Republica Populară Chineză

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

China (scris cu caractere chineze tradiționale: 中國 ; scris

cu caractere chineze simplificate: 中国 ; Pinyin Zhōnghuá Republica Populară Chineză
Rénmín Gònghéguó ascultă ), denumită oficial
Republica Populară Chineză
Republica Populară Chineză, este un stat independent
situat în Asia de Est. Este țara cea mai populată din lume, 中华⼈⺠共和国
cu o populație de peste 1.350.000.000 de locuitori. China Zhōnghuá Rénmín Gònghéguó
are un sistem unipartid, condus de către Partidul Comunist
Chinez, având sediul guvernamental în orașul-capitală
Beijing.[7] Acesta exercită jurisdicție peste 22 de provincii,
cinci regiuni autonome, patru municipii de subordonare
centrală (Beijing, Tianjin, Shanghai și Chongqing) și două
regiuni administrative speciale, având în mare parte un Drapelul Chinei Stema Chinei[*]
sistem de autoguvernare (Hong Kong și Macao). RPC
Deviză: China Like Never Before
revendică, de asemenea, Taiwanul, drept a XXIII-a
Imn: „Marșul Voluntarilor”
provincie, care este, în prezent, controlată de către o
entitate politică separată, Republica Chineză (RC); o
《义勇军进⾏曲》
„Yìyǒngjūn Jìnxíngqǔ”
revendicare controversată din pricina statutului politic
complex din Taiwan.[8]
0:00 / 0:00
Acoperind aproximativ 9,6 milioane de km2, China este
ca mărime a suprafeței de uscat a doua țară din lume[9] și a
III-a / a IV-a țară după suprafața totală, în funcție de
metoda de măsurare.[b] Peisajul Chinei este vast și divers,
variind de la stepe și deșerturi, precum Gobi și
Taklamakan, din nordul arid, la pădurile subtropicale din
sudul umed. Lanțuri muntoase precum Himalaya,
Karakoram, Pamir și Tian Shan separă China de Sudul și
Centrul Asiei. Fluviile Yangtze și Galben, ca lungime al
III-lea și al VII-lea din lume, curg dinspre platoul tibetan
înspre dens populata coastă de est. Coasta Chinei, de-a
lungul Oceanului Pacific, este de 14.500 km lungime și
este mărginită de mările Bohai, Galbenă, Chinei de Est și
Chinei de Sud.

Istoria Chinei începe din erele civilizației antice – una

dintre cele mai vechi din lume – care a înflorit în bazinul
fertil al Fluviului Galben, în Câmpia Chinei de Nord. De Geografie
milenii, sistemul politic al Chinei s-a bazat pe monarhii Suprafață
ereditare, cunoscute sub numele de dinastii, începând cu - totală 9.596.961 km²
semimitologica Xia, din bazinul Fluviului Galben (cca (locul 3)
2000 î.Hr.). De la anul 221 î.Hr., când dinastia Qin a Apă (%) 2,8 %
cucerit o serie de mai multe state, pentru a forma un Cel mai înalt punct Everest (8.848 m)
imperiu chinez, țara s-a extins, fărâmițat și reunificat de Cel mai jos punct Lacul Ayding[*]
mai multe ori. Republica Chineză (1912-1949) (RC) a (−154 m)
Cel mai mare oraș Shanghai
răsturnat ultima dinastie în 1911 și a condus China Vecini Mongolia
Continentală până în 1949. După înfrângerea Imperiului Kazahstan
Kârgâzstan
Japoniei în Al Doilea Război Mondial, Partidul Comunist Tadjikistan
i-a învins pe naționaliștii din partidul Kuomintang, din Pakistan
China Continentală, și a proclamat Republica Populară India
Chineză, la Beijing la 1 octombrie 1949, în timp ce Nepal
Bhutan
Kuomintangul a mutat guvernul RC la actuala capitală, Myanmar
Taipei. Laos
Vietnam
De la introducerea unor reforme economice în 1978, Rusia
China a devenit una dintre economiile mari ale lumii, cu Coreea de Nord
Afganistan
cea mai rapidă creștere economică. În 2013 a fost ca Coreea de Sud
mărime a doua economie din lume, atât cu PIB-ul total Japonia
nominal, cât și cu paritatea puterii de cumpărare (PPC) și Fus orar UTC + 8
este, de asemenea, cel mai mare exportator și importator Populație
din lume de bunuri.[10] China este una din țările ce deține Populație
arme nucleare și are cea mai mare armată permanentă, cu - Recensământ 2020 1.339.724.852
al doilea buget din lume luat-după mărime -destinat Densitate 2011 (estimativ):[3]
apărării.[11] RPC este membră a Organizației Națiunilor 144 loc/km²
Unite din anul 1971, când a înlocuit RC în calitate de - Estimare 2012 ▲ 1.41 miliard[2]
membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU. (locul 1)
Limbi oficiale Chineză1
China este, de asemenea, membră a numeroase organizații
multilaterale formale și informale, inclusiv OMC, APEC, Etnonim (masc.) chinez, (fem.)
BRICS, Organizația pentru Cooperare de la Shanghai, chineză, (pl.) chinezi
BCIM și G-20. China este o putere regională în Asia și a Guvernare
Sistem politic Republică socialistă
fost caracterizată ca o potențială superputere de către un
monopartidă[1]
număr de analiști.[12][13] Președinte al
Republicii Populare Xi Jinping
Chineze
Premier al Republicii
Cuprins Populare Chineze Li Keqiang
Legislativ Congresul Național al
Etimologie Poporului(d)
Istorie Capitala Beijing
Preistorie Istorie
Înființare
Domnia dinastică timpurie
Unificarea 221 î.Hr.
China Imperială Instaurarea republicii 1 ianuarie 1912
Sfârșitul domniei dinastice Proclamarea Republicii 1 octombrie 1949
Republica Chineză (1912-1949) Populare Chineză
Economie
Republica Populară Chineză (1949 - prezent) PIB (PPC) 2021
Geografie - Total ▲ $26.66 trilioane[4]
Geografie politică (locul 1)
Peisajul și clima - Pe cap de locuitor ▲ $18.931[4]
Biodiversitate PIB (nominal) 2021
- Total ▲ $16.64 trilioane[4]
Aspecte de mediu
(locul 2)
Demografie - Pe cap de locuitor (locul 56)▲
Grupuri etnice $11.819[4]
Limbi Gini (2018) 46.7
IDU 0.761 (locul 85)
Urbanizare
Monedă Renminbi (yuan)
Educație (¥)[a] (CNY)
 Sănătate Coduri și identificatori
Cod CIO CHN
Religie
Cod mobil 460
Politică Prefix telefonic +86
Organizarea administrativă ISO 3166-2 CN
Relațiile externe Domeniu Internet .cn
Relațiile comerciale 1
Putonghua (mandarină) este limba oficială standard.
Dispute teritoriale Engleza are același statut de limbă oficială în Hong
Kong, iar în Macao portugheza. În zone cu minorități,
Statutul de superputere emergentă sunt de asemenea oficiale limbile uigură, mongolă și
tibetană.
Probleme socio-politice și reforme 2
Valorile sunt doar pentru China continentală, fără
Falun Dafa Hong Kong, Macao și Taiwan.

Forțele armate Prezență online

site web oficial (http://www.gov.cn/)
Economie Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.ph
Istorie și creștere economică p?title=Republica_Popular%C4%83_Chinez%C4%83
&action=edit&section=0)
China în economia globală
Clasa socială și egalitatea veniturilor
Internaționalizarea renminbi-ului Acest articol conține text în limba
chineză. Fără suport de afișare
Turism corespunzător, se pot vedea semne de
întrebare, pătrățele sau alte simboluri în
Știință și tehnologie locul caracterelor chinezești.
Istoric
Perioada contemporană
Infrastructură
Energie
Comunicații
Transport
Cultură
Artă
Gastronomie
Literatură
Muzică și dans
Media
Sărbători
Sport
Note
Referințe
Lectură suplimentară
Vezi și
Legături externe

Etimologie
Cuvântul „China” este derivat din cuvântul persan Cin (scris cu abjadul arab: ‫)ﭼﯿﻦ‬, care provine de la
cuvântul sanscrit Cina (चीन).[14] Este consemnat pentru prima dată în 1516, în jurnalul exploratorului
portughez Duarte Barbosa.[15] Jurnalul a fost tradus și publicat în Anglia în 1555.[16] Teoria tradițională,
 秦
propusă în secolul al XVII-lea de către Martino Martini, este că „Cina” este derivat din „Qin” ( ), regatul
vestic al Chinei, în timpul dinastiei Zhou.[17] Cu toate acestea, termenul a fost folosit în scripturile hinduse
timpurii, inclusiv în Mahabharata (secolul V î.Hr.) și Legile lui Manu (secolul II î.Hr.).[18][19]

Numele oficial al prezentei țării este „Republica Populară Chineză” (scris cu caractere chinezești simplificate:
中华⼈⺠共和国 ; scris cu pinyin: Zhōnghuá Rénmín Gònghéguó). Denumirile chineze obișnuite ale țării
sunt: Zhongguo (scris cu caractere chinezești tradiționale: 中國 ; scris cu caractere chinezești simplificate: 中
国 , de la Zhong: „central” sau „de mijloc” și Guo: „stat” sau „state” – și în timpurile moderne – „națiune”) și
Zhonghua (în chineză: 中华 ), cu toate că numele oficial al statului a fost schimbat de mai multe ori, de către
dinastii succesive și guverne moderne. Termenul ZhongGuo a apărut în diverse texte antice, cum ar fi „Textul
clasic despre Istorie” din secolul al VI-lea î.Hr.,[c] iar în perioada pre-imperială a fost adesea folosit ca un
concept cultural pentru face o distingere față de triburile Huaxia, percepute ca „barbare”. Termenul, care
poate fi singular sau plural, făcea referire la grupul de state sau de provincii al Câmpiei Centrale (Chineze),
dar până în secolul al XIX-lea nu a fost folosit ca un nume pentru întrega țară. Chinezii nu au fost singurii
care și-au considerat țara ca „centrală”, conceptul fiind întâlnit și la alte civilizații.[20]

Istorie
Articole principale: Istoria Chinei și Cronologia Chinei.

Preistorie

Dovezile arheologice sugerează o prezență umană pe teritoriul Chinei încă de

acum 250.000 = 2,24 miloane de ani.[21] O peșteră din Zhoukoudian (în
apropierea Beijingului de astăzi) prezintă fosile hominide datând din perioada
680.000 - 780.000 î.Hr.[22] Fosilele sunt ale Omului de Pekin, un exemplu de Ornament din jad
Homo erectus care utiliza focul.[23] Situl Omul de Pekin a dat, de asemenea, reprezentând un cerb,
resturi de Homo sapiens datând din perioada 18.000-11.000 î.Hr.[24] Unii datând din timpul
Dinastiei Shang (sec
oameni de știință susțin că o formă de protoscriere a existat în China mai
XVII-XI î.Hr.)
devreme de anul 3000 î.Hr.[25]

Conform traditiei chineze, prima dinastie monarhică a fost Xia, care a apărut în
jurul anului 2070 î.Hr.[26] Dinastia a fost considerată mitică de către istorici,
până la săpăturile arheologice științifice de la Erlitou, unde au fost găsite rămășițe
datând din epoca bronzului, în Henan în 1959.[27] Însă rămâne neclar dacă
aceste site-uri sunt rămășițele dinastiei Xia sau unei alte culturi din aceeași
perioadă.[28]
Unii dintre miile de
războinici de teracotă, în
Domnia dinastică timpurie mărime naturală, ai
Articol principal: Dinastiile Chinei. dinastiei Qin, cca. 210
î.Hr.
Prima dinastie din China care a lăsat consemnări istorice, semi-feudala
Shang,[29] era poziționată de-a lungul Fluviului Galben, din estul Chinei, din
secolul al XVII-lea î.Hr., până în sec XI î.Hr.[30] Inscripțiile divinatorii de pe oase, din timpul dinastiei Shang,
reprezintă cea mai veche formă de scriere chineză, găsită până în prezent[31] și este predecesoarea directă a
caracterelor chineze moderne.[32] Shang a fost cucerit de către Zhou, care a domnit între secolele XII si V
î.Hr., până când autoritatea centralizată a fost, încetul cu încetul, erodată de către lideri militari feudali. Au
apărut, astfel, mai multe state beligerante independente, datorită slăbirii autorității statului Zhou, întrându-se în
perioada de 300 de ani a Primăverilor și Toamnelor, întreruptă doar ocazional de
către regele Zhoului. Până în Perioada Statelor Combatante, din secolele V-III
î.Hr., mai rămăseseră doar șapte state suverane puternice, pe teritoriul Chinei de
azi, fiecare stat având propriul său rege, ministere și armată.

China Imperială

Perioada Statelor Combatante s-a încheiat în 221 î.Hr., după ce statul Qin a
cucerit celelalte șase regate și a fondat primul stat chinez unificat. Regele Zheng
al statului Qin s-a autoproclamat „Primul Împărat” ( 始 皇帝 ) Shi Huang, Vas chinezesc de
porțelan, ce datează din
procedând apoi la impunerea de reforme în întreaga Chină, în special
timpul dinastiei Ming
standardizarea forțată a limbii chineze, standardizarea unităților de măsură, a
lungimii axului carului și standardizarea monetară. Dinastia Qin a durat doar
cincisprezece ani, prăbușindu-se la scurt timp după moartea lui Qin Shi Huang, întrucât politicile sale legaliste
și autoritare, dure, au dus la rebeliuni pe scară largă.[33][34]

Ulterioara dinastie Han a condus China între 206 î.Hr. și 220

Marele Zid Chinezesc a fost construit de
către mai multe dinastii, într-un răstimp de
peste două mii de ani, pentru a proteja
regiunile agricole sedentare din interiorul
Chinei, de incursiunile păstorilor nomazi
din stepele nordice
dHr, creând o identitate culturală durabilă, care s-a păstrat până
în prezent în rândul populației chineze.[33][34] Dinastia Han a
extins considerabil teritoriul imperiului datorită campaniilor
militare inițiate, ajungând până în Peninsula Coreeană, Vietnam,
Mongolia și Asia Centrală și, de asemenea, a contribuit la
crearea Drumului Mătăsii din Asia Centrală. Han China a
devenit, treptat, cea mai mare economie a lumii antice.[35]
Dinastia a adoptat confucianismul, o filozofie dezvoltată în
Perioada Primăverilor și Toamnelor, ca ideologie oficială de stat.
În ciuda abandonului oficial al Legalismului, ideologia oficială a
dinastiei Qin, instituțiile și politicile legaliste au rămas și au stat la
baza guvernării Han.[36]
După prăbușirea dinastiei Han a urmat o perioadă de dezbinare,
cunoscută sub numele de Perioada celor Trei Regate.[37]

În anul 581 d.Hr, China a fost reunificată sub dinastia Sui. Cu toate acestea, dinastia s-a prăbușit timpuriu, la
aceasta contribuind și înfrângerea sa din timpul războiului Goguryeo-Sui (598-614).[38][39]

Sub următoarele dinastii Tang și Song, tehnologia și cultura chineză au intrat într-o epocă de aur.[40]
Rebeliunea An Shi din secolul al VIII-lea a devastat țara și a șubrezit dinastia.[41] Dinastia Song a fost primul
guvern din istoria lumii care a emis bani de hârtie și primul sistem politic din China care a fondat o flotă
navală permanentă.[42] Între secolele X și XI, populația Chinei s-a dublat, ajungând la aproximativ 100
milioane de oameni, în mare parte ca urmare a extinderii cultivării orezului în centrul și sudul imperiului și a
producției excedente de alimente. Dinastiei Song a văzut, de asemenea, o înflorire a filozofiei și artei. Pictura
peisagistică și de portret au fost duse la noi nivele de maturitate și de complexitate.[43] Elitele sociale se
adunau pentru a admira operele artistice, să-și împărtășească propriile creații și să comercializeze opere de artă
prețioase. Dinastiei Song a văzut o revigorare a confucianismului, ca răspuns la creșterea în importanță a
budismului, din perioada Tang.[44]

În secolul al XIII-lea, China a fost cucerită, treptat, de către Imperiul Mongol. În 1271, liderul mongol Kublai
Khan fondează dinastia Yuan. Aceasta a cucerit ultimul bastion al dinastiei Song în 1279. Înainte de invazia
mongolă, populația Songului era de 120 de milioane de cetățeni, reducându-se la 60 de milioane, până la
recensământului din 1300.[45]
Un țăran pe nume Zhu Yuanzhang a răsturnat dinastia Yuan în 1368
și a fondat dinastia Ming. Sub dinastia Ming, China s-a bucurat de o
altă epocă de aur, dezvoltându-se una dintre cele mai puternice
marine din lume, beneficiind de o economie bogată și prosperă în
mijlocul unei înfloriri a artei și a culturii. Aceasta a fost perioada când
Zheng He a condus explorări maritime, ajungând tocmai până în
Africa.[46] În primii ani ai dinastiei Ming, capitala Chinei a fost Detaliu din pictura „De-a lungul râului
mutată de la Nanjing la Beijing. În timpul dinastiei Ming, filosofi, în timpul Festivalului Qingming”, din
cum ar fi Wang Yangming au analizat și extins neo-confucianismul, secolul XII, reprezentând viața de zi
formulând conceptele de individualism și moralitate înnăscută.[47] cu zi în orașul capitală al dinastiei
Song, Bianjing (modernul Kaifeng)
În 1644, Beijingul a fost capturat de către o coaliție de forțe rebele,
conduse de Li Zicheng, un funcționar minor Ming, care a condus o
revoltă țărănească. Ultimul împărat Ming, Chongzhen, s-a sinucis atunci când orașul a căzut. Dinastia
manciuriană Qing, aflată în alianță cu generalul dinastiei Ming. Wu Sangui, a răsturnat dinastia de scurtă
durată, Shun, fondată de către Li, procedând, ulterior, la preluarea controlului politic de la Beijing, oraș ce a
devenit noua capitală a dinastiei Qing.

Sfârșitul domniei dinastice

O pictură de secol XIX înfățișând
Rebeliunea Taiping (1850–1864)
cedarea Taiwanului, Japoniei.[49]
Dinastia Qing, care a durat din 1644 până în 1912, a fost ultima
dinastie imperială a Chinei. În secolul al XIX-lea dinastia Qing a
experimentat imperialismul occidental, în urma a două războaie ale
opiului (1839-1842 și 1856-1860), cu Marea Britanie. China a fost
forțată să semneze tratate inegale, să plătească despăgubiri de război,
să permită extrateritorialitate pentru străini și să cedeze Hong Kongul
britanicilor.[48] Primul Război Sino-Japonez (1894-1895) a dus la
pierderea influenței dinastiei în Peninsula Coreeană, precum și

Dinastia Qing a început, de asemenea, să se confrunte cu tulburări interne, în care au murit milioane de
oameni. Între anii 1850 și 1860, eșuata Rebeliune Taiping a devastat sudul Chinei. Alte revolte majore au mai
fost: Războaiele Clanurilor Punti – Hakka (1855-1867), Rebeliunea Nien (1851-1868), Rebeliunea Miao
(1854-1873), Rebeliunea Panthay (1856-1873) și revolta Dungan (1862-1877).

În secolul al XIX-lea a început marele val de emigrări al chinezilor. Pierderilor cauzate de emigrare li s-au
adăugat conflictele armate, dar și catastrofele naturale, cum ar fi Foametea din China de Nord dintre 1876-
1879, în care au murit între 9 și 13 milioane de oameni.[50] În 1898, Împăratul Guangxu a elaborat un plan de
reforme, pentru a stabili o monarhie constituțională modernă, dar a fost împiedicat de către Împărăteasa
Văduvă Cixi, printr-o lovitură de stat. Nefasta rebeliune anti-occidentală a Boxerilor din 1899-1901, a slăbit
și mai mult dinastia Qing. Revoluția Xinhai din 1911-1912 a pus capăt dinastiei Qing și a stabilit Republica
Chineză.

Republica Chineză (1912-1949)

Articol principal: Republica Chineză (1912-1949).
Vezi și: Taiwan.

La 1 ianuarie 1912, Republica Chineză a fost înființată, iar Sun Yat-sen, liderul partidului Kuomintang (KMT
sau Partidului Naționalist), a fost proclamat președinte provizoriu.[51] Cu toate acestea, președinția i-a fost
cedată ulterior lui Yuan Shikai, un fost general Qing, care, în 1915, s-a auto-proclamat împărat al Chinei. În
fața condamnării populare și a opoziției din propria sa armată,
Beiyang, Yuan a fost forțat să abdice și să restabilească republica.[52]

După moartea lui Yuan Shikai, în 1916, China a devenit fragmentată

politic. Guvernul de la Beijing era recunoscut pe plan internațional,
dar practic lipsit de putere,[53][54] întrucât de la sfârșitul anilor ’20,
liderii militari regionali controlau cea mai mare parte a teritoriului
republicii. Spre sfârșitul anilor ’20, Kuomintangul, condus de către
Chiang Kai-shek, a fost capabil să reunifice țara, sub controlul său, cu
o serie de manevre militare și politici abile, cunoscute colectiv sub
denumirea de „Expediția Nordică”.[55][56] Kuomintangul a mutat
capitala națiunii la Nanjing și a pus în aplicare „tutelajul politic”, un
stadiu intermediar de dezvoltare politică prezentat în Doctrina San-
min a lui Sun Yat-Sen, un plan pentru transformarea Chinei într-un
stat democratic modern.[57][58] Divizarea politică din China a făcut
anevoioasă lupta lui Chiang cu liderii comuniști, împotriva cărora
Kuomintangul era în război încă din 1927, în cadrul Războiului Civil
Sun Yat-sen, părintele fondator al
din China. Acest război a continuat cu succese pentru Kuomintang,
Chinei moderne (așezat, în dreapta)
mai ales după ce comuniștii s-au retras în Marșul cel Lung, însă
și Chiang Kai-shek, ulterior,
numai până la agresiunea japoneză din 1936, incidentul Xi'an forțând
președinte al Republicii Chineze
armata lui Chiang să înfrunte Imperiul Japonez.[59]

Al Doilea Război Chino-Japonez (1937-1945), un teatru al celui de-al Doilea Război Mondial, a forțat o
alianță incomodă între Kuomintang și comuniști. Forțele japoneze au comis numeroase atrocități de război
împotriva populației civile; în total pierzându-și viața mai mult de 20 de milioane de civili chinezi.[60] Surse
chineze afirmă că totalul pierderilor umane – militari și civili, morți, răniți și dispăruți – se ridică la 35 de
milioane de oameni, între 1931-1945.[61] Se estimează că aproximativ 200.000 de chinezi au fost masacrați în
orașul Nanjing, numai în timpul ocupației japoneze.[62] Japonia a capitulat necondiționat în 1945. Taiwanul,
inclusiv arhipelagul Pescadores, a fost pus sub controlul administrativ al Republicii Chineze. China a ieșit
(tehnic) victorioasă, dar devastată de război și ruinată financiar. Neîncrederea continuă dintre Kuomintang și
comuniști a dus la reizbucnirea războiului civil. În 1947 a fost stabilită o conducere constituțională, dar din
cauza tulburărilor politice continue, multe prevederi ale constituției RC nu au fost niciodată puse în aplicare în
China Continentală.[63]

Republica Populară Chineză (1949 - prezent)

Luptele majore ale

Războiului Civil Chinez s-au
încheiat în 1949, odată ce
Partidul Comunist controla
cea mai mare parte a Chinei
continentale și retragerea
Kuomintangului în largul
Mao Zedong proclamând fondarea
mării, reducând astfel RPC în 1949
teritoriul RC numai la
Taiwan, Hainan și micile
insule din jur lor. La data de 1 octombrie 1949, președintele Partidului
Soldat în piața Tian Anmen
Comunist Mao Zedong a proclamat crearea Republicii Populare
Chineze.[64] În 1950, Armata Populară de Eliberare a reusit să
captureze Hainanul de la Naționaliști[65] și să ocupe Tibetul.[66] Cu
toate acestea, restul forțelor naționaliste au continuat insurecțiile în vestul Chinei, de-a lungul anilor ’50.[67]
Mao a încurajat creșterea populației, iar sub conducerea sa populația Chinei aproape s-a dublat, de la
aproximativ 550 de milioane la peste 900 milioane de locuitori.[68] Cu toate acestea, Marele Salt Înainte al lui
Mao, un proiect de reformă economică și socială pe scară largă, a dus la un număr estimat de 45 de milioane
de decese între 1958 și 1961, în cea mai mare parte din cauza foametei.[69] Între 1 și 2 milioane de moșieri au
fost executați fiind stigmatizați drept „contrarevoluționari”[70] În 1966, Mao și aliații săi au lansat Revolutia
Culturală, ceea ce a adus o perioadă de incriminare politică și revolte sociale, care a durat până la moartea lui
Mao, în 1976. În octombrie 1971, Republica Populară Chineză a înlocuit Republica China în cadrul
Organizației Națiunilor Unite și a luat locul acesteia în calitate de membru permanent al Consiliului de
Securitate ONU.[71]

După moartea lui Mao în 1976 și arestarea facțiunii cunoscute sub numele de Grupul celor Patru, care a fost
învinuit pentru excesele Revoluției Culturale, Deng Xiaoping a preluat puterea și a condus țara spre reforme
economice importante. Partidul Comunist a slăbit, ulterior, controlul guvernamental asupra vieții personale a
cetățenilor și comunele au fost desființate, în favoarea arendării pământurilor țăranilor. Această turnură a
evenimentelor a marcat trecerea Chinei de la o economie planificată la o economie mixtă, cu un mediu de
piață tot mai deschis.[72] China a adoptat constituția actuală la 4 decembrie 1982. În 1989, reprimarea violentă
a protestelor studențești din Piața Tiananmen a adus condamnare internațională și sancțiuni împotriva
guvernului chinez.[73]

Presedinte Jiang Zemin și premierul Zhu Rongji au condus națiunea

în anii ’90. Sub administrația lor, performanța economică a Chinei a
scos un număr estimat de 150 de milioane de țărani din sărăcie și a
susținut o rată medie anuală de creștere a produsului intern brut de
11,2%.[74][75] Țara a aderat în mod oficial Organizația Mondială a
Comerțului în 2001, menținându-și rata mare de creștere economică și
sub președinția lui Hu Jintao, în anii 2000. Cu toate acestea, creșterea
rapidă a avut un impact sever asupra resurselor țării și a
Panorama urbană a orașului mediului,[76][77] și a provocat majore migrări omenești.[78][79]
Shanghai Nivelul de trai a continuat să se îmbunătățească, în ciuda recesiunii de
la sfârșitul anilor 2000, dar controlul politic centralizat rămâne
strâns.[80]

Pregătirile pentru schimbările de putere, preconizate pentru anul 2012, au fost marcate de dispute facționale și
scandaluri politice.[81] La al XVIII-lea Congres Național al Partidului Comunist din China, din noiembrie
2012, Hu Jintao și Wen Jiabao au fost înlocuiți, în calitate de președinte și premier, de Xi Jinping și Li
Keqiang, aceștia doi preluând oficial mandatul în 2013.[82][83] Sub conducerea lui Xi, guvernul chinez a
inițiat eforturi pe scară largă pentru a reforma economia,[84][85] care a avut de suferit din cauza instabilității
structurale și creșterii încetinite.[86][87][88][89] Administrația Xi a anunțat, de asemenea, reforme majore ale
politicii „unicului copil” și ale sistemulului penitenciarelor.[90]

Geografie
Articol principal: Geografia Chinei.

Geografie politică

Republica Populară Chineză este a doua țară ca mărime din lume, după suprafața uscată[91], în urma Rusiei și
este, a treia, sau a patra, cea mai mare ca suprafață totală după Rusia, Canada și, în funcție de modul de
calcul, Statele Unite ale Americii.[d] În general, suprafața totală a Chinei este considerată ca fiind de
aproximativ 9.600.000 km2.[92] Cifrele variază de la 9.572.900 km2, conform Enciclopediei Britannica,[93]
9.596.961 km2, conform Anuarului Demografic al ONU,[94] la 9.596.961 km2, conform CIA World
Factbook.[95] China are cea mai lungă frontieră terestră din lume, de
22.117 km, de la vărsarea în mare a râului Yalu, până la Golful Tonkin.[95]
China se învecinează cu 14 națiuni, mai mult decât orice altă țară, cu
excepția Rusiei, care se învecinează tot cu 14 state.[96] China se extinde în
mare parte din Asia de Est, învecinându-se cu Vietnam, Laos, Birmania în
Asia de Sud-Est; cu India, Bhutan, Nepal și Pakistan în Asia de Sud [e]; cu
Afganistan, Tadjikistan, Kârgâzstan și Kazahstan în Asia Centrală; cu
Rusia, Mongolia, Coreea de Nord în Asia de Nord și Nord-est. În plus, Imagine din satelit ilustrând
China împarte granițele maritime cu Coreea de Sud, Japonia, Vietnam, topografia Chinei
Filipine și Taiwan.

