TIPURI DE INTERACŢIUNI ÎN CLASELE SIMULTANE

MOTTO:

“Sarcina conducătorului este aceea de fi din ce în ce mai eficient ”

P.F. Druker)
1. Activitatea frontală cu clasa în cadrul învăţământului simultan

Activită ţi frontale care se pretează şi la clasele simultane sunt:

• Predarea noilor cunoştinţe
• Verificarea înţelegerii noilor cunoştinţe (prin întrebă ri adresate clasei)
• Exerciţii de consolidare ( lectura cu voce tare, rezolvarea unor exerciţii la tablă etc.)
• Lectura şi dezbaterea unor fragmente din ziare, reviste, că rţi
• Comentarea unor evenimente locale sau naţionale de interes pentru elevi
• Jocuri didactice care să antreneze toţi elevii
Activită ţile la care sunt antrenaţi toţi elevii sunt foarte importante în cazul
predă rii simultane, deoarece contribuie la sudarea colectivului de elevi, ceea ce îi va face să
comunice•liber, fă ră teama de a fi „pâ râ ţi” pă rinţilor sau altor copii din localitate.
Activitatea frontală este caracterizată printr-un control riguros al dască lului care
stabileşte conţinutul, interacţiunea, ritmul, durata activită ţii. Tot dască lul corectează
greşelile elevilor şi evaluează gradul de realizare a sarcinii didactice. Am menţionat deja că
mai ales în cadrul învă ţă mâ ntului simultan, dască lul nu este singura persoană care poate
interacţiona frontal cu clasa.
Acest tip de organizare a clasei are însă avantaje şi dezavantaje, unele fiind
menţionate în tabelul urmă tor.

AVANTAJE
Toţi elevii se concentrează asupra unei
probleme
Dascălul sau un alt elev se asigură că
fiecare elev poate recepţiona mesajul
Elevii sunt expuşi unei exprimări corecte
Elevii mai emotivi se simt mai în
siguranţă atunci când repetă, citesc sau
răspund în cor.
DEZAVANTAJE
Numărul elevilor care au ocazia să vorbească
este redus
Ritmul impus de către organizator nu se
potriveşte cu ritmul de lucru al fiecărui elev
Elevii au prea puţină (sau deloc) autonomie.
Activitatea frontală implică de regulă prea
multă „predare” şi prea puţină „învăţare”.
Unii elevi nu se simt în largul lor atunci când
sunt „expuşi” să răspundă în faţa întregii clase.

Unele dezavantaje menţionate mai sus pot fi eliminate prin organizarea de

activită ţi pe grupe de elevi sau în perechi.

2. Activitatea pe grupe de elevi în cadrul învăţământului simultan

„Activitatea pe grupe” este forma de organizare a clasei în care trei sau mai mulţi
elevi se unesc şi lucrează împreună pentru a rezolva sarcina didactică trasată de dascăl.
 Avantajele modalităţii de lucru în grup în cadrul învăţământului simultan :
• Creşte timpul de participare activă a fiecă rui elev.
• Elevii învaţă unii de la alţii (sursa cunoştinţelor nu este doar dască lul).
• Creşte încrederea în sine a participanţilor. Acest lucru este foarte necesar la clasele
simultane unde elevii sunt obligaţi să înveţe să rezolve problemele ivite, singuri sau cu
ajutorul colegilor.
• Activitatea în grupe e mai dinamică decâ t cea în perechi, deoarece sunt mai mulţi elevi
care reacţionează „pro” sau „contra” unei idei, proceduri etc.
• Cresc şansele ca mă car un elev din grup să poată rezolva problemele care survin.
• Munca în grup este mai relaxantă decâ t cea în perechi sau individuală .

Dezavantajul modalităţii de lucru în grup în cadrul învăţământului simultan este

gă lă gia inevitabilă , câ nd mai mulţi elevi vorbesc în acelaşi timp. Intr-o clasă simultană
acest lucru poate fi un impediment în desfă şurarea activită ţii celuilalt grup. Este de
asemenea, posibil să apară probleme de indisciplină . Unele pot fi evitate prin alegerea
partenerilor din subgrupă după nişte criterii stabilite cu grijă .

