ca fiecare suntem speciali
Chit -Chit se simtea foarte trist. El credea despre sine ca este cel mai mic si cel mai slab
animal din padure. “Nu vreau sa fiu soarece”, zise el. “Mi-as dori sa nu am acest corp mic,
picioare scurte si codita subtire.”
Într-o zi, mergând prin padure Chit -Chit s-a întâlnit cu Leul. El era regele padurii. Când
ragea, toate animalele înghetau si faceau tot ce spunea el. Chit -Chit îsi dorea sa fie un mare
conducator asemenea Leului. S-a uitat sus spre Leu si a spus:
-Mi-ar placea sa fiu conducatorul padurii ca tine, Leule!
Leul a râs si a spus:
-Eu sunt puternic, iar tu esti prea mic si slab!
Chit –Chit si-a lasat capul în jos si a plecat trist. Dupa o vreme s-a întâlnit cu Gazela. Ea putea
alerga mai repede decât vântul. Chit -Chit a privit spre ea si a spus:
-Mi-ar placea sa pot sa alerg si eu ca tine!
Gazela a râs moale si blând.
-Saracul de tine!, spuse ea. Eu pot sa alerg repede din cauza picioarelor mele lungi. Uita-
te la piciorusele tale scurte!
Chit -Chit se simtea mai trist ca niciodata. Umerii lui s-au încovoiat, si-a lasat privirea în jos si
lacrimi au început sa îi curga pe obraji.
-Nu sunt bun de nimic, spuse el. Sunt doar un soarece.
Aici, copii ar trebui sa sopteasca foarte încet, “Crede în tine, crede în tine.”
Chit -Chit era foarte trist. Cum mergea el asa prin padure s-a întâlnit cu Maimuta.
Maimuta se legana prin copaci. Ea îsi folosea coada pentru a se legana pe crengile copacilor.
-Mi-ar placea sa pot sa ma catar ca tine, spuse Chit -Chit.
Maimuta chicoti.
-Eu pot sa ma catar din cauza cozii mele elegante, spuse ea. Uita-te la codita ta subtire si
scurta, nici macar nu se rasuceste! Maimuta s-a urcat în copac si a plecat mai departe prin
padure.
Chit -Chit este foarte suparat. O lacrima s-a format în coltul ochiului lui.
-Nu sunt bun de nimic, spuse el, sunt doar un soarece…
Aici, copiii ar trebui sasopteasca un pic mai tare, “Crede în tine, crede în tine!”
Dar Chit -Chit era prea trist sa auda ceva. El credea ca toate animalele din padure erau speciale
în felul lor si numai el era doar un soarece mic, neimportant si neputincios.
Ratacind el prin padure a gasit o gaura mica si s-a ascuns în ea. Dintr-o data, Chit -Chit a auzit
un zgomot teribil. Era un zgomot atât de puternic si de înspaimântator încât inima a început sa-i
bata cu putere. Era ca si cum toate animalele din padure strigau dupa ajutor în acelasi timp. Îl
auzea pe Leu cum ragea, pe Gazela cum plângea si pe Maimuta cum tipa.
-Ce pot sa fac? se gândea el. Sunt doar un soricel mic! Cum pot eu sa ajut toate aceste
animale mari?”
A scos nasul afara din gaura. Era foarte înspaimântat dar trebuia sa afle ce se întâmplase.
A fugit prin padure pâna când zgomotul a devenit din ce în ce mai puternic. Deodata a ajuns într-
un luminis. Toate animalele erau prinse în niste custi cumplite. Vânatorii au venit în padure si le-
au prins.
-Ajuta-ne, ajuta-ne!” tipau animalele disperate. Te rugam ajuta-ne, Chit -Chit!
Dar Chit -Chit a zis trist:
