Personaje

Felix Grandet-avarul,cel mai bogat om din Saumur

Eugenie Grandet-fiica si mostenitoarea averii lui Felix

Doamna Grandet-sotia lui Felix Grandet

Nanon-slujnica credincioasa a familiei Grandet

Charles Grandet-vaul din Paris al Eugeniei

Domnul des Grassins-bancherul din Saumur

Doamna des Grassins-prietena doamnei Grandet

Notarul Cruchot

Domnul des Bonfons-pretendent la mana Eugeniei

Rezumat

Romanul lui Honore de Balzac debuteaza cu o descriere a orasului Saumur din Franta,oras in care
locuieste Felix Grandet impreuna cu sotia si fiica,Eugenie.Saumur este o localitate ce se mandreste cu
productiile de vin si cu oamenii harnici,muncitori.Domnul Grandet este un om bogat si influent in
regiune,detinand si functia de primar pentru cativa ani.Cu toate acestea el nu are radacini nobile,din
contra este un simplu dogar ce si-a adunat averea prin propriile puteri.Se spune ca domnul Grandet este
cel mai bogat om din regiune,singurii care aveau o idee vaga despre averea batranului dogar fiind
notarul orasului,domnul Cruchot si bancherul sau domnul des Grassins si nici acestia nu puteau sa
aproximeze cu exactitate valoarea totala a domnului Grandet.

Pentru locuitorii orasului Felix Grandet era un personaj ambiguu,un om cumpanit si foarte chibzuit care
nu isi arata niciodata castigul,mereu umbla in haine groase,taranesti,bocanci grei din piele si purta
acelasi costum pana se tocea si devenea de nerecunoscut.Era tot timpul la una din proprietatile
sale,verificand fiecare centime ce ii trecea prin mana,asigurandu-se ca nu pierde niciodata vreo
oportunitate de a-si sporii averea.Pentru batran singura placere erau banii si fiica acestuia.

Cu ocazia zilei de nastere a Eugeniei,domnul Grandet invita familiile Cruchot si des Grassins acasa pentru
a sarbatorii fericita aniversare.Avar,acesta nu se obosea sa aprinda focul mai devreme de 1
noiembrie,indiferent cat de frig era,rationaliza mancarea pentru fiecare membru al familiei si nu le
permitea celor doua femei sa faca nici un"exces" cum ar fi sa foloseasca lumanari pentru iluminarea
camerei.Chiar si casa acestora arata saraca si neingrijita,scarile erau putrezite,mobila era roasa si
veche,peretii erau ingalbeniti si lipsiti de decoratiuni.Nimic din viata familiei Grandet nu reflecta bogatia
lor.
Obisnuiti cu toate acestea,invitatii nu par sa fie deranjati de casa,ei avand ca scop dobandirea inimii
Eugeniei.Datorita interesului comun,des Grassinii si Crouchotii erau inamici si incercau sa se depaseasca
reciproc in cadouri,favoruri si vorbe dulci.Ceea ce ei nu stiau,insa,este ca domnul Grandet nu avea de
gand sa isi casatoreasca fata cu nici unul dintre pretendenti.Astfel avarul se bucura de tot ceea ce
Eugenie primea,stiind ca acestea vor deveni tot parte din averea sa.

Cum le era obiceiul cele trei familii se asezara la masa si jucara o partida se loton in timp ce discutau
diverse subiecte,printre care si frumusetea cadourilor primite de fata,un buchet cu flori rare si o trusa de
cusut din argint suflat cu aur.Cum vorbeau,Nanon,slujnica familiei Grandet,anunta ca la usa se afla
cineva.Surprins,domnul Grandet vazu ca vizitatorul este nimeni altul decat Charles Grandet,nepotul
acestuia din Paris,care venise in Saumur la indemnul tatalui sau.

Neobisnuiti cu eticheta si moda extravaganta a Parisului,familiile sunt intrigate de prezenta tanarului si

de manierele sale.Eugenie,care acum avea 23 de ani,ramane insa impresionata de Charles,asa ca pentru
prima oara in viata ei comite o "crima"in ochii tatalui,insistand ca tanarului sa i se faca focul in camera,sa
i se aduca zahar langa apa si o lumanare de ceara ca nu cumva cele de seu sa ii deranjeze mirosul.