Peisajul și clima

Teritoriul Chinei se află între latitudinile 18° și 54°N și între longitudinile

73° și 135°E. Peisajele Chinei variază semnificativ de-a lungul vastului
teritoriu. În est, de-a lungul țărmurilor Mării Galbene și Mării Chinei de Est
sunt extinse și dens populate câmpii aluvionare, în timp ce pe marginile Terasele de orez din
platoului Mongoliei Interioare, în nord, predomină pajiștile largi. Sudul Longsheng, în Guangxi
Chinei este dominat de dealuri și lanțuri muntoase joase, în timp ce partea
central-estică găzduiește deltele a două mari fluvii din China, Galben și
Yangtze. Alte ape importante includ Xi, Mekong, Brahmaputra și Amur. La
vest se află lanțuri muntoase importante, mai ales Himalaya. Platourile
înalte prezintă peisaje aride în nord, cum ar fi deșerturile Taklamakan și
Gobi. Cel mai înalt punct din lume, Muntele Everest (8848 m), se află la
granița chino - nepaleză.[97] Cel mai de jos punct al țării, și al treilea din Râul Li din Guangxi
lume, este fundul lacului uscat (playa) Ayding (-154 m), în Depresiunea
Turpan.[98]

Clima Chinei este dominată, în principal, de sezoane uscate și musoni umezi, care duc la diferențe pronunțate
de temperatură între iarnă și vară. În timpul iernii, vânturile nordice, care provin dinspre latitudini mai înalte,
sunt reci și uscate; în timpul verii, vânturile dinspre sud, din zonele de coastă ale latitudinilor mai joase, sunt
calde și umede[99] Clima Chinei diferă de la o regiune la alta, din cauza teritoriului vast și a topografiei
complexe. O problemă majoră de mediu în China este extinderea continuă a deșerturile sale, în special a
deșertului Gobi.[100][101] Cu toate că liniile – barieră – de arbori plantați în 1970 au redus frecvența furtunilor
de nisip, seceta prelungită și practicile agricole greșite au dus la apariția de furtuni de praf, ce afectează nordul
Chinei, în fiecare primăvară, extinzându-se apoi și înspre alte părți ale Asiei de Est, inclusiv în Coreea și
Japonia. Conform Ministerului de Protecție al Mediului din China, SEPA, China pierde 4,000 km² pe an din
cauza deșertificării.[102] Calitatea apei, eroziunea și controlul poluării au devenit probleme importante în
relațiile Chinei cu alte țări. Topirea ghețarilor din Himalaya ar putea conduce la penuria apei pentru sute de
milioane de oameni.[103]

Biodiversitate

China este una dintre cele 17 țări megadiverse,[104] fiind situată în două din zonele ecologice majore ale
lumii: Palearcticul și Indomalaya. După o estimare, China are peste 34.687 de specii de animale și plante
vasculare, ceea ce o face a treia cea mai biodiversificată din lume, după Brazilia și Columbia.[105] Țara a
semnat Convenția de la Rio de Janeiro privind diversitatea biologică, la 11 iunie 1992, și a devenit parte a
Convenției de la data de 5 ianuarie 1993.[106] Mai târziu s-a elaborat o Strategie Națională Privind
Biodiversitatea și un Plan de Acțiuni, cu o revizuire, care au fost acceptate de către Convenție la 21
septembrie 2010.[107]

Deșertul Gobi, Gansu.
Musonul în pădurea tropicală
din Guangxi
China este casa a cel puțin 551 de
specii de mamifere (ocupând locul
3 în lume);[108] 1221 de specii de
păsări (locul opt pe Terra);[109] 424
de specii de reptile (locul 7)[110] și
333 de specii de amfibieni (locul 7
pe glob).[111] China este țara din
afara tropicelor cu cea mai mare
biodiversitate. Fauna sălbatică a Un urs panda; cea mai faimoasă
Chinei își împarte habitatul și specie endemică și pe cale de
suportă presiunea acută a celei mai dispariție din China, Rezervația
mari populații de homo sapiens din Naturală Națională Wolong, în
lume. Cel puțin 840 de specii de Sichuan
animale sunt amenințate,
vulnerabile sau în pericol de dispariție, la nivel local în China, în principal
din cauza activităților antropice, cum ar fi distrugerea habitatelor, poluarea
și vânatul pentru hrană, blană și ingrediente pentru medicina tradițională
chineză.[112] Fauna sălbatică pe cale de dispariție este protejată prin lege și
din 2005 țara are peste 2349 rezervații naturale, care acoperă o suprafață
totală de 149.95 milioane de hectare, 15% din suprafața totală a Chinei.[113]

China are peste 32.000 de specii de plante vasculare,[114] și este casa la o

varietate de tipuri de păduri. Pădurile de conifere reci predomină în partea
de nord a țării, susținând specii de animale, cum ar fi elanul, ursul tibetan,
Peisaj montan Tibet.
împreună cu peste 120 de specii de păsări.[115] Pădurile mai puțin înalte de
conifere umede pot conține desișuri de bambus. La altitudini montane mai
înalte se întâlnește ienupărul și tisa, bambusul fiind înlocuit de
rhododendron. Pădurile subtropicale, care predomină în centrul și sudul
Chinei, susțin mai mult de 146.000 de specii de floră.[115] Pădurile umede
tropicale și sezoniere, deși limitate la Yunnan și insula Hainan, conțin un
sfert din toate speciile de animale și plante găsite în China.[115] China are
consemnate peste 10.000 de specii de ciuperci,[116] și din acestea, aproape
6.000, aparțin subregnului dikarya.[117]

Aspecte de mediu

În ultimele decenii China a avut de

suferit din cauza poluării și a
Chang Hai (Lacul cel Lung), deteriorării grave a mediului.[118][119]
Valea Jiuzhaigou, Sichuan În timp ce reglementări, cum ar fi
Legea de Protecție a Mediului din
1979, sunt destul de stricte, sunt însă prost aplicate, întrucât sunt adesea
ignorate de către comunitățile locale și oficialii guvernamentali, în
favoarea dezvoltării economice rapide.[120] Poluarea urbană a aerului
este o gravă problemă de sănătate în țară, Banca Mondială estimând, în
2013, că 16 din 20 cele mai poluate orașe ale lumii, sunt situate în Smog deasupra Orasului Interzis
China.[121] din Beijing. Poluarea aerului este
una dintre problemele de mediu
China este cel mai mare emițător din lume de dioxid de carbon.[122] Țara care afectează orașele.
are, de asemenea, probleme legate de apa potabilă. Aproximativ 298
milioane de chinezi, din zonele rurale, nu au acces la apă bună de băut; până la sfârșitul anului 2011,[123]
40% din râurile Chinei au fost poluate de deșeuri industriale și agricole.[124]

Această criză este agravată de lipsa tot mai severă de apă, în special,
în partea de nord - est a țării.[125][126]

Cu toate acestea, China este cel mai mare investitor din lume în
comercializarea energiei regenerabile, cu 52 miliarde dolari investiți
doar în 2011,[127][128][129] este un producător important de
tehnologii de energie regenerabilă și investește foarte mult în
proiectele de energie regenerabilă la scară locală.[130][131] Până în
Turbine eoliene în Xinjiang. Proiectul 2009, peste 17% din energia din China a provenit din surse
Dabancheng reprezintă cel mai mare regenerabile de energie – cele mai notabile fiind hidrocentralele – de
parc eolian din Asia unde China obține o capacitate totală instalată de 197 GW.[132] În
2011, guvernul chinez a anunțat planuri de investiție de patru bilioane
de yuani (618,55 miliarde de dolari) în proiecte de infrastructură de apă și desalinizare, pentru o perioadă de
zece ani și finalizarea construcției unui sistem de prevenire a inundațiilor și anti-secetă, până în 2020.[125][133]
În 2013 China a pus în aplicare un plan pe cinci ani, în valoare de 277 miliarde USD, pentru a reduce
poluarea aerului, în special în partea de nord a țării.[134]

Demografie
Articol principal: Demografia Republicii Populare Chineze.

„Al Șaselea Recensământ Național al Republicii Populare Chineze”,

din 2010, a înregistrat o populație totală de aproximativ
1.370.536.875.

Rata natalității este de 12,3 ‰ , comparabilă cu toate țările europene

este una dintre cele mai scăzute din lume iar rata mortalității este de
7,1‰. Rata fertilității este de 1,55 copii/femeie, una dintre cele mai
reduse valori, de asemenea, din întreaga lume.

Din cauza politicii unicului copil, China are acum cea mai mare rată
de îmbătrânire a populației din lume. Deși s-ar putea introduce legea O hartă, din 2009, a densității
celui de-al doilea copil începând cu 1 ianuarie 2016, un sondaj a populației Chinei. Provinciile coastei
arătat că doar aproximativ 1 milion de cupluri chineze își doresc un al de est sunt mult mai dens populate
doilea copil. decât interiorul vestic al țării

Pentru următorii ani, se preconizează o scădere a populației, până în 2100 populația va scădea cu peste 400
milioane de locuitori. Cu cât economia Chinei se dezvoltă, cu atât natalitatea va scădea. Marea majoritate a
cuplurilor chineze își doresc un singur copil.

Aproximativ 16,60% din populație avea sub 14 ani, 70,14% aveau vârste cuprinse între 15 și 59 de ani, iar
13,26% peste 60 de ani.[135] Rata de creștere a populației, pentru 2013, este estimată la 0,46%.[136]

Deși este o țară cu venituri medii, după standardele occidentale, creșterea economică rapidă a Chinei a scos
sute de milioane de oameni din sărăcie, începând cu 1978. Astăzi, aproximativ 10% din populația din China
trăiește sub limita sărăciei, supraviețuind cu mai puțin de un dolar SUA pe zi, în scădere de la 64% în 1978.
Șomajului în mediul urban, în China, a scăzut la 4% până la sfârșitul anului 2007.[137] În prezent, rata
șomajului în mediul urban este de aproximativ 4,1%.[138][139]
Cu o populație de peste 1,3 miliarde de locuitori și cu diminuarea resurselor naturale, guvernul chinez este
foarte preocupat de ritmul de creștere al populației și a încercat, din 1979, cu rezultate mixte,[140] să pună în
aplicare o politică de planificare familială strictă, cunoscută sub numele de „Politica Unicului Copil”. Înainte
de 2013 această politică limita familiile la a avea doar un singur copil, cu excepția minorităților etnice și cu un
grad de flexibilitate în zonele rurale. O relaxare importantă a politicii a fost adoptată în decembrie 2013, care
permite familiilor să aibă doi copii în cazul în care unul dintre părinți este singur la părinți.[141] Ministrul
Chinei de planificare familială a indicat, în 2008, faptul că politica unui singur copil se va menține cel puțin
până în anul 2020.[142] Există o anumită împotrivire la această politică a unicului copil, mai ales în zonele
rurale, în primul rând, din cauza necesității de forță de muncă în agricultură, dar și a preferinței tradiționale
pentru copii-băieți. Familiile care încalcă politica adesea mint la recensăminte.[143] Datele de la recensământul
din 2010 sugerează faptul că rata fertilității poate fi acum în jur de 1,4.[144]

Politica copilului unic, împreună cu preferința tradițională pentru

băieți, pot contribui la un dezechilibru în raportul dintre sexe, la
naștere.[145][146] Conform recensământului din 2010, raportul dintre
sexe la naștere a fost de 118,06 băieți la fiecare 100 de fete,[147] fiind
mult peste valoarea normală de aproximativ 105 băieți la 100 de
fete.[148] Recensământul din 2010 a evidențiat faptul că bărbații
reprezintă 51,27 la sută din totalul populației.[147] Cu toate acestea,
raportul dintre sexe al Chinei este mai echilibrat decât a fost în 1953,
atunci când bărbații au reprezentat 51,82 la sută din totalul
Populația Chinei din 1949 până în
populației.[147]
2008

Grupuri etnice

China recunoaște, oficial, 56 de grupuri etnice distincte, dintre care

Grupurile etnolingvistice ale Chinei
cei mai numeroși sunt chinezii han, care constituie circa 91,51% din
totalul populației.[149] Chinezii Han - cel mai mare grup etnic din
lume[150] – sunt mai numeroși decât celelalte grupuri etnice, în
fiecare diviziune de la nivelul de provincie, cu excepția Tibetului și
Xinjiangului.[151] Minoritățile etnice reprezintă circa 8,49% din
populația din China, conform recensământului din 2010.[149]
Comparativ cu recensământul din 2000, populația Han a crescut cu
66.537.177 de persoane, sau cu 5,74%, în timp ce populația
combinată a celorlalte 55 de minorităților naționale, a crescut cu
7.362.627 de persoane, sau 6,92%.[149] La recensământul din 2010
s-au înregistrat un total de 593.832 de cetățeni străini care trăiesc în
China. Cele mai mari astfel de grupuri erau din Coreea de Sud
(120,750), Statele Unite ale Americii (71493) și Japonia (66159).[152]

Limbi

Limbile cele mai vorbite în China fac parte din familia limbilor sino-tibetane. Există, de asemenea, mai multe
grupuri lingvistice majore în limba chineză însăși. Dialectele cele mai vorbite sunt Mandarina (vorbită de către
70% din populație),[153] Wu (inclusiv Shanghaineza), Yue (inclusiv Cantoneza și Taishaneza), Min (inclusiv
Hokkien și Teochew), Xiang, Gan și Hakka. Limbi non-sinice vorbite pe scară largă de către minoritățile
etnice includ zhuang, mongolă, tibetană, uigură, hmong și coreeană.[154] Mandarina Standard, un grai
mandarin bazat pe dialectul Beijing, este limba națională și oficială din China și este folosită drept „lingua
franca” între oamenii proveniți din medii lingvistice diferite.[155]
Chineza Clasică, forma standard de scriere în China timp de mii de ani, a permis comunicarea în scris a
vorbitorilor chinezi, de limbi și dialecte diferite, neinteligibile. Scrierea chineză vernaculară, sau Baihua, este
standardul de scriere, bazat pe dialectul mandarin și popularizat pentru prima dată în romanele dinastiei Ming.
Aceasta a fost adoptată, cu modificări semnificative, în perioada de început a secolului XX, ca standard
național. Chineza Clasică face încă parte din programa de liceu și este, prin urmare, inteligibilă, într-o anumită
măsură, pentru mulți chinezi. De la promulgarea lor de către guvern, în 1956, caracterele chineze simplificate
au devenit sistemul oficial standardizat de scriere, folosit pentru a scrie în limba chineză în China continentală,
înlocuind utilizarea anterioarelor caractere chineze tradiționale.

Urbanizare
Articol principal: Lista orașelor din China.

China s-a urbanizat semnificativ în ultimele decenii. Procentul din populația țării care locuiește în mediul
urban a crescut de la 20% în 1990 la 46% în 2007.[156] Se estimează că populația urbană a Chinei va ajunge
la un miliard până în 2030.[156] În 2012, existau mai mult de 262 de milioane de lucrători migranți în
China.[157] Cei mai mulți dintre aceștia provin din mediul rural, fiind în căutarea unui loc de muncă în orașe.

China are peste 160 de orașe cu o populație de peste un milion,[158] inclusiv șapte metropole (orașe cu o
populație de peste 10 milioane de locuitori): Chongqing, Shanghai, Beijing, Guangzhou, Tianjin, Shenzhen și
Wuhan.[159][160][161] Până în 2025, se estimează că în țară vor fi 221 de orașe cu peste un milion de
locuitori.[156]

Cifrele din tabelul de mai jos sunt de la recensământul din 2010[162] fiind doar estimări ale populației urbane,
în limitele zonelor administrative ale orașelor; există un clasament diferit atunci când se analizează totalul
populațiilor municipale (care includ populațiile suburbane și rurale). Marea „populație flotantă” a lucrătorilor
migranți, face efectuarea recensămintelor din mediul urban dificilă,[163] Cifrele de mai jos reprezintă numai
rezidenții pe termen lung.

Principalele arii urbane din China

(excluzând Regiunile Administrative Speciale Hong Kong și Macao)
Nr. Orașul Provincia Loc. Nr. Orașul Provincia Loc.
1 Shanghai Shanghai 21 11 Quanzhou Fujian 5
776 913
000 000
2 Beijing Beijing 18 12 Nanking Jiangsu 5
241 770
000 000
Shenzhen
3 Guangzhou-Foshan Guangdong 17 13 Shenyang Liaoning 5
681 631
000 000
4 Shenzhen Guangdong 12 14 Xi'an Shaanxi 5
506 332 Tianjin
000 000
5 Tianjin Tianjin 9 15 Harbin Heilongjiang 4 Dongguan
277 543
000 000
6 Dongguan Guangdong 8 16 Qingdao Shandong 4
591 444
000 000
7 Chengdu Sichuan 8 17 Suzhou Jiangsu 4
386 402
000 000
8 Wuhan Hubei 7 18 Zhengzhou Henan 4
411 184
 000 000
9 Chongqing Chongqing 6 19 Dalian Liaoning 3
632 777
000 000
10 Hangzhou Zhejiang 6 20 Fuzhou Fujian 3
559 625
000 000
Estimări pentru 2013[164]

Educație

Din 1986, învățământul obligatoriu în China cuprinde învățământul

primar și învățământul gimnazial care, împreună, durează nouă
ani.[166] În 2010, aproximativ 82,5 la suta din elevi au continuat
studiile la un ciclu liceal de trei ani.[167] Gaokao, „Examenul
Național de Admitere la Universitate” al Chinei, reprezintă o condiție
prealabilă pentru intrarea în cele mai multe instituții de învățământ
superior. În 2010, 27 la sută dintre absolvenții de liceu erau înscriși în
învățământul superior.[168] Educația profesională (vocațională) este la Universitatea Tsinghua din Beijing,
dispoziția studenților de la nivelele secundar și terțiar.[169] una dintre universitățile de top din
China[165]
În februarie 2006, guvernul s-a angajat să furnizeze complet gratuit
învățământul de nouă ani, inclusiv oferirea de manuale și alocații.[170]
Investițiile anuale în învățământ au crescut de la mai puțin de 50 de miliarde dolari în 2003, la mai mult de
250 de miliarde de dolari în 2011.[171] Cu toate acestea, rămâne o inegalitate în cheltuielile pentru educație. În
anul 2010, cheltuielile pentru educația anuală per elev de liceu, în Beijing, s-au ridicat la 20.023 CNY, în
timp ce în Guizhou, una dintre cele mai sărace provincii din China, cheltuielile nu au trecut de 3.204
CNY.[172]

Învățământul gratuit obligatoriu în China este format din școala primară și gimnazială, pentru copii cu vârste
cuprinse între 6 și 15 ani. În 2011, în jur de 81,4% dintre chinezi absolviseră gimnaziul.[173] Până în 2007,
existau 396.567 de școli primare, 94.116 școli gimnaziale și 2.236 instituții de învățământ superior.[174]

În 2010, 94% din populația de peste 15 ani era alfabetizată,[175] comparativ cu doar 20% în 1950.[176] În
2009, elevii chinezi din Shanghai au obținut cele mai bune rezultate, din lume, la matematică, științe și
literatură, în cadrul Programului Internațional pentru Evaluarea Elevilor (PISA), o evaluare la nivel mondial a
performanțelor școlare ale elevilor în vârstă de 15 ani.[177]

Sănătate

Ministerul Sănătății, împreună cu omologii săi din birourile de sănătate provinciale, supraveghează
necesitățile de sănătate ale populației din China.[178] Accentul pe sănătatea publică și medicina preventivă, a
caracterizat politica de sănătate din China de la începutul anilor 1950. La acea vreme, Partidul Comunist a
început Campania de Sănătate Patriotică, care a avut ca scop îmbunătățirea salubrității și a igienei, precum și
tratarea și prevenirea a mai multor boli. Boli cum ar fi holera, febra tifoidă sau scarlatina, care erau deja
răspândite în China, au fost aproape eradicate în această campanie. După ce Deng Xiaoping a început
instituirea reformelor economice, în 1978, starea de sănătate a populației chineze s-a îmbunătățit rapid datorită
unei mai bune nutriții, cu toate că multe dintre serviciile gratuite de sănătate publică, prevăzute în mediul
rural, au dispărut împreună cu Comunele Poporului. Asistența medicală în China a devenit în cea mai mare
parte privatizată și a înregistrat o creștere semnificativă a calității. În 2009, guvernul a început o inițiativă pe
trei ani, pentru a furniza asistență medicală și de îngrijire, la un cost de 124 miliarde de dolari.[179] Până în
2011, în urma acestei campanii, 95% din populația Chinei avea
acoperirea unei asigurări de sănătate de bază.[180] În 2011, China a
fost evaluată ca fiind al treilea cel mai mare furnizor mondial de
produse farmaceutice, dar populația sa a avut de suferit de pe urma
dezvoltării și distribuirii de medicamente contrafăcute.[181]

Speranța de viață la naștere în China este de 75 de ani,[182] iar rata

mortalității infantile este de 12 la mie.[183] Ambele s-au îmbunătățit în
mod semnificativ începând cu anii 1950.[f] Rata de piticire, o Diagramă arătând creșterea Indicelui
afecțiune cauzată de malnutriție, a scăzut de la 33,1% în 1990 la 9,9% Dezvoltării Umane în China între
în 2010. [186] În ciuda îmbunătățirilor semnificative în materie de 1970 și 2010
sănătate și construirea de facilități medicale avansate, China are mai
multe probleme de sănătate publică emergente, cum ar fi bolile respiratorii cauzate de poluarea la scară largă a
aerului,[187] sutele de milioane de fumători,[188] sau creșterea obezității în rândul tinerilor din mediul
urban.[189][190] Populația mare a Chinei și orașele dens populate au condus la focare de boli grave, în ultimii
ani, cum ar fi izbucnirea în 2003 a SARS.[191] În 2010, poluarea aerului a cauzat 1,2 milioane de decese
premature în China.[192] Înălțimea medie a bărbaților în China este 170 cm iar cea a femeilor este de
158 cm.[193]

Religie

Libertatea religioasă este garantată de

constituția Chinei, deși organizațiile
religioase care nu dispun de o
aprobarea oficială pot face obiectul
unei persecuții de stat.[194][195]
Estimările demografice religioase, în
China, variază. Un sondaj realizat în
2007 a evidențiat faptul că 31,4 la
Templul Cerului, un complex de
sută dintre chinezii de peste 16 ani cladiri taoiste.
erau religioși,[196] în timp ce un
studiu din 2006 a constatat că 46%
din populația Chinei era religioasă.[197]

Templul Guoqing de pe
Muntele Tiantai, construit în
598 dHr, a fost locul de
fondare a ramurii Tiantai a
budismului chinez
De-a lungul mileniilor, civilizația chineză a fost influențată de diferite mișcări
religioase. Conceptul chinez de „San Jiao” („trei doctrine” sau „trei religii”)
include confucianismul [g] budismul și taoismul, iar din punct de vedere
istoric, au avut un impact semnificativ în modelarea culturii chineze.[199][200]
Elemente ale acestor trei sisteme de credință sunt de multe ori încorporate în
tradiții religioase populare sau folclorice.[201]

O sondare a opiniei, făcută în 2008, a sătenilor din mediul rural, din șase provincii, a evidențiat faptul că:

„mai mult de două treimi din auto-proclamații credincioși, religioși, (sau 31,09 % din toți
sătenii eșantionați) nu fac, sau nu se pot identifica în mod clar credința lor ... Acești oameni
cred că există puteri supranaturale care domină sau influențează puternic soarta ființelor
umane, iar ei cred că soarta lor poate fi schimbată prin oferirea de sacrificii pentru divinități
sau strămoșii. Aceste credințe și practici sunt adesea adânc înrădăcinate în cultura
tradițională chineză și în obiceiurile comunităților locale.[197]”
Un sondaj realizat de Horizon Research Consultancy Group, în 2007, a remarcat faptul că persoanele care se
identifică drept budiștii alcătuiesc 18 - 19% din populația adultă din China, în timp ce creștinii cuprind în jur
de 3-4%, iar musulmanii aproximativ 1%.[202] Unele dintre minoritățile etnice din China practică religii etnice
unice: Dongbaism este religia tradițională a poporului Nakhi, Moism este religia populațiilor Zhuang și Ruism
este credința etnicilor Qiang. Religia tradițională indigenă a Tibetului este Bon, însă cei mai mulți tibetani
practică budismul tibetan, în forma Vajrayana.[203]

Un sondaj recent din 2015 făcut de Institutul american de opinie publică Win/Gallup International
Association a arătat faptul că doar 14% dintre chinezi s-au declarat religioși iar restul s-au declarat atei sau
nereligioși.[204]

Politică
Republica Populară Chineză este unul
dintre puținele state socialiste de pe
Glob, care susține deschis comunismul.
Guvernul chinez a fost descris de
politologi în mod variat, ca fiind
comunist și socialist, dar și autoritar și
corporatist,[205] cu restricții majore în
multe domenii, mai ales în cazul
accesului liber la internet, libertatea
presei, libertatea de întrunire, dreptul de
a avea mai mulți copii, libertatea de Xi Jinping, președintele
fondare a organizațiilor sociale (ONG- Chinei
uri) și libertatea religioasă.[206] Sistemul
său actual, politic și economic, a fost
numit de către liderii săi ca „socialism cu
caracteristici chineze” (fiind un marxism
adaptat la circumstanțele din China) și ca
Soldat chinez din AEP o „economie de piață socialistă”.[207]

Țara este condusă de Partidul Comunist

din China (PCC), a cărui putere este consfințită de către constituția Chinei.[208]
Sistemul electoral chinez este ierarhic, în care membrii Adunării
Reprezentanților Poporului (la nivel local - comunal și județean) sunt aleși în
mod direct, iar pentru toate nivelurile superioare Adunării Reprezentanților
Poporului, până la Adunarea Națională a Reprezentanților Poporului, sunt aleși
Li Keqiang, premierul
în mod indirect de către Adunările Populare din nivelele imediat
Chinei
inferioare.[209][210] Sistemul politic este descentralizat, iar liderii provinciali și
sub-provinciali au un grad de autonomie semnificativ.[211] Există și alte partide
politice în China, denumite partide democratice, care participă la Adunarea Națională a Poporului și la
Conferința Consultativă Politică Populară (CCPP).[212]

Comparativ cu politicile anilor 1970, a ușilor închise, liberalizarea Chinei a dus la un climat administrativ mai
puțin restrictiv decât înainte. China sprijină principiul leninist al „centralismului democratic”,[213] dar
Adunare Națională a Reprezentanților Poporului (instituție aleasă) a fost descrisă ca un organism cu puțină
putere de facto.[214] Președintele în exercițiu este Xi Jinping, acesta fiind, totodată, Secretarul General al
Partidului Comunist Chinez și președintele Comisiei Militare Centrale.[82] Premierul actual este Li Keqiang,
care, de asemenea, este membru senior al Comitetului Permanent al Biroului Politic (Politburo).

Sala Mare a Poporului, noaptea.
Beijing
satisfacția față de guvernul central, potrivit unui sondaj din 2011.[219]
Au existat unele mișcări pentru liberalizare politică, unde alegeri libere
sunt organizate la nivel de sat și oraș[215][216] Cu toate acestea, Partidul
păstrează controlul efectiv asupra numirilor guvernamentale, în absența
oricărei opoziții semnificative, PCC câștigând implicit, de cele mai multe
ori, alegerile. Preocupările politice din China sunt axate pe decalajul tot
mai mare dintre bogați și săraci și corupția guvernamentală.[217][218] Cu
toate acestea, nivelul de suport popular, pentru guvern și gestionarea sa a
națiunii, este mare; 80-95% din cetățenii chinezi exprimându-și

Organizarea administrativă

Republica Populară Chineză are un control administrativ a 22 de provincii și consideră Taiwanul a fi a XXIII-
a provincie, deși în prezent Taiwanul este, în mod independent, guvernat de către Republica Chineză, care
contestă revendicarea RPC.[220] China are, de asemenea, cinci subdiviziuni numite oficial Regiuni
Autonome, fiecare cu un grup minoritar desemnat, patru municipalități, și două Regiuni Administrative
Speciale (RAS), care dețin un grad de autonomie politică. Aceste 22 de provincii, cinci regiuni autonome și
patru municipalități pot fi denumite, în mod generic, China Continentală. Acest termen exclude, de obicei,
RAS Hong Kong și Macao. Niciuna dintre aceste diviziuni nu sunt recunoscute de către guvernul
Taiwanului, care revendică, în întregime, teritoriul RPC.

Constituția Republicii Populare Chineze prevede, oficial, faptul că țara este organizată în trei nivele
administrative:

1. la nivel provincial: China este împărțită în 23 de provincii, 5 regiuni autonome, 4 municipii de

subordonare centrală (sau municipalități) și 2 Regiuni Administrative Speciale (RAS)
2. la nivel județean: Provinciile și regiunile autonome au în subordine districte (autonome),
județe, județe autonome și orașe;
3. la nivel comunal: Județele, județele autonome și orașele au la rândul lor în subordine
comune, comune de autonomie națională și orășele.

Totuși, în practică, au mai fost inserate încă doua nivele: Prefectura, sub nivel provincial și Satul, sub nivelul
Comunal. Nivelele Provinciale, Județene și Comunale sunt adaptate pentru a fi compatibile cu particularitățile
etnice și economice ale respectivei zonei: regiunile autonome, districtele autonome și județele autonome sunt
diviziuni de nivel I și II, locuite de cele 55 de minorități etnice naționale, care se bucură de propria lor
autonomie în elaborarea de legi specifice. Municipiile de subordonate centrală: Beijing, Tianjin, Shanghai și
Chongqing includ unele dintre cele mai mari orașe din lume și se află sub administrare directă. Fostele colonii
europene, Hong Kong și Macao, mențin o considerabilă autonomie ca regiuni administrative speciale,
păstrându-și propriul sistem economic și juridic, dar și anumite caracteristici proprii statelor independente,
cum ar fi propria monedă, domeniu propriu de internet, prefix telefonic, steag, etc. Conform acestui model de
guvernare, Taiwanul este considerat ca fiind una dintre cele 23 de provincii ale RPC, deși, în practică, insula
este independentă și este administrată de către regimul Republicii Chineze (Taiwan), de la sfârșitul războiului
civil din 1949.

RPC administrează 33 de diviziuni la nivel de provincie, 333 de diviziuni la nivel de prefectură, 2.862 divizii
la nivel de județ, 41.636 divizii la nivel comunal și mult mai multe la nivel sătesc.
Tabelul de mai jos prezintă diviziunile administrative, administrate de către Republica Populară Chineză la 31
decembrie 2005
Nivel Nume Tipul Pinyin Numărul
1 Nivel
Provincial
Provincii
(*China revendică Taiwanul drept
省 shěng 22
(23*)
省级⾏政区 provincia sa)
Regiuni Autonome ⾃治区 zìzhìqū 5
Municipii de subordonare centrală 直辖市 zhíxiáshì 4
Regiuni Administrative Speciale
(RAS)
特别⾏政区 tèbié xíngzhèngqū 2

2 Nivel Prefecturile 地区 dìqū 17

Prefectural
地级⾏政区 Prefecturi Autonome ⾃治州 zìzhìzhōu 30
Orașe Prefectură 地级市 dìjíshì 283
Ligi 盟 méng 3
3 Nivelul Județe 县 xiàn 1.464
Județean
县级⾏政区 Județe Autonome ⾃治县 zìzhìxiàn 117
Orașe Municipii 县级市 xiànjíshì 374
Orașe Județene 市辖区 shìxiáqū 852
Steaguri 旗 qí 49
Steaguri autonome ⾃治旗 zìzhìqí 3
Arii Forestiere 林区 línqū 1
Județe Speciale 特区 tèqū 2
4 Nivelul Comune 乡 xiāng 14.677
Comunal
乡级⾏政区 Comune de autonomie națională ⺠族乡 mínzúxiāng 1.092
Orășele 镇 zhèn 19.522
Sub-districte 街道办事处 jiēdàobànshìchù 6.152
Orașe-District 区公所 qūgōngsuǒ 11
Sum 苏⽊ sūmù 181
Sumu etnice ⺠族苏⽊ mínzúsūmù 1
5 Nivelul Orășel Comunal (社区) 社区居⺠委员会 jūmínwěiyuánhùi 80.717[221]
Comitete (Grupuri) Sătești (村⺠⼩
Sătesc
村级⾃治组 组 - cūnmínxiǎozǔ) 村⺠委员会
织 ** Sate Administrative (⾏政村,
xíngzhèngcūn)
不良餘額 cūnmínwěiyuánhùi 623.669[222]

** Sate (⾃然村, zìráncūn)

Dați click pe regiune pentru mai multe informații.

