Subiectul 1

1.1. Relatați despre noțiunea de drept al afacerilor și raporturile juridice pe care le reglementează,
referindu-vă sub aspect comparativ inclusiv la noțiuneile de drept comercial, dreptul antreprenoriatului,
drept economic, drept civil
Dreptul afacerilor reprezintă:
• un ansamblu de norme juridice
• care reglementează relațiile sociale (patrimoniale și nepatrimoniale)
• ce apar între persoane
• în legătură cu desfășurarea activității de întreprinzător,
precum și relațiile care apar în cazul intervenției statului în această activitate
Dreptul comercial reglementează relațiile sociale patrimoniale și nepatrimoniale din sfera activității de comerț,
incluzând toate activitățile economice aducătoare de profit.
Dreptul comercial sau dreptul afacerilor
Unii autori demonstrează că materia respectivă se poate numi atât drept comercial, cât și drept al afacerilor,
ambele noțiuni fiind folosite simultan ori succesiv.
De exemplu, autorii ruși și ucraineni folosesc cu precădere denumirea drept al afacerilor
(предпринимательское право). Există păreri că dreptul afacerilor este o adaptare a dreptului economic
(sovietic) sau că dreptul afacerilor abia se naște.
Utilizarea denumirii drept al afacerilor se motivează fie prin lipsa unui cod comercial, fie prin includerea în
materie a normelor dreptului public, fie prin obiectul îngust sugerat de dreptul comercial.
Drept economic
Conceptul de drept economic, cunoscut doctrinei juridice din alte sisteme de drept, este studiat la mai multe
universități din Franța, Federația Rusă, Ucraina.
Potrivit unei opinii, dreptul economic ar constitui un ansamblu de reguli care consacră intervenția statului în
economie. După o altă opinie, dreptul economic ar constitui un ansamblu de reguli juridice speciale, aplicabile
fenomenului economic, fără a face o distincție între interesul statului de a interveni sau nu în activitatea
economică. Potrivit acestei concepții, dreptul economic realizează o grupare de norme în jurul dreptului
comercial.
Dreptul antreprenorial
Totalitatea normelor juridice ce reglementează relaţiile între persoanele ce exercită activitate de antreprenoriat
sau cu participarea lor (Popondopulo)

1.2. Clasificați izvoareledreptului afacerilor dup ăforța juridică, analizând în special rolul uzanțelor,
practicii judecătorești, doctrine și a actelor corporative.
 Iz v o a re le d re p t u lu i a f a c e rilo r

În s e n s m a t e ria l - m o n u m e n te , În s e n s f o r m a l - fo r m e în c a r e îş i g ă s e s c
o p e r e is t o r ic e , lit e r a r e , e x p r e s ia n o r m e le d r e p tu lu i. N u m a i e le s u n t
d is c u r s u r ile o r a t o r ilo r , m o n e d e , c a t e g o r ii ju r id ic e ş i o b ie c t d e s t u d iu a d is c ip lin e lo r
d if e r it e in s c ip ţ ii. ju r id ic e , in c lu s iv a d r e p tu lu i a f a c e r ilo r .

N a ţ io n a le P r a c t ic a
O b ic e iu r ile A c t e le n o r m a t iv e ju d ic ia r ă
( ju r is p r u d e n ţ a )
I n t e r n a ţ io n a le

C o n s t it u ţ ia A c t e n o r m a t iv e
g u v e r n a m e n t a le
C o n v e n ţ iile
ş i p a c t e le A c t e n o r m a t iv e
in t e r n a ţ io n a le d e p a r t a m e n t a le

L e g ile A c te n o r m a t iv e
a le o r g a n e lo r
a d m in is t r a ţ ie i
p u b lic e lo c a le

 Uzanțele comerciale - Normă de conduită născută din practica socială, general recunocută și pe larg
aplicată în practică, respectată ca o normă juridică obligatorie
Art.5 Cod Civil Uzanţa
(1) Uzanța este o regulă de conduită care, deși neprevăzută de legislație, este larg recunoscută și respectată în
mod regulat într-un anumit domeniu al raporturilor civile.
(2) Uzanţa se aplică numai dacă nu contravine legii, ordinii publice şi bunelor moravuri, precum și actului
juridic.
Legea 134/1994 vînzării de mărfuri – interpretarea contractelor
INCOTERMS – codificarea la nivel internațional a uzanțelor
Trăsături caracteristice:
Normă de conduită ce NU este prevăzute de legislație, dar totodată nu contravine acesteia;
Regulă de conduită pe larg aplicată în practică;
Este aplicabilă în exclusivitate în sfera activității de întreprinzător
Caracter general, colectiv, impersonal și repetabil
 Practica judecătorească nu este recunoscută ca și izvor de drept. Totuși, există și opinii conform cărora
practica are un rol însemnat pentru determinarea izvorului aplicabil.
 Doctrina, deși joacă un rol important în procesul de studiere și aplicare a normelor juridice, nu este
izvor de drept.
Actele corporative – persoana juridică cu scop lucrative adoptă acte care conţin norme de comportament
pentru membrii săi. În unele cazuri, de aceste norme se conduc şi terţii. Sunt corporative actele de constituire a
persoanelor juridice, hotărârile adunării generale a asociaţilor, hotărârile consiliului, actele organului executiv.
Normele actelor corporative au forţă obligatorie pentru toţi membrii persoanei juridice, precum şi pentru
organele acesteia. Norma actului corporativ poate sta la baza unei hotărâri a instanţei în cazul în care nu există
norme cu o forţă juridică mai mare. Mai mult decât atât, norma juridică supletivă poate avea, în actul de
constituire, un conţinut deosebit de cel al normei legale.
1.3. Unii autori afirmă că „raporturile juridice dintre autorităţile publice şi persoanele private sunt
raporturi de drept public reglementate de dreptul administrativ”. Alţii afirmă că „raporturile juridice dintre
stat şi persoanele fizice şi juridice ce apar în legătură cu desfăşurarea activităţii de întreprinzător sunt
reglementate de dreptul afacerilor”. Demonstraţi prin argumente opinia căror autori vă pare mai
convingătoare.
AMbii au dreptate deoarece merge vorba despre 2 raporturi distincte.
În cazul în care statul apare în raporturile de drept public, ca deținător al puterii, atunci aceste raporturi sunt
reglementate de dreptul administrative
Pe de altă parte, dacă statul apare ca parte a raporturilor de drept privat, pe poziție de egalitate cu alte personae,
atunci suntem în prezența raporturilor de dreptul afacerilor.

Subiectul 2
1.1. Relatați despre elementele activității de întreprinzător din definiția acesteia.
• Activitate practicată de cetățeni și de asociațiile lor;
• În mod independent;
• Din proprie iniţiativă;
• În nume propriu;
• Pe riscul şi răspunderea proprie;
• Cu scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venit.
Cetățeni și asociațiile lor
• Întreprinzător – PF
– II/întreprinzător individual
– Titular al patentei de întreprinzator
– Gospodărie țărănească
• PJ cu scop lucrativ
• PJ cu scop nelucrativ
Activitate independentă
• Întreprinzător fără organ ierarhic superior
• Voință proprie – alegerea formei de organizare juridica, a activităților, etc.
• Patrimoniu propriu – garanția independenței
• Impunerea anumitor limite de către stat
Proprie inițiativă
• Spirit de întreprinzător
• Ingeniozitate, creativitate, risc
• Inițiativa trebuie să fie rațională, întemeiată, reală și legală
Activitate în nume propriu
• Activitatea va fi practicată de PF care a solicitat înregistrarea sau de PJ creată prin înregistrare
• Denumire, ștampilă, patrimoniu distinct, organ executiv
• În numele și pe seama PJ - administratorul
Activitate pe riscul propriu și sub răspundere patrimonială proprie
• Risc:
– Cauze obiective ale riscului – nu depinde de voința omului (ex. calamități naturale)
– Cauze subiective – elementul uman (executarea necorespunzătoare a obligațiilor, cauzarea de
prejudicii, neachitarea la timp, etc)
• Răspunderea – consecință a executării necorespunzătoare a obligațiilor
• Tipurile de răspundere (limitată vs nelimitată)
Activitate permanentă
• Permanentă (noțiune nedefinită) vs ocazională
• Doctrina juridica recomandă să se ia ca indiciu al permanenței sursei de venituri partea de beneficiu
obținută din activitatea de întreprinzător în raport cu suma venitului total al persoanei, obținut într-o anumită
perioadă
• Regularitate
Activitate aducătoare de beneficii
• Nelimitat, cu condiția respectării reglementărilor legale
• Beneficiu – diferența dintre valoarea capitalului investit și valoarea realizată din activitate
• Scopul poate să nu coincidă cu rezultatul
• Strânsă legătură cu riscul
Activitate profesionistă
• Element prezent în legislația Rom, Fr, Germ.
• Prin profesionalism trebuie să se înțeleagă o specialitate concretă
• Profesionalismul înseamnă atitudine în cunoștință de cauză față de obiectul activității, măiestria
practicării ei, calificarea și informația necesară pentru luarea și realizarea deciziilor.
• Manifestări exterioare: locul special al activității, automobilul cu echipament sau utilaj special,
emblemele sau panourile publicitare, mostrele, regimul 24/24, etc.
Activitate legală
• Sancțiuni prevăzute de Codul Penal
– Fără înregistrare,
– Activități interzise
– Pseudoactivitatea de întreprinzător
– Neutilizarea mărcilor comerciale și de fabrică când acest lucru este cerut de legislație
– Neindicarea codurilor fiscale
• Contravenții Cod Contravențional
– Indicate mai sus
– Neînregistrarea plătitor asigurări sociale și medicale
– Fără licență
1.2. Clasificați genurile activității de întreprinzător după criteriile cunoscute
Genurile activităţii de antreprenoriat
• Producerea bunurilor – transformarea materiei prime şi a materialelor în produse noi cu o valoare mai
mare; capacități și eforturi considerabile
• Executarea lucrărilor – îndeplinirea unei anumite lucrări, fie din propriul material, fie din materialul
beneficiarului;
• Prestarea serviciilor – satisfacerea anumitor necesităţi ale persoanelor fizice şi juridice prin acordarea
serviciilor consultative, informaţionale transportul de persoane şi de mărfuri, deservirea socială, de reclamă,
marketing, de asigurare, etc.
• Comercializarea bunurilor – realizarea mărfurilor, produse, fie nemijlocit consumatorilor, fie
intermediarilor. Transferul dreptului de proprietate.
Ce sunt acte şi fapte de comerţ?
• Genuri ale activităţii antreprenoriale = acte sau fapte de comerţ (România/2009, Italia, Franța)
• Act de comerţ - include doar contracte comerciale, adică manifestările de voinţă săvârșite în scopul de a
produce efecte juridice;
• Fapt de comerţ – include atât contractele comerciale, cât şi faptele licite şi ilicite săvârșite de
comercianţi în legătură cu activitatea lor comercială.
Clasificarea faptelor de comerț (RO)
• În doctrina Rom. faptele de comerţ se clasifică în:
• obiective, adică acelea în conţinutul cărora există una din operaţiunile care legiuitorul însuşi le califică
ca fiind „de comerţ”. Aceasta înseamnă că independent de calitatea persoanei care-l îndeplineşte, actul este
comercial prin natura lui.
– operaţiuni de interpunere în schimb;
– operaţiuni care realizează organizarea şi desfăşurarea activităţii de producţie, adică
întreprinderile;
– operaţiunile conexe (accesorii).
• subiective, acelea fapte care sunt făcute de un comerciant. Deci calitatea subiectului determină natura
juridică a faptului săvîrşit.
Clasificarea faptelor de comerț (EN)
În doctrina engleză activităţile antreprenoriale au o altă clasificare:
• activităţi de extragere a bunurilor materiale;
• activităţi de prelucrare a bunurilor materiale;
• activităţi de punere în circulaţie a bunurilor materiale.
După importanţa pentru societate, activităţile de întreprinzător pot fi clasificate în: activităţi interzise; activităţi
monopol de stat; activităţi monopoluri naturale, activităţi supuse licenţierii; activităţi practicate în baza patentei
de întreprinzător; activităţi care pot fi practicate liber, fără autorizaţie specială.
1.3. Argumentaţi dacă următoarele activităţi pot fi calificate ca fiind activitate de întreprinzător:
a) actvitatea avocatului; nu
b) activitatea persoanei care comercializează cărţi la tarabă; da
c) activitatea angajatului; nu
d) activitatea instituţiei de învăţământ; nu
e) activitatea acţionarului; nu
f) activitatea păstorului; da, daca este pentur a adduce venit. Este prevazuta patenta
g) activitatea brokerului vamal;
h) activitatea notarului; nu
i) activitatea frizerului invitat la domiciliul clientului; da, este prevazuta patenta
k) activitatea profesorului care oferă lecţii particulare; da, este prevazuta patenta pentru acest gen de activitate
l) activitatea agricultorului persoană fizică care creşte mere şi struguri; doar daca le comercializează
m) activitatea administratorului insolvabilităţii; nu
n) activitatea persoanei fizice care prestează servicii de arat sătenilor; da

Subiectul 3
1. caracterizați noțiunea activității de întreprinzător, referindu-vă la noțiunile de activitate economică,
activitate profesională, antreprenoriat, afaceri, activitate comercială
Prin activitate de întreprinzător se subînţelege activitatea de fabricare a producţiei, de executare a lucrărilor şi
de prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi asociaţiile acestora în mod independent, din proprie iniţiativă,
în numele şi cu riscul propriu, sub răspunderea lor patrimonială, în scopul asigurării unei surse de venituri
permanente. Prin urmare, noţiunea activitate de întreprinzător este mai restrânsă decât cea de activitate
economică, deoarece nu include activitatea salariaţilor, liberilor profesionişti şi nici actele de consum al
bunurilor materiale.
Pentru dreptul afacerilor, noţiunea activitate economică este prea largă, deoarece prin ea se subînţelege şi
activitatea de consum a bunurilor. Pe noi însă ne interesează numai activitatea de dobândire a bunurilor
materiale prin acţiuni social-utile de fabricare a producţiei, de executare a lucrărilor şi de prestare a serviciilor,
numită activitate de întreprinzător sau afacere.
Prin activitate comercială, în sens larg se înţelege activitatea aducătoare de profit practicată de persoane fizice
sau juridice, iar în sens restrâns se înţelege activitatea economică, desfăşurată de persoane fizice şi juridice, de
vânzare-cumpărare cu amănuntul a mărfurilor, de fabricare şi comercializare a produselor alimentare, de
organizare a consumului lor, de prestare a serviciilor suplimentare la cumpărarea mărfurilor.
noţiunea afacere se dă ca un sinonim al activităţii de întreprinzător, business-lui şi se defineşte ca orice
activitate, conform legislaţiei, cu excepţia muncii efectuate în bază de contract, desfăşurate de o persoană, în
urma căreia se obţine venit, acesta fiind sau nu scopul activităţii.
Antreprenoriat este activitatea de fabricare a producţiei, executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor,
desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent, din proprie iniţiativă, în numele lor, pe
riscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri.
2. Caracterizați noțiunile activități monopol de stat cu activități monopol natural.
De citit: https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=93341&lang=ro#
Activităţile monopol de stat sunt desfăşurate exclusiv de organe ale statului sau de persoane juridice constituite
de stat. Monopolul de stat este definit ca situaţie în care un număr limitat de agenţi economici sunt învestiţi de
către autorităţile administraţiei publice cu dreptul exclusiv sau cu drepturi exclusive de desfăşurare a unei
anumite activităţi aducătoare de profit. De exemplu
- tratamentul prin intervenţie chirurgicală şi metode invazive, supravegherea şi tratamentul femeilor gravide,
bolnavilor care suferă de narcomanie, boli canceroase, boli cantagioase, periculoase şi deosebit de periculoase,
inclusiv de boli dermatovenerice infecţioase, precum şi de boli psihice în forme agresive, eliberarea avizelor
corespunzătoare;
- efectuarea expertizei pentru determinarea pierderii temporare sau stabile a capacităţii de muncă, precum şi a
examenelor şi controalelor medicale periodice şi preventive decretate ale cetăţenilor;
- tratamentul animalelor ce suferă de boli deosebit de periculoase;
- confecţionarea ordinelor şi medaliilor;
- producerea emblemelor ce confirmă achitarea impozitelor şi taxelor de stat;
- prestarea serviciilor poştale (cu excepţia poştei exprese), telegrafice, serviciilor de telecomunicaţii
internaţionale, confecţionarea timbrelor poştale;
- confecţionarea şi comercializarea tehnicii de luptă şi militare speciale, oricăror feluri de arme, precum şi
reparaţia acestora (cu excepţia armelor sportive şi de vânătoare), confecţionarea şi comercializarea muniţiilor şi
substanţelor explozive;
- evidenţa de stat, înregistrarea de stat şi inventarirea tehnică (inclusiv paşaportizarea) bunurilor imobile,
restabilirea documentelor pentru dreptul de proprietate şi administrarea acestora;
- imprimarea şi baterea monedei, imprimarea hârtiilor de valoare de stat;
- efectuarea lucrărilor cartografice, geografice, astronomogeodezice, gravimetrice, topografice, cadastrale, a
lucrărilor în domeniul hidrometeorolgiei şi geologiei
Activităţile monopol natural. Prin monopol natural legiuitorul desemnează situaţia în care producerea,
transportarea, comercializarea, procurarea mărfurilor şi grupurilor de mărfuri fungibile, precum şi prestarea
anumitor tipuri de servicii, în virtutea unor factori de ordin natural, economic sau tehnologic se află sub
controlul direct al unuia sau al mai multor agenţi economici.
Astfel de activităţi sunt:
- activităţile legate de exploatarea căilor ferate magistrale cu zonele lor de protecţie, instalaţiile de cale,
construcţiile de arbă şi serviciile de exploatare a acestora, de staţiile şi punctele de tiraj pentru trecerea
garniturilor de tren;
- activităţile legate de exploatarea gărilor feroviare; - activităţile legate de exploatarea autostrăzilor, construite
din contul bugetului republican şi local, cu zonele de protecţie şi serviciile de întreţinere;
- activităţile legate de exploatarea căilor navigabile naturale şi artificiale; - activităţile legate de exploatarea
porturilor fluviale;
- activităţile legate de exploatarea reţelelor magistrale de telecomunicaţii;
- activităţile legate de exploatarea reţelelor de televiziune şi radiofuziune pentru difuzarea radioprogramelor de
stat;
- activităţile legate de exploatarea reţelelor de telecomunicaţii internaţionale;
- activităţile legate de exploatarea întreprinderilor staţionare de producere a energiei electrice şi termice
conectate la sistemul energetic unic;
- activităţile legate de exploatarea reţelelor electrice de toate tensiunile şi reţelelor termice magistrale;
- activităţile legate de exploatarea reţelelor de gaze şi obiectivelor sistemului unic de gazificare, precum şi cele
legate de transportul gazelor prin conducte;
- activităţile legate de exploatarea reţelelor şi comunicaţiilor de aprovizionare cu energie termică, conductelor
de apă şi canalizare;
- activităţile legate de colectarea gunoiului şi zăpezii;
1.3. Daca persoana da in chirie spatiul sau liber pentru a fi folosit, aceasta poate fi asimilat unui contract de
locatiune, care de principiu nu necesita o forma organizatorica (II sau SRL), important este de a declara
banii si  de a plati impozitul pentru locatiune (care este de 10% din suma incasata)
Codul fiscal al RM - Art. 90/1 alin. (3/4) prevede următoarele:
Persoanele specificate la art.90 reţin un impozit în mărime de 10% din veniturile obţinute de către persoanele
fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, de la transmiterea în posesie şi/sau folosinţă (locaţiune,
arendă, uzufruct, superficie) a proprietăţii mobiliare şi imobiliare, cu excepţia arendei terenurilor agricole.
De fapt, am putea spune ca această persoana practica o activitate de întreprinzător deoarece, acțiunile
Locatorului poartă un caracter regulat și repetativ în raport cu un număr neidentificat de persoane, în regim
hotelier, cu atât mai mult cu cât, acesta publică anunțuri pe o pagină web specializată în acest sens.
 Codul Penal Articolul 241. Practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător
 Codul Contravențional Articolul 263. 
Serviciul Fiscal de Stat poate fi agent constatator pentur contravenția prevăzută la art. 263 din Codul
COntravențional. Astfel, putea să intoctmeasca un process verbal. Acest process verbal poate fi contestat, dar
nu va avea câștig, deoarece a practicat activitate ilegală de întreprinzător. În acest sens, acest lucru înseamnă că
nu a fost înregistrat în modul corespunzător pentru a desfășura o activitate de întreprinzător.