-Sunt doar un mic soarece. Nu pot sa conduc ca tine, Leule sau sa alerg ca tine, Gazela,
sau sa ma catar ca tine, Maimuta. Îmi pare rau dar nu sunt destul de bun sa va ajut!
Chit -Chit s-a întors si a plecat. Animalele au strigat iarasi dupa el. “
-Ajuta-ne Chit -Chit, ajuta-ne!”
Chit -Chit se simtea atât de vinovat! Desi îsi dorea sa faca ceva pentru a ajuta animalele, nu
putea decât sa-si spuna “Nu sunt bun de nimic. Sunt doar un soarece.”
Aici toti copiii ar trebui sa spuna cu voce tare, “Crede în tine, crede în tine.”
Deodata auzi o voce slaba care venea din interiorul lui si îi soptea ca si el are darul lui
special. S-a oprit pentru moment si deodata i-a venit în gând faptul ca toate custile erau legate cu
sfoara. Voce din interior îi spunea “Du-te înapoi, Chit -Chit, du-te înapoi. Ai dinti fantastic de
ascutiti care sunt buni pentru ros.”
Chit -Chit s-a întors si a fugit înspre locul unde erau închise animalele. A luat sfoara care
lega fiecare cusca si a ros-o pâna când sfoara a cedat si usile s-au deschis. Toate animalele erau
libere. Leul l-a apucat pe Chit -Chit cu falcile lui puternice si l-a ridicat pe spatele Gazelei.
Împreuna au fugit pâna au ajuns departe de custi. Când au simtit ca sunt în siguranta, s-au oprit.
Gazela s-a întins pe jos si Leul l-a ridicat cu grija pe Chit –Chit si l-a pus pe pamânt. Gazela si
Maimuta au venit primele si i-au multumit pentru ca le-a salvat. Leul a fost ultimul:
-Esti un erou Chit -Chit, spuse el, ne-ai salvat de vânatori. Cum putem sa-ti multumim?
Chit -Chit s-a gândit pentru un moment si a spus:
-Deja mi-ati dat tot ce-mi puteam dori vreodata. Mi-ati aratat ca “Este bine sa fiu eu!”
Recomandari:
o Rugati copiii sa spuna câteva moduri în care fiecare este diferit de ceilalti.
o Încurajati-i sa se gândeasca la caracteristici de genul “are ochii albastri, este înalt, are
parul negru”, precum si diferente mai evidente.
o Folositi ce spun copiii pentru a evidentia faptul ca toti copiii au un fel diferit de a fi
special. Nu este vorba doar de modul în care arata sau la ce sunt buni, fiecare copil este
unic si special în felul sau particular. Uneori este greu sa ne amintim cât de speciali
suntem fiecare. Uneori credem ca ceilalti pot face lucruri cu mult mai bine decât le facem
noi. Uneori, când ne simtim tristi, uitam care sunt darurile noastre speciale. Pentru unii
dintre noi, darurile speciale sunt mai usor de observat, altii e nevoie sa le caute si sa le
descopere.
Activitatea 2
Obiectiv: sa ofere si sa primeasca complimente de la colegii de grupa
Materiale necesare: diferite materiale de desen si bricolaj
Descrierea activitatii: educatoarea va împarti copiii în grupe de câte 5. Fiecare copil va avea de
construit ceva la alegere (un colaj, un desen, etc.). La sfârsit fiecare copil din cadrul unui grup va
spune ceva ce-i place la ceea ce au facut colegii din grupul lui.
Recomandari: educatoarea va urmari modul în care copiii îsi fac complimente pentru a se asigura
ca sunt doar aspecte pozitive.
Rezolvarea eficienta a conflictelor aparute
Activitatea 1 Gândirea de detectiv