Relațiile externe

RPC are relații diplomatice cu 171 de țări și deține ambasade în 162.[223]

Legitimitatea sa este contestată de către Republica Chineză și alte câteva
țări; este, astfel, cel mai mare și cel mai populat stat, din lume, cu
recunoaștere limitată. În 1971, Republica Populară Chineză a înlocuit
Republica Chineză (Taiwan), ca unic reprezentant al Chinei în cadrul
Organizației Națiunilor Unite și ca unul dintre cei cinci membri
permanenți ai Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor
Unite.[224] China este, de asemenea, un fost membru și lider al Mișcării
Ministerul Relațiilor Externe, aflat
de Nealiniere, considerându-se, totodată, o susținătoare a țărilor aflate în
în districtul Chaoyang, Beijing.
curs de dezvoltare.[225] Împreună cu Brazilia, Rusia, India și Africa de
Sud, China este un membru al grupului BRICS, al marilor economii
emergente și a găzduit al treilea summit oficial al grupului, la Sanya, Hainan, în aprilie 2011.[226]

În conformitate cu interpretarea sa a politicii „O Singură Chină”, Beijingul a condiționat stabilirea de relații

diplomatice, cu alte țări, în funcție de recunoașterea legitimității revendicării Taiwanului și încetarea relațiilor
diplomatice cu guvernul Republicii Chineze. Oficialii chinezi au protestat în numeroase rânduri atunci când
alte țări au făcut propuneri diplomatice Taiwanului,[227] mai ales în materie de vânzări de armament.[228]
 China se opune, de asemenea, întâlnirilor politice dintre oficialii
guvernamentali străini și cel de-al XIV-lea Dalai Lama, considerând
Tibetul ca fiind, oficial, un teritoriu al Chinei.[229] O mare parte a
politicii externe actuale a Chinei este bazată pe cele „Cinci principii ale
coexistenței pașnice”, ale lui Zhou Enlai, dar și pe conceptul de
„armonie fără uniformitate", care încurajează relațiile diplomatice dintre
state, în ciuda diferențelor ideologice.[230] Această politică poate să fi
condus China înspre a sprijini state care sunt considerate, de către
națiunile occidentale, drept periculoase sau represive, cum ar fi
China face parte din BRICS. În Zimbabwe, Coreea de Nord și Iran.[231] China are o relație economică și
2010 a avut loc al doilea summit.
militară cu Rusia,[232] iar cele două state votează, de multe ori, la unison
De la stânga la dreapta:
în Consiliul de Securitate al ONU.[233][234][235]
președintele Dmitri Medvedev
(Rusia), Luiz Inacio Lula da Silva
(Brazilia), Hu Jintao (China) și Relațiile comerciale
Manmohan Singh (India).
În ultimele decenii, China a jucat un
rol tot mai mare în a propune Zone de Liber Schimb și pacte de
securitate, printre vecinii săi din Regiunea Asia-Pacific. În 2004 a propus
un cadru de lucru complet nou pentru Summitul Asiei de Est (SAE), ca
un forum pentru probleme de securitate regională.[236] SAE, care
include „ASEAN Plus Trei”, India, Australia si Noua Zeelandă, a avut
summit-ul inaugural în 2005. China este, de asemenea, un membru
fondator al Organizației pentru Cooperare de la Shanghai (OCS), Hu Jintao (al doilea de la dreapta)
la o întâlnire a liderilor G5, în
împreună cu Rusia și republicile din Asia Centrală. China a devenit un
2007
membru al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) la 11 decembrie
2001.

În anul 2000, Congresul Statelor Unite a aprobat „Relațiile Permanente Comerciale Normale” (RPCN) cu
China, care să permită importurilor chineze să aibă aceleași tarife reduse precum produsele din cele mai multe
alte țări.[237] China are un excedent comercial important cu Statele Unite, cea mai importantă piață de export
a sa.[238] La începutul anilor 2010, politicienii americani au susținut că yuanul chinezesc a fost subevaluat
semnificativ, oferind Chinei un avantaj comercial neloial.[239][240][241] În ultimele decenii, China a urmat o
politică de angajare a națiunilor africane în comerț și cooperare bilaterală;[242][243][244] în 2012 comerțul
chino-african a totalizat peste 160 de miliarde de dolari SUA.[245] China și-a consolidat mai mult legăturile
sale cu economiile majore din America de Sud, devenind cel mai mare partener comercial al Braziliei și
creând legături strategice cu Argentina.[246][247]

Dispute teritoriale

În plus față de revendicarea întregului Taiwan, China, a fost implicată

într-o serie de alte dispute teritoriale internaționale. Începând cu anii
1990, China a fost implicată în negocieri pentru rezolvarea
divergențelor legate de frontierele terestre contestate, inclusiv o parte
frontierei disputate cu India și o parte nedefinită a frontierei cu
Bhutan. China mai este implicată în litigii multilaterale asupra
dreptului de proprietate a mai multor mici insule din Marea Chinei de
Soldați chinezi înarmați cu săbii.
Est și de Sud, cum ar fi Insulele Senkaku și Scarborough
Shoal.[248][249]

Statutul de superputere emergentă

China este aclamată, în mod regulat, ca o potențială nouă
superputere, unii comentatori citând progresul economic rapid,
creșterea puterii militare, populația foarte mare și creșterea
influenței sale internaționale, ca semne că va juca un rol
important la nivel mondial în secolul XXI.[13][250] Totuși, alții
avertizează că himerele economice și dezechilibrele demografice
pot încetini sau chiar opri creșterea economică a Chinei.[251][252]
Unii autori pun la îndoială, de asemenea, definirea Chinei ca
„superputere”, argumentând faptul că doar economia sa nu o
califică pentru a fi o superputere și observând că nu are influența
militară și culturală a Statelor Unite ale Americii.[253]
Hartă reprezentând disputele teritoriale
dintre Republica Populară Chineză și
Probleme socio-politice și reforme statele vecine.

Mișcarea democratică chineză, activiștii sociali și chiar unii

membri ai Partidului Comunist din China, au identificat cu toții
nevoia de reformă socială și politică. În timp ce controalele
economice și sociale au fost relaxate, în mod semnificativ, în
China după 1970, libertatea politică este încă strâns limitată.
Constituția Republicii Populare Chineze prevede că „drepturile
fundamentale” ale cetățenilor includ libertatea de exprimare,
libertatea presei, dreptul la un proces echitabil, libertatea
religioasă, vot universal și dreptul la proprietate. Cu toate
acestea, în practică, aceste dispoziții nu oferă o protecție
Protest în sprijinul existenței mass-mediei
semnificativă împotriva urmăririi penale a statului.[254][255]
cantoneze în Guangzhou, 2010
Cenzura discursului politic și informațional, mai ales pe
Internet,[256][257] este folosită în mod deschis și în mod obișnuit
în China, pentru a reduce la tăcere criticii guvernului și ai Partidului Comunist.[258][259] În 2005, organizația
Reporteri fără frontiere au clasat China pe locul 159 din 167 de state, în anuala clasificare a libertății de presă,
indicând un nivel foarte scăzut al libertății presei.[260]

Migranții din orașe, proveniți din mediul rural, sunt adesea tratați ca cetățeni de mâna a doua, de către
sistemul de înregistrare a locuințelor „hukou”, care controlează accesul la beneficiile de stat.[261][262]
Drepturile de proprietate sunt adesea slab protejate,[261] iar impozitarea afectează în mod disproporțional
cetățenii mai săraci.[262] Cu toate acestea, anumite taxe din mediul rural au fost reduse sau eliminate de la
începutul anilor 2000 și au fost oferite servicii sociale suplimentare locuitorilor din mediul rural.[263][264]

O serie de guverne străine, agenții de presă străine și ONG-uri, critică în mod rutinar încălcările drepturilor
omului în China, invocând încălcarea pe scară largă a drepturilor civile, cum ar fi detenția fără proces, avortul
forțat,[265] mărturisiri forțate, tortura, restricții ale drepturilor fundamentale ale omului[194][206][266] și
utilizarea excesivă a pedepsei cu moartea.[267][268] Guvernul a suprimat demonstrațiile organizațiilor pe care
le consideră o potențială amenințare la adresa „stabilității sociale", cum a fost cazul protestelor din Piața
Tiananmen din 1989. Statul chinez este acuzat, în mod regulat și pe scară largă, de represiune și încălcări ale
drepturilor omului în Tibet și Xinjiang, inclusiv prin reprimări polițieniste violente și suprimări
religioase.[269][270] Guvernul chinez a răspuns criticilor externe, susținând că noțiunea de drepturi ale omului
ar trebui să ia în considerare nivelul actual de dezvoltare economică al țării și "drepturile oamenilor de
subzistență și de progres".[271] Acesta subliniază creșterea standardului de viață al chinezilor, a ratei de
alfabetizare și a speranței medii de viață, precum și îmbunătățirea siguranței la locul de muncă și eforturile de
combatere a dezastrelor naturale, cum ar fi inundațiile perene ale fluviului Yangtze.[271][272][273] Mai mult
decât atât, unii politicieni chinezi s-au pronunțat în sprijinul democratizării, deși alții rămân mai
conservatoari.[274] Au fost efectuate unele eforturi majore de reformare, de exemplu, în noiembrie 2013
guvernul a anunțat planurile sale de abolire a mult criticatului program de reeducare prin muncă.[90] În cursul
anilor 2000 și începutul anilor 2010, guvernul chinez a devenit din ce în ce mai tolerant cu ONG-urile care
oferă soluții practice și eficiente pentru problemele sociale, dar o astfel de activitate a „celui de-al treilea
sector” a rămas puternic reglementată.[275]

Falun Dafa

Din anul 1999, datorită expansiunii și creșterii numărului adepților

Falun Gong (sau Falun Dafa) ce a ajuns până la 100 de milioane de
practicanți în acel an (mai mulți decât membrii partidului comunist),
fostul președinte Jiang Zemin și partidul comunist și-au manifestat
intens ostilitatea față de această mișcare, pornind un groaznic
genocid.[276] Peste 100000 de adepți Falun Dafa au fost închiși din
1999 până în prezent în lagăre de concentrare și exterminare
asemenea celor fasciste și sovietice, denumite centre de reeducare,
unde sunt supuși la agresiuni fizice ca torturi, bătăi, imobilizare în
poziții traumatizante și agresiuni psihice (umilirea celor aflați în
detenție, obligarea la denunțarea propriei credințe).[277] Practicanții
Emblema Falun Dafa Falun Dafa sunt folosiți și în recoltarea ilegală de organe, operațiile
făcându-se pe viu.[278]

Falun Dafa este un sistem de credințe și practici fondat, în 1992, în China de către Li Hongzhi pornind de la
sistemul filozofic Qigong. Accentul este pus pe moralitate, astfel, sunt promovate adevărul, bunătatea,
toleranța. Mișcarea Falun Gong nu este considerată sectă, nu implică afilieri politice.[279]

Se estimează că au fost uciși între 65000-70000 de practicanți Falun Dafa.[280] Puteți semna o petiție pentru
oprirea acestor persecutii aici.[281]

Este foarte probabilă o oprire a acestor persecuții în viitorul apropiat de când a venit la putere președintele
actual Xi Jinping, în 2013. În prezent, partidul comunist chinez este "împărțit" în 2 facțiuni: prima, cea
totalitară fidelă concepțiilor și politicii lui Jiang Zemin și a doua cea democrată condusă de Xi Jinping.[282]
Actualul președinte, Xi Jinping conduce din 2014 o amplă campanie anticorupție ceea ce îi vizează, în
special, pe membrii facțiunii totalitare, dar și pentru persecuțiile religioase.[283]

ONU și UE au cerut guvernului chinez să oprească imediat acest genocid.[284] Creștinii și budiștii au parte și
ei de discriminare.[285][286]

Forțele armate
Articol principal: Armata Republicii Populare Chineze.

Cu 2,3 milioane de militari activi, Armata Populară Chineză de Eliberare (APCE).[h] este cea mai mare forță
militară permanentă, din lume, fiind comandată de către Comisia Militară Centrală (CMC).[287] Armata
Populară de Eliberare (APE) este formată din Armata Populară de Eliberare Forțele Terestre (APEFT),
Armata Populară de Eliberare Marina (APEM), Armata Populară de Eliberare Forțele Aeriene (APEFA) și o
forță nuclear strategică, „Al Doilea Corp de Artilerie”. Conform guvernului chinez, cheltuielile militare ale
Chinei în 2012 au totalizat 100 de miliarde USD, acesta fiind al doilea cel mai mare buget militar din
lume.[288] Cu toate acestea, alte națiuni, cum ar fi Statele Unite ale Americii, susțin faptul că RPC nu
raportează nivelul real al cheltuielile militare, care se presupune că ar fi mult mai mare decât bugetul
oficial.[289]
 Fiind recunoscută ca o țară ce
deține arme nucleare, China este
considerată atât o majoră putere
militară regională, cât și o
potențială superputere
militară. [290] Potrivit unui raport Membrii gărzii de onoare militare
din 2013 al Departamentului chineze
Apărării al SUA, China deține
între 50 și 75 de rachete balistice intercontinentale nucleare, împreună
Soldat chinez și român la cu un număr de rachete balistice de rază scurtă.[11] Cu toate acestea,
antrenamente comune în 2009 în comparație cu ceilalți patru membri permanenți ai Consiliului de
Securitate al ONU, China are o relativă limitare a capabilității de
proiectare a forței.[291] Pentru a compensa acest lucru, China a
dezvoltat numeroase proiecte – primul său portavion a intrat în serviciu în 2012 -[292][293][294][295] și menține
o flotă substanțială de submarine, inclusiv unele cu putere nucleară și submarine cu rachete balistice.[296]
China a stabilit, de asemenea, o rețea de relații militare străine de-a lungul rutelor majore de transport
maritim.[297]

China a făcut progrese semnificative în modernizarea forței sale aeriene, de la începutul anilor 2000,
achiziționând avioane de luptă rusești, cum ar fi Suhoi Su-30 și, de asemenea, fabricându-și propriile unități
moderne, cele mai notabile fiind Chengdu J-10 și Shenyang J-11, J -15 și J - 16.[292][298] China este, de
asemenea, implicată în dezvoltarea unui avion invizibil autohton și numeroase drone de luptă.[299][300][301]
China și-a actualizat, de asemenea, forțele terestre, înlocuind îmbătrânitele tancuri de derivație sovietică, cu
numeroase variante moderne de tanc Tip 99, precum și îmbunătățirea sistemelor de abrevieri pentru control și
comandă pe câmpul de luptă, C3I și C4I, pentru a spori capacitățile războiului bazat pe rețele.[302] În plus,
China a dezvoltat sau achiziționat numeroase sisteme avansate de rachete,[303][304] inclusiv rachete anti-
satelit,[305] rachete de croazieră[306] și submarine cu rachete balistice nucleare.[307]

Economie
Articol principal: Economia Chinei.

Începând cu 2013, China este cea de-a doua cea mai mare economie din
lume, în ceea ce privește PIB-ul nominal, în valoarea sa totală de
aproximativ 9,3253 trilioane de USD, conform datelor Biroului Național
de Statistică al Republicii Populare Chineze.[308] În cazul în care
paritatea puterii de cumpărare (PPP) (în valoare de 12.405 miliarde de
dolari SUA în 2012; 14,9614 trilioane de dolari SUA în 2013) este luată
în considerare, atunci economia Chinei este din nou secondată doar de
economia Statelor Unite. În 2013, PIB-ul pe cap de locuitor a fost de
10.253 dolari SUA,[308] în timp ce PIB-ul nominal pe cap de locuitor a Clădirea bursei Shanghai Stock
fost de 6.853 dolari SUA. În ambele situații, China se poziționează în Exchange, aflată în districtul
urma a nouăzeci de țări, (din 183 listate de către FMI) în clasamentul financiar Lujiazui din Shanghai.
Shanghai este unul dintre orașele
global al PIB-ului pe cap de locuitor.[308]
cu cel mai mare PIB din lume, în
valoare totală de 304 miliarde de
Istorie și creștere economică dolari în 2011

De la înființarea sa în 1949 până la sfârșitul anului 1978, Republica Populară Chineză a avut un stil sovietic
de economie planificată centralizată. După moartea lui Mao, în 1976, și sfârșitul Revoluției Culturale, Deng
Xiaoping și noua conducere chineză au început să reformeze economia și să se îndrepte înspre o economie
mixtă, orientată spre comerț, sub conducere monopartidă. Colectivizarea agricolă a fost desființată iar
terenurile agricole privatizate, în timp ce comerțul exterior a devenit o nouă preocupare majoră, ducând la
crearea de zone economice speciale. Ineficientele întreprinderi de stat au fost restructurate și cele neprofitabile
au fost închise pe loc, rezultând pierderi masive de locuri de muncă. China modernă este caracterizată, în
principal, ca având o economie de piață bazată pe proprietate privată[309] și este una dintre cele mai
importante exemple de capitalism de stat.[310][311] Statul încă domină în sectoarele „piloane” strategice, cum
ar fi în industriile grele sau în producere energiei. Totuși numărul companiile private s-a extins enorm, cu
aproximativ 30 de milioane de întreprinderi private, înregistrate în 2008.[312][313][314][315]

Întrucât liberalizarea economică a început în 1978, China a fost printre

economiile cu cea mai rapidă creștere, la nivel mondial,[316] bazându-se
în mare măsură pe investiții și export.[317] Potrivit FMI, creștere medie
anuală a PIB-ului Chinei între 2001 și 2010 a fost 10,5 %. Între 2007 și
2011, rata de creștere economică a fost echivalentă cu cea a tuturor
țărilor G7 la un loc.[318] Potrivit Indicelui Generator de Creștere
Globală, anunțat de către Citigroup în februarie 2011, China are o rată
foarte mare de creștere în grup.[319] Productivitatea ridicată, costurile
Calea Nanjing este una dintre reduse ale forței de muncă și infrastructură relativ bună, au făcut din
cele mai importante zone China un lider global în producția industrială. Cu toate acestea,
comerciale din Shanghai economia chineză este o foarte mare consumatoare de energie și
ineficientă.[320] China, care a devenit cel mai mare consumator de
energie din lume, în 2010,[321] se bazează pe cărbune pentru furnizarea a mai mult de 70% din nevoile sale
de energie și a depășit SUA, ca cel mai mare importator de petrol din lume, în septembrie 2013.[322][323] Cu
toate acestea, creșterea economică a Chinei și industrializarea au afectat mediul înconjurător, iar la începutul
anilor 2010, creștere economică a început să încetinească, pe fondul problemelor domestice a investițiilor
bazate pe credite, scăderea cererii internaționale de exporturi chineze și dificultățile economice
globale.[324][325][326]

În domeniul on-line, industria comerțului electronic din China a crescut mai lent decât în UE și SUA, cu o
perioadă semnificativă de dezvoltare, apărută începând din jurul anului 2009. Conform Credit Suisse,
valoarea totală a tranzacțiilor online în China a crescut de la o valoare nesemnificativă în 2008 la aproximativ
4000 de miliarde RMB (660 miliarde de dolari) în 2012. „Alipay” are cea mai mare cotă de piață în China, cu
300 de milioane de utilizatori și deținea puțin sub jumătate din piața chineză de plăți on-line, în februarie
2014, în timp ce cota „TenPay” este de circa 20%, iar cota „China UnionPay” este puțin mai mare de 10 la
sută.[327]

China în economia globală

China este un membru al OMC și este cea mai mare putere comercială din lume, cu o valoare totală a
comerțului internațional de 3,87 trilioane USD în 2012.[10] Rezervele valutare au ajuns la 2,85 trilioane USD
până la sfârșitul anului 2010, cu o creștere de 18,7% față de anul precedent, ceea ce face rezervele sale
valutare, de departe, cele mai mari din lume.[328][329] Începând din 2009, China deține o sumă de datorii
externe a Statelor Unite, estimată la 1600 miliarde de dolari. China deține mai mult de 1,16 trilioane USD în
obligațiuni americane de trezorerie,[330] fiind cel mai mare deținător străin al datoriei externe SUA.[331][332]
În 2012, China a fost cel mai mare beneficiar din lume de investiții străine directe (ISD), atrăgând 253 de
miliarde de dolari.[333] De asemenea, China are investiții în străinătate în valoare totală de 62,4 miliarde
dolari, în 2012,[333] și o serie de preluări majore, de către companii chineze, a firmelor străine.[334] Rata de
schimb valutar subevaluată a Chinei a cauzat tensiuni cu alte economii majore,[240][335][336] țara fiind, de
asemenea, criticată și pentru fabricarea, în mari cantități, de produse contrafăcute.[337][338]

Exporturi[95] Importuri[95]
 Țara Procentaj Țara Procentaj
Statele Unite 17,2% Japonia 9,8%
Hong Kong 15,8% Coreea de Sud 9,2%
Japonia 7,4% Statele Unite 7,1%
Coreea de Sud 4,3% Germania 5,1%
Altele 55,3% Altele 68,8%

China s-a clasat pe locul 29 în Raportul Competitivității Globale, în 2009,[339] deși aceasta este doar pe locul
136 din 179 de țări evaluate în Indexul Libertății Economice în 2011.[340] În 2011, 61 de companii chineze
au fost incluse în Fortune Global 500.[341] Evaluate după veniturile totale, trei din primele zece cele mai
valoroase companii din lume, din 2011, au fost chineze, incluzând a V-a clasată Sinopec Group, a VI-a
clasată China National Petroleum Corporation și a VII-a clasată State Grid (cea mai mare companie din lume
de distribuție a energiei electrice).[341]

Clasa socială și egalitatea veniturilor

Populația din clasa de mijloc a Chinei (în cazul în care este definită drept pătura socială cu un venit anual
cuprins între 10.000 și 60.000 dolari SUA), a ajuns la mai mult de 300 de milioane de oameni până în
2012.[342] Conform Raportului Hurun, numărul de miliardari în dolari SUA, din China, a crescut de la 130 în
2009 la 251 în 2012, China fiind astfel a doua țară cu cel mai mare număr de miliardari din lume.[343][344]
Piața internă chineză de vânzare cu amănuntul a fost în valoare de peste 20 de miliarde de yuani (3,2 trilioane
USD), în 2012,[345] și avea o creștere anuală cu peste 12 %, în 2013,[346] în timp ce piața bunurilor de lux s-
a extins foarte mult, cu 27,5% din cota de la nivel mondial.[347] Cu toate acestea, în ultimii ani, creșterea
economică rapidă a Chinei a contribuit la creșterea gravă a inflației de consum,[348][349] ducând la o creștere
a reglementărilor guvernamentale.[350] China are un nivel ridicat de inegalitate economică, care a crescut în
ultimele decenii.[351] În 2012, Coeficientul Gini al Chinei a fost de 0.474.[352]

Internaționalizarea renminbi-ului

În noiembrie 2010, Rusia a început să folosească renminbi-ul chinez în comerțul bilateral cu China.[353]
Aceasta a fost urmată la scurt timp de Japonia,[354] Australia,[355] Singapore,[356] și Regatul Unit.[357] Ca un
rezultat al internaționalizării rapide a renminbi-ului, moneda a devenit a VIII-a cea mai tranzacționată din
lume, în 2013.[358]

Turism

Turismul a devenit un factor important al îmbunătățirii competitivității

internaționale a țării.[360] Sectorul turismului a crescut semnificativ în
ultimii ani, iar în anul 2007 a reprezentat 6,1 % din PIB și se
estimează faptul că în 2020 va contribui cu 11%.[361][362] În plus, în
2012, guvernul a dublat numărul de vize, pentru a ajunge la 500.000
de vize eliberate, aceasta în scopul de a permite o creștere a
turismului.[363] În 2010, China a fost a treia cea mai vizitată țară din
lume,[364] cu 55.7 milioane de vizitatori străini.[365] În plus, în 2012, Valea Jiuzhaigou a fost declarată ca
aproximativ 740 de milioane de chinezi au călătorit în interiorul Patrimoniu Mondial de către
granițelor țării.[366] China este a doua țară din lume cu cele mai multe UNESCO în 1992.[359]
locuri declarate ca făcând parte din Patrimoniul Mondial UNESCO, cu 45, în urma Italiei.[367] Principalele
destinații turistice sunt: Marele Zid Chinezesc, Orașul Interzis din Beijing, Mausoleul Qin Shi Huang, Munții
Guilin, Fluviul Yangtze, Palatul Potala, Valea Jiuzhaigou, etc.[368]

Știință și tehnologie

Istoric

China a fost un lider mondial în domeniul științei și tehnologiei, până la Dinastia Ming. Descoperirile antice și
invențiile chinezești precum fabricarea hârtiei, tipărirea, busola, praful de pușcă, (cele „Patru Mari Invenții”),
au fost, mai târziu, răspândite în Asia și Europa. Matematicienii chinezi au fost primii care au folosit numerele
negative.[369][370] Cu toate acestea, până în secolul al XVII-lea, lumea occidentală a depășit China în
dezvoltarea științifică și tehnologică.[371] Cauzele acestei „Mari Divergențe” continuă să fie și azi
dezbătute.[372]

După repetate înfrângeri militare ale Chinei de către țările occidentale, în secolul al XIX-lea, reformatorii din
China au început promovarea științei și tehnologiei moderne, ca parte a Mișcării de Auto-Consolidare. După
ce comuniștii au venit la putere în 1949, s-au făcut eforturi pentru organizarea științei și tehnologiei după
modelul Uniunii Sovietice, în care cercetarea științifică a fost parte a planificării centralizate.[373] După
moartea lui Mao în 1976, știința și tehnologia a fost enunțată ca una dintre cele Patru Modernizări[374] iar
sistemul academic de inspirație sovietică a fost, treptat, reformat.[375]

Perioada contemporană

De la sfârșitul Revoluției Culturale, China a făcut investiții semnificative în cercetarea științifică,[376]

cheltuind peste 100 de miliarde de dolari pentru cercetare științifică și dezvoltare, doar în 2011.[377] Știința și
tehnologia sunt considerate ca fiind vitale pentru atingerea obiectivelor economice și politice și reprezintă o
sursă de mândrie națională, descrisă uneori ca „tehno-naționalism".[378] Oamenii de știintă chinezi au câștigat
Premiul Nobel pentru Fizică de patru ori și Premiul Nobel pentru Chimie o dată; acești erudiți și-au obținut
diplomele științifice în occident, unde, de asemenea, au făcut și mult-premiatele lor cercetări științifice.[i]

China își dezvoltă rapid sistemul de învățământ, punând accent pe științe,

matematică și inginerie; în 2009 peste 10.000 de ingineri au absolvit
studiile de Doctorat și mai mult de 500.000 au absolvit studiile
universitare de licență, mai mult decât în orice altă țară.[383] China este,
la nivel mondial, al doilea cel mai mare editor de lucrări științifice,
publicând 121.500 de studii numai în 2010, inclusiv 5.200 de lucrări
academice apărute în publicații științifice internaționale de renume.[384]
Companiile tehnologie din China, cum ar fi Huawei, Lenovo, Xiaomi,
Meizu și ZTE au devenit lideri mondiali în domeniul telecomunicațiilor
și a calculatoarelor personale,[385][386][387] iar supercomputerele din
China sunt constant evaluate ca fiind printre cele mai puternice din
lume.[388][389] În prezent, China experimentează o creștere semnificativă
a utilizării roboților industriali; din anul 2008 până în 2011 instalarea de
roboti multi-funcționali a crescut cu 136%.[390]

Programul spațial chinez este unul dintre cele mai active din lume fiind, Lansarea rachetei chineze
„Marșul cel Lung 3B”
o sursă majoră de mândrie națională.[391][392] În 1970 China a lansat
primul său satelit, Dong Fang Hong I. În 2003 China a devenit a III-a
țară care a trimis, în mod independent, un om în spațiu, odată cu zborul spațial al lui Yang Liwei, la bordul
navei Shenzhou 5; până în iunie 2013, zece cetățeni chinezi au călătorit în spațiu. În 2011 a fost lansat
Tiangong-1, primul modul al stației spațiale a Chinei, marcând astfel primul pas într-un proiect de asamblare a
unei stații spațiale cu echipaj mare, până la începutul anilor 2020.[393]

Infrastructură

Energie

China este țara care produce și consumă cea mai multă energie din
lume.[394][395] În 2012, a generat aproximativ 4.94 miliarde kWh de
energie electrică, cu o capacitate instalată de 1,14 miliarde kW.[95] În
2013, mai mult de 70% din energia produsă în țară a provenit din arderea
cărbunelui; dependența sa de acest mineral face din China cel mai mare
producător și consumator de cărbune din lume, în afară de a fi, la nivel
Complexul Hidroenergetic și de mondial, cel mai mare emițător de dioxid de carbon și de alte gaze cu
Navigație de la Cele Trei Defileuri efect de seră.[396] Pentru a remedia aceste probleme, guvernul a început
ale Fluviului Yangzi reprezintă cel să investească în noi proiecte de utilizare a surselor regenerabile de
mai mare proiect hidroenergetic energie, cum ar fi energia hidroelectrică, eoliană, solară, geotermală,
din lume. biomasă și biocombustibili.[397] Totuși, în 2012, premierul Wen Jiabao a
anunțat că va opri expansiunea necontrolată a câmpurilor de energia
solară și eoliană, concentrându-se pe construirea de centrale hidroelectrice, pe

fluviul Yangtze, și pe centrale nucleare.[398] Există douăzeci de reactori nucleari, în funcțiune, în întreaga
Chină, în timp ce altele douăzeci sunt în construcție; în 2012, energia nucleară a produs peste 98.200 GWh de
electricitate.[399]

În mod similar, în 2012, producția de petrol s-a ridicat la peste 4.416 miliarde de barili pe zi, a patra în
lume.[400] În ciuda acestui fapt, creșterea economică constantă determină ca această producție să fie
insuficientă pentru a satisface cererea din țară, fiind necesar să se importe petrol din Rusia, Orientul Mijlociu,
Asia Centrală și Africa.[401] În 2013, China a depășit Statele Unite ca cel mai mare importator de petrol brut
din lume[402]; aproape jumătate din petrolul folosit în China provine din străinătate.[403]

Comunicații

China are, în prezent, cel mai mare număr de telefoane mobile active, fiind lider mondial, cu peste 1 miliard
de utilizatori, până în februarie 2012.[404] De asemenea, are cel mai mare număr, din lume, de utilizatori de
internet și de bandă largă (Broadband),[405] cu peste 591 milioane de utilizatori de internet în 2013,
echivalentul aproximativ a 44% din populația sa.[406] Un raport din 2013 a constatat că viteza medie
națională a conexiunii la internet este de 3.14 MB/s.[407] În același an China a deținut 24% din dispozitivele
conectate la Internet, la nivel mondial.[408] China Telecom și China Unicom, doi mari furnizori de Broadband
din lume, dețin 20% din abonații de bandă largă de la nivel mondial. Doar China Telecom deservește mai
mult de 50 de milioane de abonați Broadband, în timp ce China Unicom deservește mai mult de 40 de
milioane.[409] Mai multe companii de telecomunicații din China, mai ales Huawei și ZTE, au fost acuzate de
spionaj în favoarea armatei chineze.[410]