Subiectul 4
1.1. Relataţi despre noţiunile licenţă, autorizație referindu-vă la ele ca la permisiuni de a desfăşura
activitate de întreprinzător într-un anumit domeniu şi ca drept al titularilor.
act permisiv – document sau înscris constatator prin care autoritatea emitentă constată unele fapte juridice și
întrunirea condițiilor stabilite de lege, atestînd învestirea solicitantului cu o serie de drepturi și de obligații
pentru inițierea, desfășurarea și/sau încetarea activității de întreprinzător sau a unor acțiuni aferente și
indispensabile acestei activități. Actul permisiv poate avea denumirea de licență, autorizație, permis, certificat,
aviz, aprobare, brevet, de atestat de calificare (denumite în continuare acte permisive);
a) licență – act permisiv care învestește titularul cu drept de a desfășura un anumit gen de activitate, integral sau
parțial, asupra căruia se răsfrîng criteriile de licențiere stabilite de prezenta lege;
b) autorizație – act permisiv care se referă la acordarea anumitor drepturi de activitate și la atestarea întrunirii
anumitor condiții de către agentul economic;
c) certificat – act permisiv care se referă la conformitatea anumitor bunuri sau servicii fie la atestarea
cunoștințelor/capacităților angajaților unui agent economic, în limita criteriilor stabilite la art. 4, în baza căruia
nu se acordă drepturi primare pentru activitate, dar care este impus de lege pentru a confirma respectarea unor
cerințe de ordin tehnic și a cărui neobținere nu periclitează întreaga activitate a agentului economic într-un
domeniu.
1.2. Descrieţi procedura (etapele şi formalităţile) de obţinere-eliberare a licenţei pentru funcţionarea
caselor de amanet pentru persoana juridice care are mai multe puncte de activitate;
Licenţierea activităţii cu metale preţioase şi pietre preţioase şi a funcţionării caselor de amanet:
 (1) Activitatea de întreprinzător în domeniul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase se desfăşoară în bază de
licenţă, eliberată în condiţiile Legii nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de
întreprinzător, precum şi în condiţiile prezentei legi.
(3)  Condiţiile de licenţiere:
a) dispunerea în proprietate sau în locaţiune a imobilului în care  se desfăşoară activitatea licenţiată;
 b) comercializarea articolelor din metale preţioase şi pietre preţioase doar în magazine şi secţii specializate de
bijuterii, cu suprafaţa de cel puţin 12 metri pătraţi, în care se asigură condiţii pentru evidenţa şi integritatea
valorilor;
c) fabricarea articolelor din metale preţioase şi pietre preţioase, prelucrarea resturilor şi deşeurilor ce conţin
metale preţioase doar în încăperi ce corespund cerinţelor tehnice, sanitare şi ecologice;
d) respectarea  modului de comercializare, recepţionare, păstrare şi evidenţă a articolelor din metale preţioase şi
pietre preţioase, a regulilor de achiziţionare de la populaţie a metalelor preţioase şi pietrelor preţioase ce se
conţin în articole şi în resturi, a modului de introducere, expediere şi scoatere în/din Republica Moldova a
metalelor preţioase şi pietrelor preţioase şi articolelor din ele, a condiţiilor de funcţionare  a caselor de amanet;
e) dispunerea de condiţii şi de materiale necesare pentru probarea metalelor preţioase şi stabilirea caracteristicii
pietrelor preţioase, pentru determinarea calităţii şi cantităţii acestora (cîntare analitice sau electronice, reactivi
chimici, precum şi instrumentele respective);
f) verificarea metrologică anuală a cîntarelor analitice sau electronice;
g) prelucrarea eficientă a resturilor şi deşeurilor ce conţin metale preţioase, cu asigurarea recuperării obligatorii
a metalelor preţioase cu titlul minim de 995°  pentru aur şi argint şi de 950°  pentru platină şi paladiu;
h) asigurarea integrităţii şi păstrării corespunzătoare a articolelor  din metale preţioase şi pietre preţioase prin
dotarea încăperilor cu safeuri,  semnalizare interioară şi exterioară, cuplată la punctul de pază centralizat;
i) marcarea obligatorie a articolelor din metale preţioase, fabricate pe teritoriul Republicii Moldova şi a celor
introduse în ţară pentru comercializare, cu semnul  de marcare de stat, aplicat de către structura organizațională
responsabilă de supravegherea marcării de stat.
 (4) La declaraţia pentru eliberarea licenţei se  anexează documentele prevăzute de Legea nr. 160/2011 privind
reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător, precum şi:
         a)  copia actului juridic ce atestă dreptul de proprietate sau de locaţiune a imobilului destinat desfăşurării
activităţii licenţiate;
b)       copiile documentelor ce confirmă constituirea capitalului social minim (pentru funcţionarea caselor de
amanet):
- pentru municipii – 250000 lei moldoveneşti;
 - pentru localităţile rurale - 150000 lei moldoveneşti;
(5) În ziua înregistrării declarației și a documentelor stabilite de prezentul articol pentru obținerea/reperfectarea
licenței, autoritatea de licențiere va înștiința Inspectoratul pentru Protecția Mediului pentru a se asigura (cu sau
fără solicitarea unei vizite de control din partea organului în cauză) de corespunderea condițiilor de activitate
ale solicitantului cu cerinţele de protecţie a mediului (pentru activitatea de fabricare şi reparare a articolelor din
metale preţioase şi pietre preţioase, prelucrarea resturilor şi deşeurilor ce conţin metale preţioase). În cel mult 7
zile lucrătoare de la data înștiințării, Inspectoratul pentru Protecția Mediului va transmite o notificare sau
procesul-verbal de control despre rezultatele verificării efectuate.
(6) În cazul în care Inspectoratul pentru Protecția Mediului nu a inițiat un control în urma înștiințării și/sau nu a
eliberat procesul-verbal de control în decurs de 7 zile lucrătoare de la data înștiințării, survine principiul
aprobării tacite.
 Articolul 17. Sistarea temporară şi/sau retragerea licenţei                   
(1) Modul de suspendare și de retragere a licenței prevăzute de prezenta lege pentru agenții economici se
stabilește de Legea nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător în partea în
care nu este reglementat de prezenta lege.
(2) Licența se retrage în baza temeiurilor prevăzute de Legea nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare
a activității de întreprinzător, Legii cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de
întreprinzător, precum şi în cazurile în care se depistează:
a)        fabricarea articolelor din metale preţioase şi pietre preţioase, comercializarea  articolelor din metale
preţioase fără semnul de marcare de stat, aplicat de către Camera de Stat pentru Supravegherea Marcării,  sau
cu semnul de marcare falsificat;
b)        lipsa documentelor de provenienţă sau de însoţire a metalelor preţioase, a articolelor din metale preţioase
şi pietre preţioase sau întocmirea acestor documente cu încălcarea cerinţelor stabilite de legislaţia în vigoare. 
1.3. În primul rând, actul permisiv care confer titularului dreptul de a desfășura activitate de pază particular este
autorizația emisă de către MAI, cu implicarea ASP.
Pe de altă parte, pentru activitatea de depozitare a materialelor explosive se eliberează un alt act permisiv și
anume o licență, de către ASP.
Potrivit legii 160 care este general în materie de retragere a actului permisiv, Drept temei pentru efectuarea
acţiunilor prevăzute de lege în vederea retragerii actului permisiv fără adresare în instanța de judecată servesc:
a) cererea titularului de act permisiv privind retragerea actului;
b) decizia de radiere a titularului de act permisiv din Registrul de stat al persoanelor juridice şi din Registrul
întreprinzătorilor individuali;
c) depistarea unor date neautentice în documentele prezentate autorităţii emitente;
d) constatarea transmiterii actului permisiv sau a copiei de pe el către o altă persoană pentru a desfăşura genul
de activitate respectiv;
e) neînlăturarea în termenul stabilit de lege a circumstanţelor care au dus la suspendarea valabilităţii actului
permisiv;
Potrivit legii 283 cu privire la activitatea particular de detective și de pază, Autorizația se retrage de către
autoritatea emitentă, fără adresare în instanța de judecată, la apariția unuia dintre următoarele temeiuri:
a) cererea deținătorului autorizaţiei privind retragerea acesteia;
b) decizia cu privire la anularea înregistrării de stat a deținătorului autorizaţiei;
c) depistarea unor date neautentice în documentele prezentate autorităţii emitente;
d) stabilirea faptului de transmitere a autorizaţiei sau a copiei de pe aceasta altei persoane în scopul desfăşurării
genului de activitate autorizat;
e) omiterea înlăturării, în termenul stabilit, a circumstanţelor care au condus la suspendarea autorizaţiei.
Prin urmare, observăm că desfășurarea unui alt gen de activitate decât cel stabilit în autorizație nu este un temei
de retragere a acesteia. Prin urmare, MAI nu este în drept să retragă autorizația.
În temeiul disponibilității de drepturile sale, SRL TITAN este în drept să obțină licențe pentur alte genuri de
activitate, în modul stability de legel.
Subiectul 5
1.1. Relataţi despre organul/ele de stat competente de a elibera licenţe în general şi licenţe de desfăşurare
a activităţii de întreprinzător în special
În general, licențele pot fi eliberate de către:
1. Agenția Servicii Publice
2. Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale
3. Banca Națională a Moldovei
4. CNPF
5. ANRE
6. Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice și Tehnologia Informaţiei
7. Consiliul Coordonator al Audioviualului.
În special, pentru desfășurarea activității de întreprinzător sunt eliberate următoarele licențe de către
următoarele organe:
ASP - Licenţă pentru activitatea cu metale preţioase şi pietre preţioase; funcţionarea caselor de amanet
Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale – Licența pentru activitatea farmaceutică
BNM – Licența pentru activitatea de schimb valutar în numerar cu personae fizice
CNPF – Licența pentru activitatea asigurătorilor, brokerilor de asigurare și/sau reasigurare.
1.2. Analizaţi procedura legală de eliberare a licenţei pentru activitatea de întreprinzător, referindu-vă
inclusiv la procedura aprobării tăcite, procedura de prelungire a valabilităţii licenţelor, specificând actele
necesare a fi prezentate, termenul de valabilitate, taxa pentru licenţă, luând în considerare că ele (licenţele)
sunt eliberate de Agenţia Serviciilor Publice.
Pentru obţinerea actului permisiv, solicitantul depune la autoritatea emitentă, personal sau prin intermediul unui
reprezentant împuternicit conform legii, direct la sediul autorității, fie prin scrisoare recomandată, prin
intermediul sistemelor informaţionale dedicate sau prin poştă electronică (sub formă de document electronic cu
semnătura electronică avansată calificată, prin intermediul mijloacelor electronice de comunicare), cererea la
care anexează actele necesare, prevăzute de actul legislativ ce reglementează respectiva activitate, sau cererea
însoţită de o declaraţie pe propria răspundere privind respectarea condiţiilor din actele legislative ce
reglementează activitatea pentru care solicită actul permisiv.
Autoritatea emitentă este obligată să recepționeze și să înregistreze corespunzător cererea de solicitare a unui
act permisiv în toate cazurile, chiar dacă la cerere nu sînt anexate toate documentele stabilite de lege. 
Actul permisiv se eliberează în termen de 10 zile lucrătoare lucrătoare, dacă legea care guvernează domeniul
respectiv nu prevede un alt termen, începînd cu ziua eliberării certificatului constatator, dacă legile care
guvernează domeniul respectiv sau tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte nu prevăd
altfel. În cazul în care actul legislativ ce reglementează activitatea respectivă nu prevede altfel, la expirarea
termenului de 10 zile se consideră că există acceptare tacită dacă autoritatea emitentă nu a răspuns în termen la
solicitare.
Dacă intenţionează să desfăşoare genul de activitate indicat în actul permisiv după expirarea termenului de
valabilitate, titularul este în drept să solicite prelungirea acestui termen pe termenele prevăzute la anexa nr. 1,
actitînd taxă pentru actul permisiv, dacă taxa este prevăzută de lege sau, după caz, de hotărîrea Guvernului.
Autoritatea emitentă poate refuza eliberarea/prelungirea unui act permisiv numai cu o justificare
corespunzătoare în temeiul prevederilor legii, cu înștiințarea directă a solicitantului și doar în cazul în care
solicitantul nu întrunește condițiile expres specificate în lege sau, după caz, nu demonstrează întrunirea acestor
condiții în decursul suspendării termenului de examinare a solicitării.
După expirarea termenului prevăzut de lege pentru emiterea actului permisiv şi în lipsa unui refuz scris privind
eliberarea acestuia din partea autorităţii emitente, actul permisiv solicitat se consideră acordat prin aprobare
tacită.
După expirarea termenului prevăzut de lege pentru eliberarea actului permisiv, solicitantul poate aplica
procedura aprobării tacite şi poate desfăşura activitatea pentru care a solicitat actul permisiv. În acest scop,
solicitantul expediază, prin poşta recomandată, în adresa Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului
Afacerilor Interne copia de pe certificatul constatator, în care declară pe propria răspundere faptul că nu a primit
de la autoritatea emitentă refuz oficial de eliberare a actului permisiv în termen legal și că termenul nu a fost
suspendat sau suspendarea este sau a devenit nulă. În cazul în care certificatul constatator i-a fost eliberat în
format electronic, solicitantul va expedia documentul în cauză pe suport de hîrtie, completat în modul stabilit.
Data aprobării tacite a actului permisiv şi, respectiv, data din care solicitantul poate desfăşura activitatea pentru
care a solicitat actul permisiv se consideră data confirmării recepţionării de către Inspectoratul General al
Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne a scrisorii recomandate, prin care solicitantul i-a expediat copia de pe
certificatul constatator completat în modul stabilit.
Taxa pentru eliberarea licenţei este de 3250 de lei, dacă prezenta lege sau legea care reglementează activitatea
licențiată respectivă nu stabilește altfel.
Pentru solicitanţii de licenţă înregistraţi cu cel mult un an înainte de data depunerii cererii (declaraţiei) pentru
eliberarea licenţei, taxa constituie 50 la sută din taxa stabilită.
Taxa pentru unele genuri de activitate se achita annual.
Taxa pentru reperfectarea licenţei şi/sau eliberarea copiei de pe aceasta, inclusiv în cazul extinderii activităţii
licenţiate pe o adresă nouă (filială, subdiviziune), se stabileşte în proporţie de 10 la sută din taxa pentru
eliberarea acesteia, dar nu mai mult de 585 de lei, iar taxa pentru eliberarea duplicatului licenţei – de 585 de lei,
cu excepția taxei de eliberare a duplicatului licenței pentru activitatea de întreținere a cazinoului.
Sumele taxelor pentru eliberarea/reperfectarea licenţei şi/sau eliberarea copiei de pe aceasta se varsă la bugetul
de stat, cu excepția cazurilor în care legea care reglementează genul de activitate licenţiat respectiv nu stabilește
altfel
1.3. Potrivit legii 160, pentru producerea berii și în cantități mici a rachiului de prună, SRL Vinăria Roșie va
trebui să obțină licență. Vinul reprezintă o categorie a alcoolului etilic exceptat de la deținerea licenței (Licenţă
pentru fabricarea alcoolului etilic, a berii și a producţiei alcoolice, cu excepţia vinului, produselor obținute pe
bază de must și a produselor vitivinicole aromatizate în sensul Legii viei și vinului nr. 57/2006, și/sau păstrarea,
comercializarea angro a alcoolului etilic, a berii și a producţiei alcoolice, cu excepţia vinului, produselor
obținute pe bază de must și a produselor vitivinicole aromatizate în sensul Legii viei și vinului nr. 57/2006,
produse de producătorii autohtoni). Organele implicate în eliberare licenței menționate sunt:
 Agenția națională pentur siguranța alimentelor
 Serviciul fiscal de stat
 Inspectoratul pentru protecția mediului.
Pentru obţinerea acestei licențe, solicitantul depune la ASP, personal sau prin intermediul unui reprezentant
împuternicit conform legii, direct la sediul autorității, fie prin scrisoare recomandată, prin intermediul
sistemelor informaţionale dedicate sau prin poştă electronică (sub formă de document electronic cu semnătura
electronică avansată calificată, prin intermediul mijloacelor electronice de comunicare), cererea la care
anexează actele necesare, prevăzute de actul legislativ ce reglementează respectiva activitate, sau cererea
însoţită de o declaraţie pe propria răspundere privind respectarea condiţiilor din actele legislative ce
reglementează activitatea pentru care solicită actul permisiv.
Documente necesare pentru prestarea serviciului
1. Copia de pe actul de proprietate sau de locațiune asupra depozitelor specializate (pentru comercializarea
angro a producției alcoolice).
2. Prognoza sortimentului alcoolului etilic și/sau al producției alcoolice planificate pentru import şi/sau
comercializare angro, pentru fabricare şi/sau păstrare şi comercializare angro în anul calendaristic curent, în 2
exemplare, unul dintre care ulterior se remite organului de supraveghere şi control la nivel național asupra
fabricării şi circulației alcoolului etilic şi a producției alcoolice
3. Copia de pe actul de proprietate sau de folosință și/sau de pe contractul de leasing financiar al capacităților de
producţie şi de pe actul de proprietate sau de pe contractul de leasing financiar ori de locaţiune a imobilului
unde se va desfăşura activitatea licenţiată (pentru fabricarea alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice).
4. Copia de pe contractul de distribuţie sau confirmarea privind acordarea dreptului de distribuţie (pentru
comercializarea angro a producţiei alcoolice).
5. Avizul pozitiv de expertiză eliberat de către organismul de expertiză în domeniul securităţii industriale
(pentru fabricarea, păstrarea şi comercializarea angro a alcoolului etilic).
Eliberarea sau prelungirea licenței: Durata de prestare a serviciului - 10 zile lucrătoare din data înregistrării
declarației.
a. Fabricarea şi/sau păstrarea, comercializarea angro a alcoolului etilic - 52 000 MDL. 
b. Fabricarea şi/sau păstrarea, comercializarea angro a alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice, cu excepția
vinurilor, produselor obținute pe bază de must şi a produselor vitivinicole aromatizate, produse de producătorii
autohtoni - 26 000 MDL.
c. Fabricarea şi/sau păstrarea, comercializarea angro a berii - 26 000 MDL. 
Reperfectarea licenței și/sau eliberarea copiei de pe aceasta, inclusiv în cazulcreării unei noi subdiviziuni
(filialei) separate, se stabilește în proporție de 10 la sută din taxa pentru eliberarea acesteia, dar nu mai mult de
585 MDL. 
Durata de prestare a serviciului- 5 zile lucrătoaredin data înregistrării cererii.
Eliberare a duplicatului licenței - 585 MDL.
Legea nr. 57 din 2006 a vinului și viței de vie, Articolul 21. Condiţiile de producere a vinurilor, produselor pe
bază de must şi vin şi a produselor secundare vinicole
 (1) Pentru desfăşurarea a cel puţin uneia din următoarele activităţi: fabricare, stocare, comercializare cu
ridicata a vinurilor, produselor obţinute pe bază de must şi a produselor obţinute pe bază de vin, producere şi
comercializare a strugurilor folosiţi ca materie primă în vinificaţie, agenţii economici trebuie să fie înscrişi în
Registrul vitivinicol instituit de Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, în conformitate cu
prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 71-XVI din 22 martie 2007 cu privire la registre.
 (11) Registrul vitivinicol este ţinut de către Oficiul Naţional al Viei şi Vinului.
 (12) Modalitatea de ţinere a Registrului vitivinicol se stabileşte prin regulamentul aprobat de către Guvern.
 (13) Înscrierea în Registrul vitivinicol se efectuează în bază de cerere a agentului economic şi de declaraţie pe
proprie răspundere privind corespunderea cerinţelor obligatorii de înregistrare şi este gratuită.
 (14) În termen de 10 zile de la data înregistrării cererii, agentul economic este notificat referitor la data şi
numărul de înregistrare.
 (2) Condiţiile şi parametrii obligatorii pentru producerea şi pentru calitatea vinurilor, a produselor pe bază de
must şi vin se stabilesc conform prevederilor prezentei legi şi reglementărilor tehnice.
 (21) Documentele tehnologice (regulile generale, prescripţiile tehnice, instrucţiunile tehnologice de ramură şi
de produs) sînt facultative.
 (3) Procedeul de îmbogăţire în scopul creşterii concentraţiei alcoolice naturale a vinurilor materie primă
destinate fabricării vinurilor se realizează în conformitate cu reglementările tehnice aprobate de către Guvern.
Subiectul 6. Suspendarea şi retrarea licenţei pentru activitatea de întreprinzător
2. 1 Descrieţi cum influenţează eliberarea actelor permisive, implicit a licenţei asupra capacităţii juridice a
titularului de licenţă.
Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice se dobîndeşte la data înregistrării de stat şi încetează la data
radierii ei din registrul de stat. Persoana juridică poate practica anumite tipuri de activităţi, a căror listă este
stabilită de lege, doar în baza unui permis special (licenţă). Dreptul întreprinzătorului de a practica activitatea
pentru care este necesară licenţă apare în momentul obţinerii ei sau în momentul indicat în ea şi încetează o dată
cu expirarea licenţei dacă legea nu prevede altfel.
2. 2 Comparaţi temeiurile şi procedura de suspendare a licenţei cu procedura şi temeiurile de retragere a
licenţei (autorizației) pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător.
Suspendarea și reluarea valabilității actului permisiv
Valabilitatea actului permisiv poate fi suspendată în conformitate cu prevederile Legii cu privire la principiile
de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător.
Drept temei pentru suspendarea valabilităţii actului permisiv serveşte:
a) cererea titularului privind suspendarea valabilităţii actului permisiv;
b) neachitarea anuală sau neachitarea în termen a taxei pentru actul permisiv, prevăzută de lege.
Decizia de suspendare a valabilităţii actului permisiv, adoptată conform procedurii stabilite de Legea cu privire
la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, se aduce, de către autoritatea emitentă, la
cunoştinţă titularului în termen de 3 zile lucrătoare de la data emiterii. Termenul de suspendare a valabilităţii
actului permisiv nu poate depăşi două luni, dacă legea care reglementează activitatea respectivă nu prevede
altfel.Titularul actului permisiv este obligat să înştiinţeze în scris autoritatea emitentă despre înlăturarea
circumstanţelor care au dus la suspendarea valabilităţii lui.
Decizia privind reluarea valabilităţii actului permisiv se adoptă de autoritatea emitentă în temeiul unei hotărîri a
instanţei de judecată care a emis hotărîrea de suspendare sau a instanţei de judecată ierarhic superioare, în
termen de 3 zile lucrătoare de la data primirii înştiinţării. Decizia se aduce la cunoştinţă titularului de act
permisiv în 3 zile lucrătoare de la data emiterii.Termenul de valabilitate a actului permisiv nu se prelungeşte pe
perioada de suspendare a valabilităţii lui.
Retragerea actului permisiv
Drept temei pentru efectuarea acţiunilor prevăzute de lege în vederea retragerii actului permisiv fără adresare în
instanța de judecată servesc:
a) cererea titularului de act permisiv privind retragerea actului;
b) decizia de radiere a titularului de act permisiv din Registrul de stat al persoanelor juridice şi din Registrul
întreprinzătorilor individuali;
c) depistarea unor date neautentice în documentele prezentate autorităţii emitente;
d) constatarea transmiterii actului permisiv sau a copiei de pe el către o altă persoană pentru a desfăşura genul
de activitate respectiv;
e) neînlăturarea în termenul stabilit de lege a circumstanţelor care au dus la suspendarea valabilităţii actului
permisiv;
Data şi numărul deciziei de retragere a actului permisiv se înscriu în Registrul actelor permisive cel tîrziu în
ziua lucrătoare imediat următoare zilei în care a fost emisă decizia.În cazul retragerii actului permisiv, taxa de
eliberare a actului, dacă este prevăzută de lege, nu se restituie.Titularul actului permisiv este obligat ca, în
decursul a 10 zile lucrătoare de la data comunicării deciziei de retragere a actului, să depună la autoritatea
emitentă actul permisiv retras. Nerespectarea acestei prevederi se sancţionează conform art. 541 din Codul
contravenţional.
2.3 Speță
SRL „Sănătate” SRL, principalul gen de activitate al căreia era vânzarea - cumpărarea produselor farmaceutice,
a fost supusă unui control comun din partea Ministerului Sănătăţii şi Agenţiei Medicamentului. În procesul
controlului au fost descoperite anumite încălcări de legislaţie. De exemplu: a) unul din vânzătorii din farmacie
nu avea studiile necesare pentru a desfăşura activitate farmaceutică; b) s-a stabilit, că contrar dispoziţiilor
legale, farmacia a vândut unele produse farmaceutice fără prescripţia medicului; c) s-a stabilit că unele
medicamente care erau puse în vânzare aveau termenul de valabilitate expirat. Între juriştii Ministerului
Sănătăţii şi a Agenţiei Medicamentului au apărut divirgenţe cu privire la sancţiunea care urmează a fi aplicată şi
care este organul abilitat cu dreptul de a-i retragă licenţa. Întocmiţi o Opinie juridică cu următoarele explicaţii:
a) care sunt actele normative care reglementează modul de suspendare şi retragere a licenţelor pentru activitatea
farmaceutică? b) poate fi retrasă licenţa pentru încălcările menţionate supra? c) Care este organul care decide
retragerea licenţei pentru genurile de activitate farmaceutică; d) care este procedura de retragere a licenţei
pentru această activitate;
a) Actele normative care reglementează modul de suspendare și retragere a licențelor pentru activitatea
farmaceutică este Legea nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător și
Legea Nr. 1456/ 1993 cu privire la activitatea farmaceutică;
b) Pentru încălcările menționate legea prevede suspendarea licenței;
a. temei de suspendare - necorespunderea actelor de studii ale persoanelor angajate cu genurile de activitate
prestate; (art. 142 alin(6) lit. c Legea cu privire la activitatea farmaceutică);
b. temei de suspendare - încălcarea uneia dintre condiţiile de practicare a activității farmaceutice; (art. 14 2
alin(6) lit. a Legea cu privire la activitatea farmaceutică);
c. temei de suspendare -  încălcarea uneia dintre condiţiile de practicare a activității farmaceutice; (art. 14 2
alin(6) lit. a Legea cu privire la activitatea farmaceutică);
c) Autoritatea de licenţiere este Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale;
d) În Registrul actelor permisive, cel târziu în ziua lucrătoare imediat următoare zilei în care a fost emisă
decizia, se înscriu data şi numărul deciziei de retragere a licenţei; În cazul retragerii licenţei, taxa de eliberare a
licenţei nu se restituie. Titularul de licenţă este obligat ca, în decursul a 10 zile lucrătoare de la data comunicării
deciziei de retragere a actului, să depună la Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale actul permisiv
retras. Nerespectarea acestei prevederi se sancţionează conform art.541 din Codul contravenţional.