Obiectiv: Identificarea solutiilor eficiente de rezolvare a unor situatii
Materiale necesare: foi, culori
Descrierea activitatii: Copiii sunt ajutati sa identifice mai multe solutii pentru situatiile care pot
facilita aparitia comportamentelor agresive.
Copiii primesc mai multe scenarii si pentru fiecare trebuie sa identifice mai multe alternative de
raspuns la întrebarea “Ce ai putea sa faci în loc sa lovesti?” Solutiile si emotiile copiilor trebuie
listate pe un panou.
- Un coleg vine si îti ia jucaria cu care te joci. Ce faci în loc sa lovesti?

- Un coleg loveste constructia pe care ai facut-o. Ce faci în loc sa lovesti?
- Un coleg te împinge si doreste sa intre în fata ta. Ce faci în loc sa lovesti?
- Îti doresti sa fii în fata rândului. Ce faci în loc sa lovesti?
Daca copilul întâmpina dificultati în identificarea unor solutii alternative, educatoarea poate sa
sugereze mai multe variante si copiii sa aleaga:
 Solicit ajutorul adultului vorbind despre sine ”Am nevoie de ajutor!”
 Exprim în cuvinte cum ma simt si ce îmi doresc “Sunt trist, te rog sa încetezi!”
 Cer permisiunea
 Formulez o cerere
 Folositi un indicator care sa aiba pe o parte indicatia “stop” iar pe cealalta parte
“continua”.
Oferiti copiilor mai multe situatii si solicitati-le sa ofere indicatia corecta”
 O fetita împinge vagonul prietenei ei
 Un baietel îsi loveste mama
 Un baietel îsi loveste prietenul
 Un baietel îsi îmbratiseaza prietenul.
Activitatea 2 Micutul iepure alb
A fost odata o familie de iepuri care aveau o multime de copii de diferite culori: unul
negru, altul gri, unul rosu, altul maro. Printre ei era si unul mai mic care era alb ca zapada. Era
atât de alb ca stralucea ca zapada într-o zi însorita de iarna. Aceasta familie de iepuri traia cu alte
familii. Deseori se întâmpla ca micutul iepure alb sa fie alungat de fratii si surorile sale si chiar
de prieteni deoarece el era cu totul alb. Pentru ca era diferit la culoare, nimeni nu se juca cu el.
Din acest motiv, adesea el se simtea singur si respins de ceilalti. Acest lucru îl facea sa se simta
foarte trist deoarece nu avea cu cine sa se joace. Uneori ceilalti râdeau si faceau glume pe seama
lui deoarece era mai mic decât ceilalti. Toate cuvintele si comportamentele rele pe care ceilalti le
faceau la adresa lui îi raneau inima lui mica. Când venea seara si soarele mergea sa se culce,
micul iepuras alb nu putea sa adoarma deoarece se gândea la fratii si surorile care l-au necajit
toata ziua. L-au muscat de urechile lui mici, l-au piscat de labute, l-au pleznit peste codita, l-au
apucat de gâtul lui mic. Se simtea ranit de toate aceste lucruri pe care i le faceau fratii lui. Se
simtea ranit deoarece nu stia ce sa faca în aceste situatii.
Micutul iepuras visa sa traiasca în armonie, visa la o viata mai buna în care fiecare sa se poarte
frumos cu ceilalti.
Intr-o dimineata micul iepuras alb s-a saturat de aceasta joaca dureroasa si s-a hotarât sa
plece de acasa în inima padurii. Se gândea ca, în timp ce se va plimba prin padure, va întâlni pe
cineva care ar putea sa-l ajute si sa-l învete cum sa traiasca în pace cu ceilalti frati si cum sa
scape de suferinta si furia pe care o adunase de atâtea zile. Dupa ce a mers el o vreme prin
padure, a trecut pe lânga vizuina unei vulpi. El stia ca vulpea era isteata si s-a decis sa-i ceara un
sfat.
-Buna ziua, d-na vulpe. Eu sunt micul iepuras alb si doresc sa traiesc în pace. Stiu ca
dumneata esti isteata si stii multe, ai putea sa-mi spui ce as putea sa fac?”
Dupa ce asculta povestirea micului iepuras alb, vulpea i-a spus:
-Cred ca este un lucru foarte bun faptul ca tu te gândesti sa traiesti în pace si sa gasesti
solutii la problemele cu care te întâlnesti. Când eram copil, nu eram asa isteata cum sunt acum.
În timp am învatat sa fiu calma. Acum, când sunt într-o cearta cu cineva, când cineva ma raneste
sau nu stiu ce sa fac, RESPIR ADÂNC si îmi imaginez o lumina albastra care ma învaluie si care
ma ajuta sa îmi recapat calmul. DOAR CÂND SUNT CALMA POT SA VORBESC FARA SA
MA CERT PENTRU A REZOLVA UN CONFLICT.
Fericit de sfatul primit despre modul în care poate sa traiasca în pace, micutul iepuras i-a