Transport
 De la sfârșitul anilor 1990, rețeaua națională de drumuri a Chinei a fost
extinsă în mod semnificativ, prin crearea unei rețele de autostrăzi,
cunoscută sub numele de Sistemul Național de Autostrăzi Principale
(SNAP). În 2011 autostrăzile din China au ajuns la o lungime totală de
85.000 km, fiind cel mai lung sistem de autostrăzi din lume.[411]
Deținerea de autoturisme, proprietate personală, este în creștere rapidă,
depășind Statele Unite ca cea mai mare piață auto din lume, în 2009,
având un total al vânzărilor de automobile de peste 13,6 milioane de
Autostrada G1 Beijing–Harbin bucăți.[412] Analiștii prevăd că vânzările anuale de automobile ar putea
crește cu până la 40 de milioane, până în 2020.[413] Un efect secundar al
creșterii rapide a rețelei de drumuri din China, a fost creșterea
semnificativă a accidentelor rutiere, [414] unii citând ca un posibil motiv proasta aplicare a legilor de circulație;
numai în 2011, în jur de 62.000 de chinezi au murit în accidente rutiere.[415] În mediul urban, bicicletele
rămân un mod obișnuit de transport, în pofida creșterii prevalenței automobilelor. În 2012 erau aproximativ
470 de milioane de biciclete în China.[416]

Căile ferate din China, deținute de stat,[417] sunt cele mai aglomerate din lume, manipulând un sfert din
transportul de marfă și de pasageri, din lume.[418] Datorită cererii foarte mari, sistemul este în mod regulat
supus supraaglomerării, în special în timpul perioadelor de vacanțe și sărbători, cum ar fi Chunyun în timpul
Anului Nou Chinezesc.[418] Rețeaua feroviară chineză a transportat un total estimativ de 1,68 de miliarde de
pasageri doar în 2010.[419]

Din cei peste 100.000 km ai rețelei feroviare chineze, aproximativ

10.000 de km sunt de mare viteză.[420] În decembrie 2012, China a
inaugurat cea mai lungă linie de cale ferată de mare viteză din lume,
creând o legătură între Beijing – Guangzhou – Shenzhen – Hong
Kong.[421] China intenționează să opereze aproximativ 16,000 km de
linii de cale ferată de mare viteză până în 2020.[419] Sistemele de
capacitate mare („metrou tare”), de asemenea, sunt într-un curs rapid de Un tren de mare viteză cu
dezvoltare în marile orașe din China, sub forma unor rețele de sisteme de levitație magnetică, sau Maglev,
metrou subteran sau metrou ușor[422]. Propriul sistem de navigație prin plecând de la Aeroportul
satelit, numit Beidoum este în curs de dezvoltare, începând să ofere Internațional Pudong, Shanghai,
în 2006
servicii de navigație comercială în Asia, în 2012[423] și este planificat să
aibă o acoperire la nivel global, până în 2020.[424]

În 2013, mai mult de două treimi din aeroporturile aflate în construcție, în întreaga lume, erau în China,[425]
iar Boeing se așteaptă ca flota Chinei de aeronave comerciale active să crească de la 1910 în 2011, la 5980
până în 2031.[425] Cu toate acestea, 80% din spațiul aerian din China rămâne limitat doar pentru uz militar, iar
8 din 10 cele mai slab performante companii aeriene, în materie de întârzieri, din Asia, erau chineze.[426]
Conform unei statistici din 2011, Aeroportul Internațional Beijing este nu numai cel mai aglomerat aeroport
din țară, dar și al doilea cel mai aglomerat din lume, cu un trafic de pasageri de 78.675.058 de oameni. Al
doilea cel mai important este Aeroportul Internațional din Hong Kong, al zecelea cel mai tranzitat aeroport la
nivel internațional, cu 53.328.613 de pasageri. Al treilea și al patrulea cele mai importante sunt Aeroportul
Internațional Baiyun din Guangzhou și Aeroportul Internațional Pudong din Shanghai, al XIX-lea și al XX-
lea cele mai tranzitate din lume, cu 45,04 și respectiv 41,44 de milioane de pasageri.[427]

Cultură
Din cele mai vechi timpuri, cultura chineză a fost puternic influențată de confucianism și filosofii
conservatoare. Pentru o mare parte din epoca dinastică, posibilitatea de a urca pe scara socială consta în
obținerea unei bune performanțe la prestigioasa Examinare Imperială, ale cărei origini datau din timpul
Dinastiei Han.[428] Accentul literar al examinării afecta percepția
generală a rafinamentului cultural în China, în așa fel încât caligrafia,
poezia și pictura erau considerate superioare dansului sau teatrului.
Cultura chineză a subliniat mereu un profund sentiment de istoricitate
și perspectivă de introspecției națională Examenele și cultura
meritocrației sunt încă extrem de apreciate în China actuală.[429]

Primii lideri ai Republicii Populare Chineze s-au născut în timpul

domniei imperiale tradiționale, dar au fost influențati de „Mișcarea de
la 4 mai” și idealurile reformiste. Ei au căutat să schimbe anumite O reprezentație a tradiționalei
aspecte tradiționale ale culturii, cum ar fi proprietățile funciare, Opere Beijing
sexismul și sistemul confucianist de educație, păstrând, în același timp,
altele, cum ar fi structura familială și cultura de obediență față de stat.
Unii observatori au privit perioada de după înființarea Republicii
Populare în 1949, ca o continuare a dinastiilor tradiționale chineze, în
timp ce alții au afirmat faptul că mandatul Partidului Comunist a
deteriorat bazele culturii chineze, în special prin mișcări politice, cum
ar fi Revoluția Culturală din anii 1960, care a distrus multe aspecte
tradiționale ale culturii, și au denunțat aceste politici drept „regresive și
Orașul Interzis din Beijing, o
dăunătoare” sau „vestigii ale feudalismului”. Multe aspecte importante
reprezentare a stilului clasic
ale moralei și culturii chineze, precum confucianismul, arta, literatura și
arhitectural chinezesc
artele spectacolului, cum ar fi Opera Beijing, au fost modificate pentru
a se conforma cu politicile guvernamentale și de propagandă ale
timpului.[430] Accesul la mass-media străină este încă restricționat, permițându-se proiectarea doar a 34 de
filme străine pe an, în cinematografele chineze.[431]

Guvernul a acceptat numeroase elemente ale culturii tradiționale, ca parte

integrantă a societății chineze. Odată cu avântul naționalismului și
sfârșitul Revoluției Culturale, a existat o revenire puternică a diferitelor
forme de artă, literatură, muzică, film, modă și arhitectură,[432][433] iar
obiectele de artizanat au atras un interes național considerabil și chiar la
nivel mondial.[434]

Vestimentația chineză
tradițională a suferit modificări
„Pagoda Marii Gâște Sălbatice”
din antichitate la perioada
din Xi'an. A fost construită în
secolul al VI-lea dHr, în timpul
modernă. Vestimentația chineză
dinastiei Tang. tradițională a variat în funcție de
regiune și timp. Cele mai
importante costume tradiționale
chineze sunt Hanfu, Cheongsam, Tangzhuang. Cheongsamul(Qipao)
modern a rezultat în urma transformărilor asupra celui tradițional la
începutul secolului 20.

Artă

Arhitectura tradițională chineză este influențată de Arta greco-budistă

din primul secol d.Hr.[435] Stilul arhitectural include, de obicei,
constructii din lemn și cărămidă.[435] Coloanele au adesea o înălțime
redusă și lipsesc capitelurile.[435] Acoperișurile au o streșini groase și
sunt curbate ușor în sus.[435] În plus, se utilizau diferite decorațiuni Chinezoaică în Qipao/Cheongsam
policrome variate, cum ar fi azulejo, gresia porțelanată, încrustații,
 clopote, etc, cu o mare varietate de detalii.[435] După fondarea
Republicii Populare, arhitectura a intrat într-o nouă eră, clădirile
modernizâdu-se, iar din 1980 arhitectura a început sa se
diversifice.[436]

Pictura chineză datează de aproape 5000 de ani, de atunci când

chinezii desenau ființe umane și animale, pe roci utilizând coloranți
minerali și desenau pe diverse obiecte de ceramică.[437] Apoi schițau
desene și motive mistice pe bucăți de bronz, însă care nu s-au păstrat
în cantități mari, datorită perioadei lungi de timp ce a trecut de la
crearea lor. Fără îndoială, puținele desene care au fost găsite ne arată
arta timpului acela, fiind picturi pe mătase, estimându-se faptul că au
fost create acum aproximativ 2000 de ani.[437]

Pictura timpurie chineză se baza pe mai multe tipuri de reprezentări,

Tânără chinezoaică în Hanfu
variind de la figuri umane la peisaje cu păsări și plante.[437] Până în
secolul al XVII-lea se introduseseră în China picturi provenite din
Europa; acest tip de artă fiind numit „pictură occidentală” spre
deosebire de arta națională care era numită „pictură tradițională
chineză”. În Extremul Orient, pictarea
peisajelor țării este curentul principal
al artei picturale.[437]

Cinematografia a ajuns în China, în

1896, dar prima producție din China
s-a realizat în 1905, „Bătălia de la
Dingjunshan”, o înregistrare a unei
reprezentații a Operei Beijing.[438]
De-a lungul secolului XX, filmul
chinez a trecut prin decenii de mărire
și decădere, ca o reflectare a situației
politice din țară.[439] Odată cu
liberalizarea din anii 1970, filmele din
China au început să apară în
străinătate, dar nu a fost decât până în
Chinezi în costume Hanfu specifice
1997, când „Fabrica de Vis” (Jiafang
dinastiei Zhou
Yifang 甲⽅⼄⽅ ) a regizorului Feng
Xiaogang, a devenit primul film
chinez ce a obținut un succes comercial, fiind aclamat de către criticii
occidentali.[440] „Ascultând în liniște vântul
printre pini” pictură de Ma
Toate filmele, indiferent dacă sunt sau nu străine, trebuie să fie aprobate de Lin (secolul XIII). Cerneală
către Consiliul de Stat, în scopul de a elimina anumite scene – de sex sau pe mătase, 226 x 110 cm.
violență – și să sprijine filmul autohton.[441] Datorită acestui lucru, șapte din
zece cele mai de succes filme sunt producții naționale.[442] Industria filmului continuă să crească, filmul
„Pierdut în Thailanda” (2012) (Chineză: ⼈再囧途之泰囧 ; pinyin: rén zài jiǒng tú zhī tài jiŏng) a fost primul
film ce a avut încasări de mai mult de un miliard de yuani (200 milioane de dolari).[442]

Gastronomie
Articol principal: Bucătărie chinezească.
 Bucătăria chineză este extrem de diversă și s-a dezvoltat de-a lungul a
câtorva milenii de istorie culinară. Împărații din China antică erau
cunoscuți pentru faptul că aveau mai multe camere, în care luau masa,
în palatele lor, fiecare cameră era atribuită, împărțită, la mai multe
departamente, iar fiecare departament era responsabil pentru un
anumit fel de mâncare.[443] Alimentul de bază al chinezilor este
orezul. Carnea de porc reprezintă carnea cea mai consumată în țară,
reprezentând mai mult de trei sferturi din consumul intern de
carne.[444] Condimentele, mirodeniile, joacă un rol central în
Un set de feluri de mâncare din bucătăria chinezească. Bucătăria chineză a dus la numeroase stiluri de
bucătăria chineză, din Suzhou: boluri gătit, cum ar fi Bucătărie din Hong Kong sau Mâncarea chinezo-
cu orez, creveți, vinete cu tofu americană.
fermentat, legume prajite iar în
centru o friptură de rață cu muguri de Principalele ingrediente folosite în dieta culinară chineză sunt păsările
bambus de curte, carnea (de vită, porc, sau miel), legumele, fructele și soia.
Printre condimentele cele mai utilizate sunt prazul, ghimbirul,
usturoiul, alunele și uleiurile de alune sau susan, slănina, oțetul, vinul
galben (huangjiu), bulionul de pui sau porc și tahini (pastă de susan).[445]

China este considerată țara de origine a ceaiului, aici s-au dezvoltat, din antichitate, vechile metode de
cultivare și elaborare a acestui produs.[445] În contrast cu Occidentul, principalele ustensile sunt bețisoarele;
asiaticii au învățat să le folosească, deoarece bucățile de alimente erau foarte mici și nu puteau fi străpunse cu
o furculiță.[445] Printre cele mai populare feluri de mâncare din bucătăria țării sunt: carne de porc cu ananas,
salată de fasole de soia, pui cu chili picant, ouă prăjite cu ciuperci negre sau friptură de porc cu salată de
usturoi.[446]

Consumul cărnii de câine sau pisică se reduce treptat în timp, chinezii - în special, tinerii - percepând aceste
animale ca un prieten, animal de companie.[447] Au fost interzise multe festivaluri dedicate consumului
acestei cărni de către autorități, în urma protestelor și a petițiilor făcute de populație pentru protejarea
animalelor, în special pe rețelele de socializare chineze (se estimează ca aproximativ 600 de milioane de
chinezi au acces la internet). Această tradiție controversată dispare. Organizațiile de protecție a animalelor
devin mai active. Recent, potrivit ziarului italian „Corriere della Sera”, s-a făcut un sondaj de opinie care a
arătat faptul că 87% dintre chinezi nu sunt de acord cu sacrificarea cânilor și a pisicilor. Această practică se
mai păstrează doar în zonele rurale.[448] HSI a estimat că între 10 și 20 de milioane de câini sunt sacrificați în
China pentru carnea lor, în timp ce grupul de protecție a animalelor Animals Asia estimează că aproximativ 4
milioane de pisici sunt sacrificate anual în China.[449]

Literatură
Articol principal: Literatură chineză.

Literatura chineză a început ca o modalitate de a păstra înregistrările

și divinațiile oraculare de pe oase.[450] Vasta colecție de scrieri care s-
au păstrat de la Dinastia Zhou demonstrează cât de avansați și
cultivați erau oamenii acelor timpuri. De fapt, epoca dinastiei Zhou
este adesea văzută ca un moment important al dezvoltării culturale
chineze. Cele „Cinci Punctele Cardinale” sunt fundamentul la
aproape toate studiile majore. Conceptele acoperite de textele clasice Un poem de Mi Fu, din epoca
chineze prezintă o gamă largă de teme, inclusiv poezia, astrologia, Dinastiei song.
astronomia, calendarul, constelațiile, printre altele.[451] În plus, multe
concepte chineze, cum ar fi cele de Yin și Yang sau Qi și „cei patru
stâlpi ai destinului, în raport cu cerul și pământul” au fost teoretizate în aceste perioade dinastice.[452] Unele
dintre cele mai importante scrieri vechi sunt Yi-Jing și Shujing (Textul clasic despre istorie) din cadrul celor
Patru Cărți și a celor Cinci Texte Clasice.[451]

Dinastia Song a fost, de asemenea, o perioadă a importantei literaturi științifice și a văzut crearea de lucrări,
cum ar fi „Xin Yixiang Fayao” de Su Song și „Mengxi Bitan” Shen Kuo.[453][454] Au fost editate, de
asemenea, mai multe lucrări de istoriografie și enciclopedii de mari dimensiuni, cum ar fi „Zizhi Tongjian” de
Sima Guang (1084) și „Cele Patru Mari Cărți ale Songului” compilate și editate în secolul XI.[455][456] Mai
mulți notabili cărturari confucianiști sau taoiști și erudiți din toate clasele sociale au adus contribuții
semnificative la documentarea istoriei autorilor conceptelor sacre, vechi de sute de ani.

Multe dintre personalitățile literaturii chineze au făcut parte din guvernul imperial sau aveau dregătorii
importante, care acționau în cunoștință de cauză, iar uneori propuneau sau efectuau noi moduri de
guvernare.[457] În secolul al XVII-lea autorii chinezi editaseră mai multe texte scrise decât în toată lumea.[457]
Multe romane, cum ar fi „Cele Patru Mari Romane Clasice”, au generat nenumărate povești fictive. La
sfârșitul dinastiei Qing, cultura chineză s-a angajat într-o nouă eră, când caligrafia a fost la dispoziția
cetățenilor obișnuiți.[458] Hu Shih și Lu Xun au fost pionierii literaturii moderne. În anul 2000, Gao Xingjian
a câștigat Premiul Nobel pentru literatură pentru romanele sale, precum Muntele Sufletului, care a fost tradus
în diferite limbi.[459]

Muzică și dans

Muzica tradițională chineză poate fi împărțită în două ramuri principale: muzică clasică și muzică populară.
Până la sfârșitul dinastiei Qing, muzica clasică era un lux al clasei sociale superioare, iar oamenii obișnuiți nu
erau prea atașați de acest stil de muzică.[460] În general, muzica clasică este instrumentală, folosindu-se un
singur instrument, sau ansambluri de mici instrumente, inclusiv instrumente cu coarde, flaute, precum și
diverse chimvale, gonguri și tobe. Flautul din bambus și Gu Qin (
[461]
古琴 ) sunt printre cele mai vechi
instrumente folosite în China. Tradițional, instrumentele chineze sunt împărțite în opt grupe sau Bayin
(⼋⾳ ), în funcție de materialul din care sunt făcute. Categoriile sunt: mătase, bambus, lemn, piatră, metal,
ceramică, dovleac uscat și piele de animal.[462] Termenul „guoyue”, sau muzica națională, a devenit popular
în secolul al XX-lea și a fost folosit pentru a îngloba toată muzica scrisă pentru instrumentele chinezești, ca
răspuns la mișcările naționaliste.[463]

Fiecare etnie din China are propriile sale tradiții în ceea ce privește
muzica populară. În comparație cu stilul clasic, tradițiile folclorice,
populare, au un acompaniament vocal și pot include ansambluri mai
mari.[460] În fapt, tradițiile folclorice s-au amestecat cu stilurile
occidentale, în secolele XXI și XX, pentru a face loc unor noi genuri
și unei noi etape a muzicii chineze. Unele dintre genurile care au
rezultat din această fuziune sunt C-Pop (Mandopop, Cantopop), rock
și rap chinezesc, etc. Cu toate acestea, spre deosebire de vecinii săi,
China nu este considerată o piață importantă pentru producția și
Dansul Dragonului. consumul de muzică pop.[464]

Dansul chinezesc este o artă cu mai multe stiluri și genuri tradiționale

și moderne. Acesta poate varia de la dans folcloric, reprezentări de operă și spectacole de balet și poate fi
utilizat în cadrul sărbătorilor publice, ritualurilor și ceremoniilor. Dansul a fost una dintre primele forme de
artă dezvoltate în China antică, iar unele stiluri își au originea în timpul dinastiei Zhou.[465] La fel precum în
muzică, fiecare grup etnic are propriile sale tradiții de dansuri folclorice. Unele dintre cele mai cunoscute
dansuri din China, la nivel internațional, sunt Dansul Dragonului și Dansul Leului.[466][467]
Media

De la formarea Republicii Populare Chineze și până la sfârșitul anilor

1980, aproape toată mass-media era administrată de către stat.
Brandurile private au inceput sa apară odată cu reformele economice,
dar acestea încă reprezintă doar o mică parte din piața media.[468]
Companiile controlate de către guvern-Xinhua, CCTV și Cotidianul
Poporului – acaparează mare parte din publicul de radio, ziar și
televiziune. De fapt, primele două surse media dețin un monopol pe
știrile internaționale.[469] CCTV este unul dintre cele mai mari
branduri de televiziune, din lume, operând 45 de canale TV și are o
audiență de peste un miliard de telespectatori.[470]

Conținutul oferit de radio și televiziune este format din știri,

documentare, telenovele și desene animate; cele mai multe sunt
Sediul central CCTV din Beijing.
producții interne iar programele străine sunt difuzate la orare și pe
canale specifice.[471] Toate mediile de comunicații trebuie să
transmită, între grupajele, spațiile comerciale, propaganda guvernului chinez.[472] Chinezii au împrumutat de
la japonezi Anime-urile și Manga și au creat variantele chinezești ale acestora numite Manhua Anime,
respectiv Manhua.[473]

Administrația de Stat a Presă; Publicațiile, Radioul, Cinematografia și Televiziunea RPC; și Administrația

Generală de Presă și Publicații sunt agenții reglementate de către stat, responsabile cu monitorizarea
transmisiilor mediilor de comunicație, cenzurarea conținutului considerat inadecvat și de aprobare sau
dezaprobare a difuzării producțiilor străine în țară.[472] Unele dintre subiectele interzise în mass-media din
China sunt: conflictele din Tibet și Xinjiang, proteste și demonstrații publice împotriva sistemului, disidenții și
orice conținut care conține violență explicită, pornografie și critică adusă administrației chineze.[472][474]

Filmele, serialele și emisiunile de divertisment chinezești sunt verificate pentru a respecta normele impuse de
guvern. [475][476] Multe filme/seriale străine (în special cele americane) au fost cenzurate sau chiar interzise în
China din cauza conținutului pornografic sau a scenelor de violență extremă; numărul acestora s-a redus la
30% începând cu 2015.[477]

Încă de la pătrunderea sa în țară, conținutul de pe Internet a fost, de asemenea, examinat de către agențiile
guvernamentale. Unele dintre cele mai populare site-uri de Internet, din Occident, cum ar fi Facebook,
Google, Dailymotion, Instagram, Twitter și YouTube, nu sunt disponibile, iar altele sunt accesibile doar dacă
sunt – precum Flipboard sau Bing – într-o asociere obligatorie cu branduri similare chineze, cum ar fi Renren
sau Baidu.[478]

Guvernul chinez justifică cenzura, susținând că sunt interzise numai materialele care „pun în pericol unitatea
națională, suveranitatea, integritatea teritorială, securitatea și onoarea”.[472]

Sărbători

Guvernul chinez recunoaște, în mod oficial, șapte sărbători obligatorii pentru întreaga populație și alte patru,
aplicabile numai anumitor sectoare. Pentru aceasta, folosește calendarul gregorian și calendarul lunar
chinezesc. În fiecare an, cu câteva zile înainte de 1 ianuarie, Consiliul de Stat publică calendarul sărbătorilor.
Din 2011, sărbătorile sunt aranjate astfel încât zilele să fie legate de week-end-uri, pentru a avea festivități
care să dureze trei zile: sâmbătă, duminică și luni sau vineri.[479][480]

Data Sărbătoarea Numele Observații

chinezesc
 (pinyin)

1 ianuarie Anul Nou 元旦 Începutul calendarului gregorian

(Yuándàn)

Prima zi a primei
luni lunare
Sărbătoarea
Primăverii
春节 Anul nou chinezesc. Începutul
Calendarului lunar chinezesc. Durata
(Chūnjié) sărbătorii: trei zile.

8 martie
Ziua 国际妇⼥节
Internațională a (Guójì fùnǚ
În această zi femeile lucrează doar
jumătate de zi.
Femeii jié)

a V-a perioadă Sărbătoarea 清明节 Sărbătoare în memoria morților.

climatică Qingming (Qīngmíng
jié)

1 mai Ziua Muncii 劳动节 Celebrarea locală a Zilei Internaționale a

(Láodòng jié) Muncii.

4 mai Ziua Tineretului ⻘年节 În această zi tinerii între 14 și 28 de ani

(Qīngnián jié) muncesc doar jumătate de zi.

1 iunie Ziua Copilului

六⼀⼉童节 În această zi copii sub 14 ani nu merg la
(Liùyī értóng cursurile școlare.
jié)
A V-a zi a celei de- Sărbătoarea
a V-a lună lunară Duanwu
端午节 Sărbătoarea Bărcii-Dragon; celebrarea
(Duānwǔ jié) solstițiului de vară.

1 august Ziua armatei 建军节 (Jiàn În această zi personalul militar trudește

doar jumătate de zi.
jūn jié)
A XV-a zi a celei
de-a VIII-a lună
Sărbătoarea din
Mijlocul
中秋节 Festivalul recoltei.
(Zhōngqiū
lunară Toamnei jié)

1 octombrie Ziua națională 国庆节 Aniversarea fondării RPC.

(Guóqìng jié)

Sport
Articole principale: Echipa națională de fotbal a Chinei și
Prima Ligă Chineză.

China are una dintre cele mai vechi culturi sportive din lume. Există
dovezi că în timpul dinastiei Han se juca un tip de fotbal numit
cuju.[482] Unele dintre cele mai populare sporturi din țară sunt artele
martiale, baschetul, fotbalul, tenisul de masă, badmintonul, înotul și
snookerul. Jocuri de strategie, cum ar fi go (cunoscut sub numele de
Weiqi în China), Xiangqi, sau, mai recent, șahul, sunt jucate la un
nivel profesionist.[483]
Yao Ming este unul dintre cei mai
Îngrijirea fizică este foarte accentuată în cultura chineză, mulți oameni performanți baschetbaliști
făcând exerciții de dimineață, cum ar fi Tai Chi și Qigong,[484] iar chinezi.[481]
sălile de sport și cluburile sportive încep să câștige popularitate în
țară.[485] Tinerii, practică, de asemenea, fotbal și baschet, în special în
zonele spațiilor verzi urbane și în limitatele spații deschise. NBA-ul
are un număr considerabil de fani în rândul tinerilor din China, unii
jucători naționali, cum ar fi Yao Ming și Jeremy Lin au jucat în
NBA.[486] China este casa la un număr mare de bicicliști, în 2012, au
existat peste 470 de milioane de biciclete în țară.[416] Sunt, de
asemenea, mai multe discipline tradiționale sportive, foarte populare,
cum ar fi curse cu barca dragon, luptele mongole sau cursele de
cai.[487]

China a participat la Jocurile Olimpice din 1932, dar a început să Curse cu barca-dragon, un popular
participe sub numele de Republica Populară Chineză în 1952. A sport tradițional chinez
găzduit Jocurile Olimpice din 2008 de la Beijing, sportivii săi
câștigând 51 de medalii de aur, numărul de medalii de aur cel mai
mare, obținut vreodată.[488] China a câștigat, de asemenea, cele mai multe medalii la Jocurile Paralimpice de
la Londra din 2012, 231 în total, dintre care 95 de aur.[489][490]

Note
a. ^ Dolarul Hong Kong este utilizat în Hong Kong și Pataca (MOP) este folosită în Macau.
b. ^ Poziția în clasamentul suprafeței totale, în raport cu Statele Unite, depinde de modul diferit
de măsurarea al tuturor zonelor din China și Statele Unite ale Americii. Pentru detalii, vezi
Lista țărilor după suprafață, nota 2.
c. ^ 《尚書 梓材》 「皇天既付中國⺠越厥疆⼟于先王」
• :
d. ^ Conform Encyclopædiei Britannica, suprafața totală a Statelor Unite, de 9.522.055 km2, este
puțin mai mică decât cea a Chinei. CIA World Factbook menționează că suprafața totală a
Chinei a fost mai mare decât cea a Statelor Unite, până când apele costiere ale Marilor Lacuri
au fost adăugate la suprafața totală a Statelor Unite în 1996. Din 1989 până spre 1996
suprafața totală a SUA a fost listată ca fiind de 9.372.610 km2 (suprafața uscată, plus apele
interioare). Suprafața totală listată s-a schimbat la 9.629.091 km2 în 1997 (încluzând zonele
Marilor Lacuri și apele costiere), apoi la 9.631.418 km2 în 2004, la 9.631.420 km2 în 2006 și la
9.826.630 km2 în 2007 (fiind adăugate apele teritoriale).
e. ^ Frontiera Chinei cu Pakistan și o parte a frontierei cu India se încadrează în regiunea
disputată a Kashmirului. Arealul de sub administrație pakistaneză este revendicat de India, în
timp ce zona de sub administrația indiană este revendicată de către Pakistan.
f. ^ Speranța de viață la naștere a crescut de la aproximativ 31 de ani în 1949 la 75 ani, în
2008,[184] iar mortalitațea infantilă a scăzut de la 300 la mie în 1950 la aproximativ 33 la mie în
2001.[185]
g. ^ Clasificarea Confucianimului ca religie este disputată.[198]
h. ^ http://romanian.cri.cn/chinaabc/chapter2/chapter20204.htm
i. ^ Tsung-Dao Lee,[379] Chen Ning Yang,[379] Daniel C. Tsui,[380] Charles K. Kao,[381] Yuan T.
Lee,[382]