Subiectul 7. Evidenţa contabilă.

1.1 Relataţi despre noţiunea de evidenţă contabilă, determinând importanţa ei pentru membrii (asociaţii,
acţionarii) persoanei juridice şi pentru însăşi persoana juridică.
Actele normative ce reglementează ținerea contabilității: Legea contabilității și raportării finaciare nr.
287/2017; Standardele Naționale de Contabilitate; Ordine ale Ministerului Finanțelor;
Contabilitate – sistem complex de colectare, identificare, grupare, prelucrare, înregistrare, generalizare și de
prezentare a informațiilor privind elementele contabile; 

1.2. Analizaţi părţile componente ale ciclului contabil stabilit de legislaţie.

Ciclul contabil al entității include 6 operațiuni:
- documentarea faptelor economice  - Faptele economice se contabilizează în temeiul documentelor
primare. Documentele primare se întocmesc în timpul efectuării (producerii) faptelor economice, iar dacă acest
lucru este imposibil – nemijlocit după efectuarea (producerea) faptelor respective. Entitatea utilizează formulare
tipizate de documente primare aprobate de Ministerul Finanţelor și alte autorități publice sau poate elabora și
utiliza formulare de documente primare, aprobate de conducerea acesteia.
- recunoașterea și evaluarea elementelor contabile- Recunoaşterea şi evaluarea elementelor contabile se
efectuează în conformitate cu prevederile standardelor de contabilitate și ale altor acte normative.
- reflectarea informațiilor în conturile contabile- Entitatea care ține contabilitatea în partidă dublă este
obligată să aplice conturile contabile. Nomenclatorul, caracteristica și modul de aplicare a conturilor contabile
sînt stabilite în Planul general de conturi contabile. În baza Planului general de conturi contabile, entitatea poate
elabora planul de conturi de lucru.
- întocmirea registrelor contabile- Datele din documentele primare se înregistrează, se acumulează şi se
prelucrează în registre contabile, întocmite pe suport de hîrtie sau în formă electronică. Nomenclatorul
registrelor contabile şi structura acestora se stabilesc de către fiecare entitate de sine stătător, pornind de la
necesităţile informaţionale proprii.
- inventarierea- Entitatea este obligată să efectueze inventarierea generală a activelor, capitalului propriu
și datoriilor în modul stabilit de Regulamentul privind inventarierea, elaborat și aprobat de către Ministerul
Finanţelor. Regulile specifice de efectuare a inventarierii în anumite ramuri, domenii/sectoare de activitate se
elaborează de organele centrale de specialitate, acestea coordonîndu-se cu Ministerul Finanţelor. 
- întocmirea situațiilor financiare- Situațiile financiare reprezintă un set de rapoarte care caracterizează
poziţia financiară, performanţa financiară și alte informații aferente activității entităţii pentru o perioadă de
gestiune. Situaţiile financiare includ indicatorii privind activitatea tuturor filialelor, reprezentanţelor şi a
subdiviziunilor interne ale entităţii. 

1.3. Speță
Cetăţeanul Dan Pruteanu este administratorul SRL „Pruteanu” care desfăşoară activitate de fabricare a mobilei.
SRL „Pruteanu” are 3 fondatori, are capitalul social de 500 000 lei, 15 salariaţi şi realizează mobilă de
aproximativ 4,5 mln. lei anual. Dan Pruteanu solicită consultaţie cu privire sistemul de evidenţă contabilă pe
care trebuie să-l ţină SRL „Pruteanu” şi dacă este societatea întră sau nu în categoria de microîntreprindere sau
întreprindere mică. Întocmiţi o notă informativă cu răspunsul la aceste întrebări.
Conform art 4 alin(1) din Legea contabilității și raportării finaciare nr. 287/2017, entitatea micro este entitatea
care, la data raportării, nu depășește limitele a două dintre următoarele criterii:
a) totalul activelor – 5600000 de lei;
b) veniturile din vînzări – 11200000 de lei;
c) numărul mediu al salariaților în perioada de gestiune – 10.
Respectiv, în situația data societatea intră în categoria microîntreprinderilor și este obligată să țină contabilitatea
în partidă dublă.

Subiectul 8. Noţiunea de concurenţă

1.1. Descrieţi condiţiile de existenţă a concurenţei şi funcţiile concurenţei.
Condiţii de existenţă a concurenţei:
- liberalizarea activităţii de întreprinzător - potrivit acestei condiţii, fiecare întreprinzător este în drept să-
şi aleagă domeniul de activitate, având deplina libertate de a produce şi/sau de a vinde mărfurile, de a presta
serviciile cerute de piaţă.
- existenţa unui număr suficient de întreprinzători privați - această condiţie îşi are originea în principiul
constituţional de libertate a activităţii de întreprinzător, conform căruia legiuitorul permite persoanelor fizice a
se înregistra ca întreprinzător individual şi a participa la constituirea unor persoane juridice cu scop lucrativ ca
să desfăşoare activităţi economice aducătoare de profit.
- liberalizarea preţurilor şi tarifelor- întreprinzătorii sunt în drept să stabilească, în mod independent,
preţurile şi tarifele la producţia fabricată sau la serviciile prestate în bază de contract cu partenerii
- asigurarea unui cadru legal care să prevină şi să sancţioneze concurenţa ilicită - prin intermediul
reglementărilor legale se interzice un şir de acţiuni ce duc la denaturarea şi suprimarea concurenţei, ca abuzul
de situaţia dominantă pe piaţă; acordurile anticoncurenţă dintre agenţii economici; actele de concurenţă
neloială, acţiunile autorităţilor administraţiei publice care limitează concurenţa.
Funcțiile concurenței
- Regulator al cererii şi ofertei - numai într-o economie de piaţă în care concurenţa funcţionează efectiv
se ajunge la un echilibru între cerere şi ofertă. Astfel, dacă piaţa duce lipsă de anumite produse, mărfuri sau
servicii, preţul la ele creşte, asigurând ofertanţilor beneficii suplimentare. Dacă oferta creşte astfel încât pe piaţă
să apară un surplus de mărfuri ori servicii, preţul la ele va scădea brusc. În câştig vor fi ofertanţii care propun
mărfuri mai calitative şi la un preţ mai redus.
- Factor determinant în stabilirea preţurilor şi tarifelor - concurenţa împiedică impunerea preţurilor de
monopol şi obţinerea de suprabeneficii care, de asemenea, au caracter de monopol.
- Mecanism de repartizare a profitului între întreprinzătorii implicaţi în producţia şi distribuţia
mărfurilor - concurenţa îl determină pe întreprinzător să urmărească piaţa, pentru a reacţiona cu promtitudine la
cerinţele ei. Creşterea cererii are ca efect majorarea preţului la mărfurile şi serviciile respective. După cum s-a
menţionat, pentru a se menţine pe piaţă şi a obţine profitul scontat, întreprinzătorii au dreptul de a utiliza
anumite instrumente ca: reducerea cheltuielilor de producţie şi a preţului de cost, producerea de mărfuri şi
prestarea de servicii de calitate mai înaltă, stabilirea unui termen de garanţie, organizarea deservirii în perioada
de garanţie şi post garanţie, intensificarea publicităţii comerciale, alte condiţii care favorizează competitivitatea
mărfurilor şi a serviciilor.

1.2.Clasificaţi actele care suprimă concurenţa după criteriile cunoscute.

Concurența este afectată de practicile monopoliste și de actele de concurență neloiala.
Practicile monopoliste - acţiuni ce urmăresc acapararea pieţei sau a unui segment determinant al ei de către unii
întreprinzători într-un anumit domeniu de activitate. Sunt practici monopoliste: abuzul de situație dominant pe
piață, acordurile anticoncurențiale și concentrările economice.
- Abuzul de situaţie dominantă pe piaţă - poziţie de putere economică de care beneficiază o întreprindere
ce îi permite să împiedice menţinerea unei concurenţe efective pe o piaţă relevantă, acordîndu-i posibilitatea de
a se comporta, în mare măsură, în mod independent faţă de concurenţi, de clienţii săi şi, în ultimă instanţă, faţă
de consumatori. Se prezumă, pînă la proba contrară, că una sau mai multe întreprinderi se află în poziţie
dominantă pe o piaţă relevantă dacă cota ori cotele cumulate pe piaţa relevantă în cauză, înregistrate în perioada
supusă analizei, depăşesc 50%.
- Acordurile anticoncurenţiale - acorduri între întreprinderi sau asociaţii de întreprinderi, orice decizii ale
asociaţiilor de  întreprinderi şi orice practici concertate (denumite în continuare acorduri) care au ca obiect sau
efect împiedicarea, restrîngerea sau denaturarea concurenţei pe piaţa Republicii Moldova sau pe o parte a
acesteia. Scrise, orale, exprese, tăcite.
- Concentrările economice - operaţiuni care au ca rezultat modificări de durată asupra controlului
întreprinderilor implicate şi, prin urmare, asupra structurii pieţei.
Concentrarea economică are loc în cazul :
    a) fuzionării a două sau mai multor întreprinderi independente anterior ori mai multor părţi ale unor
întreprinderi independente anterior; sau
    b) preluării, de către una sau mai multe persoane care controlează deja cel puţin o întreprindere ori de către
una sau mai multe întreprinderi, fie prin  achiziţionarea de valori mobiliare (părţi sociale) sau de active, fie prin
contract ori prin alte mijloace, a controlului direct sau indirect asupra uneia ori mai multor întreprinderi sau
părţi ale acestora, inclusiv prin crearea unei societăţi în comun care îndeplineşte în mod durabil toate funcţiile
unei entităţi economice autonome.
Concurența neloială – încălcare a obligației comerciantului de a folosi în activitățile comerciale numai
procedee oneste, corecte.
- Denigrarea
- Confuzia
- Deturnarea clientelei concurentului
- Folosirea ilegală a secretului comerciale (spionajul economic)
Discreditarea Concurenților - se interzice discreditarea concurenţilor, adică defăimarea sau punerea în pericol a
reputaţiei sau credibilităţii acestora prin:
- răspîndirea de către o întreprindere a informaţiilor false despre activitatea sa, despre produsele sale,
menite să îi creeze o situaţie favorabilă în raport cu unii concurenţi;
- răspîndirea de către o întreprindere a unor afirmaţii false despre activitatea unui concurent sau despre
produsele acestuia, afirmaţii ce dăunează  activităţii concurentului.
Confuzia - acţiuni sau fapte care sînt de natură să creeze, prin orice mijloc, o confuzie cu întreprinderea,
produsele sau activitatea economică a unui concurent, realizate prin:
- folosirea ilegală, integrală sau parţială a unei mărci, embleme de deservire, denumiri de firmă, a unui
desen sau model industrial sau a altor obiecte ale proprietăţii industriale de natură să creeze o confuzie cu cele
folosite în mod legal de către o altă întreprindere;
- copierea ilegală a formei, a ambalajului şi/sau a aspectului exterior al produsului unei  întreprinderi şi
plasarea produsului respectiv pe piaţă, copierea ilegală a publicităţii unei întreprinderi, dacă aceasta a adus sau
poate aduce atingere intereselor legitime ale concurentului.
Deturnarea clientele concurentului - este interzisă deturnarea clientelei concurentului realizată de întreprinderi
prin inducerea în eroare a consumatorului cu privire la natura, modul şi locul de fabricare, la caracteristicile
principale, inclusiv utilizarea, cantitatea produselor, preţul sau modul de calculare a preţului produsului.
Folosirea illegală a secretului commercial (spionaj economic) - se interzice obţinerea şi/sau folosirea de către o
întreprindere a informaţiilor ce constituie secret comercial al concurentului, fără consimţămîntul lui, dacă
acestea au adus sau pot aduce atingere intereselor legitime  ale concurentului.
1.3. Speță
Mai mulţi întreprinzători din or. Orhei s-au adresat în instanţa de judecată cu o cerere pentru a anula o clauză
din contractul de arendă semnat de Primăria or. Orhei şi SRL “VOCO”. Potrivit acestui contract Primăria a
transmis către SRL ”VOCO”, în arendă, un lot de 20 de ari pentru a organiza o piaţă comercială. Prin contract
Primăria s-a obligat ca după darea în exploatare a pieţei, să retragă autorizaţiile tuturor micilor întreprinzători
care comercializează mărfuri în raza de 1 km de la piaţă. După ce piaţa a început să funcţioneze, Primarul a
retras autorizaţiile de amplasare a unităţilor de comerţ mai multor întreprinzători care activau în raza de 1 km de
la piaţa nou formată. În referinţa Primăriei a fost menţionat că motivul retragerii autorizaţiilor este necesitatea
de a face ordine în oraş precum şi cel de onorare a obligaţiei contractuale faţă de SRL “VOCO”. Întocmiţi o
opinie juridică care să conţină soluţia litigiului.
În situația data suntem în prezența unui acord anticoncurențial, respectiv actiunile primariei or.Orhei și SRL
VOCO sunt contrare practicilor de concurenta loială.

Subiectul 9. Concurenţa neloială.

1.1.Relataţi despre noţiunea de concurenţă neloială identificând actele calificate ca fiind „acte de concurenţă
neloială” reglementate în legislaţia R. Moldova.
Concurența neloială – încălcare a obligației comerciantului de a folosi în activitățile comerciale numai
procedee oneste, corecte.
- Denigrarea
- Confuzia
- Deturnarea clientelei concurentului
- Folosirea ilegală a secretului comerciale (spionajul economic)
1.2.Comparaţi „actul de discreditare a concurentului” calificat ca fiind act de concurenţă neloială cu ”actul care
produce confuzie cu întreprinderea concurentă”.
Discreditarea Concurenților - se interzice discreditarea concurenţilor, adică defăimarea sau punerea în pericol a
reputaţiei sau credibilităţii acestora prin:
- răspîndirea de către o întreprindere a informaţiilor false despre activitatea sa, despre produsele sale,
menite să îi creeze o situaţie favorabilă în raport cu unii concurenţi;
- răspîndirea de către o întreprindere a unor afirmaţii false despre activitatea unui concurent sau despre
produsele acestuia, afirmaţii ce dăunează  activităţii concurentului.
Confuzia - acţiuni sau fapte care sînt de natură să creeze, prin orice mijloc, o confuzie cu întreprinderea,
produsele sau activitatea economică a unui concurent, realizate prin:
- folosirea ilegală, integrală sau parţială a unei mărci, embleme de deservire, denumiri de firmă, a unui
desen sau model industrial sau a altor obiecte ale proprietăţii industriale de natură să creeze o confuzie cu cele
folosite în mod legal de către o altă întreprindere;
- copierea ilegală a formei, a ambalajului şi/sau a aspectului exterior al produsului unei  întreprinderi şi
plasarea produsului respectiv pe piaţă, copierea ilegală a publicităţii unei întreprinderi, dacă aceasta a adus sau
poate aduce atingere intereselor legitime ale concurentului.
1.3. Speță
O persoană juridică străină titular al mărcii de producţie „PUMA” s-a adresat în instanţa de judecată din
Moldova cu o cerere către „Artpiele” SRL şi a indicat că pârâta vinde pantofi cu marca de producţie ce-i
aparţine fără permisiunea respectivă. SRL „Artpiele”, în referinţă, a menţionat că importă oficial încălţămintea
de la kilometrul 7 din or. Odesa şi nu este responsabil pentru plasarea mărcii respective pe încălţăminte.
Întomiţi o opinie juridică în care să se regăsească explicaţii la următoarele întrebări: a) care sunt actele
normative care reglementează modul de utilizare a mărcii şi care stabilesc sancţiunile pentru utilizarea ilegală a
mărcii; b) ce drepturi are titularul mărcii ”PUMA”? c) i-au fost încălcate titularului de marcă ”PUMA” careva
drepturi prin acțiunile SRL „Artpiele”; d) cum urmează a fi soluţionat litigiul?
a) Legea nr 38/2008 privind protecția mărcilor;
b) Titularul mărcii are dreptul la protecția mărcii și de asemnea dreptul de a cere repararea prejudiciului în
situația în care un alt întreprinzătr a folosit marca sa illegal;
c) Titularului i-au fost încălcate dreptul prin folosirea ilegală a mărcii de către SRL ArtPiele;
d) În speța data litigiul urmează a fi soluționat prin repararea prejudiciului de catre SRL ArtPiele și
încetarea acestuia de a folosi marca;

Subiectul 10. Actul de constituire a persoanei juridice cu scop lucrativ.

