Activitatea 2.2.a.

Sinteză pentru activitățile metodice

Analiza programei școlare pentru Limba și literatura română

Disciplina Limba si literatura romana are un rol deosebit de important in formarea

personalitatii elevilor, in formarea unor deprinderi si abilitati necesare pentru a le asigura accesul
postscolar la invatarea pe toata durata vietii si integrarea activa intr-o societate bazata pe
cunoastere.
Studierea limbii romane asigura formarea competentelor de comunicare necesare, in lumea
contemporana, in orice domeniu de cunoastere si in orice tip de activitate profesionala: sa se
exprime corect, clar si coerent in limba romana, sa asculte, sa inteleaga si sa produca mesaje
orale si scrise, in diverse situatii de comunicare.
Curriculum-ul romanesc nu se poate situa in afara tendintelor mari ale educatiei europene.
Din acest punct de vedere, programele de limba si literatura romana pentru invatamantul
obligatoriu au in vedere si documentele europene privind educatia, documente la care Romania a
aderat.
Finalitatile disciplinei se reflecta nemijlocit in competentele generale si in setul de valori si
atitudini enuntate in programele școlare, din care deriva intreaga structura curriculara
(competente specifice, continuturi ale invatarii). Aceste finalitati isi gasesc corespondent, in
principal, in domeniul Comunicare in limba materna, asa cum apare acesta definit in
documentele Uniunii Europene , cat si in competentele transversale.
Scopul studierii limbii si literaturii romane in perioada scolaritatii obligatorii este acela de
a forma un tanar cu o cultura comunicationala si literara de baza, capabil sa inteleaga lumea, sa
comunice si sa interactioneze cu semenii, sa-si utilizeze in mod eficient si creativ capacitatile
proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete din viata cotidiana, sa poata continua in orice
faza a existentei sale procesul de invatare, sa fie sensibil la frumosul din natura si la cel creat de
om.
In acest sens, programele școlare de limba si literatura romana sunt realizate pe baza pe
modelului comunicativ-functional, model ce presupune studiul integrat al limbii, al comunicarii
si al textului literar, fiind adecvat nu doar specificului acestui obiect de studiu, ci si modalitatilor
propriu-zise de structurare a competentei de comunicare a elevilor. De asemenea,
modelul comunicativ-functional este comun pentru disciplinele cuprinse in aria
curriculara Limba și comunicare, ceea ce asigura o perspectiva unitara in abordarea
competențelor.
Disciplina limba si literatura romana cuprinde, in programe, trei domenii specifice: limba,
literatura si comunicare. Profesorul, in demersul sau de abordare a disciplinei la clasa, trebuie sa
gaseasca punctele de legatura, conexiunile care permit o predare integrata. Literatura (care
cuprinde atat texte literare, cat si texte nonliterare) ofera domeniilor limba si comunicare un
material divers sub aspect textual (modalitati de structurare a textului, tipuri textuale diferite:
narativ, descriptiv, dialogat, argumentativ, expozitiv), lingvistic (moduri de organizare a
elementelor de constructie a comunicarii la nivelul propozitiei si al frazei)
si discursiv sau situational (adaptarea discursului unui emitator la circumstantele situatiei de
comunicare, tipuri diferite de interactiuni).
Modelul curricular al disciplinei este omogen, competentele generale si specifice urmarind
progresia achizitiilor de la clasa I la clasa a XII-a, intr-un parcurs esalonat, in cadrul caruia
fiecare ciclu si nivel de invatamant are o dominanta, care se reflecta intr-un anumit decupaj al
continuturilor.
In invatamantul primar, accentul se pune pe capacitatile de scris-citit si pe tehnici specifice
de lectura si exprimare.
In gimnaziu, domeniul "Elemente de constructie a comunicarii" are cea mai importanta
pondere, deoarece, prin achizitiile din acest domeniu se pun bazele pentru comunicare
(receptarea si producerea mesajelor); abordarea literaturii se face din perspectiva genurilor si a
speciilor, menita sa-i familiarizeze pe elevi cu principalele tipuri textuale (narativ, descriptiv,
dialogat, argumentativ, informativ); activitatile de comunicare orala si scrisa trebuie sa fie
echilibrate si sa puna elevii in situatii diverse de comunicare; intre cele trei domenii trebuie
create punti, astfel incat achizitiile sa fie transferate cu usurinta dintr-o situatie data in situatii noi
de invatare.
In liceu, domeniul cel mai important este literatura, care este abordata din diverse perspective
pe parcursul celor patru ani.