multumit vulpii istete si a plecat mai departe în padure. Zâmbind, vulpea cea isteata a strigat
dupa micutul iepuras:
-Adu-ti aminte! Pentru a ramâne calm trebuie sa respiri adânc de trei ori. Astfel te vei
descotorosi de suferinta si vei fi mai fericit. Poti sa tragi aerul pe nas si sa îl lasi sa iasa pe gura,
dragul mei prieten alb.
Putin mai departe micutul iepuras alb a întâlnit-o pe d-na bufnita. El auzise despre ea.
Toate animalele din padure spuneau ca este foarte draguta si buna. El s-a hotarât sa-i ceara un
sfat.
-Buna ziua d-na bufnita! Eu sunt iepurasul alb si doresc sa traiesc în pace. Ai putea sa-mi
dai un sfat caci am auzit ca tu nu te certi niciodata.
-O, stii, uneori ma mai cert si eu. Dar de obicei încerc sa rezolv problema discutând cu
cealalta persoana. Îmi iau timp sa înteleg care este problema, sa aflu cum ne simtim noi si ce
putem schimba sau îmbunatati. Împreuna gasim solutii pentru a încheia un conflict. Apoi gasim
cea mai buna solutie care se potriveste pentru noi cel mai bine!
-Asta înseamna sa traiesti în pace ?
-Da, asta înseamna. Acum ai o noua imagine despre ce înseamna sa traiesti în pace.
Reaminteste-ti: poti vorbi sa gasesti o solutie, si sa stii ca functioneaza.
Micul iepuras i-a multumit d-nei bufnita si a plecat în drumul lui. El era foarte fericit ca a învatat
un nou truc. Dupa un timp el s-a ciocnit de un leu tânar. Aceasta era cunoscut ca fiind un bun
ascultator.
-Buna ziua domnule leu… Eu sunt iepurasul alb si îmi doresc sa traiesc în pace. Puteti sa
ma ajutati?
Tânarul leu de uita la el si îi spune:
-Cu ochii mei de leu pot vedea lucruri care sunt invizibile. Stiu mai multe moduri în care
poti trai în pace asa ca asculta: în trecut am tinut în mine toate lucrurile care ma suparau si nu le-
am spus la nimeni. Eram adesea foarte furios si suparat. Credeam ca nu trebuie sa spun la nimeni
ceea ce gândesc. Astazi, dupa cum vezi, pot sa spun ce gândesc, ce doresc, cum ma simt. Acum
îi întreb pe oameni cum vad ei lucrurile, ce doresc ei si cum se simt! În acest mod eu pot trai în
pace.
Micul iepuras alb a multumit leului si a mers acasa. Când a ajuns aproape de casa s-a
întâlnit cu unii dintre fratii lui care au început sa-l necajeasca, sa-i spuna lucruri urâte, sa faca
glume rautacioase pe seama lui, deoarece este mai mic si diferit la culoare. Micul iepuras alb a
respirat profund de trei ori si si-a imaginat o lumina albastra în jurul lui. Ramânând calm, el a
putut sa fie lucid si sa vorbeasca cu fratii sai mai mici. I-a întrebat de ce fac acele lucruri si le-a
spus ca ceea ce ei spun si fac îl fac sa se simta trist. El le-a spus fratilor sai cum i-ar placea sa fie
tratat. Împreuna ei au gasit o solutie astfel ca toata lumea sa fie fericita.
(se pot întreba copiii la ce solutii cred ei ca s-au gândit personajele din poveste sau se poate
solicita copiilor sa ilustreze solutiile, sa le deseneze).
Când conflictul a fost stins micul iepuras a mers acasa. El le-a spus parintilor sai despre
aventura pe care a avut-o si cum a reusit el sa ramâna calm, urmând sfaturile date de d-na vulpe,
cum a reusit sa vorbeasca in cuvinte linistitoare ca si d-na bufnita si cum sa tina cont de el si de
ceilalti pentru a trai în pace asa cum l-a învatat d-nul leu. Parintii sai l-au ascultat cu atentie si
l-au felicitat pentru toate lucrurile noi învatate apoi i-au spus sa mearga la culcare. Noaptea micul
iepuras a avut un vis minunat deoarece acum el traia într-o lume unde era un pic mai multa pace.
Întrebari
Solicitati copiilor sa spuna ce au înteles din poveste. (Solicitati de la fiecare copil un singur
raspuns pentru fiecare întrebare, adaugati alte aspecte importante si simplificati raspunsurile,
laudati copiii pentru ca au ascultat povestea)
Începeti prin a istorisi povestea cronologic:
- V-a placut povestea despre micul iepuras care dorea sa traiasca în pace?
- Cine doreste sa-mi spuna povestea? Multumesc!
- Va amintiti ce animale a întâlnit el?
- Asa este! A întâlnit o vulpe, o bufnita si un leu.
- Va amintiti ce l-au învatat acestea ?
(Aratati posterul cu animale pe masura ce copiii povestesc)
D-na Vulpe: respira adânc pentru a te calma