1.1. Descrieţi condiţiile de valabilitate ale actului de constituire a persoanei juridice cu scop lucrativ.
Condiţiile de fond ale actului de constituire sunt: capacitatea, consimţământul, obiectul şi cauza.
- Capacitatea - Toţi semnatarii actului de constituire trebuie să aibă capacitatea de a semna acte juridice,
cu alte cuvinte, capacitate deplină de exerciţiu.
- Consimţământul - este voinţa exteriorizată a persoanei, care consimte să semneze actul de constituire şi
să transmit persoanei juridice anumite valori patrimoniale. Pentru a fi valabil exprimat, consimţământul trebuie:
a) să emane de la o persoană cu discernământ; b) să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice; c) să
fie exteriorizat ; d) să nu fie viciat.
- Obiectul actului de constituire - În literatură au fost expuse două sensuri ale obiectului actului de
constituire. Într-un prim sens ca obiect al contractului de societate apare aportul la care s-a obligat fiecare
asociat. La constituirea persoanei juridice, fiecare fondator se obligă să contribuie la formarea capitalului social
prin aporturi patrimoniale. Aport la capitalul social poate fi orice bun aflat în circuit civil. Al doilea sens al
obiectului contractului de societate desemnează activitatea persoanei juridice, adică genul activităţii de
întreprinzător
- Cauza este scopul concret în vederea căruia se încheie actul juridic.
Condiții de formă. Reglementările stabilesc că persoanele juridice de drept privat pot fi fondate prin acte de
constituire fie în formă scrisă sub semnătură privată, fie în formă scrisă autentificată notarial și în formă scrisă
aprobată prin acte administrative.
Cooperativele de producție și cooperativele de întreprinzător se constituie prin acte de constituire în formă
scrisă.
Potrivit Codului civil, societatea comercială se constituie prin act de constituire autentificat notaria. Forma
autentică a actului de constituire este cerută ad validitatem. Nerespectarea formei autentice a actului constitutiv
exclude dobândirea calităţii de persoană juridică şi duce la respingerea cererii de înregistrare a societăţii.
Condiţiile specifice de valabilitate. În literatura juridică au fost evidenţiate trei condiţii de valabilitate ale
contractului de societate: aportul fondatorilor; intenţia de a colabora în vederea desfăşurării activităţii
comerciale (affectio societatis); obţinerea şi împărţirea beneficiilor.
Aportul fondatorilor - Sub aspect juridic, prin aport se înţelege obligaţia, pe care şi-o asumă fiecare asociat, de
a aduce în societate un anumit bun, o valoare patrimonială.
Affectio societatis - Al doilea element specific se referă la intenţia de a crea o societate, de a conlucra pe
principii de egalitate în vederea împărţirii beneficiului şi a înfruntării solidare a riscurilor.
Participarea la beneficii şi pierderi - Principalul scop al fondatorilor unei societăţi comerciale constă, desigur,
în împărţirea de beneficii realizate din activitatea ei. Dacă această activitate se dovedeşte a fi ineficientă,
asociaţii nu numai că nu vor putea pretinde la o parte din beneficii, dar vor suporta dauna acestei ineficienţe.
Prin beneficiu se înţelege profitul financiar al activităţii comerciale sau industriale, reprezentând diferenţa
dintre investiţii şi venituri.
1.2.Comparaţi actele de constituire a cooperativei de întreprinzător cu actele de constituire a unei societăţii cu
răspundere limitată în care calitatea de asociat o are o persoană juridică străină şi o persoană fizică din R.
Moldova, specificând persoanele care au dreptul să le aprobe, clauzele obligatorii ale acestor acte constitutive şi
actele normative care le reglementează.
Legea privind SRL prevede că actul de constituire al societăţii cu răspundere limitată este contractul de
constituire şi/sau statutul. Persoana juridică constituită de către un singur fondator activează în baza statutului
aprobat de acesta. Actul de constituire se semnează de toţi fondatorii şi se autentifică notarial. Semnarea actului
de constituire de către reprezentanţii fondatorilor se admite numai în baza procurii autentificate notarial.
În cazul în care persoana juridică are în calitate de asociat o persoană juridică străină este necesar și extrasul din
registrul în care este înregistrată persoana juridică cu investiţii străine, tradus și legalizat notarial;
Actul de constituire al societăţii va cuprinde:
a) numele şi prenumele, data şi locul naşterii, domiciliul, cetăţenia şi alte date din actul de identitate al
fondatorului persoană fizică; denumirea, sediul, naţionalitatea (ţara de înregistrare), numărul de identificare de
stat ale fondatorului persoană juridică;
b) denumirea societăţii;
c) obiectul de activitate;
d) cuantumul capitalului social;
e) valoarea nominală a participaţiunilor fondatorilor;
f) cuantumul participaţiunilor (aporturilor) fondatorilor, modul şi termenul de vărsare a lor;
g) valoarea bunurilor constituite ca participaţiune în natură şi modul de evaluare în cazul în care au fost făcute
asemenea aporturi;
h) sediul societăţii;
i) structura, atribuţiile, modul de constituire şi de funcţionare a organelor de conducere ale societăţii;
j) modul de reprezentare;
k) sucursalele societăţii în cazul în care există;
l) temeiul şi modul de reorganizare şi lichidare a societăţii.
Actul de constituire poate să cuprindă şi alte prevederi care nu contravin legii.
Legea cu privire la cooperativele de întreprinzător prevede că documentele de constituire ale cooperativei sînt
contractul de constituire şi statutul. Contractul de constituire al cooperativei stabileşte drepturile, obligaţiile şi
răspunderea fondatorilor acesteia. Contractul de constituire al cooperativei trebuie să cuprindă:
            a) denumirea deplină şi prescurtată a cooperativei şi informaţii despre sediul acesteia;
            b) scopul şi genurile principale de activitate a cooperativei;
            c) termenul de activitate a cooperativei;
            d) lista fondatorilor cooperativei;
            e) mărimea iniţială a capitalului social al cooperativei, cu specificarea mărimii şi formei aporturilor
efectuate de către fiecare fondator în contul cotei sale iniţiale;
            f) termenele în care se efectuează de către fiecare fondator aporturile în contul cotei sale iniţiale;
            g) modul şi termenele de restituire a cheltuielilor de constituire şi de înregistrare a cooperativei;
            h) alte prevederi privind modul şi termenele de constituire şi de înregistrare a cooperativei.
Genurile de activitate a cooperativei se indică în contractul de constituire şi în statutul cooperativei în
conformitate cu clasificatorul activităţii respective aprobat în modul stabilit.
1.3. În instanţa de judecată a fost depusă o cerere privind nulitatea „Lombardul Codrilor” SRL din mun.
Chişinău, care are un capital social de 200 000 lei. Drept motiv se invocă că în actul de constituire al acestei
societăţi nu au fost prevăzute toate clauzele necesare. În actul de constituire nu se regăseşte numele
fondatorilor, mărimea capitalului social, modul de repartiţie a capitalului social între asociaţi, precum şi faptul
că denumirea societăţii nu este conformă reglementărilor legale. Întocmiţi o opinie juridică în care răspundeţi la
următoarele întrebări; a) care sunt actele constitutive ale SRL? b) lipsa căror clauze din actul de constituire
servesc drept temei de nulitate a SRL? c) care este procedura de declarare a nulităţii SRL? Care motive din cele
indicate supra pot servi temei pentru a anula ”Lombardul Codrilor” SRL ?
a) Actul de constituire al societăţii este contractul de constituire şi/sau statutul. Persoana juridică constituită de
către un singur fondator activează în baza statutului aprobat de acesta.
b) Lipsa clauzelor obligatorii v-a servi drept temei de nulitate a SRL
c) Societatea comercială poate fi declarată nulă prin hotărîre judecătorească.
Hotărîrea privind nulitatea se pronunţă numai atunci cînd:
    a) actul de constituire lipseşte sau nu este autentificat notarial;
    b) obiectul societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice;
    c) actul de constituire nu prevede denumirea societăţii, participaţiunile asociaţilor, mărimea capitalului social
subscris sau scopul societăţii;
    d) dispoziţiile legale privind capitalul social minim nu au fost respectate;
    e) toţi fondatorii au fost incapabili la data constituirii societăţii.
d. Din cele indicate putem menționa următoarele temeiuri care servesc pentru anularea societății cu raspundere
limitată: în actul de constituire nu este prevăzută mărimea capitalului social , denumirea societății nu este
conformă reglementărilor legale.
Subiectul 11. Întreprinzătorii – subiecte ale dreptului afacerilor
1.1. Identificaţi persoanele care au calitatea de întreprinzător, făcându-le o scurtă caractistică.

Activitatea de întreprinzător – activitatea de fabricare a producţiei, de executare a lucrărilor şi de prestare a

serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi asociaţiile acestora în mod independent, din proprie iniţiativă, în numele şi
cu riscul propriu, sub răspunderea lor patrimonială, în scopul asigurării unei surse de venituri permanente.
Antreprenor poate fi:
-orice cetăţean al Republicii Moldova care nu este îngrădit  în drepturi, în modul stabilit de Lege ;
-orice cetăţean străin sau apatrid, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
-un grup de cetăţeni sau de apatrizi (un grup de parteneri) din care se constituie antreprenorul colectiv;
-orice persoană juridică sau fizică în conformitate cu scopurile sale principale şi cu legislaţia.
Statul şi autorităţile administraţiei publice locale sînt antreprenori speciali. Atribuţiile de antreprenor la
întreprinderile de stat (municipale) le execută managerul-şef de întreprindere pe baza contractului încheiat cu
acesta.
* Nu au dreptul de a practica antreprenoriatul şefii şi specialiştii din autorităţi ale administraţie publice, în a
căror atribuţie intră hotărîrea problemelor legate de desfăşurarea activităţii de antreprenoriat sau controlul
asupra unei asemenea activităţi.
Activitatea de antreprenoriat poate fi practicată sub următoarele forme organizatorico-juridice:
a) întreprindere individuală;
b) societate în nume colectiv;
c) societate în comandită;
d) societate pe acţiuni;
e) societate cu răspundere limitată;
f) cooperativă de producţie;
g) cooperativă de întreprinzător;
h) întreprindere de arendă;
i) întreprindere de stat şi întreprindere municipală.
1.2. Distingeţi noţiunea de întreprinzător de noţiunile a) societate comercială; b) întreprindere; c)
antreprenor; d) comerciant; e) profesionist; f) persoană juridică.
Întreprinzătorul persoană fizică sau juridică ce desfăşoară legal activitate economică producătoare de venit
(afacere, activitate de întreprinzător) ca un profesionist, în permanenţă, în nume propriu, cu riscul şi sub
răspunderea patrimonială proprie cu scopul de a obţine profit. Astfel de persoane sunt persoanele fizice
întreprinzători individuali şi persoanele juridice cu scop lucrativ.
Întreprinzător=antreprenor=profesionist
Societate comercială este organizaţia comercială cu capital social constituit din participaţiuni ale membrilor
(asociaților).  Societatea comercială poate fi constituită doar sub formă de societate în nume colectiv, de
societate în comandită, de societate cu răspundere limitată şi de societate pe acţiuni.
 Întreprinderea constituie un agent economic cu firmă (titulatură) proprie înfiinţată de antreprenor în modul
stabilit de legislaţie.

Comerciant in legislatiile altor state in sensul termenulu nostrui de intreprinzator se foloseste termenul
comerciant,adica pers fiz sau jur ce desfasoara o activitate comerciala,adica savirseste fapte de comert cu
character professional.in legislatia moldava comerciantul apare ca persoana fiz sau jur , inregistrata in calitate
de intreprindere , care detine licenta pentru importarea si comercializarea produselor.prin urmare comerciantul
e un intreprinzator care desfasoara afaceri in domeniul comertului , calitatea de intreprinzator insa o detin si
fabricantii sau industriasii.
Persoana juridică este subiectul de drept constituit în condițiile legii, avînd o organizare de sine stătătoare și
un patrimoniu propriu și distinct, afectat realizării unui anumit scop conform cu legea, ordinea publică și bunele
moravuri.
1.3.Cetăţeanul Efim Pruteanu care a lucrat o perioadă detimp în Italia şi a acumulat un anumit capital a
decis să revină în Moldova şi să desfăşoare activitate de întreprinzător. Deoarece ideile nu erau suficient
de clare, a decis să consulte un avocat pentru a înţelege cu ce se poate de ocupat în Moldova şi care forme
de organizare a activităţii de întreprinzător ar fi cele mai preferabile. Întocmiţi o opinie juridică şi
explicaţi domnului Efim Pruteanu care formă de organizare poate fi utilizată la desfăşurarea activităţii
de întreprinzător în domeniul:
a) schimbului valutar- licenta
b) activităţii de asigurare- licenta
c) comerţul cu produse alcoolice şi tutun- licenta
d) reparaţia tehnicii de uz casnic- patenta
e) jocurile cu noroc- licenta
f) comerţul cu produse petroliere licenta
g) aratul terenurilor agricole -patenta
h) construcţia de case de locuit în localităţile rurale- patenta
i) activitatea farmaceutică- licenta
k) comerț cu amănuntul la piața agricolă- patenta

Subiectul 12. Întreprinzător Individual – titular al patentei de întreprinzător.

1.1. Identificaţi drepturile şi obligaţiile întreprinzătorului individual – titular al patentei de
întreprinzător făcând o caracteristică a acestora.
Drepturi:
 Să desfăşoară activitatea de întreprinzător indicată în patentă;
 Să nu ţină evidenţa contabilă;
 Asociere cu alti titulari de patentă ;
 în nume propriu. Titularul desfăşoară activitate în nume propriu de la data eliberării patentei şi până la
data expirării
 Perioada activităţii în baza petentei se include în stagiul de cotizaţie
 Activează pe întreg teritoriul statului, dacă contrariul nu este stipulat în patentă.
Obligatii:
a) să respecte ordinea stabilită de desfăşurare a activității indicate în patentă, normele sanitare, normele de
protecţie contra incendiilor, să îndeplinească alte cerinţe ce se referă la genul de activitate respectiv , iar pentru
desfășurarea activităţii indicate la compartimentul 1 din anexă , să aibă documentele. primare de provenienţă a
mărfii, după caz, factura de expediţie, chitanţa de percepere a taxei vamale sau actul de achiziţie a mărfurilor;
b) să desfăşoare activitatea numai în locurile permise în aceste scopuri de regulamentul de desfăşurare a
activităţilor de comerţ în localitatea respectivă, aprobat de consiliul local;
c) să respecte drepturile şi interesele consumatorilor;
d) să afişeze patenta sau copia ei, autentificată de notar într-un loc vizibil la locurile unde îşi desfăşoară
activitatea-de întreprinzător , iar în caz de necesitate să o prezinte la cererea organului de control sau a
consumatorilor;
• Să nu angajeze salariaţi;
• să respecte drepturile consumatorilor;
• să respecte cerinţele legale impuse pentru genul de activitate respectiv, inclusiv norme sanitare,
antiincendiiare;
• să prezinte, la cererea consumatorului şi a organului de control, actele de provenienţă, factura, dovada
platii taxei vamale;
• să desfăşoare activitate în locul permis;
• să nu contracteze cu societatea comercială al cărie asociat cu răsp. nelimitată este (SNC şi SC);
• Să achite contribuţia de asigurare socială de stat şi medicală

1.2. Determinaţi actele necesare pentru eliberarea patentei de întreprinzător la desfăşurarea activităţii
de: b) predarea limbilor străine; c) arat şi alte lucrări de cultivare a pământului cu mijloace tehnice; d)
reparaţie a locuinţelor; e) organizare a disco-cluburilor; f) servicii veterinare şi zootehnice;g)
întreţinerea cazinourilor şi jocurilor cu noroc; h) activitatea de amanet; predarea muzicii și coreografieie
Patenta se eliberează şi se prelungeşte la cererea solicitantului/ titularului. Cererea se depune la subdiviziunea
Serviciului Fiscal de Stat în a cărui rază solicitantul/titularul îşi are domiciliul sau preconizează să își desfăşoare
activitatea. În cazul prevăzut la alin. (7), solicitantul/titularul depune cererea la primăria respectivă.
 În cerere se indică:
a) prenumele, numele şi domiciliul solicitantului;
b) genul de activitate de întreprinzător pentru exercitarea căreia se solicită eliberarea sau prelungirea patentei;
c) durata patentei;
d) tipul mijlocului de transport şi numărul de înmatriculare al acestuia, dacă se prevede că acest mijloc de
transport va fi utilizat la desfăşurarea activităţii menţionate.
a) predarea limbilor străine solicitantul va mai prezenta actul ce confirma calificarea solicitantului in
domeniul limbilor straine(diploma),bonul de plata a taxei p/u patenta;
b) arat şi alte lucrări de cultivare a pământului cu mijloace tehnice- actele ce confirma dreptul a/a
mijloacelor tehnice care vor fi utilizate(contract de arenda,actul de proprietate),bonul de plata a taxei p/u
patenta;
c) reparaţie a locuinţelor va depune actul care confirma calificarea solicitantului in domeniul constructiilor si
reparatiei locuintelor, plus bonul de plata a texei de patenta;
d) organizare a disco-cluburilor, va anexa si documentul care confirma dreptul de proprietate sau dreptul de
locatiune asupra spatiului in care isi va desfasura activitatea plus bonul de plata a taxei de patenta;
e) servicii veterinare şi zootehnice va anexa documentul ce atesta calificarea solicitantului in domeniul
veterinariei si zootehniei un document de studii de specialitate, plus bonul de plata a taxei de patenta.
f) întreţinerea cazinourilor şi jocurilor cu noroc- licență
g) activitatea de amanet;- licenta
h)predarea muzicii și coreografieie solicitantul prezintă copia de pe diplomă sau de pe alt act privind studiile
ce confirmă nivelul de calificare necesar desfăşurării genului de activitate respectiv.
1.3. Inspectoratul fiscal a emis o prescripţie prin care a prevenit cet. Tigreanu că începând cu data de
01 ianuarie i se suspendă patenta deoarece el a comercializat îmbrăcăminte, încălţăminte şi cărţi deşi
titularul de patentă nu are acest drept. Cet. Tigreanu s-a adresat avocatului după asistenţă juridică şi a
întrebat în ce cazuri încetează patenta şi în ce cazuri se suspendă, care este organul competent de a
suspenda patenta? De asemenea îl interesează dacă într-adevăr comercializarea îmbrăcămintei,
încălţămintei şi cărţilor este interzisă şi dacă poate desfăşura activitatea ca şi persoană fizică într-un alt
mod. Întocmiţi o notă informativă şi daţi răspuns la întrebările adresate.
Patenta de întreprinzător, este un certificat de stat nominativ, ce atestă dreptul de a desfăşura genul de
activitate de întreprinzător indicat în ea în decursul unei anumite perioade de timp.
Conform legii cu privire la patenta de intreprinzator, cartile , imbracamintea si incaltamintea intra sub
incidenta marfurilor care pot fi comercializate de catre titularul patentei de itnreprinzator.
Aceste activitati sunt prevazute în anexa legii cu privire la patenta de intreprinzator.
Articolul 9. Suspendarea patentei
(1) Patenta se suspendă:
a) în baza cererii titularului patentei în legătură cu boala lui, în limitele termenelor stabilite de legislaţia muncii;
b) în cazul neexecutării obligaţiilor prevăzute la art.3 alin.(7) lit.a), b) şi d) ;
c) în cazul neachitării în termen a taxei pentru perioada următoare de valabilitate a patentei – dar nu mai mult
de 12 luni;
(2) La expirarea perioadei de timp pentru care patenta a fost suspendată şi după înlăturarea cauzelor ce au
condus la suspendarea patentei , termenul ce cuprinde perioada de suspendare se restabileşte şi se prelungeşte
pentru perioada respectivă, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (1) lit. b) şi lit. c). Restabilirea şi prelungirea
patentei pe perioada pentru care a fost suspendată în cazul specificat la alin. (1) lit. a) se realizează în limitele
termenelor stabilite de legislaţia muncii și doar în condiţiile în care titularul patentei prezintă certificat de
concediu medical.
(3) În cazul depistării de către organele de control a cazurilor de continuare a activităţii în baza patentei
suspendate conform alin.(l) lit.b) şi c), acestea ·informează subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat sau
primăria care a eliberat sau a prelungit durata patentei despre cele depistate, indicînd, în mod obligatoriu,
numărul şi seria patentei.
(4) În condiţiile specificate la alin. (1) lit. b), organul emitent al patentei va emite o decizie  privind suspendarea
patentei, iar după înlăturarea cauzelor ce au condus la suspendare – o decizie privind reluarea valabilităţii 
patentei.
Articolul 8. Încetarea valabilităţii patentei
 (1) Valabilitatea patentei încetează :
a) în cazul nerespectării prevederilor art. 3 alin. (8);
b) în cazul în care titularul patentei renunţă la patentă pe calea depunerii cererii respective;
c) în baza cererii titularului patentei în legătură cu pierderea capacităţii de muncă, confirmată de concluzia
respectivă a comisiei medicale;
d) în cazul decesului titularului patentei;
e) în cazul aplicării faţă de titularul patentei a unei sancţiuni administrative;
f) în cazul în care se constată transmiterea patentei către o altă persoană.
g) în cazul în care durata patentei nu este prelungită în decurs de 12 luni consecutive de la data suspendării ei
pentru neachitarea în termen a taxei pentru patentă .
 (2) Dacă valabilitatea patentei încetează în temeiurile indicate la alin.(1) lit.c) şi d), titularului patentei sau
moştenitorilor acestuia li se restituie suma plătită pentru perioada nefolosită.
 (3) În condiţiile încetării valabilităţii patentei, organul emitent al acesteia va emite o decizie  privind încetarea
valabilităţii patentei. Decizia privind încetarea valabilităţii patentei se aduce la cunoştinţă titularului de patentă
în termen de 3 zile lucrătoare de la data emiterii ei.
Organe abilitate
(1) Patenta se eliberează şi se prelungeşte la cererea solicitantului/ titularului. Cererea se depune
la subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat în a cărui rază solicitantul/titularul îşi are domiciliul sau
preconizează să își desfăşoare activitatea. În cazul prevăzut la alin. (7), solicitantul/titularul depune cererea la
primăria respectivă.
(7) Patenta poate fi eliberată de primăria în a cărei rază de administrare solicitantul intenţionează să-şi
desfăşoare activitatea în baza patentei, în cazul în care în localitatea respectivă nu este amplasată subdiviziunea
Serviciului Fiscal de Stat, şi aceasta este valabilă numai pe teritoriul administrat de primăria care a eliberat-o.

