.

În lucrarea „O viaţă singură şi liberă. Îndrumări pentru femeile care îndură violenţă din partea
partenerului intim”, Tiikkanen et al. (2014), descrie tipurile de consecinţe existente cauzate de violența
emoțională.

Consecinţe psihologice: Efectele psihologice pot fi: oboseala, durerile de cap, tulburările de somn,
probleme de memorie. Pot include de asemenea, coşmaruri, anxietate şi depresie. Violenţa poate cauza
teamă în rândul victimelor în toate aspectele vieţii de zi cu zi. Odată ce violenţa se intensifică tot mai mult
şi este continuă, le face să piardă încredere în sine şi duce şi la o scădere a stimei de sine (pp. 16-17).

Pe de altă parte, Pfalz (2017), vorbeşte despre consecinţe mult mai grave cum ar fi consecinţe
psihologice profunde. Printre acestea se numără, anxietatea, depresiile, coşmaruri, stima de sine scăzută,
îşi pierd încrederea în sine, în persoanele din jurul lor (p. 12).

Stein (2015 apud Dima et al., 2015), descrie care sunt consecineţele pe termen scurt şi pe termen lung
ale violenței emoționale asupra victimei.

Consecinţe pe termen scurt: persoana traumatizată resimte evenimentul şi se manifestă ca şi cum ar

fi anesteziată. Deşi această „amorţire” poate părea neobişnuită, de cele mai multe ori este interpretată ca
fiind firească şi după un timp este indusă falsa idee că evenimentul neplăcut a trecut şi nu a lăsat
consecinţe în urmă (Dima et al., 2015, p. 109).

Consecinţe pe termen lung: probleme de sănătate mental, „depresie, tulburarea de stres

posttraumatic şi tulburarea de stres posttraumatic complex. Violenţa domestică plasează victimele femei
în categoria de risc considerabil pentru probleme de sănătate mintală, cum ar fi tulburarile de alimentaţie,
tulburare de stress posttraumatic, intenție suicidară şi alte probleme emoţionale negative” (Dima, et al.,
2015, p.110).

Totodată, conform U.N.H.C.R în Ghid pentru Violenţa sexuală şi de gen împotriva refugiaţiilor,
returnanţiilor şi persoanelor deplasate (2003), avem consecinţe pe mai multe paliere după cum urmează:

Consecinţe de ordin psiho-social: trebuie să avem în vedere faptul că, de mule ori oameni şi
societatea în care trăim judecă victimele de orice fel. Marginalizarea şi excluderea socială poate avea
consecinţe asupra victimei cum ar fi: ruşinea pentru ceea ce s-a întâmplat în viaţa ei, sentimente de ură
faţă de toţi cei din jur şi chiar faţă de persoana însăşi, ajungându-se până la instalarea depresiei. Astfel, de

1
cele mai multe ori de teama de a nu fi judecate, multe dintre victime nu spun şi nu cer ajutor pentru ceea
ce li s-a întâmplat şi nu raportează incidentele pe care le suferă. Ca rezultat al acestor comportamente faţă
de victimă, vorbim despre două mari consecinţe pe acest plan:

 „consecinţe emoţionale şi psihologice”. În această categorie fac parte sindromul de stres post-
traumatic, depresie, anxietate, teamă, furie, ruşine, insecuritate, ură de sine, boală psihic, gânduri
şi comportament de suicid;
 „consecinţe sociale”. Şi avem: blamarea victimei/supravieţuitorului, pierderea rolului/funcţiilor
în societate, stigmatizare social, respingere social şi izolare, feminizarea sărciei, acutizarea
inegalităţilor de gen (p. 11).

I. Violența emoțională asupra copiilor

Violența asupra copiilor este foarte des întâlnită decât s-ar putea crede. Multe dintre actele de violență
se petrec în interiorul familiei, în spatele ușilor închise și rămân necunoscute. Violența emoțională poate
afecta un copil pe toate planurile, psihic, fizic, social, limitându-i astfel capacitățile lui fie de învățare, fie
de integrare în societatea în care trăiește.

Conform cu (Killen, 1998, p. 32 apud Irimescu 2020), violența emoțională este greu de recunoscut și
de această dată în rândul copiilor. Violența emoțională în rândul copiilor poate fi definită ca o „atitudine
sau acțiune cronică a părinților sau a altor persoane de îngrijre, care dăunează sau împiedică dezvoltarea
unei imagini de sine pozitivă a copilului” (Irimescu, 2020, p. 56).