Dna Bufnita: Vorbeste astfel încât sa calmezi discutiile.
Domnul Leu : tine cont de tine si pe ceilalti pentru a trai în pace.
Legati aceste întrebari de ceea ce simt copiii legat de comportamentul agresiv.
Reflectii de grup despre ce înseamna sa traim în pace
Obiectiv -copiii sa constientizeze ceea ce simt ei în prezenta comportamentului agresiv sau de

grija fata de ceilalti.
- cum credeti ca se simtea micul iepuras când cineva îl ranea?

- cum se simtea el când cineva vorbea politicos si dragut cu el, când este tratat cu prietenie?
- credeti ca el prefera îmbratisarile ?
- cum credeti ca arata lumea în care este pace? Cum arata lumea în care voi va simtiti în
siguranta si fericiti?
Comportamente de grija fata de ceilalti.
Obiectiv: informarea copiilor privind comportamentele de grija fata de ceilalti.
Ce putem face noi pentru a trai în pace cu cineva care nu se poarta dragut cu noi (ne spune
cuvinte care ne ranesc, ne strica jocul etc.)
1. Luam de trei ori aer în piept (pe nas) si îl dam afara pe gura. Asta ne ajuta sa ramânem calmi.
2. Spunem cum ne simtim, spunem ca nu ne place si îi cerem sa se opreasca.
Exemplu “ce pot sa spun este: nu-mi place când tu faci asta, mâinile sunt pentru a ne îmbratisa
nu pentru a ne lovi”.
INTEGRAREA ÎNTR-UN GRUP
Cooperarea cu ceilalti în realizarea unei sarcini
Aceasta competenta presupune ca un copil initiaza un joc si se joaca împreuna cu un alt copil,
negociaza ce roluri vor avea în cadrul jocului, accepta sugestiile celorlalti copii despre modul în
care se va desfasura jocul. Copiii vor da doua exemple prin care sa explice de ce cooperarea este
buna, vor vorbi despre un alt copil ca fiind prietenul lui.
Activitatea 1
Obiectiv: sa coopereze cu ceilalti în realizarea unei sarcini