Subiectul 13
2.1. Relataţi despre procedura înregistrării de stat a întreprinzătorului individual, referindu-vă şi la
cazurile în care înregistrarea nu se admite.
- Pentru înregistrarea de stat a întreprinzătorilor individuali se depun următoarele documente:
a) cererea de înregistrare, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;
b) documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare.
Depunerea documentelor la înregistrarea de stat a întreprinzătorilor individuali se efectuează în modul stabilit
la art.8.
La înregistrarea de stat se verifică identitatea şi capacitatea de exerciţiu ale persoanei fizice.
În cadrul procedurii înregistrării de stat, organul înregistrării de stat va efectua procesul de înregistrare (luare la
evidenţă) fiscală, statistică, medicală şi socială a întreprinzătorului individual prin transmitere autorităţilor
vizate, în format electronic, a datelor privind înregistrarea acestuia prevăzute la art. 33 alin. (2), cu eliberarea
pentru întreprinzătorul individual a înştiinţării respective.
Documentele depuse de către întreprinzătorul individual împreună cu decizia de înregistrare se păstrează în
dosarul de evidenţă în arhiva organului înregistrării de stat.
-Înregistrarea de stat a întreprinzătorului individual nu se admite în cazul în care:
a) persoana fizică este deja înregistrată în calitate de întreprinzător individual;
b) persoana respectivă este lipsită, prin hotărîrea instanţei de judecată, de dreptul de a practica activitate de
întreprinzător.
În cazurile prevăzute la alin.(1), registratorul în domeniul înregistrării de stat adoptă decizia de a refuza
înregistrarea.
Înregistrarea de stat nu poate fi refuzată pentru motive de inoportunitate.
Refuzul înregistrării de stat nu poate împiedica depunerea repetată a documentelor în vederea înregistrării dacă
au fost înlăturate cauzele care au servit drept temei pentru refuzul înregistrării.
Decizia de a refuza înregistrarea poate fi contestată în instanţa de judecată şi poate fi anulată numai de instanţa
de judecată.
2.2. Comparaţi drepturile, obligaţiile şi răspunderea întreprinzătorului individual cu cele ale persoanei
fizice care desfăşoară activităţi independente
1. Intreprinzatorul individual. Are dreptul de a desfasura orice gen de activitate neinterzis de lege, cu
exceptia celor care se desfasoara doar de catre persoane juridice. Respectiv, pentru unele genuri de activitate
intrepr ind trebuie sa obtina licenta. Pentru a activa, intr ind are obligatia sa se inregistreaza la CIS. El are
dreptul sa utilizeze munca salariatilor. El este obligat sa plateasca toate taxele si impozitele prevazute de lege.
De asemenea, este obligat sa tina evidenta contabila in partida simpla. Raspunderea este nelimitata, personala,
cu toate bunurile persoanei care desfasoara activitate de intreprinzator sub forma de intreprinzator individual.
Activităţi independente – activităţi de comerţ desfăşurate de către o persoană fizică rezidentă doar în
mod individual, fără a constitui o formă organizatorico-juridică, în urma desfăşurării cărora se obţine venit (cu
excepţia mărfurilor supuse accizelor),  în sumă ce nu depăşeşte 600000 lei într-o perioadă fiscală. Dreptul la
aplicarea regimului fiscal reglementat prin prezentul capitol se realizează prin cererea depusă de către
contribuabil la subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat. Perioada de aplicare începe cu perioada fiscală în care a
fost depusă cererea, dacă aceasta a fost depusă pînă la data de 31 decembrie a anului fiscal de gestiune. Nu este
necesară depunerea repetată a cererii în perioadele ulterioare primei perioade fiscale.
Contribuabilul care a încetat activitatea este obligat, în termen de 5 zile de la adoptarea unei astfel de decizii, să
prezinte o informaţie la subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat, cu anexarea obligatorie a declaraţiei cu privire
la impozitul pe venit din activităţi independente.
Contribuabilii aplică contabilitatea de casă în conformitate cu art.44 alin.(2).
În scopuri fiscale, contribuabilii sînt obligaţi să ţină evidenţa vînzărilor şi procurărilor conform modului stabilit
de Ministerul Finanţelor şi să utilizeze echipamentul de casă şi de control la efectuarea decontărilor în numerar
în modul stabilit de Guvern pentru contribuabilii care ţin evidenţa contabilă.
Cota impozitului pe venit constituie 1% din obiectul impunerii, dar nu mai puţin de 3000 de lei.
În prima perioadă fiscală, contribuabilul este în drept să diminueze suma impozitului pe venit datorat cu suma
cheltuielilor suportate pentru procurarea (achiziţionarea) echipamentului de casă şi de control utilizat în
activitate.
Impozitul pe venit se achită integral la contul trezorerial de venituri al bugetului local conform adresei de
domiciliu/reşedinţă a contribuabilului.
Declaraţia cu privire la impozitul pe venit se prezintă nu mai tîrziu de data de 25 martie a anului următor
perioadei fiscale de declarare.
 Pentru desfăşurarea activităţii independente subiectul se înregistrează la Serviciul Fiscal de Stat în baza cererii.
Dovadă a înregistrării fiscale serveşte confirmarea luării în evidenţă fiscală.
2.3. Consultaţi întreprinzătorul individual cu privire la genurile de activitate pe care acesta le poate
desfăşura, inclusiv:
a) activitate de asigurare -licență
b) comerţul cu băuturi spirtoase şi articole din tutun- e necesara licența
c) activitate în domeniul jocurilor de noroc- licență
d) activitate de schimb valutar-licență
e) organizarea disco-cluburilor
f) activitate de reparaţie a automobilelor şi vulcanizare- patenta
g) vânzarea cărţilor, tablourilor şi a altor obiecte de artă plastică;
h) vânzarea produselor petroliere- licență
i) activitatea de microfinanţare
k) comerţul cu amănuntul, cu excepţia mărfurilor supuse accizelor -patentă

Întreprinderea individuală se echivalează cu întreprinzătorul individual.

Întreprinderea individuală nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca persoană
fizică întreprinzător individual.
Persoana fizică are dreptul să practice activitate de întreprinzător din nume și pe cont propriu din momentul
înregistrării de stat în calitate de întreprinzător individual sau în alt mod prevăzut de lege.

Subiectul 14. Noţiunea de persoană juridică cu scop lucrativ.

1.1.Relataţi despre noţiunea de persoană juridică cu scop lucrativ, referindu-vă şi la formele persoanei
juridice cu scop lucrativ
• Definiţie: PJ – SL este organizaţia constituită şi înzestrată cu bunuri de către fondatori care prin
actul de constituire convin să desfăşoare activitate de întreprinzător şi să repartizeze între ei profitul
obţinut.
• Elementele persoanei juridice:
patrimoniu propriu
organizare proprie
 scop propriu
• Persoana juridică cu scop lucrativ poate desfăşura orice gen de activitate neinterzis de lege, chiar dacă
nu este prevăzut de actul de constituire
• Societăţi comerciale
- societatea cu răspundere limitată
- societatea pe acţiuni
- societatea în nume colectiv
- societatea în comandită

• Societăţi cooperatiste
- Cooperativa de producţie
- Cooperativa de întreprinzător

• Întreprinderi
- Întreprinderea de stat
- Întreprindererea municipală
Ca forme a persoanei juridice cu scop lucrativ putem mentiona societatile comerciale, si anume SNC(este
societatea comerciala ai carei membri practica, in conformitate cu actul de constituire, activitate de
intreprinzator in numele societatii si raspund solidar єi nelimitat pentru obligatiile acesteia),
SC(este societatea comerciala оn care, de rоnd cu membrii care practica оn numele societatii activitate de
оntreprinzator єi poarta raspundere solidara nelimitata pentru obligatiile acesteia (comanditati), exista unul sau
mai multi membri-finantatori (comanditari) care nu participa la activitatea de оntreprinzator a societatii єi
suporta оn limita aportului depus riscul pierderilor ce rezulta din activitatea societatii),
SRL (este societatea comerciala al carei capital social este divizat оn parti sociale conform actului de
constituire єi ale carei obligatii sоnt garantate cu patrimoniul societatii),
SA(Societate pe actiuni este societatea comerciala al carei capital social este divizat în actiuni și ale carei
obligatii sunt garantate cu patrimoniul societatii),
Întreprinderea de stat este persoana juridică care desfăşoară activitate de întreprinzător în baza bunurilor
proprietate de stat transmise ei în administrare și/sau ca aport în capitalul social și în baza proprietății obținute
de aceasta în rezultatul activității economico-financiare. Întreprinderea municipală este persoana juridică care
desfăşoară activitate de întreprinzător în baza bunurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale/unității
teritoriale autonome Găgăuzia transmise ei în administrare și/sau ca aport în capitalul social și în baza
proprietății obținute de aceasta în rezultatul activității economico-financiare.
Întreprinderea de stat/municipală poartă răspundere pentru obligaţiile sale împreună cu toate bunurile ce le
deține cu drept de proprietate.
cooperativele de productie/de intreprinzator(cooperativa este asociatia benevola de persoane fizice și
juridice, organizata pe principii corporative în scopul favorizarii și garantarii, prin actiunile comune ale
membrilor sai, a intereselor lor economice єi a altor interese legale).
Avem 4 forme: SA; SRL, SNC, SC. Avem 3 tipuri de societati comerciale: de tip inchis de tip descis, hibrid.
1.2.Comparaţi noţiunea de persoană juridică cu scop lucrativ cu noţiunile de a) societate comercială b)
societate civilă; c) întreprindere; d) agent economic; e) întreprinzător; f) profesionist
a) societatea comerciala poate fi definite ca o PJ fondata in baza actului de constituire prin care asociatii
convin sa puna in comun anumite bunuri pentru exercitarea activitatii de intreprinzator , in scopul realizarii si
impartirii beneficiilor rezultate,in asa mod se poate afirmativ de concluzionat ca persoana juridical cu scop
lucrativ inglobeaza in sine societate comerciala , avind un caracter mai vast , mai intrind cooperativele si
intreprinderile de stat si municipal ;
b) societatea civila -chiar in urma constituirii prin contract civil intocmit in forma autentica nu-si schimba
natura civila, iar persoana juridica cu scop lucrativ de la bun inceput reprezinta o persoana juridica care poate
practica o multitudine de activitati premise de lege, pe cind societatea civila doar acelea care le pot desfasura
asociatii ei;
c) intreprindere- Articolul 3 legea cu privire la antreprenoriat si intreprinderi 1992:  Intreprinderea
    1. Forma organizatorico-juridica a activitatii de antreprenoriat este intreprinderea.
    2. Intreprinderea constituie un agent economic cu firma (titulatura) proprie infiintata de antreprenor in modul
stabilit de legislatie.
    3. Intreprinderea are dreptul de persoana juridica sau de persoana fizica, in conformitate cu prezenta Lege.
    Intreprinderea-persoana juridica si intreprinderea-persoana fizica au aceleasi drepturi si obligatii, cu exceptia
raspunderii patrimoniale pentru obligatiile lor.
    4. Intreprinderea devine subiect de drept din momentul inregistrarii de stat.
d) intreprinzatorul in comparatie cu persoana juridica cu scop lucrativ poate fi si persoana fizica ce
desfasoara legal activitate producatoare de venit ca un profesionist , in permanenta , in nume propriu ,cu riscul
si sub raspunderea proprie cu scopul de a obtine venit;
e) agent economic prezinta o notiune mult mai larga decit persoana juridica cu scop lucrativ , tinind de
drept public, in drept fiscal reprezentind persoana care practica activitate de intreprinzator , iar in contabilitate
oana care are obligigatia de a prezenta rapoarte orgoanului competent. , astfel cuprinzind atat persoana juridica
cu si fara scop lucrativ de drept public, precum si pers fizica ce practica activitate de intreprinzator.
f) Profesionist orice persoană fizică sau juridică de drept public sau de drept privat care, în cadrul unui
raport juridic civil, acţionează în scopuri ce ţin de activitatea de întreprinzător sau profesională, chiar dacă
persoana nu are scopul de a obţine un profit din această activitate.
1.3. Agenţia Serviciilor Publice a înaintat o cererea de chemare în judecată şi a solicitat instanţei de a
anula înregistrarea “SECOLUL XXII” SRL, deoarece fondatorii acesteia sunt în incompatibilitate şi nu
au dreptul să desfăşoare alte activităţi remunerate decât funcţia pe care o ocupă. În motivaţie a fost
indicat că unul din fondator este procuror, al doilea a devenit judecător la Curtea Supremă de Justiție,
iar al treilea a fost ales deputat în Parlament. Întocmiţi o opinie juridică cu răspuns la întrebarea
adresată
- Judecător L cu privire la statutul judecătorului.
Articolul 8. Incompatibilităţi şi interdicţii
(1) Funcţia de judecător este incompatibilă cu:
c) activitatea de întreprinzător, desfășurată personal sau prin intermediul unui terţ;
d) calitatea de membru al organului de conducere al unei organizaţii comerciale.
- Procuror L cu privier la procuratură
Articolul 14. Incompatibilități
(1) Funcția de procuror este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, precum și cu alte activități
remunerate sau neremunerate. 
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), procurorul poate desfășura activități didactice și științifice. Regulile
privind cumulul funcției cu aceste activități se stabilesc de către Consiliul Superior al Procurorilor. 

- Deputat L despre statutul deputatului in Parlament

Art.3. - Mandatul de deputat este incompatibil cu:
a) funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova;
b) funcţia de membru al Guvernului;
c) funcția de Avocat al Poporului, de Avocat al Poporului pentru drepturile copilului;
c1) funcţia de ales local;
d) exercitarea oricărei alte funcţii remunerate, inclusiv a funcţiei acordate de un stat străin sau organizaţie
internaţională, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice desfăşurate în afara programului stabilit de
Regulamentul Parlamentului.

Subiectul 15. Înregistrarea de stat a persoanei juridice cu sop lucrativ

1.1. Numiţi actele necesare pentru înregistrarea unei cooperative de producţie explicând acţiunile
registratorului în legătură cu înregistrarea în Registul persoanelor juridice;
Cooperativa de producţie, este o întreprindere înfiinţată de către 5 sau mai multe persoane fizice în scopul
desfăşurării în comun a activităţii de producţie şi a altei activităţi economice, bazate preponderent pe munca
personală a membrilor ei şi pe cooperarea cotelor de participare la capitalul acesteia, denumite în continuare
cote de participare.
            (2) Pentru înregistrarea de stat a cooperativei, persoana desemnată de adunarea de constituire prezintă
organului de înregistrare cererea semnată de preşedintele şi secretarul adunării respective, la care se anexează
documentele prevăzute de lege.
(1) Pentru înregistrarea de stat a persoanei juridice se depun următoarele documente:
a) cererea de înregistrare, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;
b) hotărîrea de constituire şi actele de constituire ale persoanei juridice, în funcţie de forma juridică de
organizare, în două exemplare;   
d) documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare.
Registratorul verifică cererile şi documentele depuse pentru înregistrare în vederea corespunderii acestora
cerinţelor stabilite de lege, obţine avizele şi informaţiile necesare pentru înregistrare de la autorităţile publice
prin intermediul reţelelor electronice şi, în termenul stabilit la art. 5, adoptă decizia de înregistrare sau decizia
motivată de respingere a înregistrării.
Persoanei juridice i se atribuie, la înregistrare, un număr de identificare de stat (IDNO) ce atestă că persoana a
fost înscrisă în Registrul de stat şi a fost luată la evidenţă de către Serviciul Fiscal de Stat. Numărul de
identificare de stat, care reprezintă şi codul fiscal al persoanei juridice înregistrate, se indică pe foaia de titlu a
actelor de constituire.
În cadrul procedurii înregistrării de stat, organul înregistrării de stat va efectua procesul de înregistrare (luare la
evidenţă) fiscală, statistică, medicală şi socială a persoanei juridice prin transmitere autorităţilor vizate, în
format electronic, a datelor privind înregistrarea acesteia prevăzute la art. 33 alin. (1), cu eliberarea pentru
persoana juridică a înştiinţării respective.
Persoana juridică se consideră înregistrată la data adoptării deciziei de înregistrare. 
După înregistrare, organul înregistrării de stat publică în Buletinul electronic informaţii despre persoana juridică
înregistrată, care cuprind: denumirea persoanei juridice, forma de organizare juridică, data înregistrării, numărul
de identificare de stat, sediul şi numele administratorului.

1.2. Comparați statutul persoanei juridice de până la înregistrare cu cel de după înregistrare, cu cel al
persoanelor juridice inactive, pasive, și care şi-a suspendat activitatea
înregistrare de stat - acţiune a organului înregistrării de stat ce constă în certificarea faptului constituirii,
reorganizării, lichidării, suspendării sau reluării activităţii persoanelor juridice, sucursalelor acestora, precum şi
a faptului modificării actelor de constituire ale persoanelor juridice, înscrierii datelor în Registrul de stat, care
are ca efect dobîndirea şi încetarea capacităţii juridice a persoanelor juridice, obţinerea şi încetarea de către
persoanele fizice a calităţii de întreprinzător individual;

PJ pana la înregistrare- nu are capacitte juridică și drept de a activa.

După înregistrare - dobîndirea şi încetarea capacităţii juridice a persoanelor juridice.
persoana juridica inactiva – persoana juridica care, in decurs de 12 luni de la inregistrare, nu a prezentat darile
de seama fiscale prevazute de legislatie si nu a efectuat operatiuni pe niciun cont bancar;
persoana juridica pasiva – persoana juridica care, dupa inregistrare, a activat, insa ulterior in decursul
ultimelor 12 luni nu a prezentat darile de seama fiscale prevazute de legislatie
Persoana juridica care si-a suspendat activitatea – persoana care temporar nu desfasoara nici o activitate ca
urmare a propriei solicitari, sau a unor alte temeiuri etc.
1.3. Organul Înregistrării de Stat a respins cererea de înregistrare a societăţii comerciale „CASA DE
AMANET DACIA” SRL din municipiul Bălţi din motivul că societatea a arătat capitalul social ca fiind
de 10 000 dolari SUA, precum şi pentru faptul că denumirea ei nu corespunde cerinţelor legale.
Fondatorul societăţii s-a adresat către avocat cu întrebarea dacă SRL sau Casele de amanet sunt obligate
să aibă un capital social minim. A mai întrebat care sunt actele necesare pentru înregistrarea unei
societăţi comerciale care are ca şi obiect de activitate acordarea de împrumuturi cu amanetarea şi
păstrarea obiectelor din metale şi pietre preţioase. Întocmiţi o opinie juridică pentru fondatorul societăţi
şi daţi răspuns la întrebările puse.
Potrivit REGULAMENTULUI cu privire la modul de organizare, şi funcţionare a de amanet
(lombardurilor) capitalul statutar al lombardului nou înfiinţat trebuie să constituie o sumă echivalentă cu cel
puţin 25 000 dolari S.U.A. pentru localităţile municipale şi 15 mii dolari S.U.A. pentru localităţile rurale,
conform cursului Băncii Naţionale a Moldovei la data fondării lombardului.
Potrivit Legii  Nr. 282 din 22-07-2004 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase   copiile
documentelor ce confirmă constituirea capitalului social minim (pentru funcţionarea caselor de amanet):
- pentru municipii – 250000 lei moldoveneşti;
 - pentru localităţile rurale - 150000 lei moldoveneşti
Se interzice înregistrarea unei denumiri care:
d) conţine denumirea oficială sau istorică a unităţii administrativ-teritoriale, dacă nu există decizia consiliului
local al unității administrativ-teritoriale respective cu privire la acordul privind folosirea acesteia;
Activitatea de întreprinzător în domeniul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase se desfăşoară în bază de
licenţă, eliberată în condiţiile Legii nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de
întreprinzător, precum şi în condiţiile prezentei legi.
La declaraţia pentru eliberarea licenţei se  anexează documentele prevăzute de Legea nr. 160/2011 privind
reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător, precum şi:
         a)  copia actului juridic ce atestă dreptul de proprietate sau de locaţiune a imobilului destinat desfăşurării
activităţii licenţiate;
b)       copiile documentelor ce confirmă constituirea capitalului social minim (pentru funcţionarea caselor de
amanet

Subiectul 16. Înregistrarea de stat a societăţii comerciale.