Referințe
1. ^ Constituția Republicii
Populare Chineze (http://en
glish.people.com.cn/constit
ution/constitution.html)
2. ^ 3. ^ „Population density
http://www.xinhuanet.com/english/2021-
(people per sq. km of land
05/11/c_139937914.htm area)” (http://data.worldban
k.org/indicator/EN.POP.DN
ST). Banca Mondială.
Accesat în 1 decembrie
2013.
4. ^ a b c d „China World
Economic Outlook
Database: April 2021” (http
s://www.imf.org/en/Publicati
ons/WEO/weo-database/20
21/April/weo-report?c=924,
&s=NGDP_R,NGDP_RPC
H,NGDP,NGDPD,PPPGD
P,NGDP_D,NGDPRPC,NG
DPRPPPPC,NGDPPC,NG
DPDPC,PPPPC,PPPSH,&
sy=2019&ey=2026&ssm=0
&scsm=1&scc=0&ssd=1&s
sc=0&sic=0&sort=country&
ds=.&br=1). International
Monetary Fund. Accesat în
16 aprilie 2021.
5. ^ „China Economic Update, 6. ^ „Human Development
December 2019 : Cyclical
Risks and Structural
Imperatives” (https://openkn
owledge.worldbank.org/bits
tream/handle/10986/33063/
China-Economic-Update-D
ecember-2019-Cyclical-Ris
ks-and-Structural-Imperativ
es.pdf) (PDF).
openknowledge.worldbank.org. China's golden shield:
World Bank. p. 21. Accesat
în 3 ianuarie 2020. „The
Gini coefficient, a measure
of overall income
inequality, declined to
0.462 in 2015, and has
since risen to 0.467 in 2018
(Figure 27). Higher income
inequality is partly driven
by unequal regional
income distribution. The
eastern coastal regions
have been the driver of
China's rapid growth, due
to its geographic location
and the early introduction of
reforms. As a result, the
eastern coastal region is
now home to 38% of the
population, and its per
capita GDP was 77%
higher than that of the
central, western, and
northeastern regions in
2018. This gap widened
further in the first three
quarters of 2019. This is in
part due to a
disproportionate slowdown
in interior provinces, which
are more dependent on
commodities and heavy
industry. The slowdown
has been negatively
affected by structural shifts, 10. ^ a b „China trade now
especially necessary cuts
in overcapacity (Figure
28).”
Report 2020” (http://hdr.und
p.org/sites/default/files/hdr2
020.pdf) (PDF). United
Nations Development
Programme. 15 decembrie
2020. Accesat în 15
decembrie 2020.
7. ^ Walton, Greg (2001).
„Executive Summary”.
Corporations and the
development of
surveillance technology in
the People's Republic of
China (http://books.google.
com/?id=S9rP0A2q14UC&l
pg=PA4&dq=single-party%
20%22people's%20republi
c%20of%20china%22&pg=
PA5#v=onepage&q=%22si
ngle-party%20state%22).
Rights & Democracy. p. 5.
ISBN 978-2-922084-42-9.
Citare cu parametru depășit
|coauthors= (ajutor)
8. ^ „Chinese Civil War” (htt
p://history.cultural-china.co
m/en/34History7320.html).
Cultural-China.com.
Accesat în 16 iunie 2013.
„Până în prezent, din
moment ce nu a fost
semnat nici un armistițiu
sau tratat de pace, există o
controversă, aceea dacă
Războiul Civil s-a încheiat
din punct de vedere legal.”
9. ^ „Countries of the world
ordered by land area” (htt
p://www.listofcountriesofthe
world.com/area-land.html).
Listofcountriesoftheworld.com
Accesat în 27 aprilie 2010.
bigger than US” (http://ww
w.telegraph.co.uk/finance/e
conomics/9860518/China-tr
ade-now-bigger-than-US.ht
ml). Daily Telegraph. 10
februarie 2013. Accesat în
15 februarie 2013.
11. ^ a b „Military and Security
Developments Involving
the People's Republic of
China 2013” (http://www.def
ense.gov/pubs/2013_China
_Report_FINAL.pdf) (PDF).
US Secretary of Defense.
2013. Accesat în 25 iunie
2013.
12. ^ Muldavin, Joshua (9
februarie 2006). „From
Rural Transformation to
Global Integration: The
Environmental and Social
Impacts of China's Rise to
Superpower” (http://www.ca
rnegieendowment.org/even
ts/index.cfm?fa=eventDetail
&id=851&prog=zch).
Carnegie Endowment for
International Peace.
Accesat în 17 ianuarie
2010.
13. ^ a b „A Point Of View:
What kind of superpower
could China be?” (http://ww
w.bbc.co.uk/news/magazin 19. ^ Wade, Geoff. "The Polity
e-19995218). BBC. 19
octombrie 2012. Accesat în
21 octombrie 2012.
14. ^ "China (http://dictionary.re
ference.com/browse/Chin
a?qsrc=2888)". The
American Heritage
Dictionary of the English
Language (2000). Boston
and New York: Houghton-
Mifflin.
15. ^ "China". Oxford English
Dictionary (1989). ISBN 0- 21. ^ "Early Homo erectus
19-957315-8.
The Book of Duarte
Barbosa (http://books.googl
e.com.vn/books?id=edzW9f
uOF-cC&pg=PA211&dq=#
v=onepage&q=%22Very%2
0Great%20Kingdom%20o
f%20China%22&f=false)
(chapter title "The Very
Great Kingdom of China").
ISBN 81-206-0451-2. In the
Portuguese original (http://p
url.pt/435/), capitolul se
intitulează "O Grande
Reino da China".
16. ^ Eden, Richard (1555).
Decades of the New World:
"The great China whose
kyng is thought the greatest
prince in the world."
Myers, Henry Allen (1984).
Western Views of China
and the Far East, Volume 1.
Asian Research Service.
p. 34.
17. ^ Martino, Martin, Novus
Atlas Sinensis, Vienna
1655, Preface, p. 2.
18. ^ Liu, Lydia He (2009). The
Clash of Empires: the
invention of China in
modern world making.
Harvard University Press.
pp. 77–78.
ISBN 9780674040298.
„Olivelle's evidence affirms
that cīna is related to the
Qin dynasty but leaves the
precise nature of that
linkage open to
speculation.”
of Yelang and the Origin of
the Name 'China' (http://ww
w.sino-platonic.org/complet
e/spp188_yelang_china.pd 25. ^ „China axes 'show
f)". Sino-Platonic Papers,
No. 188, mai 2009, p. 20.
20. ^ Wilkinson, Endymion
(2000). Chinese History: A
Manual. Cambridge, MA:
Harvard University Press.
Rev. and enl. p.132. ISBN
0-674-00247-4.
Tools in China" (http://www.
archaeology.org/0001/news
briefs/china.html).
Archaeological Institute of
America. 2000. Accesat la
30 noiembrie 2012.
22. ^ Shen, G; Gao, X; Gao, B;
Granger, De (2009). „Age of
Zhoukoudian Homo
erectus determined with
(26)Al/(10)Be burial dating”.
Nature. 458 (7235): 198–
200.
Bibcode:2009Natur.458..198S
(http://adsabs.harvard.edu/
abs/2009Natur.458..198S).
doi:10.1038/nature07741 (h
ttps://doi.org/10.1038%2Fn
ature07741). ISSN 0028-
0836 (https://www.worldcat.
org/issn/0028-0836).
PMID 19279636 (https://ww
w.ncbi.nlm.nih.gov/pubme
d/19279636).
23. ^ „The Peking Man World
Heritage Site at
Zhoukoudian” (http://www.u
nesco.org/ext/field/beijing/
whc/pkm-site.htm).
UNESCO. Accesat în 6
martie 2013.
24. ^ „Peking Man Site at
Zhoukoudian” (http://whc.u
nesco.org/en/list/449).
UNESCO. Accesat în 4
octombrie 2012.
ancient writing' ” (http://ww
w.bbc.co.uk/news/world-asi
a-china-23257700). BBC.
11 iulie 2013. Accesat în 11
iulie 2013.
26. ^ Tanner, Harold M. (2009).
China: A History (http://boo
ks.google.com/books?id=VI
WC9wCX2c8C&pg=PA35#
v=onepage&q&f=false).
Hackett Publishing. pp. 35–
36. ISBN 0872209156.
27. ^ "Bronze Age China" (htt
p://www.nga.gov/exhibition
s/chbro_bron.shtm).
National Gallery of Art.
Accesat la 11 iulie 2013.
28. ^ China: Five Thousand
Years of History and
Civilization (http://books.go
ogle.com/books?id=z-fAxn
_9f8wC&pg=PA25#v=onep
age&q&f=false). City
University of HK Press.
2007. p. 25.
ISBN 9789629371401.
29. ^ Pletcher, Kenneth (2011).
The History of China (http://
books.google.com/books?i
d=A1nwvKNPMWkC&pg=
PA35#v=onepage&q&f=fal
se). Britannica Educational
Publishing. p. 35.
ISBN 9781615301812.
30. ^ Fowler, Jeaneane D.;
Fowler, Merv (2008).
Chinese Religions: Beliefs
and Practices (http://books.
google.com/books?id=rpJN
fIAZltoC&pg=PA17#v=one
page&q&f=false). Sussex
Academic Press. p. 17.
ISBN 9781845191726.
31. ^ Hollister, Pam (1996).
„Zhengzhou” (http://books.g
oogle.com/books?id=vWLR
xJEU49EC&pg=PA904#v=
onepage&q&f=false). În
Schellinger, Paul E.;
Salkin, Robert M.
International Dictionary of
Historic Places: Asia and
Oceania. Fitzroy Dearborn
Publishers. p. 904.
ISBN 9781884964046.
32. ^ Allan, Keith (2013). The
Oxford Handbook of the
History of Linguistics (http://
books.google.com/books?i
d=BzfRFmlN2ZAC&pg=PA
4#v=onepage&q&f=false).
Oxford University Press.
p. 4.
ISBN 9780199585847.
33. ^ a b Bodde, Derk. (1986). 39. ^ David Andrew Graff
"The State and Empire of (2002). Medieval Chinese
Ch'in", in The Cambridge warfare, 300–900.
History of China: Volume I: Routledge. ISBN 0-415-
the Ch'in and Han Empires, 23955-9. p.13.
221 B.C. – A.D. 220. Edited 40. ^ Adshead, S. A. M. (2004).
by Denis Twitchett and T'ang China: The Rise of
Michael Loewe. the East in World History.
Cambridge: Cambridge New York: Palgrave
University Press. ISBN 0- Macmillan. p. 54
521-24327-0. 41. ^ City University of HK
34. ^ a b Lewis, Mark Edward Press (2007). China: Five
(2007). The Early Chinese Thousand Years of History
Empires: Qin and Han. and Civilization. ISBN 962-
London: Belknap Press. 937-140-5. p.71
ISBN 978-0-674-02477-9. 42. ^ Paludan, Ann (1998).
35. ^ „Dahlman, Carl J; Aubert, Chronicle of the Chinese
Jean-Eric. China and the Emperors. London:
Knowledge Economy: Thames & Hudson. ISBN
Seizing the 21st century” (h 0-500-05090-2. p. 136.
ttp://www.eric.ed.gov/ERIC 43. ^ „Northern Song Dynasty
WebPortal/custom/portlets/r (960–1127)” (http://www.me
ecordDetails/detailmini.js tmuseum.org/toah/hd/nson
p?_nfpb=true&_&ERICExt g/hd_nsong.htm).
Search_SearchValue_0=E Metropolitan Museum of
D460052&ERICExtSearch Art. Accesat în 27
_SearchType_0=no&accno noiembrie 2013.
=ED460052). World Bank 44. ^ Essentials of Neo-
Publications via Confucianism: Eight Major
Eric.ed.gov. Accesat în 22 Philosophers of the Song
octombrie 2012. and Ming Periods (http://bo
36. ^ Goucher, Candice; oks.google.com/books?id=
Walton, Linda (2013). sjzPPg8eK7sC&pg=PA3#v
World History: Journeys =onepage&q&f=false).
from Past to Present – Greenwood Publishing
Volume 1: From Human Group. 1999. p. 3.
Origins to 1500 CE (http://b ISBN 9780313264498.
ooks.google.com/books?id 45. ^ Ping-ti Ho. "An Estimate
=zdwpAAAAQBAJ&pg=PA of the Total Population of
108#v=onepage&q&f=fals Sung-Chin China", in
e). Routledge. p. 108. Études Song, Series 1, No
ISBN 9781135088224. 1, (1970). pp. 33–53.
37. ^ Whiting, Marvin C.
46. ^ Rice, Xan (25 iulie 2010).
(2002). Imperial Chinese „Chinese archaeologists'
Military History. iUniverse.
African quest for sunken
p. 214 ship of Ming admiral” (http://
38. ^ Ki-Baik Lee (1984). A www.guardian.co.uk/world/
new history of Korea. 2010/jul/25/kenya-china).
Harvard University Press. The Guardian.
ISBN 978-0-674-61576-2.
p.47.
47. ^ „Wang Yangming (1472—
1529)” (http://www.iep.utm.
edu/wangyang/). Internet
Encyclopedia of
Philosophy. Accesat în 9
decembrie 2013.
48. ^ Ainslie Thomas Embree,
Carol Gluck (1997). Asia in
Western and World History:
A Guide for Teaching (htt
p://books.google.cz/books?
id=Xn-6yMhAungC&pg=&d
q&hl=en#v=onepage&q=&f
=false). M.E. Sharpe. p.597.
ISBN 1-56324-265-6.
49. ^ „Sino-Japanese War
(1894–95)” (http://www.brita
nnica.com/EBchecked/topi
c/546176/Sino-Japanese-
War). Encyclopædia
Britannica. Accesat în 12
noiembrie 2012.
50. ^ "Dimensions of need –
People and populations at
risk" (http://www.fao.org/doc
rep/U8480E/U8480E05.ht
m). 1995. Food and
Agriculture Organization of
the United Nations (FAO).
Accesat la 3 iulie 2013.
51. ^ Eileen Tamura (1997).
China: Understanding Its
Past. Volume 1. University
of Hawaii Press. ISBN 0-
8248-1923-3. p.146.
52. ^ Stephen Haw, (2006).
Beijing: A Concise History.
Taylor & Francis, ISBN 0-
415-39906-8. p.143.
53. ^ Bruce Elleman (2001).
Modern Chinese Warfare.
Routledge. ISBN 0-415-
21474-2. p.149.
54. ^ Graham Hutchings
(2003). Modern China: A
Guide to a Century of
Change. Harvard
University Press. ISBN 0-
674-01240-2. p.459.
55. ^ Peter Zarrow (2005).
China in War and
Revolution, 1895–1949.
Routledge. ISBN 0-415-
36447-7. p.230.
56. ^ M. Leutner (2002). The
Chinese Revolution in the
1920s: Between Triumph
and Disaster. Routledge.
ISBN 0-7007-1690-4.
p.129.
57. ^ Hung-Mao Tien (1972).
Government and Politics in
Kuomintang China, 1927–
1937 (Volume 53). Stanford
University Press. ISBN 0-
8047-0812-6. pp. 60–72.
58. ^ Suisheng Zhao (2000).
China and Democracy:
Reconsidering the
Prospects for a Democratic
China. Routledge. ISBN 0-
415-92694-7. p.43.
59. ^ David Ernest Apter, Tony
Saich (1994).
Revolutionary Discourse in
Mao's Republic. Harvard
University Press. ISBN 0-
674-76780-2. p.198.
60. ^ "Nuclear Power: The End
of the War Against Japan"
(http://www.bbc.co.uk/histor
y/worldwars/wwtwo/nuclear
_01.shtml). BBC — History.
Accesat la 14 iulie 2013.
61. ^ Wu Chunqiu (15 august
2005), „Remember role in
ending fascist war” (http://w
ww.chinadaily.com.cn/engli
sh/doc/2005-08/15/content
_468908.htm),
Chinadaily.com, accesat în
8 octombrie 2015
62. ^ "Judgement: International
Military Tribunal for the Far
East" (http://www.ibiblio.or
g/hyperwar/PTO/IMTFE/IM
TFE-8.html). Chapter VIII:
Conventional War Crimes
(Atrocities). November
1948. Accesat la 4
februarie 2013.
63. ^ Tien, Hung-mao (1991).
„Constitutional Reform and
the Future of the Republic
of China” (http://books.goog
le.com/books?id=xCxMn-2
msr8C&pg=PA3#v=onepag
e&q&f=false). În Feldman,
Harvey. Constitutional
Reform and the Future of
the Republic of China. M.E.
Sharpe. p. 3.
ISBN 9780873328807.
64. ^ The Chinese people
have stood up (http://www.i
sop.ucla.edu/eas/document
s/mao490921.htm). UCLA
Center for East Asian
Studies. Accesat la 16
aprilie 2006.
65. ^ „Red Capture of Hainan
Island” (http://news.google.
com/newspapers?nid=181
7&dat=19500509&id=FUw
_AAAAIBAJ&sjid=skwMAA
AAIBAJ&pg=3627,330188
0). The Tuscaloosa News.
Google News Archive. 9
mai 1950. Accesat în 20
iulie 2013.
66. ^ „The Tibetans” (http://ww
w.usc.edu/dept/LAS/ir/cew
s/database/Tibet/tibet.pdf)
(PDF) . University of
Southern California.
Accesat în 20 iulie 2013.
67. ^ John W. Garver (1997).
The Sino-American
alliance: Nationalist China
and American Cold War
strategy in Asia (http://book
s.google.com/?id=ZNCghC
IbyVAC&pg=PA169&dq=C.
I.A++Ma+bufang#v=onepa
ge&q=C.I.A%20%20Ma%2
0bufang&f=false). M.E.
Sharpe. p. 169. ISBN 0-
7656-0025-0. Accesat în 20
iulie 2013.
68. ^ Madelyn Holmes (2008).
Students and teachers of
the new China: thirteen
interviews (http://books.goo
gle.com/?id=lJK-GRriJAoC
&pg=&dq#v=onepage&q=&
f=false). McFarland. p. 185.
ISBN 0-7864-3288-8.
Accesat în 7 noiembrie
2011.
69. ^ Akbar, Arifa (17
septembrie 2010). „Mao's
Great Leap Forward 'killed
45 million in four years' ” (ht
tp://www.independent.co.u
k/arts-entertainment/books/
news/maos-great-leap-forw
ard-killed-45-million-in-four-
years-2081630.html). The
Independent. London.
Accesat în 30 octombrie
2010.
70. ^ Busky, Donald F. (2002).
Communism in History and
Theory (http://books.googl
e.com/books?id=Q6b0j1VI
NWgC&printsec=frontcover
&source=gbs_navlinks_s#v
=onepage&q=&f=false).
Greenwood Publishing
Group. p.11.
71. ^ Michael Y.M. Kao.
"Taiwan's and Beijing's
Campaigns for Unification"
in Harvey Feldman and
Michael Y.M. Kao (eds.,
1988): Taiwan in a Time of
Transition. New York:
Paragon House. p.188.
72. ^ Hart-Landsberg, Martin;
and Burkett, Paul. "China
and Socialism: Market
Reforms and Class
Struggle" (http://www.month
lyreview.org/chinaandsocia
lism.htm). Monthly Review.
Accesat la 30 octombrie
2008.
73. ^ „The Impact of
Tiananmen on China's
Foreign Policy” (http://www.
nbr.org/publications/elemen
t.aspx?id=73#.UpeNH_lcia
U). The National Bureau of
Asian Research. Accesat în
28 noiembrie 2013.
74. ^ Nation bucks trend of
global poverty (http://www.c
hinadaily.com.cn/en/doc/20
03-07/11/content_244499.h
tm). China Daily. 11 iulie
2003. Accesat la 10 iulie
2013.
75. ^ China's Average
Economic Growth in 90s
Ranked 1st in World (http://
english.people.com.cn/engl
ish/200003/01/eng2000030
1X115.html). People's
Daily. 1 martie 2000.
Accesat la 10 iulie 2013.
76. ^ „China's Environmental
Crisis” (http://www.nytimes.
com/interactive/2007/08/26/
world/asia/20070826_CHI
NA_GRAPHIC.html#). New
York Times. 26 august
2007. Accesat în 16 mai
2012.
77. ^ China worried over pace
of growth (http://news.bbc.c
o.uk/1/hi/world/asia-pacific/
4913622.stm). BBC.
Accesat la 16 aprilie 2006.
78. ^ China: Migrants,
Students, Taiwan (http://mig
ration.ucdavis.edu/mn/mor
e.php?id=3166_0_3_0).
Migration News. ianuarie
2006.
79. ^ In Face of Rural Unrest,
China Rolls Out Reforms (h
ttp://www.washingtonpost.c
om/wp-dyn/content/article/2
006/01/27/AR2006012701
588.html). Washington
Post. 28 ianuarie 2006.
80. ^ „Frontline: The Tank Man
transcript” (http://www.pbs.o
rg/wgbh/pages/frontline/tan
kman/etc/transcript.html).
Frontline. PBS. 11 aprilie
2006. Accesat în 12 iulie
2008.
81. ^ „Bo Xilai scandal:
Timeline” (http://www.bbc.c
o.uk/news/world-asia-china
-17673505). BBC. 5
septembrie 2012. Accesat
în 11 septembrie 2012.
82. ^ a b „Xi Jinping crowned
new leader of China
Communist Party” (http://w
ww.telegraph.co.uk/news/w
orldnews/asia/china/96794
77/Xi-Jinping-crowned-new
-leader-of-China-Communi
st-Party.html). The Daily
Telegraph. 15 noiembrie
2012. Accesat în 15
noiembrie 2012.
83. ^ „New China leadership
tipped to be all male” (http://
www.stuff.co.nz/world/asia/
7912682/New-China-leade
rship-tipped-to-be-all-male).
Stuff.co.nz. 6 noiembrie
2012.
84. ^ „China frees up bank
lending rates” (http://www.b
bc.co.uk/news/business-23
377060). BBC. 19 iulie
2013. Accesat în 19 iulie
2013.
85. ^ „China eyes fresh
stimulus as economy stalls,
sets 7pc growth floor” (htt
p://www.telegraph.co.uk/fin
ance/china-business/10198
410/China-eyes-fresh-stimu
lus-as-economy-stalls-sets-
7pc-growth-floor.html).
Daily Telegraph. 23 iulie
2013. Accesat în 25 iulie
2013.
86. ^ „The decade of Xi
Jinping” (http://blogs.ft.com/
gavyndavies/2012/11/25/th
e-decade-of-xi-jinping/#axz
z2DQ0Yc2jM). Financial
Times. 25 noiembrie 2012.
Accesat în 27 noiembrie
2012.
87. ^ „China sees both
industrial output and retail
sales rise” (http://www.bbc.
co.uk/news/business-2065
7311). BBC. 9 decembrie
2012. Accesat în 9
decembrie 2012.
88. ^ „China's exports and
imports decline” (http://ww
w.bbc.co.uk/news/business
-23251089). BBC. 10 iulie
2013. Accesat în 10 iulie
2013.
89. ^ „China orders
government debt audit” (htt
p://www.bbc.co.uk/news/bu
siness-23486466). BBC. 29
iulie 2013. Accesat în 29
iulie 2013.
90. ^ a b „China ends one child
policy” (http://www.slate.co
m/blogs/moneybox/2013/1
1/15/china_reforms_one_c 97. ^ „Nepal and China agree 105. ^ Countries with the
hild_policy_little_siblings_c
oming.html). Slate. 15
noiembrie 2013. Accesat în
16 noiembrie 2013.
91. ^ Amitendu, Palit (2012).
China-India Economics:
Challenges, Competition
and Collaboration (http://bo
oks.google.com/books?id=
Sz12DTzuhk0C&pg=PA4#
v=onepage&q&f=false).
Routledge. p. 4.
ISBN 9781136621628.
92. ^ „ "Land area" ''GOV.cn,
Chinese Government's
Official Web Portal” (http://e
nglish.gov.cn/2006-02/08/c
ontent_182551.htm).
English.gov.cn. Accesat în
1 noiembrie 2011.
93. ^ „United States” (http://arc 101. ^ "Beijing hit by eighth
hive.is/20120729115512/ht
tp://www.britannica.com/eb/
article-9111233/United-Stat
es). Encyclopædia
Britannica. Accesat în 25
martie 2008.
94. ^ „Demographic Yearbook
—Table 3: Population by
sex, rate of population
increase, surface area and
density” (http://unstats.un.or
g/unsd/demographic/produ
cts/dyb/dyb2007/Table03.p
df) (PDF). UN Statistics.
2007. Accesat în 31 iulie
2010.
95. ^ a b c d e „CIA – The World
Factbook” (https://www.cia.
gov/library/publications/the-
world-factbook/geos/ch.htm
l). Cia.gov. Accesat în 23
noiembrie 2013.
96. ^ „Which country borders
the most other countries?”
(http://geography.about.co
m/library/faq/blqzmostneigh
bors.htm). About.com.
Accesat în 5 decembrie
2013.
on Mount Everest's height”
(http://news.bbc.co.uk/2/hi/s
outh_asia/8608913.stm).
BBC News. 8 aprilie 2010.
98. ^ „Lowest Places on Earth”
(http://www.nps.gov/deva/n
aturescience/lowest-places 106. ^ „List of Parties” (http://ww
-on-earth.htm). National
Park Service. Accesat în 2
decembrie 2013.
99. ^ Regional Climate Studies 107. ^ „[English translation:
of China (http://books.googl
e.com/books?id=SEO_RyN
DJ0gC&pg=PA1#v=onepa
ge&q&f=false). Springer.
2008. p. 1.
ISBN 9783540792420.
100. ^ „Fighting Desertification”
(http://www.forbes.com/site
s/terrywaghorn/2011/03/07/
fighting-desertification/).
Forbes. 7 martie 2011.
sandstorm" (http://news.bb
c.co.uk/1/hi/world/asia-pacif
ic/4915690.stm). BBC
news. Accesat la 17 aprilie
2006.
102. ^ The gathering sandstorm:
"Encroaching desert,
missing water" (http://www.i
ndependent.co.uk/news/wo
rld/asia/the-gathering-sand
storm-encroaching-desert-
missing-water-399653.htm
l). The Independent. 9
noiembrie 2007. Accesat la
26 iulie 2013.
103. ^ „Himalaya glaciers
melting much faster” (http
s://www.msnbc.msn.com/id/
27894721/). MSNBC. 24
noiembrie 2008. Accesat în
21 septembrie 2011.
104. ^ „Biodiversity Theme
Report” (http://www.environ
ment.gov.au/soe/2001/publi
cations/theme-reports/biodi
versity/biodiversity01-3.htm
l). Environment.gov.au. 10
decembrie 2009. Accesat
în 27 aprilie 2010.
Highest Biological Diversity
(http://rainforests.mongaba
y.com/03highest_biodiversi
ty.htm). Mongabay.com.
2004 data. Accesat la 24
aprilie 2013.
w.cbd.int/convention/partie
s/list). Accesat în 9
decembrie 2012.
China Biodiversity
Conservation Strategy and
Action Plan. Years 2011–
2030]” (http://www.cbd.int/d
oc/world/cn/cn-nbsap-v2-z
h.pdf) (PDF). Accesat în 9
decembrie 2012.
108. ^ IUCN Initiatives –
Mammals – Analysis of
Data – Geographic
Patterns 2012 (http://www.i
ucnredlist.org/initiatives/ma
mmals/analysis/geographic
-patterns). IUCN. Accesat
la 24 aprilie 2013. Datele 116. ^ Conservation Biology:
nu includ speciile din
Taiwan.
109. ^ Countries with the most
bird species (http://rainfores
ts.mongabay.com/03birds.h
tm). Mongabay.com. 2004
data. Accesat la 24 aprilie
2013.
110. ^ Countries with the most
reptile species (http://rainfor
ests.mongabay.com/03repti
les.htm). Mongabay.com.
2004 data. Accesat la 24
aprilie 2013.
111. ^ IUCN Initiatives –
Amphibians – Analysis of 118. ^ Ma, Xiaoying (2000).
Data – Geographic
Patterns 2012 (http://www.i
ucnredlist.org/initiatives/am
phibians/analysis/geograph
ic-patterns#diversity).
IUCN. Accesat la 24 aprilie
2013. Datele nu includ
speciile din Taiwan.
112. ^ Top 20 countries with
most endangered species 119. ^ „China acknowledges
IUCN Red List (http://www.
mnn.com/earth-matters/ani
mals/stories/infographic-top
-20-countries-with-most-en
dangered-species). 5
martie 2010. Accesat la 24
aprilie 2013.
113. ^ „Nature Reserves” (http://
www.china.org.cn/english/f
eatures/Brief/193257.htm).
China.org.cn. Accesat în 2
decembrie 2013.
114. ^ Countries with the most
vascular plant species (htt
p://rainforests.mongabay.co
m/03plants.htm).
Mongabay.com. 2004 data.
Accesat la 24 aprilie 2013.
115. ^ a b c China (http://books.g 122. ^ „Global carbon emissions
oogle.com/books?id=dA_Q hit record high in 2012” (htt
bQiZkB4C&pg=PA1213#v= p://www.reuters.com/article/
onepage&q&f=false) (ed. 2013/06/10/us-iea-emissio
3). Rough Guides. 2003. ns-idUSBRE95908S20130
p. 1213. 610). Reuters. 10 iunie
ISBN 9781843530190. 2013. Accesat în 3
noiembrie 2013.
Voices from the Tropics (htt 123. ^ „China pumps more
p://books.google.com/book funding into safe drinking
s?id=OeqjKhDml6wC&pg= water” (http://news.xinhuan
PA208#v=onepage&q&f=fa et.com/english/china/2012-
lse). John Wiley & Sons. 06/29/c_131684993.htm).
2013. p. 208. Xinhua. 29 iunie 2012.
ISBN 9781118679814. 124. ^ "China's decade plan for
117. ^ Liu, Ji-Kai (2007). water" (http://blogs.ei.colum
„Secondary metabolites bia.edu/2011/10/24/chinas-
from higher fungi in China decade-plan-for-water/).
and their biological activity” The Earth Institute.
(http://www.ddtjournal.com/ Columbia University. 24
action/downloaddoc.php?d octombrie 2011. Accesat la
ocid=57). Drug Discoveries 23 noiembrie 2011.
& Therapeutics. 1 (2): 94. 125. ^ a b „China works to ease
water woes” (http://www.bb
Environmental Regulation c.co.uk/news/world-asia-chi
in China (http://books.googl na-22815145). BBC. 11
e.com/books?id=eQTbZR iunie 2013. Accesat în 11
WgC74C&pg=PA1#v=onep iunie 2013.
age&q&f=false). Rowman 126. ^ „300 million Chinese
& Littlefield Publishers. drinking unsafe water” (htt
p. 1. Citare cu parametru p://english.peopledaily.co
depășit |coauthors= m.cn/200412/23/eng20041
(ajutor) 223_168329.html).
People's Daily. 23
'cancer villages' ” (http://ww decembrie 2004. Accesat
w.bbc.co.uk/news/world-asi în 27 martie 2009.
a-china-21545868). BBC. 127. ^ Friedman, Lisa (25 martie
22 februarie 2013. Accesat 2010). „China Leads Major
în 23 februarie 2013. Countries With
$34.6 Billion Invested in
120. ^ „Riot police and
Clean Technology” (http://w
protesters clash over China
chemical plant” (http://www. ww.nytimes.com/cwire/201
bbc.co.uk/news/world-asia- 0/03/25/25climatewire-chin
china-20114306). BBC. 28 a-leads-major-countries-wit
octombrie 2012. h-346-billion-15729.html).
The New York Times.
121. ^ „Beijing Orders Official
Cars Off Roads to Curb Accesat în 27 aprilie 2010.
Pollution” (http://www.bloo 128. ^ Black, Richard (26 martie
mberg.com/news/2013-01- 2010). „China steams
12/beijingers-told-to-stay-in ahead on clean energy” (htt
doors-as-pollution-hits-reco p://news.bbc.co.uk/2/hi/scie
rd.html). Bloomberg L.P. 14 nce/nature/8587319.stm).
ianuarie 2013. Accesat în BBC News. Accesat în 27
27 iulie 2013. aprilie 2010.
129. ^ „China Leads The World 135. ^ „Communiqué of the 141. ^ „China formalizes easing
In Renewable Energy National Bureau of of one-child policy” (http://w
Investment” (http://www.forb Statistics of People's ww.usatoday.com/story/ne
es.com/sites/jackperkowsk Republic of China on Major ws/world/2013/12/28/china-
i/2012/07/27/china-leads-th Figures of the 2010 one-child-policy/4230785/).
e-world-in-renewable-ener Population Census[1] (No. USA Today. 28 decembrie
gy-investment/). Forbes. 27 1)” (http://www.stats.gov.cn/ 2013.
iulie 2012. Accesat în 5 english/newsandcomingev 142. ^ „China to keep one-child
decembrie 2012. ents/t20110428_40272224 policy” (http://edition.cnn.co
130. ^ Bradsher, Keith (30 4.htm). National Bureau of m/2008/WORLD/asiapcf/0
ianuarie 2010). „China Statistics of China. Accesat 3/10/china.onechild/index.h
leads global race to make în 29 septembrie 2013. tml). CNN. 10 martie 2008.
[nefuncțională]
clean energy” (http://www.n Accesat în 14 iulie 2009.
ytimes.com/2010/01/31/bus 136. ^ „POPULATION 143. ^ „China's population
iness/energy-environment/ GROWTH RATE” (https://w growth 'slowing' ” (http://ne
31renew.html). New York ww.cia.gov/library/publicati ws.bbc.co.uk/1/hi/world/asi
Times. ons/the-world-factbook/field a-pacific/1246731.stm).
131. ^ "China's big push for s/2002.html). CIA. Accesat BBC. 28 martie 2001.
renewable energy" (http://w în 29 septembrie 2013. Accesat în 16 decembrie
ww.scientificamerican.com/ 137. ^ Urban unemployment 2012.
article.cfm?id=chinas-big-p declines to 4% in China (htt 144. ^ „The most surprising
ush-for-renewable-energy). p://english.peopledaily.co demographic crisis” (http://
Scientific American. 4 m.cn/90001/90776/90884/6 www.economist.com/node/
august 2008. Accesat la 24 342385.html) People's 18651512). The Economist.
septembrie 2011. Daily Online (22 ianuarie 5 mai 2011. Accesat în 1
132. ^ China tops the world in 2008). Accesat la on 27 noiembrie 2011.
clean energy production. (h iulie 2008. 145. ^ „Shortage of girls forces
ttp://www.ecosensorium.or 138. ^ „China´s 2013 urban China to criminalise
g/2010/11/china-tops-world unemployment rate at 4.1 selective abortion” (http://w
-in-clean-energy.html) pct CCTV News - CNTV ww.telegraph.co.uk/news/w
Ecosensorium. Accesat la English” (http://english.cntv. orldnews/asia/china/14807
24 septembrie 2011. cn/20140124/102623.shtm 78/Shortage-of-girls-forces-
133. ^ "Splashing out: China to l). 27 decembrie 2013. China-to-criminalise-selecti
spend 4 trillion yuan on Accesat în 12 martie 2014. ve-abortion.html). The Daily
water projects" (http://www. 139. ^ „China's 2013 urban Telegraph. 9 ianuarie 2005.
wantchinatimes.com/news- unemployment rate at Accesat în 22 octombrie
subclass-cnt.aspx?id=2011 4.1%” (http://www.business- 2012.
0711000040&cid=1105&M standard.com/article/interna 146. ^ „Chinese facing shortage
ainCatID=11). Want China tional/china-s-2013-urban-u of wives” (http://news.bbc.c
Times. 11 iulie 2011. nemployment-rate-at-4-1-1 o.uk/2/hi/asia-pacific/62547
Accesat la 27 noiembrie 14012400449_1.html). 63.stm). BBC News. 12
2011. Business Standard. 24 ianuarie 2007. Accesat în
134. ^ Upton, John (25 iulie ianuarie 2014. Accesat în 23 martie 2009.
2013). „China to spend big 12 martie 2014.
147. ^ a b c "Chinese mainland
to clean up its air” (http://gri 140. ^ „The New England gender ratios most
st.org/news/china-to-spend- Journal of Medicine, balanced since 1950s:
big-to-clean-up-its-air/?utm September 2005” (http://con census data" (http://news.xi
_campaign=daily&utm_me tent.nejm.org/cgi/content/ful nhuanet.com/english2010/c
dium=email&utm_source=n l/353/11/1171). hina/2011-04/28/c_138501
ewsletter&sub_email=sund Content.nejm.org. 91.htm). Xinhua. 28 aprilie
aybottle%40hotmail.com). doi:10.1056/NEJMhpr051833 2011. Accesat la 20
Grist Magazine. Accesat în (https://doi.org/10.1056%2F octombrie 2011.
27 iulie 2013. NEJMhpr051833). Accesat
în 14 iulie 2009.
148. ^ „The odds that you will
give birth to a boy or girl
depend on where in the
world you live” (https://ww
w.pewresearch.org/fact-tan
k/2013/09/24/the-odds-that-
you-will-give-birth-to-a-boy-
or-girl-depend-on-where-in-
the-world-you-live/). Pew
Research Center. 24
septembrie 2013.
149. ^ a b c „Communiqué of the
National Bureau of
Statistics of People's
Republic of China on Major
Figures of the 2010
Population Census (No. 1)”
(http://web.archive.org/web/
20130115173048/http://ww
w.stats.gov.cn/english/news
andcomingevents/t201104
28_402722244.htm).
National Bureau of
Statistics of China. 28
aprilie 2011. Arhivat din
original (http://www.stats.go
v.cn/english/newsandcomin
gevents/t20110428_40272
2244.htm) la 15 ianuarie
2013. Accesat în 14 iunie
2013.
150. ^ Lilly, Amanda (7 iulie
2009). „A Guide to China's
Ethnic Groups” (http://article
s.washingtonpost.com/200
9-07-07/world/36836997_1 156. ^
_muslim-uighurs-chinese-g
overnment-xinjiang-provinc
e). Washington Post.
151. ^ China's Geography:
Globalization and the
Dynamics of Political,
Economic, and Social
Change (http://books.googl
e.com/books?id=K3XdB5o
4VFAC&pg=PA102#v=one
page&q&f=false). Rowman
& Littlefield Publishers.
2011. p. 102.
ISBN 9780742567849.
152. ^ "Major Figures on
Residents from Hong Kong,
Macao and Taiwan and
Foreigners Covered by
2010 Population Census"
(http://www.stats.gov.cn/eng
lish/newsandcomingevent
s/t20110429_402722638.ht
m) [nefuncțională] . National
Bureau of Statistics of
China. 29 aprilie 2011.
Accesat la 4 octombrie
2011.
153. ^ Kaplan, Robert B. and
Richard B. Baldauf (2008).
Language Planning and
Policy in Asia: Japan,
Nepal, Taiwan and
Chinese characters.
Multilingual Matters. p. 24.
ISBN 9781847690951.
154. ^ "Languages" (http://englis
h.gov.cn/2005-08/16/conten
t_23691.htm). 2005.
Gov.cn. Accesat la 3 mai
2006.
155. ^ Rough Guide
Phrasebook: Mandarin
Chinese (http://books.googl
e.com/books?id=jlM3TMYg
8HQC&pg=PA19#v=onepa
ge&q&f=false). Rough
Guides. 2011. p. 19.
ISBN 9781405388849.
a b c
„Preparing for
China's urban billion” (htt
p://www.mckinsey.com/~/m
edia/McKinsey/dotcom/Insi
ghts%20and%20pubs/MGI/
Research/Urbanization/Pre 162. ^ „Tabulation of the 2010
paring%20for%20Chinas%
20urban%20billion/MGI_Pr
eparing_for_Chinas_Urban
_Billion_full_report.ashx).
McKinsey Global Institute.
februarie 2009. pp. 6, 52.
157. ^ „China Now Has More
Than 260 Million Migrant
Workers Whose Average
Monthly Salary Is 2,290
Yuan ($374.09)” (http://ww
w.ibtimes.com/china-now-h
as-more-260-million-migran
t-workers-whose-average-
monthly-salary-2290-yuan-
37409-1281559).
International Business
Times. 28 mai 2013.
158. ^ „China's urban explosion:
A 21st century challenge”
(http://www.cnn.com/2012/0
1/20/world/asia/china-florcr
uz-urban-growth/index.htm
l). CNN. 20 ianuarie 2012.
159. ^ „China's mega city: the
country's existing mega
cities” (http://www.telegrap
h.co.uk/news/worldnews/as
ia/china/8278325/Chinas-m
ega-city-the-countrys-existi
ng-mega-cities.html). The
Telegraph. 24 ianuarie
2011.
160. ^ „Overview” (http://english.
sz.gov.cn/gi/). Shenzhen
Municipal E-government
Resources Center. Accesat
în 17 octombrie 2013.
161. ^ „Wu-Where? Opportunity
Now In China's Inland
Cities” (http://www.npr.org/2
012/08/07/158352562/wu-
where-opportunities-shift-to
-chinas-new-cities). NPR. 7
august 2012.
Census of the People's
Republic of China” (http://w
ww.stats.gov.cn/english/stat
isticaldata/censusdata/rkpc
2010/indexch.htm). China
Statistics Press.
163. ^ Francesco Sisci. "China's
floating population a
headache for census". The
Straits Times. 22
septembrie 2000.
164. ^ Demographia (martie
