Citesc, pe 

forumul în limba franceză AuJardin despre o reţetă minune, cu efect preventiv şi

curativ, contra manei şi a altor afecţiuni fungice, la tomate şi la alte legume. Autorul, Pascal Clerc,
spune că are şi efect insecticid. Iată reţeta: Se curăţă de pieliţă 15 căţei de usturoi de mărime
mijlocie (cca. 2 căpăţâni), se taie bucăţi şi se toarnă, peste aceştia, 5 litri de apă fierbinte (50-90
grade Celsius). Se ţine vasul acoperit cu capac, până la răcire. Se mută compoziţia într-un bidon
de plastic de 5 litri închis etanş şi se ţine la soare, 5 zile, pentru macerare. Zilnic se slăbeşte dopul
bidonului, pentru eliberarea gazelor formate. În a 4-a zi se prepară o infuzie din 50 grame de
frunze verzi de dafin şi 2 litri de apă fierbinte. În a cincea zi se filtrează ceaiurile, se amestecă şi se
stropesc, bine-bine, plantele, cu amestecul nediluat. În scop preventiv se stropeşte odată la 3
săptămâni, sau după ploaie, iar în scop curativ, tot la 3 zile. Toţi utilizatorii forumului, care au
folosit reţeta, îi laudă virtuţile. Se pare că funcţionează şi fără frunze de dafin, care au doar un rol
de cicatrizant. Nu am încercat încă reţeta, dar am pregătit un bidon de 6 litri, fără frunze de dafin,
care e gata mâine şi pe care îl voi folosi pentru a stropi o parte din roşiile de la oraş, dacă nu
plouă. Ieri am pregătit 3 bidoane de 5 litri, care vor fi gata vineri, pentru grădina de la ţară, dacă
voi mai găsi ceva acolo.
Astăzi, 9 iulie, după ce astă-noapte a plouat, am stropit plantele din grădina urbană. Parte cu
macerat de usturoi, parte cu infuzie de coada calului. Din păcate, după cca. o oră a venit o ploaie
torenţială de vară! Şi nu mai am alte ceaiuri pregătite, decât cei 15 litri de macerat de usturoi
pentru roşiile mănate din grădina de la ţară. Am pus la inmuiat o noua tura de coada calului
pentru decoct. Mâine seară fierbere, vineri poate fi utilizat. Din păcate plouă zilnic.

Dupa două săptămâni, duminică, 13 iulie 2014: După o săptămână foarte ploioasă şi foarte rece,
găsesc cultura de roşii din grădina de la ţară într-o stare nu mai rea decât am lăsat-o în urmă cu o
săptămână. Cum am scris mai sus, tunci bateriile aparatului de fotografiat au fost descărcate şi
nu am imagini. Iată colţul de grădină fotografiat aproximativ din acelaşi unghi:

Cercurile
galbene indică repere uşor de găsit şi în prima fotografie. De săptămâna trecută, când am toaletat
toate plantele, au apărut noi frunze negre, au fost afectate şi alte câteva fructe, s-au rupt şi ramuri
întregi. În cele ce urmează o imagine cu o plantă afectată în acest mod:
 Planta care a
fost cea mai afectată în urmă cu două săptămâni se prezintă mulţumitor. Între timp a fost
furtună, am legat-o din nou:
 Am
fotografiat din nou roşiile San Marzano, dintre care una avea codiţa înegrită. Se pare că s-a mai
decolorat. Fructul nu are semne de afectare:
 Ieri nu am
îndrăznit să stropesc, de dimineaţă a plouat torenţial, iar prognoza indica 60% şanse de ploi şi
pentru noapte. Astăzi am folosit cei 15 litri de macerat de usturoi.
13 iulie 2014: Şi, pentru că articolul este dedicat manei şi pentru că primii afectaţi au fost cartofii,
care de vreo trei săptămâni, dacă nu de o lună, nu mai au nici un vrej, am scos câteva cuiburi.
Faţă de dezastrul de la suprafaţă, tuberculii se prezintă mulţumitor:

Acuma, nu
ştiu ce să fac: sporii de mană au fost duşi de ploaie în sol şi, aproape sigur, vor afecta tuberculii.
Pe de altă parte, acum nu sunt maturizaţi şi mă tem că nu vor rezista prea mult. Aşa că am
adoptat, provizoriu, o strategie de compromis: În fiecare săptămână, timp de 10+ săptămâni de
acum încolo, voi scoate 10% din cuiburi. Exceptând situaţiile de forţă majoră. Cum este acum,
când solul este mult prea moale.
13 iulie 2014: În celălalt capăt al satului, roşiile verişoarei mele nu sunt atinse de mană. Dar nici
rod nu prea au. Au fost stropite preventiv cu chimicale de sinteză.

18 iulie 2013:
Iată că avem ploaie aproape în fiecare după amiază. Temperaturile sunt, cea mai mare parte din
zi, în plaja de valori favorabilă proliferării manei. Deşi am stropit, în ultima vreme, mai ales cu
decoct de coada calului, ieri am găsit semne clare de mană şi în grădina urbană. Ploile care,
inevitabil, sosesc după orice stropire, favorizează dezvoltarea fungilor, în ciuda tratamentelor
preventive. Nu poţi stropi zilnic, dar cred că nici aşa tratamentele nu ar avea cine ştie ce  efect. Am
toaletat cultura de solanacee din grădina urbană şi am stropit, din nou, cu decoct de coada
calului. După nici 24 de ore am avut, din nou, ploaie. Doar temperaturi peste 30 grade şi lipsa
precipitaţiilor mai pot ajuta la stoparea manei.
18 iulie 2013: Citesc pe site-ul Kokopelli despre virtuţile iodului ca antifungic. Tinctură de iod,
diluată în apă, nu mi-e prea clară concentaţia, ar ajuta. Zece picături, diluate într-un litru de apă,
ar putea fi o concentraţie de experimentat pe câteva fire altfel fără speranţă. Lapte/zer, macerat
de usturoi, decoct de coada calului, ferigă, soluţie de tinctură de iod, soluţie de bicarbonat de
sodiu cu săpun bio sunt câteva mijloace de luptă vehiculate pe internet.