1.1 Numiţi actele necesare pentru înregistrarea de stat a SRL cu 4 fondatori, unde un fondator este statul
Republica Moldova, al doilea fondator este o persoană juridică din Marea Britanie, al treilea fondator
este o asociaţie obştească din Republica Moldova şi un cetățean al RM.
Actele necesare pentru înregistrarea unei astfel de societate cu răspundere limitată sunt:
Pentru înregistrarea de stat a persoanei juridice se depun următoarele documente:
a) cererea de înregistrare, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat,
b) hotărîrea de constituire şi actele de constituire ale persoanei juridice, în funcţie de forma juridică de
organizare, în două exemplare;
c) avizul Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare – pentru societăţile de asigurare, fondurile nestatale de pensii şi
asociaţiile de economii şi împrumut;
d) documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare.
Pentru înregistrarea de stat a persoanelor juridice cu investiţii străine, se vor depune:
a) extrasul din registrul în care este înregistrată persoana juridică cu investiţii străine, tradus și legalizat
notarial;
b) b) actele de constituire ale persoanei juridice străine;
Așa cum statul RM este unul dintre fondatori, conform Legii privind administrarea și deetatizarea proprietății
publice, Hotărîrile de transmitere a întreprinderilor de stat, subdiviziunilor lor sau a bunurilor distincte
proprietate a statului se adoptă de Guvern în cazul: transmiterii în proprietate unităţilor administrativ-teritoriale
a întreprinderilor de stat, a subdiviziunilor lor, a bunurilor distincte proprietate de stat, inclusiv a cotelor de
participare ale statului în societăţile comerciale;
De asemenea, Asociaţia obştească este în drept să desfăşoare activitate economică ce rezultă nemijlocit din
scopurile prevăzute în statut în exclusivitate pentru realizarea scopurilor şi sarcinilor statutare. Pentru a practica
o activitate economică, ce nu rezultă nemijlocit din scopurile prevăzute în statut, asociaţia obştească poate
fonda societăţi comerciale şi cooperative.

1.2 Comparaţi Registrul de stat al persoanelor juridice cu Registrul de stat al valorilor

mobiliare,evidenţiind destinaţia, deţinătorul şi conţinutul acestora.

Registrul de stat se ţine în conformitate cu legislaţia cu privire la registre, cu prezenta lege şi cu alte acte
normative. Ţinerea Registrului de stat constă în înscrierea în acesta a datelor despre persoanele juridice,
inclusiv filialele şi reprezentanţele acestora, înregistrate, reorganizate şi lichidate, despre modificările operate în
actele de constituire şi a altor date despre persoanele juridice, precum şi a datelor privind obţinerea şi încetarea
calităţii de întreprinzător individual de către persoanele fizice. Registrul de stat se ţine pe suport electronic prin
intermediul sistemului informaţional automatizat. Registrul de stat se ţine în limba de stat. Registrul de stat se
ţine de către organul înregistrării de stat. (Agenția servicii publice). În Registrul de stat al persoanelor juridice
se înscriu toate datele despre persoana juridică (ex - denumirea completă şi prescurtată în limba de stat;
denumirea filialei sau a reprezentanței; forma juridică de organizare; data înregistrării şi numărul de identificare
de stat; sediul (adresa poştală, telefon, fax, adresa electronică), inclusiv al filialelor şi reprezentanţelor; ţara de
origine a fondatorilor; modalitatea constituirii (creată sau reorganizată) şi datele despre succesiunea de drept;
genurile de activitate și durata activității, inclusiv a filialelor și reprezentanțelor, numele, prenumele, numărul
de identificare personal (IDNP), domiciliul, numărul de telefon ale fondatorilor (asociaţilor) şi administratorului
- persoane fizice, numărul de identificare de stat, data înregistrării şi sediul (adresa poştală, telefon, fax, adresa
electronică) ale fondatorilor (asociaţilor) - persoane juridice; termenul pentru care este desemnat
administratorul; numele și prenumele persoanei care exercită funcții de administrare a filialei sau
reprezentanței, împuternicirile acesteia; tipul de proprietate şi sursa de finanţare; mărimea capitalului social şi a
cotelor de participare ale fondatorilor (asociaţilor); etc). De asemenea, Registrul de stat prevede toată informația
despre persoanele fizice întreprinzători individuali. (ex - numele, prenumele, numărul de identificare personal,
domiciliul, telefonul; data înregistrării şi numărul de identificare de stat; genurile de activitate; date despre
licenţele eliberate, suspendate, retrase, anulate (prezentate de către autorităţile de licenţiere); date cu privire la
deschiderea, modificarea, suspendarea şi închiderea conturilor bancare curente; data şi motivul încetării
calităţii de întreprinzător individual (la cerere, prin hotărîrea instanţei de judecată, deces şi altele); numele,
prenumele şi funcţia persoanei care a efectuat înregistrarea.)
Datele se înscriu în Registrul de stat în baza documentelor depuse pentru înregistrare. Datele înscrise în
Registrul de stat cu privire la telefon (fix, mobil), fax, adresă electronică pot fi completate şi din alte surse.
Datele din Registrul de stat şi din actele de constituire sînt publice şi accesibile tuturor în condiţiile şi în limitele
prevăzute de legislaţia cu privire la accesul la informaţie, secretul de stat, secretul comercial, protecţia datelor
personale, cu privire la registre, precum şi de tratatele internaţionale din domeniu la care Republica Moldova
este parte.

1.3 Cetățeanul Stepan Tihon a solicitat înregistrarea unei SRL care și-a propus ca scop desfășurarea
activității de întreprinzător în afara hotarelor Republicii Moldova. Organul Înregistrării de Stat a
respins cereea de înregistrare a SRL/ului pe motivul că activitatea de întreprinzător propusă în actul de
constituire este “prinsul peştelui în Marea Japoniei”, dar acaeasta însă nu este reglementată de legislaţia
R. Moldova, şi respectiv din această cauză nu poate fi înregistrată. Întocmiți o notă informativă în care
explicaţii Fondatorului unic dlui Stepan Tihon care sunt motivele de respingere a cererii de înregistrare
a unei persoane juridice și cum el poate să precedeze în situația creată;
Conform Codului Civil, persoana juridică cu scop lucrativ poate desfăşura orice activitate neinterzisă de lege,
chiar dacă nu este prevăzută în actul de constituire. Actul de constituire, în fond, este un act juridic civil, în
cazul speței date, un act juridic unilateral. Obiectul actului juridic trebuie să fie licit, să se afle în circuit civil şi
să fie determinat sau determinabil cel puţin în specia sa. În cazul dat, obiectul este posibil, ceea ce face
determină posibilitatea SRL-ului de a desfășura o asemenea activitate.
Refuzul înregistrării de stat poate surveni în următoarele circumstanțe - nedepunerii tuturor documentelor
necesare pentru înregistrare; necorespunderii actelor de constituire sau altor documente depuse pentru
înregistrare cerinţelor prevăzute de lege; încălcării procedurii legale de constituire, reorganizare, lichidare,
suspendare sau reluare a activităţii persoanei juridice, de modificare a actelor de constituire ale persoanei
juridice; constituirii unei noi persoane juridice de către fondatorul persoanei juridice radiată din Registrul de
stat ca rezultat al aplicării art.1741 din Codul fiscal - în decursul a 3 ani; încălcării, din motive neîntemeiate, a
termenului de depunere a documentelor pentru înregistrarea modificărilor operate în actele de constituire sau în
datele înscrise în Registrul de stat; stabilirii interdicţiei de înregistrare, emisă de instanţa judecătorească sau de
executorul judecătoresc; gajării participaţiunii, cu excepţia cazului cînd înstrăinarea ei este permisă, sau
sechestrării ori grevării în alt mod a participaţiunii.
Decizia de a refuza înregistrarea poate fi contestată în instanţa de judecată şi poate fi anulată numai de instanţa
de judecată.

Subiectul I7. Obligaţiile asociatului societăţii comerciale.

1.1 Descrieţi obligaţiile asociatului societăţii comerciale.
 Obligația de a contribui la formarea capitalului social – prin transmiterea cu titlu de aport a unor valori
patrimoniale. Mărimea și tipul aportului se determină prin actul de constituire. Fiecare fondator trebuie să
îndeplinească obligația de a transmite aportul în termenul stabilit în actul de constituire.
 Obligația de a nu divulga informația confidențială despre activitatea persoanei juridice – interesele pj și
a fondatorilor săi coincid, adică persoana juridică cu scop lucrativ desfășoară activitate de întreprinzător pentru
a obține beneficii pentru asociații săi. Divulgarea informației nu numai că reduce eficiența activității activității
pj, dar și o poate submina. Așadar, nu este în interesul fondatorilor să comunice concurenților informația.
 Obligația de a informa despre schimbarea datelor de identitate – anuite societăți comerciale pot avea un
număr mare de membri, iar legătura cu aceștia se ține de către organele societății prin intermediul datelor
personale ale asociaților. De exemplu, anunțarea desfășurării Adunării generale.
 Obligația de neconcurență – asociații nu pot desfășura aceeași activitate pe care o desfășoară societatea a
cărei membri sunt, pe cont propriu. Asociatul, prin comportamentul său, trebuie să elimine orice suspiciune de
activitate neoială. Asociatul care încalcă această obligație poate fi exclus din societate sau, la alegere, să fie
obligat să predea beneficiul rezultat și să plătească despăgubiri.
 Obligația de a participa la suportarea pierderilor li să răspundă pentru obligațiile asumate de societate –
aceștia răspund diferit, în funcție de forma societății. În societatea în nume colectiv și în societatea în
comandită, asociatul răspunde pentru obligațiile sociale nelimitat și solidar, adică cu întreg patrimoniu. În SA și
SRL, asociații răspund în limita aportului lor social.

1.2 Comparaţi modalitatea şi termenul de transmitere a aportului asociaţilor SRL cu cea a: a)

acţionarilor-fondatori ai societăţii pe acţiuni; c) asociatului unic al societăţii cu răspundere limitată
indicând termenul maxim de transmitere şi modul de aprobare a aporturilor nebăneşti;

În cadrul SRL, fiecare asociat va trebui să verse integral aportul subscris în cel mult 6 luni de la data
înregistrării societăţii. Dreptul societăţii de a reclama aportul de la asociat se prescrie în termen de 3 ani de la
înregistrarea de stat a societăţii. Aportul asociatului la capitalul social al societăţii este prezumat a fi în
numerar, dacă actul de constituire nu prevede altfel. În calitate de aport la capitalul social pot fi bunuri, inclusiv
drepturi patrimoniale, şi bani. Asociatul care nu a vărsat în termenul stabilit aportul este obligat să repare
prejudiciile cauzate societăţii dacă angajamentul asumat a generat aceste prejudicii. Dacă administratorul
societăţii nu cere asociatului să verse neîntîrziat aportul şi să acopere prejudiciul cauzat prin întîrziere, fiecare
asociat este în drept, în limitele termenului de prescripţie, să ceară, în numele societăţii, vărsarea aportului şi
repararea prejudiciilor. Obiect al aportului în natură poate fi orice bun aflat în circuitul civil. Bunul care face
obiectul aportului în natură va fi indicat în actul de constituire. Aporturile în natură se evaluează în bani de către
un evaluator independent şi se aprobă de adunarea generală a asociaţilor. Asociatul care a transmis aportul şi
evaluatorul răspund solidar faţă de creditorii societăţii, în limitele supraevaluării. Pretenţiile privind
corectitudinea evaluării se prescriu în termen de 3 ani de la momentul evaluării. Actul de constituire al
societăţii prevede modalitatea de aprobare a rezultatelor evaluării aportului în natură de către adunarea
generală a asociaţilor. Bunurile ce fac obiectul aportului în natură devin proprietate a societăţii, dacă actul de
constituire nu prevede altfel.
Conform Codului Civil, mărimea minimă a capitalului social al societăţii pe acţiuni este stabilită prin lege.
Capitalul social al societăţii pe acţiuni se formează prin plasarea acţiunilor între acţionari şi reprezintă valoarea
aporturilor în mijloace băneşti şi în natură vărsate proporţional numărului şi valorii acţiunilor subscrise.
Acţiunile emise la constituirea societăţii pe acţiuni se plasează integral între fondatori. Fondatorii sînt obligaţi
să plătească acţiunile subscrise pînă la înregistrarea societăţii pe acţiuni dacă aportul este în mijloace băneşti
sau în termen de 30 de zile de la înregistrarea de stat dacă aportul este în natură.
Cu privire la SRL, aportul în natură al asociatului unic va fi vărsat în cel mult 30 de zile de la înregistrarea de
stat a societăţii. Aportul în natură al asociatului unic va fi evaluat de un evaluator independent.

1.3. Cetăţeanul Verega, asociat al SRL „Salcâmul”, a înaintat o acţiune în instanţa de judecată către
asociatul Luţcan V. prin care solicita excluderea acestuia din societate din motivul că acesta nu a vărsat
întregul aport la capitalul social la care s-a obligat. În acţiune s-a arătat că Dl. Luţcan trebuia până la 01
decembrie să verse integral aportul său, însă a trecut mai mult de 20 de zile de la data când el trebuia să-
şi îndeplinească obligaţia, iar aportul nu a fost vărsat. Acţiunea era întemeiată pe art.116 alin.(1) lit.a) C.
civ. Explicaţi cum urmează a fi soluţionat litigiul?

Mai întâi, societatea/alți asociați urmau să reclame aportul de la asociat (în termenul general de prescripție de 3
ani de la data înregistrării SRL). Or, în conformitate cu art. 22 alin (5) C. Civ RM, dacă administratorul
societăţii nu cere asociatului să verse neîntîrziat aportul şi să acopere prejudiciul cauzat prin întîrziere, fiecare
asociat este în drept, în limitele termenului de prescripţie, să ceară, în numele societăţii, vărsarea aportului şi
repararea prejudiciilor. Eventual, asociatului urma să I se acorde un termen suplimentar pentru vărsarea
aportului. Doar ulterior, în cazul în care asociatul care nu a răspuns solicitării celorlalți asociați și nu a vărsat
aportul în termenul suplimentar acordar, aceștia ar fi putut solicita excluderea asociatului care nu și-a îndeplinit
obligația respective. Aceasta ar fi avut lot în temeiul art. 47 alin. (1) din Legea cu privire la SRL care prevede
că Adunarea generală a asociaţilor, administratorul, unul sau mai mulţi asociaţi pot cere excluderea din
societate a asociatului care nu a vărsat aportul subscris...

Subiectul 18. Drepturile asociatului societăţii comerciale

1.1 Descrieţi drepturile asociatului societăţii comerciale;

 Dreptul de a participa la conducerea și activitatea persoanei juridice - fondatorii, asociații, membrii sunt
în drept să conducă persoana juridica pe care au constituit-o. conducerea se exercită prin intermediul organului
suprem al acesteia, care este de obicei adunarea generala, dar poate fi și fondatorul (la întreprinderea de stat,
municipala, și pj cu asociat unic). Dreptul fondatorilor consta în adoptarea unor hotărâri de maximă importanță
pentru pj, ce se referă la modificarea actelor de constituire, formarea organelor de conducere și control,
aprobarea rapoartelor financiare, etc. dreptul fondatorilor la conducerea societății constă din participarea lor la
ședințe, dreptul de a-și expune punctul de vedere asupra problemelor de pe ordinea de zi, dreptul la vot, dreptul
de a fi ales în organul executiv sau de control.
 Dreptul la informație – fiecare asociat are dreptul de a cunoaște întreaga informație despre activitatea
persoanei juridice, având acces la documentele ei, posibilitatea de a lua cunoștință de actele constitutive și de
modificările operate în ele, de procesele-verbale ale adunării generale, ale consiliului și ale comisiei de cenzori.
Asociatul are dreptul să fie la curent cu toate operațiunile contabile și să facă copii de pe aceste acte. Accesul
asociaților la informație se asigură și prin exercitarea dreptului de control personal a activității pj sau de a cere
organului de control să efectueze acest control.
 Dreptul la dividend – obținerea de profit din activitatea persoanei juridice cu scop lucrativ este esența și
principalul motiv pentru care oamenii se asociază în persoane juridice. participarea acordă asociatului dreptul la
o parte din beneficiul ei, care se repartizează proporțional participațiunii din capitalul social, dacă actul de
constituire nu prevede altfel. Repartizarea beneficiului e face de către organul suprem, care are loc după
expirarea anului financiar. Actul de constituire însă poate prevede și o repartizare semestrială sau trimestrială.
Repartizarea beneficiului are loc numai din activele ce depășesc ca valoare mărimea sumară a capitalului social
și a celui de rezervă.
 Dreptul la o parte din active în cazul lichidării – activele persoanei juridice dizolvate care au rămas după
satisfacerea creanțelor sunt transmise de lichidator asociaților proporțional participațiunii lor la capitalul social.
Bunurile materiale și nemateriale ale pj în lichidare se vând, de regulă, de către lichidator, iar banii obținuți se
împart între fondatori, asociați, membri, proporțional participațiunii.
 Dreptul la egalitatea tratamentului – premisa exercitării tuturor drepturilor menționate mai sus. Orice
clauză care ar afecta egalitatea de tratament a asociaților este lovită de nulitate.
 Dreptul de transmitere, cedare și donare a părților sociale – poate fi exercitat în condițiile legii, fără a
atinge drepturile celorlalți asociați.

1.2 Comparaţi dreptul de a participa la conducerea şi activitatea societăţii a asociatului comanditat

cu cel al asociatului societăţii cu răspundere limitată.
Potrivit Codului Civil, conducerea societăţii în comandită se exercită de către comanditaţi. Modul de
conducere, de administrare şi de reprezentare a societăţii de către comanditaţi este stabilit de aceştia în
conformitate cu prevederile codului civil referitoare la societatea în nume colectiv. Comanditarii nu au dreptul
să participe la conducerea şi administrarea societăţii în comandită, să o reprezinte fără procură, să conteste
acţiunile comanditaţilor în legătură cu administrarea sau cu reprezentarea societăţii exercitate în limitele
activităţii ei obişnuite. În cazul în care acţiunile depăşesc limitele activităţii obişnuite, este necesar acordul
tuturor asociaţilor.
Așadar, făcând asociere cu prevederile CC referitoare la societatea în nume colectiv, conducerea societății în
comandită se exercită prin acordul tuturor asociaților comanditați. În actul de constituire al societăţii pot fi
prevăzute cazurile în care hotărîrea se adoptă cu majoritatea voturilor comanditaților. Fiecare comanditat are
dreptul de a acţiona în numele societăţii dacă actul de constituire nu prevede că toţi membrii administrează
societatea în comun sau că administrarea este delegată unor anumiţi membri sau unor terţi. Împuternicirile
administratorului se limitează la domeniul de activitate al societăţii. Pentru săvîrşirea de acte ce depăşesc aceste
limite este necesar acordul tuturor comanditaților. În cazul administrării în comun, deciziile trebuie luate în
unanimitate. Dacă administrarea societăţii se deleagă unui sau mai multor asociați comanditați, ceilalţi membri,
pentru a încheia acte juridice în numele societăţii, trebuie să aibă procură de la prima (primele). În raporturile
cu terţii, societatea nu are dreptul să invoce clauzele actului de constituire prin care se limitează împuternicirile
membrilor societăţii, cu excepţia cazurilor în care societatea va demonstra că terţul, în momentul încheierii
actului juridic, cunoştea sau trebuia să cunoască faptul că membrul nu este împuternicit să acţioneze în numele
societăţii. Fiecare membru al societăţii în comandită, indiferent de faptul este sau nu împuternicit să
administreze societatea, are dreptul să ia cunoştinţă, personal sau asistat de un expert, de toată documentaţia
privind administrarea. Clauza prin care se exclude sau se limitează acest drept este nulă.
Dreptul de a participa la conducerea și activitatea societății al asociatului SRL se exercită în primul rând prin
faptul că orice asociat face pare din organul suprem al societății, adică Adunarea generală a asociaților, acest
organ fiind purtătorul voinței societății și adoptă cele mai importante hotărâri ce țin de activitatea și existența
SRL. Fiecare asociat în SRL are drept de vot, indiferent de cota sa de participațiune. Legea stabilește că fiecare
un leu din capitalul social acordă dreptul la un vot. Asociații au dreptul de a participa la ședințe, de a-și expune
punctul de vedere cu privire la ordinea de zi. De asemenea, oricare dintre ei poate fi ales în organul executiv sau
de control. (în comitetul societății, sau drept administrator, sau în comisia de cenzori).