2013). „Demographia
World Urban Areas” (http://
www.demographia.com/db-
worldua.pdf) (PDF).
Demographia.com (în
engleză). Accesat în 14
ianuarie 2014.
165. ^ „Zhejiang University
surpasses Tsinghua as top
university of China” (http://w
ww.china.org.cn/top10/top_
universities_of_China/2011
-06/17/content_22808249.h
tm). China.org.cn. 17 iunie
2011.
166. ^ „9-year Compulsory
Education” (http://www.chin
a.org.cn/english/education/
184879.htm). China.org.cn.
Accesat în 11 decembrie
2013.
167. ^ „China eyes high school
enrollment rate of 90%” (htt 174. ^ „FACTBOX: Education in
p://www.chinadaily.com.cn/
china/2011-08/08/content_
13072098.htm). China
Daily. 8 august 2011.
168. ^ „China's higher education 175. ^ „Literacy rate, adult total
students exceed 30 million”
(http://english.peopledaily.c
om.cn/90001/98649/73157
89.html). People's Daily. 11
martie 2011.
169. ^ „Vocational Education in
China” (http://www.china.or
g.cn/english/LivinginChina/ 176. ^ Plafker, Ted. "China's
185280.htm). China.org.cn.
Accesat în 11 decembrie
2013.
170. ^ "China pledges free 9-
year education in rural
west" (http://en.ce.cn/Natio
nal/Rural/200602/21/t2006
0221_6154334.shtml).
China Economic Net. 21
februarie 2006. Accesat la
18 februarie 2013.
171. ^ „In Education, China
Takes the Lead” (http://ww
w.nytimes.com/interactive/2
013/01/16/business/In-Edu
cation-China-Takes-the-Le
ad.html?_r=0). New York
Times. 16 ianuarie 2013.
172. ^ „Chinese Education: The
Truth Behind the Boasts” (h
ttp://www.businessweek.co
m/articles/2013-04-04/chin
ese-education-the-truth-beh
ind-the-boasts). Bloomberg
Businessweek. 4 aprilie
2013.
173. ^ „School enrollment,
secondary (% gross)” (htt
p://data.worldbank.org/indic
ator/SE.SEC.ENRR/countri
es/CN-4E-XT?display=gra
ph). Banca Mondială.
Accesat în 18 octombrie
2013.
China” (http://news.xinhuan
et.com/english/2008-08/07/
content_9030011.htm).
Xinhua. 7 august 2008.
(% of people ages 15 and
above)” (http://data.worldba
nk.org/indicator/SE.ADT.LI 182. ^ „Life expectancy at birth,
TR.ZS/countries/CN-4E-X
T?display=graph). Banca
Mondială. Accesat în 9 iulie
2013.
Long—but Uneven—martie 183. ^ „Mortality rate, infant (per
to Literacy" (http://www.nyti
mes.com/2001/02/12/news/
12iht-rchina.t.html).
International Herald
Tribune. 12 februarie 2001.
Accesat la 22 decembrie
2012.
177. ^ "China Beats Out Finland
for Top Marks in Education"
(http://www.time.com/time/w
orld/article/0,8599,203558
6,00.html#ixzz17XACd2S
2). TIME. 2009. Accesat la
18 februarie 2013.
178. ^ „Ministry of Health” (http://
english.gov.cn/2005-10/09/
content_75326.htm).
GOV.cn. Accesat în 28
noiembrie 2013.
179. ^ „China's $124 Billion
Health-Care Plan Aims to
Boost Consumption” (http://
www.bloomberg.com/apps/
news?pid=newsarchive&si
d=aXFagkr3Dr6s).
Bloomberg L.P. 22 ianuarie
2009.
180. ^ „Great Progress, but More
Is Needed” (http://www.nyti
mes.com/roomfordebate/20
11/11/01/is-china-facing-a-
health-care-crisis/chinas-he
alth-care-reform-far-from-su
fficient). New York Times. 1
noiembrie 2011.
181. ^ Barboza, David (5 august
2012). „2,000 Arrested in
China in Counterfeit Drug
Crackdown” (http://www.nyt
imes.com/2012/08/06/worl
d/asia/2000-arrested-in-chi
na-in-crackdown-on-counte
rfeit-drugs.html?_r=0). New
York Times. Accesat în 23
martie 2013.
total (years)” (http://data.wor
ldbank.org/indicator/SP.DY
N.LE00.IN). Banca
Mondială. Accesat în 28
octombrie 2013.
1,000 live births)” (http://dat
a.worldbank.org/indicator/S
P.DYN.IMRT.IN). Banca
Mondială. Accesat în 28
octombrie 2013.
184. ^ „Life expectancy
increases by 44 years from
1949 in China's economic
powerhouse Guangdong”
(http://english.people.com.c
n/90001/90776/90882/6776
688.html). People's Daily. 4
octombrie 2009.
185. ^ "China's Infant Mortality 191. ^ "China's latest SARS
Rate Down" (http://www.chi
na.org.cn/english/19012.ht
m). 11 septembrie 2001.
China.org.cn. Accesat la 3
mai 2006.
186. ^
doi:10.1126/science.336.6080.402
(https://dx.doi.org/10.1126/s
cience.336.6080.402)
Această referință va fi
completată automat în
următoarele minute. Puteți
sări peste perioada de așteptare
(http://toolserver.org/~verisimilus/
Bot/DOI_bot/doibot.php?doi=10.1
126%2Fscience.336.6080.402)
sau puteți extinde citarea manual 193. ^ „Human height” (https://e
(https://ro.wikipedia.org/w/index.p
hp?title=Format:Cite_doi/10.1126/
science.336.6080.402&preload=T
emplate:Cite_doi/preload&editintr
o=Template:Cite_doi/editintro&act
ion=edit)
187. ^ McGregor, Richard (2
iulie 2007). „750,000 a year
killed by Chinese pollution”
(https://www.ft.com/cms/s/8f
40e248-28c7-11dc-af78-00
0b5df10621.html).
Financial Times. Accesat în
22 iulie 2007.
188. ^ "China's Tobacco
Industry Wields Huge
Power" (http://www.nytime
s.com/2010/06/11/world/asi
a/11iht-letter.html) article by
Didi Kirsten Tatlow in The
New York Times 10 iunie
2010
189. ^ "Serving the people?" (htt
p://www.cnn.com/SPECIAL
S/1999/china.50/dispatche
s/09.23.health/). 1999.
Bruce Kennedy. CNN.
Accesat la 17 aprilie 2006.
190. ^ "Obesity Sickening
China's Young Hearts" (htt
p://english.people.com.cn/e
nglish/200008/04/eng2000
0804_47271.html). 4
august 2000. People's
Daily. Accesat la 17 aprilie
2006.
outbreak has been
contained, but biosafety
concerns remain" (http://ww
w.who.int/csr/don/2004_05
_18a/en/index.html). 18 mai
2004. World Health
Organization. Accesat la 17
aprilie 2006.
192. ^ „Air Pollution Linked to
1.2 Million Premature
Deaths in China” (http://ww
w.nytimes.com/2013/04/02/
world/asia/air-pollution-link
ed-to-1-2-million-deaths-in-
china.html). New York
Times. 1 aprilie 2013.
n.wikipedia.org/wiki/Human
_height). 6 iulie 2015.
a b
194. ^ "China bans religious
activities in Xinjiang" (http
s://www.ft.com/cms/s/0/602
b650e-dc69-11e1-a304-00
144feab49a.html#axzz24q
LQjsqF). Financial Times. 2
august 2012. Accesat la 28
august 2012.
195. ^ Constituția Republicii
Populare Chineze.
Capitolul 2, Articolul 36.
196. ^ „Survey finds 300m
China believers” (http://new
s.bbc.co.uk/2/hi/asia-pacifi
c/6337627.stm). BBC. 7
februarie 2007. Accesat în
15 iunie 2009.
197. ^ a b Yu Tao. A Solo, a
Duet, or an Ensemble?
Analysing the Recent
Development of Religious
Communities in
Contemporary Rural China
(PDF) (http://www.euecran.
eu/pdf/ECRAN%20Analysi
ng%20the%20Recent%20
Development%20of%20Re
ligious%20Communities%2
0in%20Contemporary%20
Rural%20China_Yu%20Ta
o.pdf). Europe-China
Research and Advice
Network. University of
Nottingham. p. 7, 11.
Accesat la 28 septembrie
2013.
198. ^ Sun, Anna (2013).
Confucianism as a World
Religion: Contested
Histories and
Contemporary Realities (htt
p://books.google.com/book
s?id=Ieyp8W7-jOMC&pg=P
A86#v=onepage&q&f=fals
e). Princeton University
Press. p. 86.
ISBN 1400846080.
199. ^ Yao, Xinzhong (2010).
Chinese Religion: A
Contextual Approach (htt
p://books.google.com/book
s?id=GuINLKnJp0AC&pg=
PA11#v=onepage&q&f=fal
se). Continuum. p. 11.
ISBN 9781847064769.
200. ^ Miller, James (2006).
Chinese Religions in
Contemporary Societies (ht
tp://books.google.com/book
s?id=S4vg8BQrqA4C&pg=
PA57#v=onepage&q&f=fal
se). ABC-CLIO. p. 57.
ISBN 9781851096268.
201. ^ Xie, Zhibin (2006).
Religious Diversity and
Public Religion in China (ht
tp://books.google.com/book
s?id=peah4XTpqnkC&pg=
PA73#v=onepage&q&f=fal
se). Ashgate Publishing.
p. 73.
ISBN 9780754656487.
202. ^ „Religion in China on the 209. ^ Articolul 97 din 218. ^ Hasmath, R. (2012) "Red
Eve of the 2008 Beijing Constituția Republicii China's Iron Grip on Power:
Olympics” (https://pewforu Populare Chineze Communist Party
m.org/Importance-of-Religi 210. ^ China ABC (http://romani Continues Repression (htt
on/Religion-in-China-on-th an.cri.cn/chinaabc/chapter p://www.washingtontimes.c
e-Eve-of-the-2008-Beijing- 2/chapter20101.htm) om/news/2012/nov/9/red-ch
Olympics.aspx). Pew inas-iron-grip-on-power/)",
211. ^ „CFR.org” (http://www.cfr.
Forum. 1 mai 2008. The Washington Times, 12
org/publication/14482/com
Accesat în 17 octombrie November, p. B4.
munist_party_of_china.htm
2011.
l). CFR.org. Accesat în 27 219. ^ „A Point Of View: Is
203. ^ Introduction to the World's aprilie 2010. China more legitimate than
Major Religions, Volume 3 the West?” (http://www.bbc.
212. ^ „Democratic Parties” (htt
(http://books.google.com/bo co.uk/news/magazine-2017
p://english.people.com.cn/d
oks?id=VF6ZolMIFn8C&pg 8655). BBC News. 2
ata/China_in_brief/Political
=PA130#v=onepage&q&f=f noiembrie 2012.
_Parties/Democratic%20Pa
alse). Greenwood
rties.html). People's Daily. 220. ^ Gwillim Law (2 aprilie
Publishing Group. 2005. 2005). Provinces of China
Accesat în 8 decembrie
p. 65. (http://www.statoids.com/uc
2013.
ISBN 9780313336348. n.html). Accesat la 15
213. ^ Constituția Republicii
204. ^ „Global Index Of aprilie 2006.
Populare Chineze. (1982)
Religiosity And Atheism” (h 221. ^ China Statistical
ttp://www.wingia.com/web/fi 214. ^ „BBC, Country Report: Yearbook 2007, cap. 23-28
les/news/14/file/14.pdf) China” (http://news.bbc.co.
Basic Conditions of Civil
(PDF) . 19 aprilie 2015. uk/2/shared/spl/hi/in_depth/
Affairs Agencies"
china_politics/government/
205. ^ Unger, Jonathan; Chan, html/7.stm). BBC News. 222. ^ China Statistical
Anita (ianuarie 1995). Yearbook 2007, cap. 23-28,
Accesat în 14 iulie 2009.
„China, Corporatism, and op.cit.
the East Asian Model”. The 215. ^ „Beijingers Get Greater
Australian Journal of Poll Choices” (http://www.c 223. ^ „Background Note:
hinadaily.com.cn/en/doc/20 China” (http://www.state.go
Chinese Affairs (33): 29–
03-12/08/content_288018.h v/r/pa/ei/bgn/18902.htm).
53. doi:10.2307/2950087 (h
tm). China Daily. 2003. Bureau of Public Affairs.
ttps://doi.org/10.2307%2F2
Accesat în 18 februarie US Department of State.
950087).
2007. Accesat în 10 martie 2011.
206. ^ a b „Freedom in the World 224. ^ Chang, Eddy (22 august
216. ^ Lohmar, Bryan; and
2011: China” (https://freedo 2004). Perseverance will
Somwaru, Agapi; Does
mhouse.org/template.cfm?p pay off at the UN (http://ww
China's Land-Tenure
age=22&year=2011&countr w.taipeitimes.com/News/ed
System Discourage
y=8016). Freedom House. itorials/archives/2004/08/2
Structural Adjustment? (htt
2011. Accesat în 19 iunie 2/2003199768), The Taipei
p://www.ers.usda.gov/publi
2013. Times.
cations/aib775/aib775n.pd
207. ^ „Xi reiterates adherence f). 1 mai 2006. USDA 225. ^ „China says
to socialism with Chinese Economic Research communication with other
characteristics” (http://news. Service. Accesat la 3 mai developing countries at
xinhuanet.com/english/chin 2006. Copenhagen summit
a/2013-01/05/c_13208238 transparent” (http://english.
217. ^ "China sounds alarm
9.htm). Xinhua. 5 ianuarie peopledaily.com.cn/90001/
over fast-growing gap
2013. 90776/90883/6847341.htm
between rich and poor" (htt
208. ^ „Constituția Republicii p://www.highbeam.com/do l). People's Daily. 21
Populare Chineze” (http://e c/1P1-52919430.html). decembrie 2009. Accesat
nglish.people.com.cn/const Associated Press via în 20 august 2010.
itution/constitution.html). Highbeam (subscription
People's Daily. Accesat în required to see full article).
14 iulie 2009. 11 mai 2002. Accesat la 1
februarie 2013.
226. ^ "BRICS summit ends in 232. ^ „China, Russia launch
China" (http://www.bbc.co.u
k/news/world-asia-pacific-1
3076229). BBC. 14 aprilie
2011. Accesat la 24
octombrie 2011.
227. ^ „Taiwan's Ma to stopover
in US: report” (http://web.ar
chive.org/web/2011071113 233. ^ „Energy to dominate
4925/http://www.google.co
m/hostednews/afp/article/A
LeqM5iNP2McsYhIeRMgrn
036WkQdrN3LQ). Agence
France-Presse. 11 ianuarie
2010. Arhivat din original (h 234. ^ „Friction at the U.N. as
ttp://www.google.com/hoste
dnews/afp/article/ALeqM5i
NP2McsYhIeRMgrn036Wk
QdrN3LQ) la 11 iulie 2011.
228. ^ Macartney, Jane (1
februarie 2010). „China
says US arms sales to
Taiwan could threaten
wider relations” (http://www.
timesonline.co.uk/tol/news/
world/asia/article7010435.e 235. ^ „Xi Jinping: Russia-China
ce). The Times. London.
229. ^ Moore, Malcolm (8
ianuarie 2010). „China
cancels UK human rights
summit after Akmal Shaikh
execution” (http://www.teleg
raph.co.uk/news/worldnew 236. ^ Dillon, Dana; and Tkacik,
s/asia/china/6952556/Chin
a-cancels-UK-human-rights
-summit-after-Akmal-Shaik
h-execution.html). The
Daily Telegraph. London.
230. ^ Keith, Ronald C. China
from the inside out – fitting
the People's republic into
the world. PlutoPress.
pp. 135–136.
231. ^ „An Authoritarian Axis
Rising?” (http://thediplomat.
com/2012/06/an-authoritari
an-axis-rising/). The
Diplomat. 29 iunie 2012.
largest ever joint military
exercise” (http://www.dw.d
e/china-russia-launch-large
st-ever-joint-military-exercis
e/a-16931106). Deutsche 239. ^ "Chinese President Hu
Welle. 5 iulie 2013.
Accesat în 5 iulie 2013.
Russia President Putin's
China visit” (http://www.bbc.
co.uk/news/world-asia-chin 240. ^ a b „Obama should call
a-18327632). BBC. 5 iunie
2012.
Russia and China Veto
Another Resolution on
Syria Sanctions” (http://ww
w.nytimes.com/2012/07/20/
world/middleeast/russia-an
d-china-veto-un-sanctions-
against-syria.html). New
York Times. 19 iulie 2012.
Accesat în 15 noiembrie
2012.
ties 'guarantee world
peace' ” (http://www.bbc.co. 242. ^ McLaughlin, Abraham; "A
uk/news/world-asia-china-2
1911842). BBC. 23 martie
2013. Accesat în 23 martie
2013.
John, Jr.; China's Quest for
Asia (https://web.archive.or 243. ^ Lyman, Princeton N.;
g/web/20060210135228/htt
p://www.policyreview.org/1
34/dillon.html). Policy
Review. decembrie 2005 și
ianuarie 2006. nr. 134.
Accesat la 22 aprilie 2006.
237. ^ „Clinton signs China
trade bill” (https://web.archi
ve.org/web/200905051659
47/http://transcripts.cnn.co
m/2000/ALLPOLITICS/stori
es/10/10/clinton.pntr/).
CNN. 10 octombrie 2000.
Arhivat din original (http://tr
anscripts.cnn.com/2000/AL
LPOLITICS/stories/10/10/cl
inton.pntr/) la 5 mai 2009.
[nefuncțională]
238. ^ "US trade gap widens on
increased Chinese imports
(http://www.bbc.co.uk/news/
business-11544677)". BBC
News. 14 octombrie 2010.
Jintao resists Obama calls
on yuan (http://news.bbc.c
o.uk/2/hi/business/861718
9.stm)". BBC News. 13
aprilie 2010.
China a currency
manipulator: Romney aide”
(http://www.reuters.com/arti
cle/2012/09/24/us-usa-cam
paign-romney-china-idUSB
RE88N12M20120924).
Reuters. 24 septembrie
2012. Accesat în 6
octombrie 2012.
241. ^ „US says China not a
currency manipulator” (htt
p://www.bbc.co.uk/news/bu
siness-20518490). BBC. 27
noiembrie 2012. Accesat în
28 noiembrie 2012.
rising China counters US
clout in Africa" (http://www.c
smonitor.com/2005/0330/p0
1s01-woaf.html). Christian
Science Monitor. 30 martie
2005.
"China's Rising Role in
Africa" (http://www.cfr.org/p
ublication/8436/). 21 iulie
2005. Council of Foreign
Relations. Accesat la 26
iunie 2007.
244. ^ Politzer, Malia. "China
and Africa: Stronger
Economic Ties Mean More
Migration" (http://www.migr
ationinformation.org/Featur
e/display.cfm?id=690).
Migration Information
Source. august 2008.
Accesat la 26 februarie
2013.
245. ^ „China-Africa trade likely 252. ^ „Broken BRICs: Why the 258. ^ „Freedom of the Press
to hit record high” (http://ww
w.chinadaily.com.cn/busine
ss/2012-12/28/content_160
63967.htm). China Daily.
28 decembrie 2012.
Accesat în 29 ianuarie
2013.
246. ^ "Is Brazil a derivative of
China?" (http://www.forbes.
com/sites/ricardogeromel/2 253. ^ Grinin, Leonid. "Chinese
011/08/24/is-brazil-a-deriva
tive-of-china/). Forbes.com.
24 august 2011. Accesat la
24 septembrie 2011.
247. ^ "China, Argentina agree
to further strategic ties" (htt
p://news.xinhuanet.com/en
glish2010/china/2011-09/0 254. ^ Sorman, Guy (2008).
9/c_131129475.htm).
Xinhua.com. 9 septembrie
2011. Accesat la 24
septembrie 2011.
248. ^ "China denies preparing
war over South China Sea
shoal" (http://www.bbc.co.u
k/news/world-asia-1804538 255. ^ „World Report 2009:
3). BBC. 12 mai 2012.
249. ^ „Q&A: China-Japan
islands row” (http://www.bb
c.co.uk/news/world-asia-pa
cific-11341139). BBC
News. 27 noiembrie 2013. 256. ^ "China Requires Internet
250. ^ „China: witnessing the
birth of a superpower” (htt
p://www.guardian.co.uk/wor
ld/2012/jun/18/china-birth-o
f-superpower). The
Guardian. 18 iunie 2012.
Accesat în 6 martie 2013.
251. ^ Sanders, Sol (29 iunie
2007). „China's utterly
distorted economy is a train
wreck waiting to happen” (h
ttp://www.worldtribune.com/
worldtribune/WTARC/2007/
s6_29.asp). World Tribune.
Accesat în 27 martie 2009.
Rest Stopped Rising” (htt
p://www.foreignaffairs.com/
articles/138219/ruchir-shar
ma/broken-brics). Foreign
Affairs. numărul din
noiembrie/decembrie 2012.
Accesat în 19 decembrie
2012. Verificați datele
pentru: |date= (ajutor)
Joker in the World Pack" (ht
tp://www.sociostudies.org/j
ournal/articles/140670/).
Journal of Globalization
Studies. Volume 2, Number
2. noiembrie 2011. Accesat
la 1 noiembrie 2012.
Empire of Lies: The Truth
About China in the Twenty-
First Century (http://books.g
oogle.com/books?id=aRaL
evXMZf4C&pg=PA46#v=o
nepage&q&f=false). pp. 46,
152.
China” (http://www.hrw.org/
en/world-report-
2009/china). Human Rights
Watch. Accesat în 14 iulie 261. ^ a b Wingfield, Rupert (7
2009.
Users to Register Names"
(http://apnews.myway.com//
article/20121228/DA3EQG
1G1.html). AP via My Way 262. ^ a b Luard, Tim (10
News. 28 decembrie 2012.
Accesat la 29 decembrie
2012.
257. ^ „China Toughens Its
Restrictions on Use of the
Internet” (http://www.nytime
s.com/2012/12/29/world/asi 263. ^ Ni, Ching-Ching (30
a/china-toughens-restrictio
ns-on-internet-use.html?_r=
0). New York Times. 28
decembrie 2012.
Survey: China” (https://ww
w.freedomhouse.org/report/
freedom-press/2010/china?
page=251&year=2010&cou
ntry=7801). Freedom
House. 2010. Accesat în 19
iunie 2013.
259. ^ „In Rare Defiance,
Chinese Journalists Protest
Against Party Censors” (htt
p://www.ibtimes.com/rare-d
efiance-chinese-journalists-
protest-against-party-censo
rs-993066). International
Business Times. 4 ianuarie
2013. Accesat în 4 ianuarie
2013.
260. ^ „Annual Worldwide Press
Freedom Index – 2005” (htt
ps://web.archive.org/web/2
0080419011906/http://ww
w.rsf.org/rubrique.php3?id_
rubrique=554). Reporters
Without Borders. 30 aprilie
2009. Arhivat din original (h
ttp://www.rsf.org/rubrique.p
hp3?id_rubrique=554) la
19 aprilie 2008. Accesat în
14 iulie 2009.
martie 2006). „China's rural
millions left behind” (http://n
ews.bbc.co.uk/2/hi/asia-pac
ific/4782194.stm). BBC.
Accesat în 14 iulie 2009.
noiembrie 2005). „China
rethinks peasant apartheid”
(http://news.bbc.co.uk/2/hi/a
sia-pacific/4424944.stm).
BBC. Accesat în 14 iulie
2009.
decembrie 2005). „China to
Abolish Contentious
Agricultural Levy” (http://arti
cles.latimes.com/2005/dec/
30/world/fg-agtax30). Los
Angeles Times. Accesat în
27 aprilie 2010.
264. ^ „China ends school fees 270. ^ „Fresh unrest hits China's 276. ^ „Demascarea persecuției”
for 150m” (http://news.bbc.c Xinjiang” (http://www.bbc.c (http://ro.clearharmony.net/c
o.uk/1/hi/world/asia-pacific/ o.uk/news/world-asia-china at/c1219-p2-Demascarea-p
6174847.stm). BBC. 13 -23112177). BBC. 29 iunie ersecutiei.html). 01 July
decembrie 2006. Accesat 2013. Accesat în 29 iunie 2015. Accesat în 1 July
în 27 aprilie 2010. 2013. 2015. Verificați datele
265. ^ My Way News - Forced 271. ^ a b "China's Progress in pentru: |date= (ajutor)
abortion highlights abuses Human Rights in 2004" (htt 277. ^ „Brutal Persecution” (htt
in China policy (http://apne p://english.gov.cn/official/20 p://photo.minghui.org/phot
ws.myway.com//article/201 05-07/28/content_18115.ht o/E_persecution_evidence.
40109/DAB75AAG2.html) m). Gov.cn. iulie 2005. htm).
266. ^ "China Bans Falun Accesat la 5 februarie 278. ^ „Traficul cu organe” (htt
Gong" (http://english.peopl 2013. p://opfg.ro/traficul-cu-organ
e.com.cn/special/fagong/19 272. ^ "China seeks to improve e).
99072200A101.html). workplace safety" (http://ww 279. ^ „Introduction” (http://ro.fal
Xinhua via People's Daily. w.usatoday.com/news/worl undafa.org/introduction.htm
22 July 1999. Accesat la 4 d/2008-01-30-chinasafety_ l).
octombrie 2012. N.htm). USA Today. 30 280. ^ Ethan Gutmann. The
267. ^ Fan, Maureen; Cha, ianuarie 2008. Accesat la China Conundrum (http://w
Ariana Eunjung (24 15 mai 2012. ww.jewishpolicycenter.org/
decembrie 2008). „China's 273. ^ "China's reform and 2135/china-conundrum)
Capital Cases Still Secret, opening-up promotes inFocus, Winter 2010,
Arbitrary” (http://www.washi human rights, says Volume IV: Number 4 ;
ngtonpost.com/wp-dyn/cont premier" (http://www.china- Ethan Gutmann, 'The
ent/article/2008/12/23/AR2 embassy.org/eng/zt/first%2 Xinjiang Procedure' (http://
008122302795.html). The 0beginning/t56058.htm). www.defenddemocracy.org/
Washington Post. Accesat Ambasada Republicii media-hit/the-xinjiang-proc
în 16 august 2010. Populare Chineze în edure/), Weekly Standard,
268. ^ „Amnesty sees hope in Statele Unite. 11 5 December 2011. ; Ethan
China on death penalty” (htt decembrie 2003. Accesat Gutmann, Reluctant
p://web.archive.org/web/20 la 28 aprilie 2006. Dragon (https://www.nation
120523054053/http://www. 274. ^ "Chinese Premier Wen alreview.com/nrd/articles/2
google.com/hostednews/af Jiabao talks reform, but 96308/reluctant-dragon),
p/article/ALeqM5i6n_b7W2 most countrymen never get National Review, 17
ZAWhxU505Vt2mk7ldTD to hear what he says" (htt October 2011
w?docId=CNG.ebc5b0299 p://www.washingtonpost.co 281. ^ „Apel Falun Dafa
65a9d188d5cd8a21b6d83 m/wp-dyn/content/article/20 România” (http://apel.falund
2c.21). Agence France- 10/10/13/AR20101013063 afaromania.net).
Presse via Google News. 47.html). Washington Post. 282. ^ „Seism așteptat: fostul țar
26 martie 2012. Arhivat din 13 octombrie 2010. al securității chineze, Zhou
original (http://www.google. Accesat la 6 iulie 2013. Yongkang, condamnat la
com/hostednews/afp/articl 275. ^ „Service providers
închisoare pe viață” (http://e
e/ALeqM5i6n_b7W2ZAWh wanted” (http://www.dandc. pochtimes-romania.com/ne
xU505Vt2mk7ldTDw?docId eu/articles/220672/index.e ws/seism-asteptat-fostul-tar
=CNG.ebc5b029965a9d18 n.shtml). Development and -al-securitatii-chineze-zhou
8d5cd8a21b6d832c.21) la Cooperation. 2 august -yongkang-condamnat-la-in
23 mai 2012. Accesat în 19 2012. Accesat în 11 chisoare-pe-viata---23453
aprilie 2012. septembrie 2012. 7). 11 june 2015. Accesat
269. ^ „China 'moves two million în 2 July 2015. Verificați
Tibetans' ” (http://www.bbc.c datele pentru: |date=
o.uk/news/world-asia-china (ajutor)
-23081653). BBC. 27 iunie
2013. Accesat în 27 iunie
2013.
283. ^ „Beijingul încearcă să
dizolve pe șest Gestapo-ul
chinez” (http://epochtimes-r
omania.com/news/beijingul
-incearca-sa-dizolve-pe-se
st-gestapo-ul-chinez---2340
11). 01 june 2015. Accesat
în 2 July 2015. Verificați
datele pentru: |date=
(ajutor)
284. ^ „Apel internațional ca
ONU să acționeze
împotriva traficului de
organe din China” (http://ro.
clearharmony.net/articles/a
110919-Apel-international- 291. ^ Andrew, Martin (18
ca-ONU-sa-actioneze-impo
triva-traficului-de-organe-di
n-China.html). 27 june
2015. Accesat în 2 July
2015. Verificați datele
pentru: |date= (ajutor)
285. ^ „Crestinii au depășit
numeric membrii partidului
comunist” (http://www.ziare. 292. ^ a b „IN FOCUS: Long
com/international/china/sur
priza-in-china-crestinii-au-d
epasit-numeric-membrii-par
tidului-comunist-1336951).
05 December 2015.
Accesat în 1 July 2015.
Verificați datele pentru:
|date= (ajutor)
286. ^ „Zeci de milioane de
crestini persecutati în
China” (http://www.doxologi
a.ro/lumea-crestina/zeci-de
-milioane-de-crestini-perse
cutati-china). 07 February
2013. Accesat în 1 July
2015. Verificați datele
pentru: |date= (ajutor)
287. ^ „The new generals in
charge of China's guns” (htt
p://www.bbc.co.uk/news/wo
rld-asia-china-20318047).
BBC. 14 noiembrie 2012.
Accesat în 10 decembrie
2012.
288. ^ „China 'reveals military
structure' ” (http://www.bbc.c
o.uk/news/world-asia-china
-22163599). BBC. 16
aprilie 2013. Accesat în 16
aprilie 2013.
289. ^ Annual Report To
Congress – Military Power
of the People's Republic of
China 2009 (PDF) (http://w
ww.defenselink.mil/pubs/pd
fs/China_Military_Power_R
eport_2009.pdf).
Defenselink.mil. Accesat la
27 noiembrie 2011.
290. ^ Nolt, James H. Analysis:
The China-Taiwan military
balance (http://www.atimes.
com/china/BA27Ad01.html).
Asia Times. 1999. Accesat
la 15 aprilie 2006.
august 2005). „THE
DRAGON BREATHES
FIRE: CHINESE POWER
PROJECTION” (http://www.
asianresearch.org/articles/2
680.html).
AsianResearch.org.
Accesat în 26 iunie 2013.
martie ahead for Chinese
naval airpower” (http://www. 298. ^ „J-10” (http://www.sinodef
flightglobal.com/news/articl
es/in-focus-long-martie-ahe
ad-for-chinese-naval-airpo
wer-379419/).
Flightglobal.com. 26
noiembrie 2012. Accesat în
26 noiembrie 2012.
293. ^ „China's first aircraft
carrier completes sea trial”
(http://news.xinhuanet.com/
english2010/video/2011-0
8/15/c_131050307.htm).
Xinhua News Agency. 15 300. ^ "Early Eclipse: F-35 JSF
august 2011. Accesat în 15
august 2011.
294. ^ „China: Aircraft Carrier
Now in Service” (http://onlin
e.wsj.com/article/SB10000
872396390444358804578 301. ^ "Chengdu J-20 – China's
017481172611110.html).
25 septembrie 2012.
Accesat în 26 septembrie
2012.
295. ^ Aircraft carrier
programme (PDF) (http://w
ww.sinodefence.com/resea
rch/aircraft-carrier/China_Ai
rcraft_Carrier_Ambition.pdf)
[nefuncțională].
SinoDefence.com. 2006.
Accesat la 15 aprilie 2006.
296. ^ "China unveils fleet of
submarines" (http://www.gu
ardian.co.uk/world/2009/ap
r/22/china-submarines-forei
gn-relations). The
Guardian. 22 aprilie 2009.
Accesat la 16 octombrie
2011.
297. ^ „India, Japan join hands
to break China's 'string of
pearls' ” (http://articles.times
ofindia.indiatimes.com/201
3-05-30/india/39627850_1
_indian-ocean-india-and-ja
pan-japanese-counterpart-s
hinzo-abe). Times of India.
30 mai 2013. Accesat în 7
iulie 2013.
ence.com/airforce/fighter/j1
0b.asp). SinoDefence.com.
28 martie 2009. Accesat în
27 aprilie 2010.
299. ^ „Inside China's Secret
Arsenal” (http://www.popsc
i.com/technology/article/20
12-12/inside-chinas-secret-
arsenal). Popular Science.
20 decembrie 2012.
Accesat în 20 decembrie
2012.
Prospects in the Age of
Chinese Stealth." (http://chi
na-defense.blogspot.com/)
China-Defense. Accesat la
23 ianuarie 2011.
5th Generation Fighter." (htt
p://www.defense-update.co
m/products/j/29122010_j-2
0.html) Defense-
Update.com. Accesat la 23
ianuarie 2011.
302. ^ Ground Forces (http://ww 310. ^ "Communism Is Dead,
w.sinodefence.com/army/d
efault.asp) [nefuncțională] .
SinoDefence.com. Accesat
la 18 octombrie 2011.
303. ^ Surface-to-air Missile
System (http://www.sinodef
ence.com/army/surfacetoair
missile/hongqi9.asp)
[nefuncțională].
SinoDefence.com. 2006.
Accesat la 7 iulie 2009.
304. ^ „HQ-19 (S-400) (China)”.
Jane's Weapons: Strategic.
IHS. 23 decembrie 2008.
305. ^ "China plays down fears
after satellite shot down" (ht
tp://www.channelnewsasia.
com/stories/afp_asiapacific/
view/253580/1/.html).
Agence France-Presse via
ChannelNewsAsia. 20
ianuarie 2007. Retrieved
11 iulie 2013.
306. ^ "Chinese Navy Tests
Land Attack Cruise
Missiles: Implications for
Asia-Pacific" (http://asw.ne
wpacificinstitute.org/?p=11
412). New Pacific Institute.
25 iulie 2012. Retrieved 1
octombrie 2012.
307. ^ "China expanding its
nuclear stockpile" (http://w
ww.washingtontimes.com/n
ews/2011/aug/25/beijing-to
-expand-its-nuclear-stockpil
e/?page=all). The
Washington Times. 25
august 2011. Accesat la 16
octombrie 2011.
308. ^ a b c Eroare la citare:
Etichetă <ref> invalidă;
niciun text nu a fost
furnizat pentru referințele
numite imf2
309. ^ „China is already a
market economy—Long
Yongtu, Secretary General
of Boao Forum for Asia” (htt
p://english.eastday.com/e/I
CS/u1a4035916.html).
EastDay.com. 2008.
Accesat în 14 iulie 2009.
But State Capitalism
Thrives" (http://blogs.forbe
s.com/greatspeculations/20
10/03/22/communism-is-de
ad-but-state-capitalism-thriv
es/). Vahan Janjigian.
Forbes. 22 martie 2010.
Accesat la 11 iulie 2013.
311. ^ "The Winners And Losers 317. ^ „China must be cautious
In Chinese Capitalism" (htt
p://blogs.forbes.com/gadye
pstein/2010/08/31/the-winn
ers-and-losers-in-chinese-c
apitalism/). Gady Epstein.
Forbes. 31 august 2010.
Accesat la 11 iulie 2013.
312. ^ John Lee. "Putting
Democracy in China on
Hold" (https://web.archive.o
rg/web/20080726102845/ht
tp://www.cis.org.au/issue_a
nalysis/IA95/ia95.html).
The Center for Independent 319. ^ Joe Weisenthal (22
Studies. 26 iulie 2008.
Accesat la 16 iulie 2013.
313. ^
English@peopledaily.com.cn
(13 iulie 2005).
„People.com” (http://englis
h.people.com.cn/200507/1
3/eng20050713_195876.ht 320. ^ „China Quick Facts” (htt
ml). People. Accesat în 27
aprilie 2010.
314. ^ „Businessweek.com” (htt
p://www.businessweek.co
m/magazine/content/05_34/
b3948478.htm).
BusinessWeek. 22 august
2005. Accesat în 27 aprilie
2010.
315. ^ „Microsoft Word –
China2bandes.doc” (http://
www.oecd.org/dataoecd/1
6/3/36174313.pdf) (PDF).
OECD. Accesat în 27
aprilie 2010. [nefuncțională]
316. ^ „China's Economic Rise:
History, Trends,
Challenges, and
Implications for the United
States” (http://www.fas.org/s
gp/crs/row/RL33534.pdf)
(PDF) . Congressional
Research Service. 5
septembrie 2013.
in raising consumption” (htt
p://www.chinadaily.com.cn/
bizchina/2008-11/21/conte
nt_7228346.htm). China
Daily. Accesat în 8
februarie 2009.
318. ^ Walker, Andrew (16 iunie
2011). „Will China's
Economy Stumble?” (http://
www.bbc.co.uk/news/busin
ess-13802453). BBC.
Accesat în 1 noiembrie
2011.
februarie 2011). „3G
Countries” (http://www.busi
nessinsider.com/willem-buit
er-3g-countries-2011-2?slo
p=1). Businessinsider.com.
Accesat în 1 noiembrie
2011.
p://web.worldbank.org/WB
SITE/EXTERNAL/COUNT
RIES/EASTASIAPACIFICE
XT/CHINAEXTN/0,,content
MDK:20680895~pagePK:1
497618~piPK:217854~the
SitePK:318950,00.html).
Banca Mondială. Accesat
în 26 iulie 2008.
321. ^ Swartz, Spencer; Oster,
Shai (19 iulie 2010). „China
Becomes World's Biggest
Energy Consumer” (http://o
nline.wsj.com/article/SB10
001424052748703720504
575376712353150310.htm
l?mod=djemalertNEWS).
Wall Street Journal.
Accesat în 19 iulie 2010.
322. ^ „The Ultimate Guide To 328. ^ „China's Foreign-
China's Voracious Energy
Use” (http://www.businessi
nsider.com/china-energy-us
e-2012-8?op=1). Business
Insider. 17 august 2012.
Accesat în 12 decembrie
2012.
323. ^ „China overtakes US as
the biggest importer of oil” 329. ^ „China's forex reserves
(http://www.bbc.co.uk/news/
business-24475934). BBC.
10 octombrie 2013.
Accesat în 11 octombrie
2013.
324. ^ „China's economy slows
but data hints at rebound”
(http://www.bbc.co.uk/news/
business-19975112). BBC.
18 octombrie 2012.
325. ^ „China Loses Control of
Its Frankenstein Economy”
(http://mobile.bloomberg.co
m/news/2013-06-24/china-l
oses-control-of-its-frankenst
ein-economy.html).
Bloomberg L.P. 24 iunie
2013. Accesat în 25 iunie 331. ^ Washington learns to
2013.
326. ^ „The lowdown on China's
slowdown: It's not all bad”
(http://finance.fortune.cnn.c
om/2013/07/15/china-econ
omy-slowdown/). CNN
Money. 15 iulie 2013.
Accesat în 16 iulie 2013.
327. ^ John Watling (14
februarie 2014). „China's
Internet Giants Lead in
Online Finance” (http://ww
w.thefinancialist.com/not-ju
st-a-paypal-clone-chinas-in
ternet-giants-chart-their-ow
n-course/). The
Financialist. Credit Suisse.
Accesat în 15 februarie
2014.
Exchange Reserves Surge,
Exceeding $2 Trillion” (htt
p://www.bloomberg.com/ap
ps/news?pid=20601087&si
d=alZgI4B1lt3s).
Bloomberg L.P. 15 iulie
2009. Accesat în 19 iulie
2010.
reach USD 2.85 trillion” (htt
p://smetimes.tradeindia.co
m/smetimes/news/global-b 336. ^ „China widens yuan, non-
usiness/2011/Jan/11/china-
s-forex-reserves-reach-usd-
2.85-trillion624606.html).
Smetimes.tradeindia.com.
Accesat în 1 noiembrie
2011.
330. ^ "China now owns $1.16
trillion of U.S. debt (https://a
rchive.is/20130118195025/
www.cbsnews.com/8301-5
03983_162-20037535-503
983.html)[nefuncțională]".
CBS News. 28 februarie
2011.
treat China with care (http://
money.cnn.com/2009/07/2
9/news/economy/china_am 339. ^ The Global
erica_lender_respect.fortun
e/index.htm).
CNNMoney.com. 29 iulie
2009.
332. ^ Hornby, Lucy (23
septembrie 2009).
„Factbox: US-China
Interdependence
Outweighs Trade Spat” (htt
p://www.reuters.com/article/
newsOne/idUSTRE58M25
U20090923). Reuters.
Accesat în 25 septembrie
2009.
333. ^ a b „FDI in Figures” (http://
www.oecd.org/daf/inv/FDI%
20in%20figures.pdf) (PDF).
OECD. Accesat în 28
noiembrie 2013.
334. ^ „Being eaten by the
dragon” (http://www.econo
mist.com/node/17460954).
The Economist. 11
noiembrie 2010.
335. ^ „2007 trade surplus hits
new record – $262.2B” (htt
p://www.chinadaily.com.cn/
china/2008-01/11/content_
6387775.htm). China Daily.
11 ianuarie 2008. Accesat
în 19 iulie 2010.
dollar trading range to 3%”
(http://www.china-embassy.