Materiale necesare: creioane colorate, foi
Descrierea activitatii: copiii vor fi împartiti în grupe de câte 4 si fiecare grup va trebui sa se
gândeasca la câteva activitati sau jocuri care sunt mai distractive daca le facem împreuna cu alti
prieteni. Fiecare grup va desena pe o foaie activitatile identificate. La sfârsit grupurile îsi vor
alege un reprezentant care sa spuna activitatile si de ce anume sunt mai distractive daca le faci
împreuna cu cineva.
Recomandari: educatoarea va lauda copiii pentru argumentele aduse cooperarii.
Bibliografie recomandata:
Instrumente:
Platforma de Evaluare a Dezvoltarii - forma A (3-6/7 ani) www.cognitrom.ro
Autori: Domnica Petrovai ,Sorina Petrica – “Abilitatile sociale si emotionale, baza abilitatilor de
viata ale copiilor” -curs
Carti si articole:
1. Berndt, T. J., 2004, Friendship and three A’s (aggression, adjustment, and attachment),
Journal of Experimental Child Psychology, vol. 88, pg.1-4.
2. Bohnert, A. M., Crnic, K. A. si Lim, K. G., 2003, Emotional competence and aggressive
behavior in school-age children – 1, Journal of Abnormal Child Psychology, vol. Feb.
3. Buysse, V., Goldman, B. D., si Skinner, M. L., 2003, Friendship formation in inclusive early
childhood classrooms: what is the teacher’s role?, Early Childhood Research Quarterly, nr.
18, pg. 485-501.
4. Coolahan, K., Fantuzzo, J., Mendez, J., McDermott, P., 2000, Preschool Peer Interacion
and Readiness to Learn: Relationships Between Classroom Peer Play and Leraning
Behaviors and Conduct
5. Czaja, C, F., 2001, Identifying social-emotional problems in young children: a special
educator’s view, Early Childhood Research Quarterly, vol. 16, pg. 421-426.
6. Denham, S. A., Blair, DeMulder E., Levitas, J, Sawyer, K., Auerbach-Major, S. si Queenan,
P., 2003, Preschool Emotional Competence: Pathway to Social Competence?, Child
Development, vol. 74, nr. 1, pg. 238-256.
7. Denham, S. A., Coucoud, .E. A., 1990, Young Preschoolers’ Understanding of Emotion,
Child Study Journal, vol. 20, nr. 3, pg. 171.
8. Filipoi S., Basme Terapeutice pentru parinti si copii, Fundatia culturala
Forum, Cluj-Napoca, 1998.
9. Garber J., Dodge K.A., 1991, The development of emotion regulation and dysregulation,
Cambridge University Press
10.Gifford, A., 2002, Emotion and self-control, Journal of Economic Behavior & Organization,
vol. 49, nr.1, pg. 113-130.
11. Gunnar, M. R. si Donzella B., 2002, Social regulation of the cortisol levels in early human
development, Psychoneuroendocrinology, vol. 27, pg. 199-220
12. Howes, C., James, J., si Ritchie, S., 2003, Pathways to effective teaching, Early Childhood
Research Quarterly, nr. 18, pg. 104-120.
13. Jordan, A. B., 2003 Children remember pro-social program lessons but how much are they
learning?, Applied Developmental Psychology,vol. 24, pg, 341-345.
14. Lengua, L. J., si Long, A. C., 2002, The role of emotionality and self-regulation in the
appraisal-coping process: tests o direct and moderating effects, Applied Developmental
Psychology, vol. 23, pg 471-493.
15. Miller, D. C. si Byrnes, J. P., 2001, Adolescents’ decision making in social situations. A self-
regulation perspective, Applid Developmental Psychology, vol. 22, pg. 237-256.
16. Santa Lucia, R. C., Gesten, E., Rendina-Gobioff, G., Epstein, M., Kaufmann, D., si
Salcedo, O., 2000, Children’s School Adjustment: A Developmental Transactional Perspective,
Journal of Applied Developmental Psychology, vol. 21, nr. 4, pg. 429-446.
17. Smolak, L., Levine, M. P. si Schermer, F., 1998, A controlled evaluation of an elementary
school primary prevention program for eating problems, Journal of Psychosomatic Research, vol.
44, nr. 3-4, pg. 39-353.
18. Squires, J, Bricker, D., Heo, K., si Twmbly, E., 2001, Identification of social-emotional
problems in young children using a parent-completed screening measure, Early Childhood
Research Quarterly, vol. 16, pg. 405-419.
19. Vernon A., 2004, Dezvoltarea inteligentei emotionale prin educatie rational-emotiva si
comportamentala, Editura ASCR
20. Waters, V., 2003, Povesti Rationale pentru copii, Editura ASCR

Baza Abilitatilor

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Baza Abilitatilor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Abilitatile sociale si emotionale, baza abilitatilor de viata

Comportamentele adultilor, parinti si educatori -context de învatare a abilitatilor de viata

Abilitatile sociale si emotionale reprezinta resurse importante pe care urmarim sa le

Reactia adultilor, parinti si educatori, este influentata de experientele lor de învatare

Reactia adultilor, parinti si educatori, fata de comportamentul copilului este rezultatul

Ce învata în acest context adultul si copilul?