1.3 Ion Negrescu, asociat al SRL “IKKEL” în ultimii 3 ani nu a primit dividende. El solicită consultaţie şi
posibilă asistenţă juridică în instanţă cu privire la: a) dreptul de a pretinde la dividende din activitatea
societăţii; b) proporţionalitatea dividendelor c) modalitatea de plată a dividendelor; d) cazurile de
imposibilitate a împărţirii beneficiului între asociaţi. Întocmiţi o notă informativă şi răspundeţi la
întrebările puse precum şi explicaţii dacă are el dreptul să depună o cerere în instanţă pentru încasarea
forţată a sumei dividendului?
Conform Legii SRL, societatea distribuie anual profitul net înregistrat după achitarea impozitelor şi altor plăţi
obligatorii, dacă actul de constituire nu prevede altfel. Hotărîrea privind determinarea părţii profitului net care
urmează a fi distribuită se adoptă de adunarea generală a asociaţilor. Profitul net se distribuie proporţional
mărimii părţii sociale. Modul de distribuire a profitului net al societăţii poate fi modificat prin hotărîrea adunării
generale a asociaţilor, care se adoptă cu votul unanim al asociaţilor. Profitul net se plăteşte asociaţilor în formă
bănească, în decurs de 30 de zile de la data adoptării hotărîrii privind distribuirea acestuia, dacă adunarea
asociaţilor nu a stabilit un alt termen.
Societatea nu este în drept să adopte hotărîre privind distribuirea profitului net între asociaţi:
a) pînă la vărsarea integrală a aporturilor; b) dacă, în urma distribuirii profitului net, valoarea activelor nete
ale societăţii va deveni mai mică decît suma capitalului social şi capitalului de rezervă. Societatea nu este în
drept să plătească asociaţilor profitul net a cărui distribuire s-a hotărît la adunarea generală a asociaţilor dacă, la
momentul achitării, societatea este în stare de insolvabilitate sau poate ajunge în această stare în urma
distribuirii acestuia. În cazul încetării circumstanţelor menţionate mai sus, societatea este obligată să plătească
asociaţilor profitul net a cărui distribuire s-a hotărît la adunarea generală a asociaţilor.
Codul Civil prevede la art. 115dreptul membrului societății comerciale de a participa la realizarea profitului
societății, proporțional participațiunii din capitalul social. Actul de constituire poate prevedea și o altă
modalitate de repartizare a profitului societății sau a activelor decât cea indicată mai sus, dar nimeni nu poate
avea dreptul la întregul profit realizat de societate și nici nu poate fi absolvit de pierderile suferite de ea. Dacă
organele de conducere refuză sa o facă, membrul societății comerciale este în drept să ceară în numele acesteia,
celorlalți membri repararea prejudiciului pe care l-au cauzat.
Asociatul se poate adresa în instanța de judecată pentru satisfacerea pretențiilor sale. Legea SRL prevede
Hotărîrile adunării generale a asociaţilor adoptate cu încălcarea legii sau a actului de constituire pot fi declarate
nule de către instanţa de judecată. Cererea de anulare poate fi înaintată de către oricare dintre asociaţi care nu a
luat parte la adunarea generală a asociaţilor sau care a votat contra hotărîrii contestate şi a solicitat introducerea
menţiunii respective în procesul-verbal al şedinţei. Cererea de anulare poate fi depusă în termen de 3 luni de la
data adoptării hotărîrii sau de la data cînd asociatul a aflat sau trebuia să afle despre hotărîrea adoptată.

Subiectul 19. Administratorul persoanei juridice cu scop lucrativ

1.1Descrieţi noţiunea de administrator al persoanei juridice cu scop lucrativ evidenţiind principalele

atribuţii ale administratorului.

Administratorul societății comerciale este persoana prin reprezentatul său permanent, asociat sau din afara
societății, care în baza împuternicirilor rezultate din mandatul încredințat și din normele specifice ale legislației,
transpune în practică voința societății prin exercitarea oricăror operațiuni cerute prin aducerea la îndeplinire a
obiectului de activitate și a voinței sociale cu excepția restricțiilor prevăzute de lege sau în actul de constituire.
Administratorul poate face toate operațiunile necesare atingerii scopului pentru care s-a constituit persoana
juridică, și anume obținerea de profit. Atribuțiile majore ale administratorului pot fi împărțite în – atribuția de
gestionare și atribuția de reprezentare. Pentru a gestiona persoana juridică, administratorul aprobă statele de
funcții, aduce la îndeplinire hotărârile organului suprem și a altor organe cărora se subordonează, organizează
evidența contabilă și evidența statistică, creează condiții de muncă pentru angajați, asigură păstrarea actelor și a
registrelor contabile și a altor registre, emite ordine și dispoziții, determină informația secret comercială, etc.
În scopul reprezentării persoanei juridice, administratorul este în drept să încheie contracte comerciale cu alte
persoane fizice sau juridice, să reprezinte persoana juridică în raport cu autoritățile publice și în instanța de
judecată în calitate de reclamant sau pârît.

1.3 Comparaţi modul de desemnare şi revocare a administratorului societăţii în comandită cu cel al

societăţii cu răspundere limitată.

Conform Codului Civil, administrarea societății în comandită se ca încredința unui sau mai multor asociați
comanditați. Excluderea asociaților comanditari de la administrarea societății este menită să apere interesele
terților. Actele care angajează societatea nu pot fi încheiate de asociații comanditari, care au o răspundere
limitată, ci numai de asociații comanditați, care răspund nelimitat și solidar pentru obligațiile sociale. Astfel, în
lipsa unei stipulații contrare în actul constitutiv, dreptul de a administra și reprezenta societatea aparține fiecărui
comanditat. Asociații, însă, vor putea decide ca administrarea și reprezentarea societății în comandită să fie
efectuată în comun de către toți asociații comanditați sau să fie delegată unuia sau mai multor dintre ei. În ceea
ce privește posibilitatea desemnării unui terț în funcție de administrator, considerăm că acest lucru nu este
posibil la o societate în comandită.
Conform Legii SRL, Dacă actul de constituire nu prevede altfel, de competenţa adunării generale a asociaţilor
ţin- a) desemnarea şi eliberarea înainte de termen a administratorului; b) aprobarea dării de seamă anuale şi
evaluarea activităţii administratorului. c) urmărirea pe cale judiciară a administratorului pentru prejudiciile
cauzate societăţii; d) aprobarea mărimii şi modului de achitare a remuneraţiei administratorului.
Administratorul de asemenea poate fi desemnat de Consiliul Societății.
Societatea trebuie să aibă unul sau mai mulţi administratori, care administrează societatea şi o reprezintă.
Administratorul societăţii se desemnează de adunarea generală a asociaţilor sau de consiliul societăţii dacă actul
de constituire prevede aceasta. Administratorul poate fi eliberat oricînd cu sau fără motiv. În calitate de
administrator poate fi desemnat unul dintre asociaţi sau un terţ. Datele despre desemnarea şi eliberarea
administratorului, precum şi despre identitatea acestuia, se prezintă pentru înregistrare în Registrul de stat al
persoanelor juridice. La acestea se anexează hotărîrea de desemnare sau de eliberare a administratorului.
Administratorul societăţii va depune la organul înregistrării de stat specimenul semnăturii, care va fi folosită în
actele societăţii.
Adunarea generala desemnează administratorul cu votul majorității tuturor asociaților societății.

1.3. Toţi asociaţii SRL „VULTURENI” s-au prezentat la notar şi au solicitat notarului să întocmească
o procură prin care ei îl împuternicesc pe cetăţeanul Lăcrămioară să reprezinte interesele SRL
„VULTURENI” în raport cu organele administraţiei publice şi în raport cu terţii la încheierea tuturor
contractelor comerciale. Notarul a refuzat la întocmirea unei asemenea procuri. Asociații nemulțumiți
vor să atace în instanță refuzul notarului și solicită asistență juridică de la avocat. Întocmiţi o notă
explicativă şi indicaţi drepturile asociaţilor de a reprezenta societatea, precum motivele refuzului
notarului.

Pentru a reprezenta interesele SRL Vultureni în raport cu organele administrației publice și în raport cu terții la
încheierea contractelor comerciale, asociații nu trebuie să meargă la notar pentru a întocmi o procură pe un
anumit cetățean. Conform Legii SRL, în calitate de administrator poate fi desemnat unul dintre asociați sau un
terț. În speță, este vorba despre un terț, și anume cetățeanul Lăcrimioară. Potrivit legii, administratorul se
desemnează de adunarea generala sau de consiliul societății, dacă aceasta prevede actul de constituire. Datele
cu referire la desemnarea administratorului vor fi înscrise în Registrul de stat al PJ. Un alt motiv pentru care
notarul a refuzat întocmirea unei astfel de procuri constă în faptul că, conform Legii SRL, administratorul are
dreptul să reprezinte societatea fără procură în raporturile cu organele statului, cu terții sau în instanțele de
judecată.

Subiectul 20. Patrimoniul persoanei juridice cu scop lucrativ.

1.1Descrieţi noţiunea de patrimoniu al persoanei juridice evidenţiind elementele din definţie și
caracterele juridice ale acesteia.

Prin patrimoniu, în sens juridic se înțelege o totalitate de drepturi și obligații cu caracter economic, pe care
persoana juridică le are în mod distinct și independent de cele ale altor subiecte de drept , precum și cele a
persoanelor care o alcătuiesc. Aceste sens are o latură activă (drepturile) și pasivă (obligațiile). Sensul
economic al patrimoniului include numai latura activă, adică o totalitate de drepturi (bunuri corporale și
incorporale) , deținute de societate. Toate bunurile persoane juridice fac parte componentă din patrimoniul ei.
Înițial, acesta se constituie din bunurile transmise cu titlu de aport la capitalul social, suplimentându-se cu
bunuri obținute pe parcursul activității sale. Persoana juridică răspunde pentru obligațiile sale doar cu latura
activă, adică totalitatea bunurilor corporale și incorporale.

1.2 Clasificaţi după criteriile cunoscute bunurile ce intră în componenţa activului patrimoniului
persoanei juridice cu scop lucrativ.
În activul patrimoniului pot fi evidențiate următoarele bunuri :
Bunuri corporale – au existență materială, fiind perceptibile omului. Lucrurile în raport cu care pot exista
drepturi și obligații civile.
Bunuri incorporale – au o existență abstractă, imateriale, ce nu cad sub simțurile persoanelor.
Bunurile mobile – se pot mișca dintr-un loc în altul, fie prin forța proprie, fie prin ajutorul energiei străine, fără
a-și schimba forma sau destinația economică.
Bunurile imobile – prin natura lor au o așezare fixă și nu pot fi mutate dintr-un loc în altul fără a li se pierde
valoare economică.
Așadar, din activul PJ poate face parte – întreprinderea ca un complex patrimonial unic – un bun complex ce
cuprinde un ansamblu de bunuri corporale și incorporale, mobile și imobile. Acest ansamblu asigură
întreprinzătorului, inclusiv societății comerciale, unirea factorilor de producție, astfel încât, în urma interacțiunii
lor să apară mărfuri, lucrări și servicii. (ex - fabricile). Întreprinderea nu poate încorpora și obligații, doar
drepturi.
Fond de comerț (doctrina română) – ansamblu de bunuri mobile și imobile corporale sau incorporale pe care n
comerciant le afectează desfășurării unei activități comerciale în scopul atragerii clientelei, și implicit, obținerii
de profit.
Mijloacele economice ale întreprinzătorului – totalitatea activelor materiale și bănești ce servesc activității de
întreprinzător. Acestea pot fi fixe (ia parte la mai multe cicluri de producție, consumându-se treptat și
transferându-ți parțial valoarea, pe măsura uzării lor, asupra produselor fabricate. Pot fi
productive/neproductive, proprii.închiriate) și circulante (se consumă integral în fiecare ciclu de producție, își
schimbă forma materială și trec succesiv prin fazele de aprovizionare, producere, desfacere).
Sursele mijloacelor economice – locul de unde provin și modul de dobândire. Se clasifică în capital propriu
(provine din fondurile bănești al pj, adică din capitalul social, capitalul de rezervă, beneficii nerepartizate etc) și
capitalul atras (sumele de bani sau alte active luate de la terți, și care urmează a fi restituite, calificându-se
datorii ale societății fașă de creditori).
Bunurile incorporale:
Dreptul asupra firmei –denumirea de firmă reprezintă denumirea întreprinderii, ce individualizează organizația,
având caracter permanent, inalienabil și nu necesită o înregistrare deosebită. Persoana juridică dobândește un
drept exclusiv de utilizare a firmei, drept de proprietate incorporală, protejat de lege.
Dreptul asupra emblemei – emblema este semnul sau denumirea ce deosebește un comerciant de altul de același
gen. Aceasta poate conține semne, denumiri, precum și denumirea (firma). Persoana juridică obține drept
exclusiv asupra emblemei numai dacă este înregistrată la Agenția de stat pentru protecția intelectuală.
Drepturile asupra mărcilor – marca este semnul susceptibil de reprezentare grafică, care servește la deosebirea
produselor și/sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de ale altei persoane fizice sau juridice. Pot fi de
mai multe feluri – de producție și se servicii, individuală și colectivă.
Dreptul asupra clientelei și vadului comercial – clientela este definită ca totalitate a persoanelor fizice și juridice
care apelează în mod obișnuit la același comerciant, adică la fondul de comerț al acestuia, pentru procurarea
unor mărfuri și servicii. Vadul comercial se consideră un factor obiectiv care desemnează obișnuința
consumatorului de a cumpăra constant produse și servicii de la un anumit întreprinzător.
Dreptul de autor – bun incorporal care poate fi inclus în patrimoniul societății în calitate de aport la capitalul
social sau care poate fi dobândit de societate în timpul activității.
Dreptul asupra modelului și desenului industrial , dreptul asupra invențiilor– poate face parte a patrimoniului.
Bunurile statului și a unităților administrativ-teritoriale – pot fi transmise în gestiunea întreprinderilor de stat și
municipale, în proprietatea sau folosința societăților comerciale ori le poate folosi pentru crearea de parteneriate
public-private. (pot fi bunuri de domeniul public și bunuri de domeniul privat).

1.3 Unitatea Administrativ Teritorială „Comuna Vultureni” a transmis în capitalul social al S.A.
„Vulturenii de Jos” un iaz de 10 ha. Organul Înregistrării de Stat a refuzat să înregistreze societatea cu
asemenea bunuri în capitalul social, ori potrivit Constituţiei şi Codului civil, apele şi pădurile de interes
public sunt bunuri ale domeniului public. Juristul Primăriei Comunei Vultureni a atacat refuzul
înregistrării în instanţa de judecată. Întocmiţi o notă explicativă cu descrierea soluției.
Conform Legii SA, Aporturile nebăneşti la capitalul social pot fi transmise societăţii cu drept de proprietate sau
cu drept de folosinţă. Obiectele proprietăţii publice ce nu sînt supuse privatizării pot fi transmise societăţii în
calitate de aport la capitalul social numai cu drept de folosinţă. Valoarea de piaţă a aporturilor nebăneşti
transmise societăţii cu drept de folosinţă se determină pornind de la plata pentru folosinţă calculată pe perioada
stabilită în documentele de constituire ale societăţii sau în hotărîrea adunării generale a acţionarilor. Valoarea
de piaţă a aporturilor nebăneşti se aprobă prin hotărîrea adunării constitutive sau a adunării generale a
acţionarilor ori prin decizia consiliului societăţii, pornindu-se de la preţurile pieţei organizate publicate la data
transmiterii acestor aporturi. Valoarea de piaţă a aportului nebănesc în capitalul social al societăţii se aprobă în
temeiul raportului organizaţiei de audit sau al unei alte organizaţii specializate care nu este persoană afiliată a
societăţii. În cazul prelungirii dreptului de folosinţă a aporturilor nebăneşti, cesionat societăţii, societatea este
obligată să elibereze suplimentar acţiuni proprietarului acestor aporturi în modul prevăzut de documentele de
constituire sau de hotărîrea adunării generale a acţionarilor societăţii. În cazul încetării înainte de termen a
dreptului de folosinţă a aporturilor nebăneşti, cesionat societăţii, acţionarul este obligat să restituie societăţii
dividendele şi acţiunile primite în plus, în modul prevăzut de documentele de constituire sau de hotărîrea
adunării generale a acţionarilor societăţii.
Subiectul 21. Aportul în natură la capitalul social al SRL.
1.1.Descrieţi procedura de vărsare a aportului nemonetar (imobil sau mijloc de transport) la formarea şi
majorarea capitalului social al societăţii cu răspundere limitată.
Aportul în natură la capitalul social se face cu orice bunuri aflate în circuitul civil: corporale si incorporale.
Operațiunea de transmitere se face dupa regulile similare, sunt unele particularități bazate pe natura bunului
care se transmite.
Bunul se transfera în proprietate prin indicarea acestui fapt în actul de constituire, în cazul unui bun supus
înregistrării proprietatea se considera transmisă la data înscrierii actului în Registrul de stat, dacă sunt imobile
se inscriu în Registrul de imobile, daca sunt în formă de actiuni sau de obligatiuni se înscriu în registrul
acționarilor. Bunurile corporale care nu sunt pasibile de inregistrare se transmit în proprietatea societății prin
semnarea unui act între administratorul ei sau o persoană împuternicită de acesta și fondatorul, care varsă
aportul și transmite efectiv bunurile.
Deasemenea bunul poate fi transmis în folosință la formarea și majorarea capitalului social, socotindu-se doar
valoarea pentru utilizarea bunului transmis.
Articolul 23. Aportul în natura (LEGE Nr. 135 din 14.06.2007 privind societăţile cu răspundere limitată)
    (1) Obiect al aportului in natura poate fi orice bun aflat in circuitul civil. Bunul care face obiectul aportului in
natura va fi indicat in actul de constituire. 
    (2) Abrogat
    (3) Actul de constituire al societății prevede modalitatea de aprobare a rezultatelor evaluării aportului în
natură de către adunarea generală a asociaților.
    (4) Bunurile ce fac obiectul aportului în natură devin proprietate a societății, dacă actul de constituire nu
prevede altfel.
Aportul în natură trebuie vărsat în termenul stabilit de actul de constituire, dar nu mai târziu de termenul indicat
la art. 251 alin. (3) Cod Civil. La majorarea capitalului social, aportul în natura se varsă în termenul stabilit de
adunarea generală, dar nu mai târziu de 60 de zile de la adoptarea hotărârii de majorare a capitalului social.

1.2. Stabiliţi interdependenţa dintre noţiunile de ”active” „aport”, ”capital social”, „parte socială”,
„acţiune”.
Între noțiunile de ”active” „aport”, ”capital social”, „parte socială”, „acţiune” există o interdependență
enormă, deoarece anume prin aportul în (bunuri, drepturi patrimoniale și bani) se formează capitalul social al
societății comerciale, care reprezintă valoarea minimă a activelor pe care trebuie să le dețină societatea, și care
la rândul său e divizat în părți sociale care reprezintă o fracțiune din capitalul social al societății al cărei
cuantum se stabilește în funcție de cuantumul aportului și include toate drepturile și obligațiile asociatului.
Acțiunea este un document, care atestă dreptul proprietarului (actionarului) de a participa la conducerea
societății, de a primi dividende, precum și o parte din bunurile societății în cazul lichidării acesteia.

1.3. Cetăţeanul Scurtu V., fondator unic al “MIXT” SRL a decis să majoreze capitalul social prin incorporarea
beneficiului şi rezervelor societăţii în capitalul social, dar şi prin transmiterea în capitalul social a acţiunilor pe
care el le deţine în S.A. “Tîmplarul”. Analizaţi situaţia menţionată şi recomandaţi soluţii cet. Scurtu V.,
referindu-vă la termenul de vărsare, modul de evaluare, de predare a acţiunilor şi de înregistrare a operaţiunilor
întreprinse. 7 pct.

Conform Articolul 252. Aportul la capitalul social al societăţii comerciale

(1) Aportul la capitalul social al societăţii comerciale este considerat a fi în bani dacă actul de constituire nu
prevede altfel.
(2) Prestaţiile în muncă şi serviciile depuse la înfiinţarea societăţii comerciale şi pe parcursul existenţei ei nu
pot constitui aport la formarea sau majorarea capitalului social.
(3) Pentru aportul la capitalul social al societăţii comerciale nu se calculează dobînzi, cu excepţiile stabilite de
lege.
(4) În cazul în care asociatul nu a vărsat în termen aportul, oricare asociat are dreptul să-i ceară în scris aceasta,
stabilindu-i un termen suplimentar de cel puţin o lună şi avertizîndu-l că termenul este de decădere și este
posibilă excluderea lui din societate.
(5) Dacă nu varsă aportul în termenul suplimentar, asociatul pierde dreptul asupra părţii sociale şi asupra
fracţiunii vărsate, fapt despre care trebuie notificat.
Articolul 253. Aportul în natură la capitalul social al societăţii comerciale
(1) Aportul în natură la capitalul social al societăţii comerciale are ca obiect orice bunuri aflate în circuit civil.
(2) Bunurile se consideră a fi transmise cu titlu de proprietate dacă actul de constituire nu prevede altfel. Dacă
bunul a fost transmis cu titlu de folosință, între asociat și societate se aplică în mod corespunzător dispozițiile
legale cu privire la locațiune, cu excepția că societatea nu datorează chirie în schimbul folosinței.
(3) Se pot constitui aporturi la formarea sau la majorarea capitalului social al societății cu răspundere limitată
sau al societății pe acțiuni creanțele, drepturile asupra obiectului de proprietate intelectuală, precum și alte
drepturi patrimoniale. Această regulă se aplică și în cazul convertirii unei obligații pecuniare a societății în părți
sociale sau, după caz, acțiuni în folosul creditorului.
(4) Asociaţii în societatea în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi se pot obliga la prestaţii în muncă şi la
servicii cu titlu de aport social, care însă nu constituie aport la formarea sau la majorarea capitalului social. În
schimbul acestui aport, asociaţii au dreptul să participe, potrivit actului de constituire, la împărţirea beneficiilor
şi a activului societăţii, rămînînd totodată obligaţi să participe la pierderi.
(5) Aportul în natură trebuie vărsat în termenul stabilit de actul de constituire, dar nu mai tîrziu de termenul
indicat la art.251 alin.(3). În cazul majorării capitalului social, aportul se varsă în termenul stabilit de adunarea
generală, dar nu mai tîrziu de 60 de zile de la adoptarea hotărîrii de majorare a capitalului social.
(6) Aporturile în natură se evaluează în bani de către un evaluator independent și se aprobă de adunarea
generală a asociaților. Asociatul care a transmis aportul și evaluatorul răspund solidar, în limitele
supraevaluării. Pretențiile privind corectitudinea evaluării se prescriu în termen de 3 ani de la momentul
aprobării aportului în natură de către adunarea generală a asociaților.
(7) Aportul în creanţe se consideră vărsat numai după ce societatea comercială a obţinut plata sumei de bani
care face obiectul creanţei.
Legea nr.135/2007 cu privire la societatea cu răspundere limitată, art. 22.
În baza acestor prevederi legale, acțiunile din SA ”Timplarul” nu pot fi transmise ca aport la capitalul social
deoarece ele sunt creanțe, iar legea prevede că nu se pot constitui aporturi la formarea sau la majorarea
capitalului social al societății de capital creanțele și drepturile nepatrimoniale.
Subiectul 22. Bunurile incorporale ale persoanei juridice cu scop lucrativ.
1.1. Identificaţi bunurile incorporale care pot fi incluse în activul persoanei juridice, definindu-le şi
explicându-le esenţa.