org/eng/gyzg/t213645.htm).
23 septembrie 2005.
Accesat în 19 iulie 2010.
337. ^ Intellectual Property
Rights (http://www.asiabusi
nesscouncil.org/docs/Intell
ectualPropertyRights.pdf).
Asia Business Council.
septembrie 2005. Accesat
la 13 ianuarie 2012.
338. ^ „MIT CIS: Publications:
Foreign Policy Index” (htt
p://web.mit.edu/cis/fpi_chin
a.html). Accesat în 15 mai
2010.
Competitiveness Report
2009–2010 (http://www.wef
orum.org/pdf/GCR09/GCR2
0092010fullreport.pdf)
World Economic Forum.
Accesat la on 24
septembrie 2009.
340. ^ "2011 Index of Economic
Freedom" (http://www.herita
ge.org/index/ranking). The
Heritage Foundation.
Accesat la 17 aprilie 2011.
341. ^ a b Global 500 2011:
China (http://money.cnn.co
m/magazines/fortune/global
500/2011/countries/China.h
tml). CNN. 2011. Accesat la
23 octombrie 2012.
342. ^ „China's growing middle
class” (http://money.cnn.co
m/2012/04/25/news/econo
my/china-middle-class/).
CNN. 26 aprilie 2012.
343. ^ „China's rich are getting 350. ^ "China's GDP grows
poorer in new Hurun rich
list” (http://www.hurun.net/u
sen/NewsShow.aspx?nid=
349). Hurun Report. 24
septembrie 2012. Accesat
în 12 decembrie 2012.
344. ^ "China's billionaires
double in number" (http://w 351. ^ „Inequality in China:
ww.telegraph.co.uk/news/w
orldnews/asia/china/87464
45/Chinas-billionaires-dou
ble-in-number.html). The
Daily Telegraph. Accesat la
7 septembrie 2011.
345. ^ „China retail sales growth
accelerates” (http://www.chi
nadaily.com.cn/bizchina/20
13-01/18/content_1613719
3.htm). China Daily. 18
ianuarie 2013. Accesat în
26 aprilie 2013.
346. ^ „China's retail sales up
12.4 pct in Q1” (http://www.
globaltimes.cn/content/774
919.shtml#.UXohd2S9LC
Q). Global Times. 15 aprilie
2013. Accesat în 26 aprilie
2013.
347. ^ "Super Rich have Craze
for luxury goods" (http://ww 354. ^ Kosuke Takahashi.
w.chinadaily.com.cn/2010-0
3/03/content_9536600.htm).
China Daily. 3 martie 2010.
Accesat la 4 martie 2010.
348. ^ "China inflation
exceeding 6%" (http://www.
businessweek.com/news/2 355. ^ „China and Australia
011-10-14/china-inflation-e
xceeding-6-limits-wen-s-sc
ope-for-easing.html).
BusinessWeek. 14
octombrie 2011. Accesat la
18 octombrie 2011.
349. ^ "Steep rise in Chinese
food prices" (http://news.bb
c.co.uk/1/hi/7349896.stm).
BBC. 16 aprilie 2008.
Accesat la 18 octombrie
2011.
9.1% in third quarter" (http
s://www.ft.com/cms/s/0/9d2
d2b36-f939-11e0-9d4e-001
44feab49a.html#axzz1b5h
0AcC9). Financial Times.
18 octombrie 2011.
Accesat la 16 iulie 2013.
Rural poverty persists as
urban wealth balloons” (htt
p://www.bbc.co.uk/news/bu
siness-13945072). BBC
News. 29 iunie 2011.
352. ^ „Income inequality: Delta
blues” (http://www.economi
st.com/blogs/analects/201
3/01/income-inequality).
The Economist. 23 ianuarie
2013. Accesat în 23
ianuarie 2013.
353. ^ „Sidestepping the U.S.
Dollar, a Russian
Exchange Will Swap
Rubles and Renminbi” (htt
p://www.nytimes.com/2010/
12/15/business/global/15iht
-ruble15.html). The New
York Times. Accesat în 10
octombrie 2013.
„Japan, China bypass US
in currency trade” (http://ww
w.atimes.com/atimes/Japa
n/NF02Dh01.html). Asia
Times Online. Accesat în
16 octombrie 2013.
Announce Direct Currency
Trading” (http://ministers.tre
asury.gov.au/DisplayDocs.
aspx?doc=pressreleases/2
013/044.htm&pageID=&mi
n=wms&Year=&DocType=
0). Department of the
Treasury (Australia).
Accesat în 22 octombrie
2013. „Direct trading
between the two currencies
will commence on the
China Foreign Exchange
Trade System (CFETS)
and the Australian foreign
exchange market on 10
aprilie 2013.”
356. ^ „New Initiatives to
Strengthen China-
Singapore Financial
Cooperation” (http://www.m
as.gov.sg/news-and-public
ations/press-releases/2013/
new-initiatives-to-strengthe
n-china-singapore-financial
-cooperation.aspx).
Monetary Authority of
Singapore. Accesat în 22
octombrie 2013.
357. ^ „Chancellor George
Osborne cements London
as renminbi hub” (https://w
ww.ft.com/intl/cms/s/0/9579f
608-356e-11e3-b539-0014
4feab7de.html). Financial
Times. „The two countries
agreed to allow direct
renminbi-sterling trading in
Shanghai and offshore,
making the pound the
fourth currency to trade
directly against the
renminbi, while Chinese
banks will be permitted to
set up branches in
London.”
358. ^ „RMB now 8th most
widely traded currency in
the world” (http://www.swift.
com/about_swift/shownew
s?param_dcr=news.data/e
n/swift_com/2013/PR_RMB
_september.xml). Society
for Worldwide Interbank
Financial
Telecommunication.
Accesat în 10 octombrie
2013.
359. ^ Unesco. „Región de
interés panorámico e
histórico del Valle de
Jiuzhaigu” (http://whc.unes
co.org/es/list/637). Accesat
în 14 ianuarie 2014.
Parametru necunoscut
|obra= ignorat (posibil,
|work=?) (ajutor)
360. ^ „Tendencias favorables 365. ^ Organización Mundial del 370. ^ Struik, Dirk J. (1987). A
en el turismo chino (2)” (htt
p://spanish.peopledaily.co
m.cn/31619/7364842.html).
Accesat în 14 ianuarie
2014. Parametru
necunoscut
|datearchivo= ignorat
(ajutor); Parametru
necunoscut
|urlarchivo= ignorat
(posibil, |archive-
url=?) (ajutor)
361. ^ „El turismo en China
supone ya el 6,1% del PIB”
(http://www.hosteltur.com/3
9955_turismo-china-supon
e-ya-61-pib.html). 10 de
febrero de 2007. Accesat în 366. ^ „China's Economy: What
14 ianuarie 2014. Verificați
datele pentru: |date=
(ajutor)
362. ^ „Turismo de China
ocupará 11% del PIB para
2020” (http://spanish.peopl
edaily.com.cn/spanish/200
308/07/sp20030807_6689
9.html). 28 aprilie 2011.
Accesat în 14 ianuarie
2014.
363. ^ Ministerio de Industria,
Turismo y Comercio de
España. „MITyC.es” (http://
www.mityc.es/turismo/es-E
S/Documents/Plan%20Chi 367. ^ Unesco. „China” (http://w
na%20web.pdf) (PDF).
Accesat în 14 ianuarie
2014. Parametru
necunoscut |formato=
ignorat (posibil,
|format=?) (ajutor)
364. ^ BBC News (4 august
2013). „What is the world's 368. ^ „Los 10 sitios turísticos de
favourite holiday
destination?” (http://www.bb
c.co.uk/news/magazine-23
433149) (în engleză).
Accesat în 14 ianuarie
2014. Mai multe valori
369. ^ „In Our Time: Negative
specificate pentru
|titlu= și |title=
(ajutor)
Turismo. „UNWTO World
Tourism Barometer” (http://
www.unwto.org/facts/eng/p
df/barometer/UNWTO_Bar
om10_update_april_en_ex
cerpt.pdf) (PDF) (în
engleză). Accesat în 14
ianuarie 2014. Parametru 371. ^ Chinese Studies in the
necunoscut |obra=
ignorat (posibil, |work=?)
(ajutor); Parametru
necunoscut |formato=
ignorat (posibil,
|format=?) (ajutor);
Parametru necunoscut
|año= ignorat (posibil,
|year=?) (ajutor)
the Tourist Boom Tells Us”
(http://world.time.com/2012/
10/17/chinas-economy-wha
t-the-tourist-boom-tells-us/)
(în engleză). 17 octombrie
2012. Accesat în 14
ianuarie 2014. Parametru
necunoscut |apellidos=
ignorat (ajutor); Parametru
necunoscut |obra=
ignorat (posibil, |work=?)
(ajutor); Parametru
necunoscut |nombre=
ignorat (posibil,
|first=?) (ajutor)
hc.unesco.org/es/statespart
ies/cn) (în engleză).
Accesat în 14 ianuarie
2014. Parametru
necunoscut |obra=
ignorat (posibil, |work=?)
(ajutor)
visita obligada en China” (h
ttp://spanish.china.org.cn/p
hotos/txt/2009-04/26/conten
t_17674490.htm). Accesat 375. ^ DeGlopper, Donald D.
în 4 ianuarie 2014.
Numbers” (http://www.bbc.c
o.uk/programmes/p003hyd
9). BBC. Accesat în 19
iunie 2013.
Concise History of
Mathematics. New York:
Dover Publications. p.32–
33. "In these matrices we
find negative numbers,
which appear here for the
first time in history."
History and Philosophy of
Science and Technology (h
ttp://books.google.com/boo
ks?id=jaQH6_8Ju-MC&pg=
PA137#v=onepage&q&f=fa
lse). 179. Kluwer Academic
Publishers. 1996. pp. 137–
138.
372. ^ Frank, Andre (2001).
„Review of The Great
Divergence” (http://www.rroj
asdatabank.info/agfrank/po
meranz.html). Journal of
Asian Studies. Cambridge
University Press. 60 (1):
180–182.
doi:10.2307/2659525 (http
s://doi.org/10.2307%2F265
9525).
373. ^ Yu, Q. Y. (1999). The
Implementation of China's
Science and Technology
Policy (http://books.google.
com/books?id=IluWYKmT
CN0C&pg=PA2#v=onepag
e&q&f=false). Greenwood
Publishing Group. p. 2.
ISBN 9781567203325.
374. ^ Vogel, Ezra F. (2011).
Deng Xiaoping and the
Transformation of China (htt
p://books.google.com/book
s?id=3IaR-FxlA6AC&pg=P
A129#v=onepage&q&f=fals
e). Harvard University
Press. p. 129.
ISBN 9780674055445.
(1987). „Soviet Influence in
the 1950s”. China: a
country study (http://lcweb2.
loc.gov/frd/cs/cntoc.html).
Library of Congress.
376. ^ "7 Technologies Where 384. ^ "China publishes the
China Has the U.S. Beat"
(http://www.greenbiz.com/bl
og/2010/12/07/7-technologi
es-where-china-has-us-bea
t). GreenBiz.com. 7
decembrie 2010. Accesat
la 30 august 2012.
377. ^ "China 'to overtake US on
science' in two years" (htt 385. ^ „Who's afraid of Huawei?”
p://www.bbc.co.uk/news/sci
ence-environment-1288527
1). BBC News. 28 martie
2011. Accesat la 26 aprilie
2012.
378. ^ David Kang and Adam
Segal. "The Siren Song of
Technonationalism" (http://
www.feer.com/articles1/200
6/0603/free/p005.html). Far
Eastern Economic Review.
martie 2006. Accesat la 18 387. ^ „Lenovo ousts HP as
aprilie 2013.
379. ^ a b The Nobel Prize in
Physics 1957 (http://nobelp
rize.org/nobel_prizes/physi
cs/laureates/1957/)
380. ^ „The Nobel Prize in
Physics 1998” (http://www.n
obelprize.org/nobel_prizes/
physics/laureates/1998/).
Accesat în 6 decembrie
2013.
381. ^ „The Nobel Prize in
Physics 2009” (http://nobel
prize.org/nobel_prizes/phys
ics/laureates/2009/).
Accesat în 6 decembrie
2013.
382. ^ „Yuan T. Lee -
Biographical” (http://nobelpr
ize.org/nobel_prizes/chemi
stry/laureates/1986/lee-bio. 390. ^ „Robots to boost China's
html). Accesat în 6
decembrie 2013.
383. ^ "Desperately seeking
math and science majors"
(http://money.cnn.com/201
0/07/29/news/international/
china_engineering_grads.f
ortune/index.htm). CNN. 29
iulie 2009. Accesat la 9
aprilie 2012.
second most scientific
papers in international
journals in 2010: report" (htt
p://news.xinhuanet.com/en
glish2010/china/2011-12/0
2/c_131284862.htm).
Xinhua. 2 decembrie 2011. 392. ^ David Eimer, "China's
Accesat la 25 aprilie 2012.
(http://www.economist.com/
node/21559922). The
Economist. 4 august 2012.
Accesat în 11 august 2012.
386. ^ „Shares in China's
Lenovo rise on profit surge”
(http://www.nst.com.my/late
st/shares-in-china-s-lenovo
-rise-on-profit-surge-1.1263
74#). New Straits Times. 17
august 2012.
world's top PC maker, says
Gartner” (http://www.bbc.co.
uk/news/business-1990611
9). BBC. 11 octombrie
2012.
388. ^ „China retakes
supercomputer crown” (htt
p://www.bbc.co.uk/news/tec
hnology-22936989). BBC.
17 iunie 2013. Accesat în
18 iunie 2013.
389. ^ „ 'Titan' supercomputer is
world's most powerful” (htt
p://www.telegraph.co.uk/tec
hnology/news/9672501/Tita
n-supercomputer-is-worlds- 395. ^ CIA (2012). „Country
most-powerful.html). The
Daily Telegraph. 12
noiembrie 2012. Accesat în
13 noiembrie 2012.
economy” (http://english.pe
opledaily.com.cn/90778/80
79468.html). People's
Daily. 6 ianuarie 2013.
Accesat în 29 ianuarie
2013.
391. ^ „China Now Tops U.S. in
Space Launches” (http://ww
w.wired.com/dangerroom/2
012/04/china-rocket-launch
es/). Wired. 16 aprilie 2012.
Accesat în 24 octombrie
2012.
huge leap forward into
space threatens US
ascendancy over heavens"
(http://www.telegraph.co.uk/
news/worldnews/asia/chin
a/8872196/Chinas-huge-le
ap-forward-into-space-threa
tens-US-ascendancy-over-
heavens.html). Daily
Telegraph. 5 noiembrie
2011. Accesat la 16 aprilie
2013.
393. ^ „Rocket launches
Chinese space lab” (http://
www.bbc.co.uk/news/scien
ce-environment-15112760).
BBC. 29 septembrie 2011.
Accesat în 20 mai 2012.
394. ^ CIA (2012). „Country
Comparison :: Electricity -
Production” (https://www.ci
a.gov/library/publications/th
e-world-factbook/rankorder/
2232rank.html?countrynam
e=China&countrycode=ch&
regionCode=eas&rank=1#c
h1). The World Factbook
(în engleză). Accesat în 14
ianuarie 2014.
Comparison :: Electricity -
Consumption” (https://www.
cia.gov/library/publications/
the-world-factbook/rankord
er/2233rank.html?countryn
ame=China&countrycode=
ch&regionCode=eas&rank
=1#ch1). The World
Factbook (în engleză).
Accesat în 14 ianuarie
2014.
396. ^ Borenstein, Seth (4
decembre 2013). „China's
Carbon Emissions Directly
Linked To Rise In Daily
Temperature Spikes, Study
Finds” (http://www.huffingto
npost.com/2013/04/12/gree
nhouse-gases-make-hig_n
_3066775.html). The
Huffington Post (în
engleză). Accesat în
14 ianuarie 2014. Verificați 401. ^ Pei, Minxie (13 aprilie
datele pentru: |date=
(ajutor)
397. ^ Powering China’s
Development: The Role of
Renewable Energy (în
engleză). ISBN 978-1-
878071-83-5. Parametru
necunoscut
|apellidos2= ignorat
(ajutor); Parametru
necunoscut |editorial=
ignorat (posibil,
|publisher=?) (ajutor);
Parametru necunoscut
|nombre= ignorat (posibil,
|first=?) (ajutor);
Parametru necunoscut
|apellidos= ignorat
(ajutor); Parametru
necunoscut |nombre2=
ignorat (ajutor); Parametru
necunoscut |año= ignorat
(posibil, |year=?) (ajutor)
398. ^ Xin, Hao (9 martie 2012).
„China's Booming Solar
and Wind Sector May Be
Put On Hold” (http://news.s
ciencemag.org/policy/2012/
03/chinas-booming-solar-a
nd-wind-sector-may-be-put-
hold). Science Mag.org (în
engleză). Accesat în 14
ianuarie 2014.
399. ^ Agencia Internacional de
Energía Atómica (2012).
„China, People's Republic
of” (http://www.iaea.org/pris/
CountryStatistics/CountryD
etails.aspx?current=CN).
IAEA.org (în engleză).
Accesat în 14 ianuarie
2014.
400. ^ CIA (2012). „Country
Comparison :: Oil crude -
Production” (https://www.ci
a.gov/library/publications/th
e-world-factbook/rankorder/
2241rank.html?countrynam
e=China&countrycode=ch&
regionCode=eas&rank=4#c
h1). The World Factbook
(în engleză). Accesat în 14
ianuarie 2014.
2006). „China's Big Energy
Dilemma” (http://carnegieen
dowment.org/2006/04/13/c 407. ^ China's Internet speed
hina-s-big-energy-dilemma/
2pk). Carnegie
Endowment.org (în
engleză). Accesat în 14
ianuarie 2014.
402. ^ BBC News (10 octombrie
2013). „China overtakes
US as the biggest importer
of oil” (http://www.bbc.co.u
k/news/business-2447593 408. ^ „China Report: Device
4). BBC.co.uk (în engleză).
Accesat în 14 ianuarie
2014.
403. ^ „China's Demand for Oil
to Grow 6.2% in 2011:
PetroChina” (http://thechina
perspective.com/articles/chi
na039sdemandforoiltogrow
62in2011petrochina8134/). 409. ^ „Broadband provider
The China
Perspective.com (în
engleză). 24 ianuarie 2011.
Accesat în 14 ianuarie
2014. Parametru
necunoscut
|suscripción= ignorat
(posibil,
|subscription=?)
(ajutor)
404. ^ „China Mobile Phone
Users Now Top One
Billion” (http://www.forbes.c
om/sites/russellflannery/20
12/03/30/china-mobile-pho
ne-users-now-exceed-one-
billion/). Forbes. 30 martie
2012.
405. ^ Barboza, David (26 iulie
2008). „China Surpasses
US in Number of Internet
Users” (http://www.nytimes.
com/2008/07/26/business/
worldbusiness/26internet.ht
ml). New York Times.
Accesat în 26 iulie 2008.
406. ^ „Chinese internet use
surges ahead” (http://www.
bbc.co.uk/news/technology
-23343058). BBC. 17 iulie
2013. Accesat în 17 iulie
2013.
averages 3.14 MBps:
survey - Xinhua |
English.news.cn (http://new
s.xinhuanet.com/english/ch
ina/2013-04/18/c_1323207
45.htm).
News.xinhuanet.com (18
aprilie 2013). Accesat la on
9 august 2013.
and App Trends in the #1
Mobile Market” (http://blog.fl
urry.com/bid/99327/The-Ch
ina-Report-Device-and-App
-Trends-in-the-1-Mobile-Ma
rket). Flurry.com. 23 iulie
2013. Accesat în 23 iulie
2013.
rankings: The Rise and
Rise of China” (http://www.t
elegeography.com/cu/articl
e.php?article_id=33858).
Telegeography.com. 28
iulie 2010. Accesat în 1
noiembrie 2011.
410. ^ „Huawei, ZTE Provide
Opening for China Spying,
Report Says” (http://www.bl
oomberg.com/news/2012-1
0-07/huawei-zte-provide-op
ening-for-china-spying-repo
rt-says.html).
Bloomberg.com. 8
octombrie 2012. Accesat în
26 octombrie 2012.
411. ^ „Once China Catches Up- 417. ^ „China's railway reforms - 424. ^ "The final frontier" (http://e
-What Then?” (http://www.fo
rbes.com/sites/currentevent
s/2013/09/17/once-china-c
atches-up-what-then/).
Forbes. 17 septembrie
2013.
412. ^ „China auto sales
officially surpass US in
2009, 13.6 million vehicles
sold” (http://www.egmcartec
h.com/2010/01/08/china-au
to-sales-officially-surpass-u
-s-in-2009-13-6-million-vehi
cles-sold/). Industry News.
8 ianuarie 2010. Accesat în
14 mai 2010.
413. ^ „China premium car
sector remains bright spot”
(http://uk.reuters.com/articl
e/2012/04/23/uk-autoshow-
idUKBRE83M0NQ201204
23). Reuters. 23 aprilie
2012. Accesat în 24 aprilie
2012.
414. ^ „Road Traffic Accidents
Increase Dramatically
Worldwide” (http://www.prb.
org/Publications/Articles/20
06/RoadTrafficAccidentsInc
reaseDramaticallyWorldwid
e.aspx). Population
Reference Bureau. Accesat
în 16 noiembrie 2013.
415. ^ „Chinese bus collides
with tanker, killing 36” (htt
p://www.bbc.co.uk/news/wo
rld-asia-china-19383337).
BBC. 26 august 2012.
Accesat în 28 august 2012.
416. ^ a b „Bike-Maker Giant
Says Fitness Lifestyle
Boosting China Sales” (htt
p://www.bloomberg.com/ne
ws/2012-08-16/bicycle-mak 423. ^ „China's Beidou GPS-
er-giant-says-fitness-lifestyl
e-boosting-china-sales.htm
l). Bloomberg.com (în
engleză). 17 august 2012.
Accesat în 14 ianuarie
2014.
thus far and no further?” (htt
p://www.china.org.cn/opinio
n/2013-03/25/content_2835
0790.htm). China.org.cn. 25
martie 2013.
418. ^ a b „China's trains
desperately overcrowded 425. ^ a b „Primed to be world
for Lunar New Year” (http://
seattletimes.com/html/trave
l/2008659473_webchinatra
ins22.html). Seattle Times.
22 ianuarie 2009.
a b
419. ^ "China boasts biggest
high-speed rail network" (ht 426. ^ „China 'suffers worst flight
tp://www.rawstory.com/rs/20
11/07/24/china-boasts-bigg
est-high-speed-rail-networ
k/). Agence France-Presse
via The Raw Story. 24 iulie
2011. Accesat la 24 aprilie 427. ^ Airports Council
2012.
420. ^ „China's railways mileage
tops 100,000 km” (http://ne
ws.xinhuanet.com/english/c
hina/2013-12/28/c_133003
119.htm). Xinhuanet. 28
decembrie 2014. Accesat
în 1 ianuarie 2014.
421. ^ „China opens world's
longest high-speed rail
route” (http://www.bbc.co.u 428. ^ (Tamura 1997, p. 29)
k/news/world-asia-china-20 429. ^ „Historical and
842836). BBC. 26
decembrie 2012. Accesat
în 26 decembrie 2012.
422. ^ „China's Building Push
Goes Underground” (http://
online.wsj.com/news/article
s/SB100014240527023034
825045791778308197192
54). Wall Street Journal. 10
noiembrie 2013. Accesat în
16 noiembrie 2013.
substitute opens to public
in Asia” (http://www.bbc.co.
uk/news/technology-20852
150). BBC. 27 decembrie
2012. Accesat în 27
decembrie 2012.
urope.chinadaily.com.cn/ep
aper/2012-04/27/content_1
5159105_3.htm). China
Daily. 27 aprilie 2012.
Accesat la 16 februarie
2013.
leader” (http://europe.china
daily.com.cn/epaper/2013-0
7/05/content_16733181.ht
m). China Daily. 5 iulie
2013. Accesat în 18
noiembrie 2013.
delays' ” (http://www.bbc.co.
uk/news/world-asia-china-2
3282724). BBC. 12 iulie
2013. Accesat în 12 iulie
2013.
International. „Passenger
Traffic 2011 FINAL - Top 30
airports” (http://www.aci.aer
o/Data-Centre/Annual-Traffi
c-Data/Passengers/2011-fi
nal). ACI.aero (în engleză).
Accesat în 14 ianuarie
2014. Parametru
necunoscut |año= ignorat
(posibil, |year=?) (ajutor)
Contemporary Exam-driven
Education Fever in China”
(http://suen.educ.psu.edu/~
hsuen/pubs/KEDI%20Yu.p
df) (PDF) (în engleză).
Parametru necunoscut
|publicacion= ignorat
(ajutor); Parametru
necunoscut |volumen=
ignorat (posibil,
|volume=?) (ajutor);
Parametru necunoscut
|páginas= ignorat
(posibil, |pages=?)
(ajutor); Parametru
necunoscut |año= ignorat
(posibil, |year=?) (ajutor);
Parametru necunoscut
|número= ignorat (ajutor)
430. ^ Administación Nacional 436. ^ CRIonline. „La
de Turismo de China. „Tour
Guidebook: Beijing” (http://
en.cnta.gov.cn).
CNTA.gov.cn (în engleză).
Accesat în 14 ianuarie
2014.
431. ^ Kuo, Lily (13 martie
2013). „Why China is letting 437. ^
'Django Unchained' slip
through its censorship
regime” (http://qz.com/6271
7/why-china-is-letting-djang
o-unchained-slip-through-it
s-censorship-regime/).
Quartz (în engleză).
Accesat în 14 ianuarie
2014.
432. ^ „ "China: Traditional arts".
Library of Congress –
Country Studies” (http://lcw
eb2.loc.gov/cgi-bin/query/r?
frd/cstdy:@field(DOCID+cn
0133)). Lcweb2.loc.gov (în
engleză). 1989. Accesat în
14 ianuarie 2014.
433. ^ „China: Cultural life: The
arts” (http://www.britannica.
com/eb/article-258942/Chin
a). Encyclopædia
Britannica (în engleză).
Accesat în 14 ianuarie
2014.
434. ^ „ "China: Folk and Variety
Arts". Library of Congress –
Country Studies” (http://lcw
eb2.loc.gov/cgi-bin/query/r?
frd/cstdy:@field(DOCID+cn
0138)). Lcweb2.loc.gov (în
engleză). 1989. Accesat în
14 ianuarie 2014.
435. ^ a b c d e Centro Cultural
Chino. „Arquitectura china”
(http://www.ccchino.cl/2/bol
etines/BoletinFeb2008.pdf) 441. ^ „Relajan censura sobre el
(PDF) . CC Chino.cl.
Accesat în 14 ianuarie
2014.
442. ^ a b Stephen (18 de mayo
generalización de la de 2013). „So Young enters
arquitectura moderna China's all-time top ten” (htt
china” (http://espanol.cri.cn/ p://www.filmbiz.asia/news/s
chinaabc/chapter7/chapter o-young-enters-chinas-all-ti
70401.htm). CRI.cn. me-top-ten). Film Biz.asia
Accesat în 14 ianuarie (în engleză). Accesat în
2014. 26 ianuarie 2014.
a b c d (Zhuang & Parametru necunoscut
Chongzheng 2000, p. 4) |name= ignorat (ajutor);
438. ^ Martin (2006). „Chinese Verificați datele pentru:
Film History - A Short |date= (ajutor)
Introduction” (http://www.uni 443. ^ (Xu 2003, p. 4)
vie.ac.at/Sinologie/reposito 444. ^ „China's Hunger For Pork
ry/ueLK110_ChinFilmgesc Will Impact The U.S. Meat
h/filmgeschichteSkript.pdf) Industry” (http://www.forbes.
(PDF) . Unviec.ac.at (în com/sites/greatspeculation
engleză). Accesat în 14 s/2013/06/19/chinas-hunge
ianuarie 2014. Parametru r-for-pork-will-impact-the-u-
necunoscut |name= s-meat-industry/). Forbes
ignorat (ajutor) (în engleză). 19 iunie 2013.
Accesat în 14 ianuarie
439. ^ „A Brief History of
2014.
Chinese Film” (http://peopl
e.cohums.ohio-state.edu/de 445. ^ a b c López de Munáin,
nton2/courses/c505/temp/hi Estitxu. „La cocina china” (h
story/chapter2.html). Ohio- ttp://slowfoodaraba.es/pdf/c
State.edu (în engleză). ocinachina.pdf) (PDF). Slow
Accesat în 14 ianuarie Food Araba.es. Accesat în
2014. 14 ianuarie 2014.
440. ^ Rui. The Cinema of Feng 446. ^ „What to eat in China” (htt
Xiaogang: p://www.travelchinaguide.c
Commercialization and om/essential/what.htm).
Censorship in Chinese Travel China Guide.com (în
Cinema after 1989 (în engleză). Accesat în 14
engleză). ianuarie 2014.
ISBN 9789622098855.
447. ^ „Între povești și
Parametru necunoscut
realitate/CHINA” (http://ww
|editorial= ignorat
w.viata-libera.ro/diaspora/7
(posibil, |publisher=?) 4504-intre-povesti-si-realita
(ajutor); Parametru
te-china,-vazuta-prin-ochii-
necunoscut |name= unui-galatean). 29 ianuarie
ignorat (ajutor); Parametru 2016.
necunoscut |año= ignorat
448. ^ „China bans dog-eating
(posibil, |year=?) (ajutor)
"carnival" after online
uproar” (http://www.reuters.
cine chino” (http://www.elun com/article/2011/09/21/us-c
iversal.com.mx/espectaculo hina-dogs-idUSTRE78K2D
s/2013/censura-cine-chino- W20110921). 21
-936571.html). El septembrie 2011.
Universal. 17 iulie 2013.
Accesat în 14 ianuarie
2014.
449. ^ Shenzhen could be first 454. ^ „Mengxi bitan (work by
city in China to ban eating
of dogs and cats (https://ww
w.theguardian.com/environ
ment/2020/feb/27/shenzhe
n-could-be-first-city-in-chin
a-to-ban-eating-of-dogs-an
d-cats)
450. ^ (García Noblejas 2007,
pp. 18-19)
451. ^ a b Jordan, David K. (14
de noviembre de 2013).
„The Canonical Books of
Confucianism - Canon of
the Literati” (http://weber.uc
sd.edu/~dkjordan/chin/hbca 456. ^ „Chinese Four Great
nonru-u.html). UCSD.edu
(în engleză). Parametru
necunoscut |datecceso=
ignorat (ajutor); Verificați
datele pentru: |date=
(ajutor)
452. ^ André. Chinese
Literature, Ancient and
Classical (în engleză).
ISBN 0253336562.
Parametru necunoscut
|editorial= ignorat
(posibil, |publisher=?) 458. ^ (Chen 1999, p. 82)
(ajutor); Parametru
necunoscut |otros=
ignorat (ajutor); Parametru
necunoscut |ubicación=
ignorat (posibil,
|location=?) (ajutor);
Parametru necunoscut
|name= ignorat (ajutor);
Parametru necunoscut
|año= ignorat (posibil,
|year=?) (ajutor)
453. ^ Hockey, Thomas. „Su
Song” (http://www.springerr
eference.com/docs/html/ch 461. ^ Asian Art (în engleză).
apterdbid/59344.html).
Springer Reference.com (în
engleză). Accesat în 14
ianuarie 2014. Parametru
necunoscut
|suscripción= ignorat
(posibil,
|subscription=?)
(ajutor)
463. ^ (Lau 2007, pp. 30-34)
Shen Kuo)” (http://www.brit 464. ^ Michael; Stephanie; Yin.
annica.com/EBchecked/top
ic/374944/Mengxi-bitan).
Encyclopaedia Britannica
(în engleză). Accesat în 14
ianuarie 2014.
455. ^ „Zizhi Tongjian
(Comprehensive Mirror for
Aid in Government)” (http://
www.cultural-china.com/chi
naWH/html/en/37History52
1.html). Cultural China.com
(în engleză). Accesat în 14
ianuarie 2014.
Books of Song begun” (htt
p://www.litencyc.com/php/st
opics.php?rec=true&UID=7 465. ^ (Li 2009, p. 5)
079). The Literary
Encyclopedia (în engleză). 466. ^ „Dragon Dance” (http://art
1 mai 2009. Accesat în 14
ianuarie 2014.
457. ^ a b „Literatura china” (htt
p://lengua.laguia2000.com/l
iteratura/literatura-china).
467. ^ „Lion Dance” (http://www.
La Guía 2000.com. Accesat
în 14 ianuarie 2014.
459. ^ Ceinos Arcones, Pedro
(2011). „Literatura China” (h
ttp://www.chinaviva.com/cul
tura/literatura.htm). China 468. ^ Yuezhi. Media, Market,
Viva.com. Accesat în 14
ianuarie 2014.
a b
460. ^ Fang, Liu (2008).
„Traditional Chinese music”
(http://www.philmultic.com/
English/Chinese_music.ht
ml). Phil Multic.com (în
engleză). Accesat în 14
ianuarie 2014.
ISBN 9781605011875.
Parametru necunoscut
|name= ignorat (ajutor);
Parametru necunoscut
|editorial= ignorat
(posibil, |publisher=?)
(ajutor); Parametru
necunoscut |año= ignorat
(posibil, |year=?) (ajutor)
462. ^ (Randel 2003, p. 260-
262)
Media in China:
Consumption, Content and
Crisis (în engleză). ISBN 0-
7007-1614-9. Parametru
necunoscut |editorial=
ignorat (posibil,
|publisher=?) (ajutor);
Parametru necunoscut
|name2= ignorat (ajutor);
Parametru necunoscut
|name3= ignorat (ajutor);
Parametru necunoscut
|name= ignorat (ajutor);
Parametru necunoscut
|año= ignorat (posibil,
|year=?) (ajutor)
s.cultural-china.com/en/96
Arts8434.html). Cultural
China.com (în engleză).
Accesat în 14 ianuarie
2014.
chinadaily.com.cn/m/shanx
i/2013-10/18/content_1704
4270.htm). China Daily (în
engleză). 18 octombrie
2013. Accesat în 14
ianuarie 2014.
and Democracy in China
(în engleză). Parametru
necunoscut |name=
ignorat (ajutor); Parametru
necunoscut |editorial=
ignorat (posibil,
|publisher=?) (ajutor);
Parametru necunoscut
|ubicación= ignorat
(posibil, |location=?)
(ajutor); Parametru
necunoscut |año= ignorat
(posibil, |year=?) (ajutor)
469. ^ Jacobs, Andrew (17
august 2012). „Pursuing
Soft Power, China Puts
Stamp on Africa's News” (ht
tp://www.nytimes.com/201
2/08/17/world/africa/chinas-
news-media-make-inroads-
in-africa.html?_r=0). New
York Times (în engleză).
Accesat în 14 ianuarie
2014.
470. ^ Barboza, David (21
august 2008). „Olympics
Are Rating Bonanza for
Chinese TV” (http://www.ny
times.com/2008/08/22/sport
s/olympics/22cctv.html?_r=
1&partner=rssnyt&emc=rss 476. ^ „Serialul Împărăteasa
&oref=slogin). New York
Times (în engleză).
Accesat în 14 ianuarie
2014.
471. ^ Anne-Marie. Marketing
Dictatorship: Propaganda
and Thought Work in
Contemporary China (în
engleză). Parametru
necunoscut |name=
ignorat (ajutor); Parametru
necunoscut |editorial=
ignorat (posibil,
|publisher=?) (ajutor)
472. ^ a b c d Consejo de Estado
de la República Popular
China (1 august 1997). „ ⾏ 478. ^ Freedom
政法规 ” (http://www.sarft.go
v.cn/articles/2003/10/21/20
070922142857170492.htm
l). SARFT.gov.cn (în chino).
Accesat în 14 ianuarie
2014.
473. ^ „What's the difference
between manga, manhwa,
and manhua?” (http://anim
e.stackexchange.com/ques
tions/7004/whats-the-differe
nce-between-manga-manh
wa-and-manhua). 18
ianuarie 2014.
474. ^ Human Rights Watch
(iulie 2008). „China's
forbidden zones” (http://ww
w.hrw.org/reports/2008/chin
a0708/china0708web.pdf)
(PDF) . HWR.org (în
engleză). Accesat în 14
ianuarie 2014.
475. ^ „China interzice vedetelor
cu reputația pătată să
apară pe micul și marele
ecran” (http://www.mediafa
x.ro/externe/china-interzice-
vedetelor-cu-reputatia-patat 480. ^ Gobierno de la República
a-sa-apara-pe-micul-si-mar
ele-ecran-13374491). 9
octombrie 2014.
Chinei, un scandal ce ia
amploare” (http://www.realit
atea.net/serialul-imparatea
sa-chinei-un-scandal-ce-ia-
amploare_1602998.html). 5
ianuarie 2015.
477. ^ „China restricționează
conținutul programelor tv
straine în online” (http://dant
omozei.ro/2014/09/11/chin
a-restrictioneaza-continutul
-programelor-tv-straine-in-o
nline/). 01 june 2015.
Accesat în 2 July 2015.
Verificați datele pentru:
|date= (ajutor)
House (20
decembrie de 2011).
„Chinese Censorship in
2011: The Worst and the
Weirdest” (https://blog.freed
omhouse.org/weblog/2011/
12/chinese-censorship-in-2
011-the-worst-and-the-weir
dest.html). Freedom
House.org (în engleză).
Accesat în 14 ianuarie
2014. Verificați datele
pentru: |date= (ajutor)
479. ^ Hite, Brittany (12
decembrie de 2013).
„China's 2014 Holiday
Schedule: Still
Complicated” (http://blogs.
wsj.com/chinarealtime/201
3/12/12/chinas-2014-holida
y-schedule-still-complicate
d/). Wall Street Journal (în
engleză). Accesat în
14 ianuarie 2014. Verificați
datele pentru: |date=
(ajutor)
Popular China (11
decembrie 2013). „国务院
办公厅关于 2014年 部分节
假⽇安排的通知 ” (http://ww
w.gov.cn/zwgk/2013-12/11/
content_2546204.htm).
Gov.cn (în chino). Accesat
în 14 ianuarie 2014.
481. ^ „¿Hay vida en el
baloncesto chino después
de Yao?” (http://www.elmun
do.es/elmundodeporte/201
1/07/20/baloncesto/131116
0610.html). El Mundo. 20
iulie 2011. Accesat în 26
ianuarie 2014.
482. ^ (Dunmore 2011, p. 2)
483. ^ Sun, Quah Seng (2
septembrie de 2011).
„Chinese players dominate
at Malaysia open chess
championship” (http://www.t
hestar.com.my/story.aspx/?f
ile=%2f2011%2f9%2f2%2fli
feliving%2f9398979&sec=li
feliving). The Star (în
engleză). Accesat în
14 ianuarie 2014. Verificați
datele pentru: |date=
(ajutor)
484. ^ Everard W.; Kevin S.; Wai 485. ^ Carrie (1 iulie 2011).
K. „Health benefits of Tai
Chi exercise: improved
balance and blood
pressure in middle-aged
women” (http://heapro.oxfor
djournals.org/content/19/1/
33.abstract) (în engleză).
doi:10.1093/heapro/dah105
(https://doi.org/10.1093%2F
heapro%2Fdah105).
Accesat în 14 ianuarie
2013. Parametru 486. ^ Brad (13 februarie 2012).
necunoscut |name2=
ignorat (ajutor); Parametru
necunoscut |name3=
ignorat (ajutor); Parametru
necunoscut |año= ignorat
(posibil, |year=?) (ajutor);
Parametru necunoscut
|número= ignorat (ajutor);
Parametru necunoscut
|publicacion= ignorat
(ajutor); Parametru
necunoscut |editorial=
ignorat (posibil,
|publisher=?) (ajutor);
Parametru necunoscut
|volumen= ignorat 487. ^ Qinfa, Ye (21 aprilie
(posibil, |volume=?)
(ajutor); Parametru
necunoscut |name=
ignorat (ajutor); Parametru
necunoscut |páginas=
ignorat (posibil,
|pages=?) (ajutor)
„China health club market –
Huge potential &
challenges” (http://chinaspo
rtsbiz.com/2011/07/01/huge
-potential-of-fitness-market-
in-china/). China Sports
Business (în engleză).
Accesat în 14 ianuarie
2014. Parametru
necunoscut |name=
ignorat (ajutor)
„Jeremy Lin's 'Linsanity'
Effect: NY Knicks' Guard
Jeremy Lin's Surprise
Success Leads to Sold-Out
Arenas, Jerseys” (http://busi 490. ^ Traci (9 septembrie de
ness.time.com/2012/02/13/t
he-linsanity-effect-ny-knick
s-guard-jeremy-lins-surpris
e-success-leads-to-sold-out
-arenas-jerseys/). Time
Magazine (în engleză).
Accesat în 14 ianuarie
2014. Parametru
necunoscut |name=
ignorat (ajutor)
2006). „Sports History of
China” (http://chinesecultur
e.about.com/library/weekly/
aa032301a.htm).
About.com (în engleză).
Accesat în 14 ianuarie
2014.
488. ^ BBC Sports (27 august
2008). „China targets more
golds in 2012” (http://news.
bbc.co.uk/sport1/hi/olympic
s/7583735.stm). BBC.co.uk
(în engleză). Accesat în 14
ianuarie 2014.
489. ^ Comité Olímpico
Internacional. „Medal
Count” (https://archive.is/Ms
TE). London2012.com (în
engleză). Arhivat din
original (http://www.london
2012.com/paralympics/med
als/medal-count/) la 5
decembrie 2012. Accesat
în 14 ianuarie 2014.
2012). „China dominates
medals; U.S. falls short at
Paralympics” (http://www.us
atoday.com/sports/olympic
s/story/2012/09/9/china-do
minates-medals-us-falls-sh
ort-at-paralympics/5771922
2/1). USA Today (în
engleză). Accesat în
14 ianuarie 2014.
Parametru necunoscut
|name= ignorat (ajutor);
Verificați datele pentru:
|date= (ajutor)