Reactia adultilor, parinti si educatori este influentata de semnificatia pe care o acorda

Furie, enervare, ostilitate Calm

PEDEAPSA REACTIE ADECVATA

Îl lovesc ca sa înceteze Îi redirectionez comportamentul prin oferirea de

• Acelasi tip de comportament al copilului determina reactii emotionale si comportamentale

Un obiectiv foarte important al adultilor care asigura cresterea, îngrijirea si educarea

Modelul personal al adultilor, parinti si educatori, reprezinta un important factor în învatarea

Reactia adultilor la comportamentul copilului –

De ce apar situatii în care copilul învata comportamente neadecvate?

Situatia tipica în viata de zi cu zi este ca deseori adultii reactioneaza la comportamentele

Pentru a exemplifica sa luam mai multe cazuri:

A. Reactia adultului este un context de învatare a comportamentelor ce necesita

Cum interpreteaza adultul comportamentul copilului?

Copilul învata sa foloseasca comportamentele de manifestare a furiei atunci când nu poate sa

B. Reactia adultului congruenta cu nevoia de învatare a copilului.

Cum interpreteaza adultul comportamentul copilului?

Ce învata copilul din aceasta experienta?

 Sa-si exprime emotia de furie în cuvinte (astfel scade probabilitatea de a utiliza

A. Reactia adultului este un context de învatare a comportamentelor ce necesita

Ce învata copilul din aceasta experienta?

Sa-si manifeste furia prin comportament agresiv în situatiile viitoare

Ce învata adultul din aceasta experienta?

B. Reactia adultului congruenta cu nevoia de învatare a copilului.

Cum poate sa raspunda adultul în acord cu obiectivele de învatare?

- observa si traduce în cuvinte emotia copilului (Observ ca esti trist!)

Ce învata copiii din aceasta situatie?

• Aiba reactii cu mesaj de învatare pentru copil

• sa observe emotia copiilor si sa o traduca în cuvinte

• Observarea si traducerea în cuvinte a emotiei copilului „Observ ca esti ....”

LA GRADINITA copilul învata comportamentele sociale

Competentele sociale si emotionale prioritare la vârsta prescolara

1. recunoasterea si exprimarea emotiilor

Comportamente ce necesita exersarea unor abilitati

Un copil strica jocul altui copil.

Un copil smulge jucaria unui alt copil

Un copil împinge si intra în fata altui copil

Un copil eticheteaza un alt copil

Un copil spune despre lucrarea unui alt copil ca este urâta.

Regula ghideaza comportamentul copiilor într-o situatie sociala.

Un instrument foarte eficient de învatare a abilitatilor sociale este utilizarea regulilor.

A. Reactia adultului este un context de învatare a comportamentelor ce necesita

Ce învata copilul din aceasta experienta?

B. Reactia adultului congruenta cu nevoia de învatare a copilului.

Cum interpreteaza adultul comportamentul copilului?

Ce învata copilul din aceasta experienta?

A. Reactia adultului este un context de învatare a comportamentelor ce necesita

1. Cum interpreteaza adultul comportamentul copilului?

2. Cum interpreteaza adultul comportamentul copilului?

B. Reactia adultului congruenta cu nevoia de învatare a copilului.

Cum poate sa raspunda adultul în acord cu obiectivele de învatare?

A. Reactia adultului este un context de învatare a comportamentelor ce necesita

B. Reactia adultului congruenta cu nevoia de învatare a copilului.

A. Reactia adultului este un context de învatare a comportamentelor ce necesita

B. Reactia adultului congruenta cu nevoia de învatare a copilului.

Cum intervenim pentru modificarea comportamentului de pâra?

(Interval de vârsta 3-6/7ani)

Initierea conversatiei şi  Sa initieze si sa mentina o 5 activitati