3. Activitatea în perechi în cadrul învăţământului simultan

Modalitatea de lucru în perechi este cel mai uşor de organizat, chiar şi în să lile de
clasă cu mobilier fix, deoarece elevii stau de obicei câ te doi în bă nci. Un alt avantaj al
muncii în perechi este rata de participare activă a elevilor. Practic, jumă tate din elevi sunt
permanent „activi”.
Avantaje ale modalităţii de lucru în perechi, aplicabile în cadrul învăţământului simultan:
• Creşte procentul de participare activă a elevilor.
• Încurajează cooperarea elevilor(cei doi se pot corecta reciproc, fă ră teama de a fi
ridiculizaţi, îşi pot explica aspectele mai puţin clare ale sarcinii didactice etc.).
• Se pot organiza practic în oricare moment al lecţiei, pentru a atinge diferite obiective
(exerciţii de exprimare orală sau în scris, de înţelegere a mesajelor scrise, rezolvă ri de
exerciţii şi probleme).
Dezavantaje ale modalităţii de lucru în perechi:
• Gă lă gia. În cazul în care creşte procentul de participare activă , creşte şi gă lă gia,
deoarece jumă tate din clasă vorbeşte. Acest lucru este mai evident în clasele cu elevi
mulţi. În cazul învă ţă mâ ntului simultan, unde practic ne referim de cele mai multe ori
doar la o grupă care va lucra în perechi, gă lă gia nu ar trebui să fie un impediment.
• Indisciplina poate fi şi ea o problemă . Cu câ t clasa este mai numeroasă , cu atâ t mai
dificil va fi pentru educator să monitorizeze fiecare pereche.
• Un alt pericol al muncii în perechi este folosirea unui limbaj inadecvat sau incorect.
Dască lul nu îi poate auzi tot timpul pe toţi elevii care vorbesc şi, în consecinţă , nici nu-i
poate corecta.
Unele din aceste neajunsuri pot fi eliminate sau atenuate prin buna organizare a
activită ţilor şi atitudinea dască lului.
Cea mai simplă organizare a clasei în vederea modalită ţii de lucru în perechi este
pă strarea perechilor existente (colegi de bancă ). Există numeroase sarcini didactice care se
pot rezolva astfel, fă ră a cere elevilor claselor simultane să -şi schimbe poziţia în bă nci sau
în clasă :
• ră spunsuri la întrebă rile din manual;
• exerciţii (de aritmetică , matematică , fizică , limbi stră ine etc.);
• executarea de desene, colaje etc.;
• dialoguri (conversaţie);
• verificarea sau corectarea unor cunoştinţe ale elevilor;
• studiu individual etc.

Unele activită ţi au mai mult succes dacă partenerii sunt aşezaţi în bă nci consecutive.
Acest aranjament permite:
• o ţinută mai comodă a celor doi elevi (nu trebuie să se întoarcă parţial ca în cazul
bă ncilor fixe);
• este mai uşor să se „ascundă ” informaţia de partener;
• partenerii pot lucra şi pe diagonală ;
• dască lul nu trebuie să confecţioneze seturi de materiale pentru fiecare pereche, ci doar
două planşe mai mari plasate pe pereţi opuşi.

Pentru a obţine acest aranjament, dască lul va numerota râ ndurile de elevi cu 1 şi 2, sau
„A” şi „B”, şi va cere elevilor de pe un râ nd (A sau 1) să -şi întoarcă scaunul în direcţie
opusă .
Astfel elevii „A” vor colabora cu elevii „B” pentru rezolvarea sarcinii didactice. Fiind
cu spatele la planşa pe care trebuie s-o descrie, coloreze, sau s-o reproducă , ei se bazează
doar pe indicaţiile partenerului.
Acest tip de aranjament se poate folosi pentru activită ţi de dezvoltare a vorbirii,
îmbogă ţire a vocabularului sau verificare a unor cunoştinţe . Activitatea poate fi
desfă şurată cu toţi elevii, sau pe grupe de instruire.