Lectură suplimentară
de Berthold, Rolf: Chinas Weg. 60 Jahre Volksrepublik. Heinen, Berlin 2009, ISBN 978-3-
939828-46-4.
de Georg Blume: China ist kein Reich des Bösen. Trotz Tibet muss Berlin auf Peking setzen.
Ed. Körber-Stiftung, Hamburg 2008, ISBN 3-89684-134-3.
de Doris Fischer, Christoph Müller-Hofestede (Ed.), Länderbericht China, Bundeszentrale für
politische Bildung, Bonn 2014, ISBN 978-3-8389-0501-3.
de Peter Hefele, Andreas Dittrich: Die Mittelschicht in China – Triebkraft eines
demokratischen Wandels oder Garant des Status Quo? (http://www.kas.de/wf/de/33.29625/)
KAS-Auslandsinformationen (http://www.kas.de/wf/de/34.5/), 12. Berlin 2011, S. 60–77.
 en Franz Kernic, Gunther Hauser (Hrsg.): China. The rising power. Lang, Frankfurt am Main
u. a. 2009, ISBN 978-3-631-58269-5.
de Evan Osnos: Große Ambitionen. Chinas grenzenloser Traum. Suhrkamp, Berlin 2015,
ISBN 978-3-518-42483-4.
de Kai Strittmatter, Die Neuerfindung der Diktatur – Wie China den digitalen
Überwachungsstaat aufbaut und uns damit herausfordert. Piper, München 2018, ISBN 978-3-
492-05895-7.

Vezi și
Listă de fluvii din Asia
Locuri din patrimoniul mondial UNESCO
Listă de superlative geografice

Legături externe
en Guvernul Central Popular al Republicii Populare Chineze (site oficial) (http://english.gov.c
n/)
en Portal autorizat de guvernul chinez (http://www.china.org.cn/)
en Administrația Națională a Turismului (http://www.cnto.org/)

Atlasul Wikimedia pentru Republica Populară Chineză

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Republica_Populară_Chineză&oldid=14579049

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 14 octombrie 2021, ora 17:15.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.