Potrivit autoarei mai sus menționat, violența emoțională poate fi clasificată în funcție de situația la
care este expus copilul. Putem vorbi despre „respingerea intenționată”, „teorizarea copilului”, „ignorarea
nevoilor copilului”, „izolarea copilului”, „deprivarea copilului de demnitate” (Irimescu, 2020, pp. 57-58).

Pe de altă parte, Pulse Fundațion Bulgaria (2016), consideră că funcționarea unei persoane aflată într-
o situaţie de violenţă este legată de construcţia mecanismului de apărare. Adesea, în situaţiile de violenţă,
victimele se confruntă cu problema modului în care poate să îşi păstreze integritatea emoţională. Pentru
ca acest lucru să se întâmple, victimele recurg la modalități de supravieţuire. În cazul copiilor, vorbim
despre: comportament deviant, negare şi suprimare, scuze pentru violenţă, autoincriminarea, dobândirea
comportamentului de către abuzator, probleme psihosomatice (pp. 16-18).

Din păcate, mulţi copii care au fost victime ale abuzului, trăiesc cu speranţa că atunci când vor creşte
totul se va schimba. Adesea, copiii care au avut o copilărie nefericită, au ca adulți o viaţă plină de
provocări şi tind să formeze relaţii de violenţă în familiile pe care le construiesc cu partenerii lor. Și de

2
această dată și în cadrul acestui grup vulnerabil, există consecințe în urma violenței emoționale la care au
fost expuși. Aceste consecințe afecteză în multe cazuri dezvoltarea copilului pe plan emoțional, precum și
de celelate aspecte ce țin de dezvoltarea sa precum și capacitatea lui de adaptare în societate.

Conform cu Gâtej (f.d.), violența emoțională la copii se manifestă prin: injurii, acuzații, discriminări,
umiliri, amenințări, intimidare etc. Ca și consecințe, întâlnim următoarele: frica, depersonalizarea,
privarea de bunuri, degradarea etc. Totodată, violența emoțională, poate avea și consecințe pe termen lung
asupra dezvoltării lui, a sănătății sale mintale, a comportamentului precum și a stimei de sine. Dacă
violența emoțională se manifestă în mod repetat, aceasta va afecta psihicul copilului (pp. 49-51).

II. Violența emoțională asupra vârstnicilor

Bălan & Năstase (2008), descriu care sunt motivele pentru care vârstnici pot fi consideraţi ca fiind un
grup vulnerabil. Vârstnici sunt considrați ca fiind victime ale abuzului deoarece forţa fizică şi psihică este
mult mai scăzută. Aici vorbim despre deficineţe senzoriale şi motorii, dificultăţii de procesare
intelectuală, amnezia. Aceştia pot locui singuri sau pot fi izolaţi. În cazul vârstnicilor cele mai fecvente
forme de victimizare sunt: furtul, violul, tâlhăria, omorul şi maltratatre prin agresiune fizică şi psihică,
deposedare de bunuri prin minciună şi înşălăciune, privare de hrană şi medicamente, izolare socilă (pp.96-
97).

Cu siguranță numărul de violențe asupra vârstnicilor este aproape la fel de prezent ca și în cazul
femeilor și al copiilor, dar și de această dată numai o parte din aceste abuzuri ies la lumină. La fel de
dăunător este și violența emoțională asupra vârstnicilor care le afectează viața de zi cu zi. Adesea, abuzul
contra persoanelor vârstnice, este generat de către o rudă, un membru al familiei care locuieşte împreună
cu o persoană vârstnică. Familia este şi cel mai activ centru de agresivitate, poate şi pentru faptul că, în
familie, fiecare îşi poate dezvălui adevărata faţă a personalităţii sale.

Potrivit cu Gâtej (f.d), violența emoțională poate cauza victimei o stare permanentă de spaimă,
anxietate lucru ce poate avea efecte negative asupra vieții vârstnicului. Totodată, în această categorie mai
putem include, nelijarea, administrarea unor medicamente sau a unei substanțe, insulte, amenințări etc (p.
149).

În ceea ce privesc consecințele cauzate de violența emoțională, Consiliul Național al persoanelor

vârstnice (2016) a identificat mai multe tipuri de consecințe, la nivel comportamenal, psihic și social. În
ceea ce privește comportamentul cuprind sentimente de lipsă de ajutor, mânie, gesturi suicidale; la nivel
social întâlnim: dependența de alții, retragere socială, reducerea contactelor cu alții și nu în ultimul rând
consecințe psihologice: frică, anxietate, negarea, depresia, pierderii stimei de sine etc (pp. 14-15).

