Expulzarea constă în îndepărtarea silită a infractorului străin de pe teritorul ţării, cu consecinţa intericerii

reîntoarcerii pe teritoriul ţării, cât timp se află sub aplicarea măsurii de siguranţă.

Expulzarea străinului se face, de regulă, către ţara al cărei cetăţean este, ori, dacă nu are
cetăţenie, către ţara în care îşi are domiciliul. În orice caz, expulzarea se face cu o destinaţie precisă, într-
o anumită ţară, şi nu doar prin scoaterea în afara graniţelor ţării.

Condiții care trebuie îndeplinite pentru ca o persoană să poată fi expulzată:

 în primul rând, instanța trebuie să constate, că s-a săvârșit o infracțiune. Deși, legea nu
precizează natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, considerăm că aceasta trebuie să
prezinte un anumit grad de pericol social concret;

 în al doilea rând, trebuie stabilit că infractorul are calitatea de cetățean străin sau
apatrid cu domiciliul în străinătate. Dacă, ipotetic, făptuitorul a dobândit calitatea de
cetățean român în intervalul scurs între momentul săvârșirii infracțiunii și momentul în
care se pronunță condamnarea, măsura de sigurantță a expulzării nu mai poate fi luată
pentru că un stat nu-şi poate expulza proprii cetățeni.

 o altă condiție se referă la constatarea pericolului în fiecare caz dat, în sensul că

rămânerea infractorului străin pe teritoriul țării este o premisă obiectivă a săvârșirii de
noi infracțiuni.

 a patra condiție care poate fi îndeplinită se referă la faptul că înainte de a aplica această
măsură de siguranță, instanța trebuie să constate, că în țara în care urmează să fie
expulzat străinul, nu există pericolul ca acesta să fie supus la tortură sau să fie
condamnat la moarte.

 Practica judiciară a Curţii Europene a Drepturilor Omului care statuează că expulzarea

unei persoane către un stat în care este supus torturii, pedepselor ori tratamentelor inumane şi
degradante încalcă prevederile art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
libertăţilor fundamentale, iar separarea familiei aduce atingere art. 8 din aceeaşi Convenţie este
foarte restrictivă.

 Expulzarea nu poate constitui o extrădare deghizată.

 În ceea ce priveşte pe minori, aceştia nu pot fi expulzaţi, ci repatriaţi.

 Protocolul 4 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor

fundamentale instituie regula conform căreia ,,expulzările colective de străini sunt interzise”.

 Convenţia europeană a drepturilor omului prevede că cetăţeanul român nu poate fi

expulzat nici individual şi nici colectiv (împreună cu alte persoane) din România şi nici extrădat.

 În art. 7 din Declaraţia privind drepturile omului aparţinând persoanelor care nu posedă
naţionalitatea ţării în care locuiesc se stabileşte că ,,Expulzarea individuală sau colectivă a
străinilor ce se găsesc în această situaţie pentru motive de rasă, culoare, religie, cultură, de
origine naţională sau etnică este interzisă”.
 Străinul, în schimb, poate fi expulzat din România, dar numai individual (expulzările
colective de străini sunt interzise).