Pana a doua zi fata era indragostita de varul ei.Acest lucru este insa vauzut ca imposibil de tatal Eugeniei
care este instiintat printr-o scisoare de la fratele sau ca se afla acum in pragul falimentului,ca nu mai are
avere si ca se va sinucide imediat ce Charles va ajunge in Saumur.In scrisoare domul Grandet mai este
rugat sa aiba grija de nepotul sau,oferindu-i acestuia posibilitatea de a pleca in Indii pentru a-si face
avere.

La micul dejun Charles invata despre obiceiurile stricte ale familie care lua masa in picioare,manca
numai o felie de paine cu unt si beau cafeaua aproape neindulcita,din dorinta domnului Grandet de a
economisii banii pe zahar.Totusi Eugenie face tot posibilul sa ii ofere lui Charles o masa copioasa,dandu-i
acestuia zahar,struguri,pere si oua pe langa felia de paine rationalizata de Felix.Dupa micul dejun Charles
afla despre moartea tatalui sau si intreaga zi nu face altceva decat sa ii planga moartea,refuzand sa
coboare din camera,spre bucuria batranului care era entuziasmat ca nu isi va mai impartii proviziile cu
inca cineva.

Timpul trece si dragostea dintre Charles si Eugenie creste vazand cu ochii,cei doi devenind apropiati.Din
dorinta de a-l ajuta intr-o seara fata descopera doua scrisori in camera varului,una adresata unei femei
maritate,Anette,in care ii explica cum pierduse toata averea si cum ii cerea sa il paraseasca si inca una
adresata unui prieten apropiat din Paris in care Charles isi exprima dorinta de a vinde totul in speranta
de a putea strange indeajuns de multi bani pentru a pleca in Indii.Bucuroasa ca poate fi de ajutor
aceasta ii daruieste lui Charles toate monezile primite de ziua ei de la domnul Grandet si in scimb
primeste pentru pastrare o cutie de aur si promisiunea ca cei doi se vor casatorii cand baiatul se va
intoarce.

Folosindu-se de rivalitatea celor doua familii des Grassins si Crouchor,Grandet reuseste sa curete
imaginea fratelui sau fara sa scoata un ban din buzunarul propriu si chiar il trimite pe Charles pana in
Nantes,cumparand de la acesta aur in schimbul banilor necesari drumului pana in Indii.

Odata plecat,viata lui Eugenie devine monotona,pana cand tatal afla de crima comisa de copila.Vrand sa
inspecteze comoara fetei,mos Grandet afla ca fata nu o mai are.Suparat o incuie pe aceasta in
camera,refuzand sa o mai hraneasca cu altceva in afara de paine si apa.Suparata de soarta fiicei
sale,doamna Grandet se imblonaveste si la scurt timp moare,lasandu-i singuri pe Felix si pe Eugenie.

Moartea nevestei ii pricinuieste avarului multa nefericire mai ales acum cand averea doamnei Grandet
revenea ficei.Din dorinta de a detine toti banii acesta se impaca cu Eugenie,convingand-o pe tanara sa
renunte la mostenire in favoarea sa.

Noua ani trec si Charles inca nu ii scrisese Eugeniei care isi pierduse si tatal in decursul anilor.Incetul cu
incetul fata isi pierde speranta pana ce intr-o zi primeste o scrisoare de la omul pe care ea il
asteptase.Scisoarea,insa era departe de a fi una de dragoste,din contra Charles ii scria fetei pentru a
cere inapoi cutia de aur si penru a o anunta ca in curand se va casatorii cu o femeie nobila pe care nu o
iubea.Ranita,Eugenie accepta mariajul de convenienta cu des Bonfons in schimbul unui favor.Bonfons
accepta si astfel ajunge la Paris unde plateste in numele domnisoarei Grandet toate datoriile acumulate
de tatal lui Charles si innapoiaza acestuia cutiuta de aur.Tot acum aflam ca averea totala a Grandetilor
este de 19 milioane de franci,lucru ce il impresioneaza profund pe varul care odata crezuse ca rudele
sale din Saumur sunt sarace lipite pamantului.

In finalul romanului aflam ca mariajul dintre Eugenie si des Bonfons dureaza doar 4 ani din cauza mortii
subite a sotului.Eliberata de trecutul ei Eugenie isi coninua viata in casa saracacioasa,alaturi de
Nanon,dedicandu-se trup si suflet actiunilor caritabile.