3
 Conform, CNPV (2016), „în prezent, persoanele vârstnice au acces la servicii medico-sociale şi la
instituţii specializate în asistenţă, pentru a raporta violenţa fizică, emoţională şi sexual. Fenomenul
violenţei în familie, în care victima este reprezentată de către o persoană vârstnică, începe să fie vizibil,
deoarece victimele încep să îndrăznească să vorbească, dar şi mult mai des să fie întrebate despre acest
subiect, considerat până nu demult a fi ceva secret, ruşinos şi de păstrat în interiorul familiei” (p.10).

Prin urmare, atunci când vorbim de victimele violenţei domestice, înglobăm toate categoriile de
persoane, astfel victimele violenţei domestice nu sunt doar femeiile ci putem includem şi vârstncii şi
copii. Realitatea confirmă că un număr mare de victime provin din rândul copiilor, vârstnicilor şi
femeiilor. Violența emoțională ține de viața cotidiană a societății noastre și ne amenință
direct sau indirect siguranța de fiecare zi . Vulnerabilitatea victimală diferă de la o catgorie la alta.
Totodată, parcurgând această lucrare, ne-am da seama că violența emoțională este la fel de gravă precum
celelalte forme de violență, și are de asemenea, un impact puternic și negativ asupra victimelor care trec
prin această situație. Deşi, trăim într-o societate în care se presupune că am avansat din toate punctele de
vedere, din păcate la acest capitol, cel al violenţei emoționale și nu numai, consider că ar mai fi multe
lucruri de îmbunătăţit pentru a spori siguranţa victimelor chiar diminuarea fenomenului de violenţă
domestică.

BIBLIOGRAFIE:

1. Bălan, L., Năstase C. (2008). Femeia victimă a violenţei intrafamiliale. Editura Universităţii Din
Suceava.
2. Consiliu Național al Persoanelor Vârstnice. (2016). Violența asupra persoanelor vârstnice
http://cnpv.ro/wp-content/uploads/2020/03/Violenta-asupra-persoanelor-varstnice-new-MP.pdf
accesat la data de 23.05.2021, ora 17:09
3. Dima, G., Beldianu, F. I. (2015). Violenţa domestică: intervenţia coordonată a echipei
multidisciplinare. Manual pentru specialist. Editura de Vest Timişoara
4. Irimescu, G. (2020). Abuz și violență domestică. Suport de curs. Iași
5. Irimescu, G., Rădoi M. (2017). Violenţa asupra femeii. Ipostază. Explicaţii. Intervenţii. Iaşi.
Universitatea Alexandru Ioan Cuza.
6. Muntean, Ana. (2000). Violența domestică și maltratarea copilului. Iași. Editura ALE
7. Raţiu, M. A., Miloş-Hizo, L. S. (2016). Violenţa domestică. Vol. 1. Editura. Napoca Strar
8. Roth-Szamoskozi, M. (2005). Copii și femei victime ale violenței. Cluj-Napoca. Editura Clujeană
9. Pulse Fundation Bulgaria. (2016). Aspecte psihologice. Ce știm despre violența domestică? Vol. III.
Editura NAPOCA STAR

4
10. Pfalz, R. (2017). Puneţi capăt violenţei în realţiile sociale apropiate
https://mffjiv.rlp.de/fileadmin/MFFJIV/Publikationen/Frauen/Broschuere_Gewalt_in_engen_sozialen
_Beziehungen_beenden_RUM.pdf accesat la data de 20.05.2021, ora 11:32
11. U.N.H.C.R. The UN Refugee Agency (2003). Ghid pentru Violenţa sexuală şi de gen împotriva
refugiaţiilor, returnanţiilor şi persoanelor deplasate
https://www.unhcr.org/ro/wp-content/uploads/sites/23/2016/12/SGBVbookletROM- Extras-din-
Ghidul-UNHCR-privind-prevenirea-%C5%9Fi-r%C4%83spunsul-la- violen%C5%A3a-sexual
%C4%83-%C5%9Fi-de-gen.pdf accesat la data de 14.05. 2021, ora 10:11
12. Hogas, D., L. (2010). Patriarhul, subordonarea femeii şi violenţa domestică. Iaşi. Editura LUMEN
13. Gâtej, M. (f.d.). Violența în familie. Editura Orizontului.
14. Tiikkanen, T., Pohjoisvirta R., Järveläinen M., Lace I., Lace D., Tsopp-Pagan P., Joost K., Pagan, H.
C. (2014). O viaţă singură şi liberă. Îndrumări pentru femeile care îndură violenţă din partea
partenerului intim