4. Activitatea individuală a elevilor

Unul din dezavantajele modalită ţii frontale de lucru este faptul că ea facilitează mai
multă predare şi mai puţină învă ţare.
Modalitatea individuală de muncă este folosită mai ales în acest scop: de a oferi
elevilor ocazia să înveţe, realizâ nd diferite sarcini didactice etc. În cazul învă ţă mâ ntului
simultan, activitatea individuală a elevilor este nu doar importantă ci şi foarte necesară ,
deoarece oferă dască lului ocazia de a preda noi cunoştinţe celeilalte grupe de elevi. Astfel,
spre deosebire de predarea la clasele omogene, unde munca individuală nu trebuie să
dureze prea mult, deoarece se poate face şi acasă (excepţie fă câ nd testele), la clasele
simultane activitatea individuală a elevilor este de lungă durată , şi necesită formarea unor
deprinderi temeinice de studiu.
De preferinţă , dască lul va organiza astfel de activită ţi pentru a verifica înţelegerea
de că tre elevi a unei bucă ţi de lectură , demonstraţii, explicaţii, dezvoltarea unor
deprinderi, etc. Sarcina didactică va varia în durată şi complexitate în funcţie de vâ rsta
elevilor.

Exemple de activităţi care se pretează muncii individuale:

 Copierea, transcrierea unui text de că tre elevii clasei întâ i sau a doua în vederea
formă rii deprinderii de a scrie corect, caligrafic etc. Elevii vor înţelege că în viaţă scriem de
cele mai multe ori pentru alţii. În consecinţă , ceea ce scriem trebuie nu doar să aibă sens ,ci
să fie şi citeţ.
• Lectura unui text şi completarea unei fişe de lectură pregă tită în prealabil de că tre
dască l.
• Că utarea unor informaţii sau cuvinte în dicţionare, enciclopedii etc.
• Extragerea ideilor principale, rezumarea sau comentariul unui text.
• Redactarea unor scrisori, compuneri, telegrame, anunţuri etc.
• Diferite calcule matematice, în vederea află rii dimensiunii unei suprafeţe, volum, etc.
• Realizarea unor desene, obiecte, jocuri, materiale didactice etc.

În funcţie de specificul sarcinii didactice, dască lul trebuie să repartizeze sarcinile în

aşa fel încâ t elevii să nu poată copia unul de la altul, chiar dacă desfă şoară acelaşi tip de
exerciţiu. De exemplu, dacă elevii trebuie să rezume un text, sarcina este identică , dar
textele trebuie să fie diferite.

Să le acordăm aceleaşi şanse de a avea acces la educaţie chiar în

mediul favorabil evoluţiei lor!

Nimic nu e prea mult când e realizat pentru binele ȘI EDUCAREA

PUIULUI DE OM!

MENIREA DASCĂLULUI:

Bucură -te că ți s-a încredințat o clasă al că rui conducă tor să fii!

Ai ră bdare ,fii hotă râ t ,sever și blâ nd ,fii drept și capabil de dăruire
neîncetată . Să nu ți se pară nimic prea mult și prea mult și prea greu câ nd e
vorba de a ajuta la creșterea puiului de om.
Gâ ndește-te să fii educatorul inteligent,cult ,îndră zneț ,independent și
îndră gostit de ideea educației.

BIBLIOGRAFIE

”Predarea simultană”-Proiectul pentru învățământul rural-suport de curs

Moldovan, I., Învăţământ cu predare simultană între realitate şi expectanţă, Revista

Învă ţă mâ ntul primar nr. 3, 1993

Ionescu, M., Managementul clasei.Un pas mai departe…Învăţarea pe bază de proiect,

Ed.Humanitas Educaţional, 2003