Formula lui Pompeiu a teoremei creșterilor finite

Prof. Mihaela Albici

Prof. Claudia Diaconescu-Armășescu

Teorema 1: (creșterilor finite a lui Lagrange) Fie a, b  I cu a < b. Presupunem că:

1. f este continuă pe [a, b],
2. f este derivabilă pe (a,b),
atunci există cel puțin un punct c  (a, b) astfel încât să avem
f  b  f  a
 f '  c. (1)
ba
Demonstrație:
f  b  f  a 
Definim funcția g : I  R , g  x  :   x  a  f  x .
ba
Evident g este continuă pe [a, b] și derivabilă pe (a, b) (datorită lui f).
În plus, g  a   g  b    f  a  .
Aplicând acum Teorema lui Rolle obținem că c   a, b  astfel încât
f  b  f  a f  b  f  a
g' c  0  1  f '  c  0   f '  c .
ba ba
Q.E.D.
Observația 1: Formula (1) se numește formula creșterilor finite sau formula mediei.

Interpretarea geometrică a formulei creșterilor finite:

Dacă considerăm graficul funcției y  f  x  , raportul
f  b  f  a 
ba
este coeficientul unghiular al coardei care unește punctele A, B de abscise a și b. Prin urmare,
egalitatea
f  b  f  a
 f '  c
ba
arată că există cel puțin un punct c cuprins între a și b astfel încât tangenta la grafic, în
punctul x  c , este paralelă cu coarda AB. (vezi Figura 1)

1
 Figura 1

Observația 2: Teorema 1 rămâne adevărată dacă f  x  are derivata finită sau infinită
în intervalul deschis  a, b  .
Observația 3: În general există un număr impar de puncte c1 , c 2 ,..., c 2 n 1 , în care

f '  ck   0 .

Dacă suntem în condițiile Teoremei 1 și x   a, b  , avem următoarele formule

echivalente cu formula creșterilor finite:
f  x  f  a   x  a f '   , a    x

sau
f  a  h   f  a   hf '  a  h  , 0    1 .

Matematicianul român Dimitrie Pompeiu1 a arătat că formula creșterilor finite se poate

scrie și sub o formă pe care o prezentăm în continuare.
Teorema 2: Fie o funcție f :  a, b  R, a, b  R, f  x  ˃ 0 ,   x   a, b  și care
verifică ipotezele din Teorema lui Lagrange.
Aplicând funcției F  x   1nf  x  prima teoremă a creșterilor finite (Lagrange),
obținem:
F  b   F  a   F '  c  b  a 

ln f  b   ln f  a    ln f  c   '  b  a  , (2)
unde c   a, b 
f '  c
ln f  b   ln f  a    b  a ,
f  c
de unde rezultă
f ' c 
f  b  ba
f  c
e , (3)
f  a
1
Dimitrie Pompeiu (n. 22 septembrie 1873, Broscăuți, județul Botoșani - d. 8 octombrie 1954, București) a fost
un matematician român, profesor la universitățile din Iași, București și Cluj, membru titular al Academiei
Române.

2
unde c   a, b  .
Aplicație: Dacă a și b sunt două numere reale, pozitive, a ˂ b , atunci are loc
inegalitatea:
 ba  b
e c ˂ (4)
a

Soluție:
Într-adevăr, dacă considerăm f :  a, b  R, f  x   x , relația (3) devine:
 ba
b
e c ,
a
unde
a˂c˂b,
și cum
1 1 1
˃ ˃ ,
a c b
1 1 1
adică   ,  , rezultă
c b a
ba
b ba
e c ˃e b ,
a
deci
ba
b
e b ,
a
adică tocmai inegalitatea (4).
Observația 4: La prima vedere s-ar părea că formula (3) este o simplă consecință a
teoremei creșterilor finite, adevărată doar pentru funcțiile strict pozitive. Adevărul este că,
formula (3) este echivalentă cu formula creșterilor finite.
Într-adevăr, să presupunem relația (3) adevărată pentru f ˃ 0 și să considerăm o
funcție oarecare (nu neapărat pozitivă), g :  a, b   R , care verifică condițiile din ipoteza
creșterilor finite.
Punând f  x   e g  x  ˃ 0 și aplicând formula (2.8), obținem:
e g  b   g  a   e  b  a  g ' c  ,
a˂c˂b,
de unde rezultă că există c   a, b  astfel încât:
g  b  g  a    b  a  g ' c ,

adică formula creșterilor finite pentru g.

3
Bibliografie:

1. L. Aramă, C. Morozan, Culegere de probleme de calcul diferențial și integral, vol. I,

Ed. Tehnică, București, 1964
2. I. Colojoară, Analiză matematică, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1983
3. C. Coșniță, F. Turtoiu, Culegere de probleme de analiză matematică, Ed. Tehnică,
București, 1962
4. St. Găină, E. Câmpu, Gh. Bucur, Culegere de probleme de calcul diferențial și
integral, vol. II-III, Ed. Tehnică , București, 1966
5. Gh. Marinescu, Tratat de analiză matematică, vol. I, Ed. Academiei, București, 1983
6. M. Nicolescu, N. Dinculeanu, S. Marcus, Analiză matematică, vol. I-II, Ed. Didactică
și Pedagogică, București, 1971
7. M. Roșculeț, Analiză matematică, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1967
8. S. Sburlan, Principiile fundamentale ale matematicii moderne – lecții de analiză
matematică, Ed. Academiei Române, 1991
9. Gh. Sirețchi, Calcul diferențial și integral, vol. 1, Noțiuni fundamentale, Ed.
Științifică și Enciclopedică, București, 1985.
10. Gh. Sirețchi, Calcul diferențial și integral, vol. 2, Exerciții, Ed. Științifică și
Enciclopedică, București, 1985
11. O. Stănășilă, Analiză matematică, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1981
12. G.E. Șilov, Analiză matematică, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1985