Bunurile incorporale - nu pot fi susceptibile apropierii. Sunt valorile economice care au o existenţă ideală,
abstractă. Sunt astfel de bunuri drepturile subiective patrimoniale. Aceaste elemente incorporale au o pondere
însemnată în valoarea economică a persoanei juridice.
Astfel Bunurile incorporale:
 dr asupra denumirii de firma;
 dr asupra emblemei;
 dr asupra mărcilor de producție;
 dr asupra clientelei și vadului commercial;
 dr de autor;
 dr asupra modelului și desenului industrial;
 dr asupra invențiilor.
Denumirea de firmă identifică persoana juridică din totalitatea subiectelor de dr. Denumirea se înscrie în
Registrul de Stat al întreprinderilor și trebuie să figureze în toate actele emise de societate comercială, inclusiv
în scrisori, contracte, acțiuni civile sub sancțiunea plății de daune-interese. Societatea dobindește un dr
exclusive de utilizare a firmei, dr de proprietate incorporală. Societatea care și-a înregistrat în modul stabilit
firma are dr să ceară oricarui subiect de dr care îi utilizeaza ilegal firma să inceteze a o folosi și să-i plătească
daune-interese.
- SocietateComercialșa,Cooperativa, OM/ÎCS ,OA/Întrepr Mixta) + denumire + forma organizatorica.
- Odata înregistrată, denumirea e permanentă până nu e modificată.
- E inalienabilă, nu poate fi vândută… dar daca denumirea e înregistrată ca marcă atunci poate fi vândută ..și
respectiv firma își schimbă denumirea .
Emblema este de asemenea un element de identificare a persoanei juridice, însa spre deosebire de firma care
este un element obligatoriu, emblema este un element facultativ. Societatea comercială obține dr exclusive
asupra emblemei numai dacă aceasta este înregistrată la Agenția de Stat pentru protecția industrială. Valoarea
economică a emblemei depinde de aptitudinea ei de a atrage clientele, de calitatea mărfurilor, produselor,
serviciilor societății, de vechimea utilizării sale.
Marca de produs și marca de serviciu sunt de asemenea elemente de individualizare ale societății comerciale.
Marca poate fi verbală (constituită din cuvinte, litere, cifre), figurative (având reprezentări grafice), combinată
(alcătuită din elemente verbale și figurative). După destinație mărcile sunt de fabrică și de comerț. Marca de
fabrică se folosește de producător sau de fabricant în domeniul activității industriale, agricole, meștesugărești.
Marca de comerț este utilizată de comerciant sau de distribuitor prin aplicare pe produsele pe care le vinde.
DR asupra clientelei și a vadului commercial constă în faptul că fiecare întreprinzător are clientela sa iar alți
întreprinzători nu au dr să ademenească clientele concurenților săi prin mecanisme interzise.
Vadul comercial desemnează obișnuința consumatorului de a cumpăra constant produse și servicii de la un
anumit întreprinzator. Clientela este cauza și efectul vadului.
-DR de autor constă în dr exclusive a autorului de a efectua, a permite sau a interzice reproducerea,
demonstrarea, interpretarea, comunicarea publica a operei, traducerea, prelucrarea acesteia. DR de autor este un
bun incorporal care poate fi inclus în patrimonial societății comerciale în calitate de aport la capitalul social sau
care poate fi dobândit de societate în timpul activității.
-DR societatii asupra modelului sau desenului industrial apare dacă acesta a fost creat de un salariat al
soietății, în baza unui contract de cercetări științifice cu autorul sau în baza unui contract de cesiune a
drepturilor încheiat cu autorul. (ex: sticlele pentru bauturi racoritoare).
-DR asupra invențiilor-autorul invenției este protejat prin brevetul de invenție care reprezintă un titlu de
stat, eliberat de Agenția de Stat pentru protecția industrială.
1.2. Comparaţi noţiunea de “denumire de firmă” cu noţiunea de „marcă” evidenţiind momentul apariţiei
drepturilor asupra obiectelor menţionate şi prioritatea care o acordă legea unui titular de drept faţă de altul
în cazul confruntării acestora.
Marca - orice semn (vizual, sonor, olfactiv, tactil) care serveşte la individualizarea şi deosebirea produselor
şi/sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane fizice sau juridice.
Denumirea de firma – servește individualizare faţă de alţi participanţi la circuitul civil, inclusiv de alte
persoane juridice.
Atât denumirea de firma cât și marca de producție sunt semne de individualizare a intreprinzătorului. Ambele
sunt elemente incorporale a caror valoare economică principală constă în puterea lor de a atrage clientele. Dar
așa cum sunt bunuri diferite, între ele sunt deosebiri. Astfel, denumirea de firmă se înscrie în registrul de stat al
întreprinderilor, iar marca de producție se înregistreaza la Agenția de Stat pentru protecția proprietății
intelectuale. Denumirea de firmă poate fi exprimată numai în litere și trebuie să fie în mod obligatoriu prezentă
în toate actele emise de societatea comercială, inclusiv în scrisori, contracte, acțiuni civile, sub sancțiunea plății
de daune-interese, iar marca de producție poate fi exprimată atât în litere cât și în reprezentări grafice plane sau
tridimensionale sau în forma mixta și nu este necesar să fie inclusă în actele încheiate de intreprinzator. O
societate comercială poate fi titularul mai multor mărci dar poate avea o singura denumire de firmă. De
asemenea înregistrarea mărcii produce efecte pentru o perioada de 10 ani, cu posibilitatea prelungirii acestui
termen cu încă 10 ani, pe când denumirea de firmă e valabilă pe parcursul întregii activități a întreprinzătorului.
Marca înregistrata poate fi transmisă spre utilizare totală sau parțială unor alte persoane, printr-un contract
înregistrat la Agenția de Stat pentru protecția proprietății individuale, pe când denumirea de firmă nu poate fi
transmisă terților spre utilizare.
Denumirea de firma distinge întreprinzătorul în domeniul sau de activitate, marca de producție distinge
produsele unui agent economic pe piața de desfacere a acestora.
1.3. „Secolul XXII” SRL a decis să producă bunuri de marcă notorie ce aparţine unei persoane din Danemarca.
După discuţii şi negocieri cu titularul mărcii a fost decis de a majora capitalul social cu valoarea mărcii de 100
mii EURO, atribuind astfel titularului mărcii o parte socială egală cu valoarea mărcii. Consultaţi titularul mărcii
şi administratorul „Secolul XXII” SRL şi explicaţi dacă primul este calificat ca şi investitor în R. Moldova şi de
ce drepturi se bucură el, precum şi care ar fi procedura de majorare a capialului social prin transmiterea mărcii.
7 pct.
Legea nr. 81/2004 cu privire la investiții; Legea nr.38/2008 cu privire la mărci, majorarea capitalului social
prin faptul că se transmite marca ca aport social, are loc conform ,art 253 alin (1) CC, astfel, se pot constitui
aporturi la formarea sau la majorarea capitalului social al societății cu răspundere limitată sau al societății pe
acțiuni creanțele, drepturile asupra obiectului de proprietate intelectuală, precum și alte drepturi patrimoniale.
Această regulă se aplică și în cazul convertirii unei obligații pecuniare a societății în părți sociale sau, după caz,
acțiuni în folosul creditorului, prin urmare prin bunuri în acest caz se înteleg atât cele corporale cât și cele
incorporale. Marca de producție fiind un bun corporal poate fi adus ca aport la capitalul social al societății
comerciale. Valoarea mărcii de producție adică echivalentul acesteia în bani urmează să fie aprobată de
adunarea generală și evaluată de către un expert independent, profesionist și imparțial conform bunurilor aduse
ca aport în natură, iar evaluarea acestora trebuie să se finalizeze cu acel act de evaluare a mărcii de producție, în
care să fie indicate valoarea acesteia, caracteristicile ei, data întocmirii, persoanele ce l-au întocmit etc.. Aportul
în natura urmează să fie vărsat în termenul stabilit în actul de constituire dar nu mai târziu de 6 luni de la data
înregistrării societății comerciale.
Astfel, dacă SRL ”Secolul XXII” din MD vrea să producă bunuri sub marca celor din Danemarca, prin urmare
ei trebuie să încheie un contract (franciză) și să fie înregistrați, în caz contrar persoanele din Danemarca vor
putea cere repararea pagubelor cauzate si a câștigului ratat.
Subiectul 23. Capitalul social al societăţii comerciale.
1.1.Numiţi 8 reglementări legale prin care se stabileşte capitalul social minim la anumite societăţi
comerciale.
a) HOTĂRÎRE Nr. 204 din 28.03.1995 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de organizare şi
funcţionare a caselor de amanet (lombardurilor) art.6 Capitalul statutar al lombardului nou înfiinţat trebuie o
să constituie o sumă echivalentă cu cel puţin 25000 dolari S.U.A. pentru localităţile municipale şi 15 mii dolari
S.U.A. pentru localităţile rurale, conform cursului Băncii Naţionale a Moldovei la data fondării lombardului.
b) LEGE Nr. 62 din 21.03.2008 privind reglementarea valutară. art.44 (1) Suma minimă a aporturilor băneşti
în capitalul social al casei de schimb valutar care vor constitui mijloacele băneşti circulante destinate
efectuării operaţiunilor de schimb valutar în numerar cu persoane fizice se stabileşte la valoarea de 500 000
lei.
c) LEGE Nr. 291 din 16.12.2016 cu privire la organizarea și desfășurarea jocurile de noroc art.11 lit (b) b)
are mărimea capitalului social egală sau mai mare decît suma de 5000000 de lei la data eliberării licenței de
activitate în domeniul jocurilor de noroc și cel puțin 70% din capitalul social al acesteia constituie mijloacele
bănești;
d) LEGE Nr. 1117 din 20.07.1997privind bursele de mărfuri–art.13 (4) Mărimea capitalului  social al bursei
de mărfuri trebuie să   fie de cel puţin 1 milion de lei
f) LEGE Nr. 1204 din 05.06.1997 cu privire la fondurile de investiţii art.5. Capitalul propriu al fondului de
investiţii mutual şi   cel  al fondului de  investiţii pe intervale trebuie să constituie cel puţin  1 milion   de  lei
fiecare, iar capitalul social al fondului de  investiţii nemutual - cel puţin 500 mii de lei
g) LEGE Nr. 550 din 21.07.1995 instituţiilor financiare* art.5 (1) Suma minimă subscrisă şi depusă în
capitalul băncii se stabileşte în cuantum de 100 de milioane de lei.
h) LEGE Nr. 407 din 21.12.2006 cu privire la asigurări; art.22 (1) Capitalul social minim al asigurătorului
(reasigurătorului) este de 15 milioane de lei,
j) LEGE Nr. 1134 din 02.04.1997 privind societăţile pe acţiuni art.44 (2) Capitalul social al societăţii nu
poate fi mai mic de 20000 lei.

1.2.Distingeţi noţiunea de „capital social” de noţiunile „patrimoniu”, „activ al societăţii”, „pasiv al

societăţii”, „capital propriu”, „capital vărsat”, „ participaţiune”.
Capitalul social și patrimoniu – capitalul social este un element al patrimoniului persoanei juridice.
Patrimoniul este un ansamblu de drepturi și obligații, iar capitalul social este suma valorilor bunurilor aduse de
asociați ca aport în societatea comercială pentru formarea activului patrimoniului social. Patrimoniul este o
mărime variabilă – depinde de eficacitatea activității PJ, iar capitalul social este o valoare fixă – modificarea
efectuându-se prin proceduri strict reglementate de lege.
Capitalul social și activul socității – capitalul social arată nivelul minim al activelor pe care trebuie să le dețină
persoana juridică. Din activele care asigură intangibilitatea capitalului social nu pot fi plătite dividende.
Capitalul social și pasivul societății – capitalul social reprezintă, pe lângă activ, și datoria persoanei juridice
față de asociații, membrii săi. Asociații au un drept de creanță complex: drepturi patrimoniale + nepatrimoniale.
Creanța asupra persoanei juridice se materializează în cota de patricipare la capitalul social, numit
aparticipațiune, parte socială sau acțiune.
Capitalul social și capitalul propriu – capitalul social indică sursa inițială a capitalului propriu. Acestea
corespund la constituire, când persoana juridica a obținut întregul capital social de la fondatori, dar nu a
efectuat încă nici o operațiune juridică.
Capitalul social și capitalul vărsat – capitalul social se confundă cu capitalul vărsat doar atunci când la
constituire fondatorii au transmis integral aporturile la care s-au obligat.
Capitalul social și participațiunea – participațiunea reprezintă o fracțiune din capitalul social care îi revine
unui asociat. Numărul de participațiuni este egal cu numarul asociaților.

1.3.Organul Înregistrării de Stat a intentat un proces judiciar de dizolvare a „NOROCUL HAIDUCULUI” SRL
din mun. Chişinău, care desfăşura activitate în domeniul jocurilor de noroc. Ca şi motiv al dizolvării a fost
invocată dispoziţia art.224 alin.(1) lit. b) din C. civil potrivit căruia, actul de constituire nu corespunde
prevederilor legii şi că societatea nu are capitalul social prevăzut de lege. Administratorul „NOROCUL
HAIDUCULUI” SRL afrimă că, deşi pentru societatea cu răspundere limitată nu se solicită un anumit capital
social, societatea gestionată de el are capitalul social de 2 mln. lei şi respectiv, consideră că nu există nici un
temei de nulitate a societăţii. Consultaţi administratorul şi elaboraţii o notă informativă în care explicaţi
viziunea asupra situaţiei şi faceţi recomandări de soluţii. Poate oare administratorul evita dizolvarea
„NOROCUL HAIDUCULUI” SRL?
Afirmațiile administratorului sunt inconsistente întrucât există norme legale speciale care reglementează
capitalul minim social al activității în domeniul jocurilor de noroc. Astfel, conform LEGE Nr. 291 din
16.12.2016 cu privire la organizarea și desfășurarea jocurile de noroc art.11 lit (b) prevede că, pentru
constituirea, organizarea și funcționarea activității în domeniul jocurilor de noroc, mărimea capitalului social
egală sau mai mare decît suma de 5000000 de lei la data eliberării licenței de activitate în domeniul jocurilor
de noroc și cel puțin 70% din capitalul social al acesteia constituie mijloacele bănești.
Pentru a evita dizolvarea forțată pe temeiul că capitalul social al ei este sub mărimea minimă obligatorie mai
mult de 6 luni, adunarea generală a SRL-ului urmază să adopte o hotărâre privind majorarea capitalului social
până la minimul prevăzut de lege. Alternativ, adunarea generală poate decide lichidarea SRL-ului.

Subiectul 24. Majorarea capitalului social al SRL.

1.1. Caracterizaţi formele de majorare a capitalului social a SRL.

Majorarea - se reevaluează aporturile initiale, din contul beneficiilor nerepartizate, din contul dividentelor, din
contul noilor aporturi de către asociații existenți, sau a altor asociați. (În acest caz se schimba cota procentuala
la majorare).
În conformitate cu LEGE Nr. 135 din 14.06.2007 privind societăţile cu răspundere limitat art.33
(2) Capitalul social se va majora prin :
a) mărirea proporţională a părţilor sociale din contul profitului net al societăţii sau din mijloacele capitalului
de rezervă şi/sau alte surse;
  b) vărsarea aporturilor suplimentare de către asociaţi şi/sau de către terţii care au devenit asociaţi.
DOCTRINA
-creșterea din contul activelor persoanei juridice care depasesc capitalul social;
-mărimea prin noi aporturi.

1.2. Comparaţi procedura de majorare a capitalului social al SRL din contul beneficiului nerepartizat cu
procedura de majorare a capitalului social prin aporturile noilor asociaţi.

- Majorarea capitalului sociale din contul beneficiilor nerepartizate - În acest caz, se realizează o creștere de
capital dacă organul suprem al PJ decide incorporarea beneficiului în capitalul social, concomitent cu și
creșterea valorii participațiunilor fiecărui asociat. O creștere similară a capitalului și a participațiunilor are loc
în cazul reevaluării unor tipuri de active ale societății (exemplu activele imobile). În aceste cazuri,
participațiunile tuturor asociaților cresc proporțional și nici unul din ei nu este lezat în drepturi
- Majorarea capitalului social prin aporturile noilor asociați- Aceasta poate fi depusă de către asociați, care au
dreptul să-și mențină influența în societate, dar și de terți.

1.3.Administratorul SRL „OTTT” la 1 decembrie 2017 a depus la Organul Înregistrării de Stat cererea de
majorarea capitalului social din contul aportului unui cetăţean străin, care urma până la 15 ianuarie 2018, să
importe în Moldova şi să depună în capitalul social utilaje de conservare a legumelor în valoare de 100 mii
EURO. Organul Înregistrării de Stat a refuzat înregistrarea modificării în actele de constituire, indicând că
înregistrarea poate fi efectuată doar după importul utilajelor în R. Moldova şi predarea către „OTTT” SRL.
Societatea, dorind să beneficieze de facilităţile fiscale prevăzute în art.103 alin.(1) pct.29) din Codul fiscal
nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 şi art.28 lit.q2) din Legea nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la
tariful vamal, precum şi în Regulamentul cu privire la modul de aplicare a facilităţilor fiscale, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr.145/2014, a atacat decizia Organului de înregistrare în judecată. Cum urmează a fi
soluţionat litigiul? 7 pct.
Potrivit art. 33 alin. (4) din Legea cu privire la societățile cu raspundere limitată, înregistrarea modificărilor
actului de constituire a societății în Registrul de Stat al persoanelor juridice în cazul majorării capitalului social
se efectuează după vărsarea efectivă a aporturilor.
Reieșind din aceasta prevedere legală, este inadmisibilă înregistrarea majorării capitalului social din contul unor
bunuri varsate ca aport în viitor.
Administratorul SRL „OTTT” va putea înregistra modificările actului de constituire a societății în Registrul de
Stat al persoanelor juridice în sensul majorării capitalului social doar după ce cetățeanul străin va importa și va
vărsa efectiv aporturile sub forma de utilaj de conservare a legumelor.

Subiectul 25. Majorarea capitalului social al societăţii pe acţiuni.

1.1.Descrieţi procedeele de majorare a capitalului social al societăţii pe acţiuni.
 Prin incorporarea beneficiilor și rezervelor.
 Prin incorporarea diferențelor rezultate din evaluare.
 Prin aporturi suplimentare in numerar sau in natura.
 Prin conversiunea datoriilor in actiuni.
 Prin cresterea valorii nominale a actiunilor.
 Prin emisiune suplimentara de actiuni.
În conformitatea cu Legea cu privire la SA, art 43 (1) Capitalul social al societatii poate fi marit prin:
a) marirea valorii nominale (fixate) a actiunilor plasate; si/sau
b) plasarea de actiuni ale emisiunii suplimentare.

1.3. Comparaţi procedura majorării capitalului social prin majorarea valorii nominale a acţiunilor cu
procedura de majorare a capitalului social prin emisiunea suplimentară de acţiuni.
Creșterea valorii nominale a acțiunilor – adunarea generală poate decide majorarea capitalului social prin
creșterea valorii acțiunilor plasate fie din contul rezervelor societății fie prin reevaluarea bunurilor societății fie
prin noile aporturi ale acționarilor. Majorarea capitalului prin creșterea valorii nominale a acțiunilor implică
unele operațiuni distincte: adoptarea hotrărârii de majorare; evaluarea activelor societății pentru determinarea
noii mărimi a capitalului social, sau după caz vărsarea noilor aporturi, etc dacă societatea a plasat acțiuni cu
valoare fixă, nu e necesară operațiunea de retragere din circuit a noilor acțiuni și punerea în circuit a altora,
deoarece noua marime a capitalului social se va împărți la numărul de acțiuni plasate și astfel, se va afla
valoarea fixă a acțiunilor societății
Majorarea capitalului social prin emisiune suplimentară de acțiuni – o emisiune suplimentara de acțiuni se
face numai dacă emisiunea plasată la fondarea societății a fost înregistrata la CNPF. Nu pot fi emise acțiuni noi
pănă când nu sunt plătite cele din emisiunea precedentă. Emisiunea suplimentară poate fi efectuată prin oferta
publică sau fără oferta publică, adică prin emisiunea închisa. Emisiunea suplimentară închisă se face prin mai
multe metode: 1) adoptarea de către emitent a hotărârii privind emisiunea de acțiuni, 2) plasamentul acțiunilor
emisiunii suplimentare, 3) adoptarea de emitent a dării de seamă asupra rezultatelor amisiunii 4) înregistrarea la
CNPF a dării de seamă, 5) operarea în actul de constituire a emitentului a modificărilor și completărilor
determinate de rezultatul emisiunii, 6) consemnarea în registru a datelor
privind noii acționari care au dobândit acțiunile emisiunii suplimentare și eliberearea de extrase din registru.

1.3. Acţionarul Vlădescu a atacat hotărârea AGA „Rădeanu” S.A., prin care a fost decisă majorarea
capitalului social din contul beneficiilor nerepartizate. În motivarea sa, reclamantul a arătat că majorarea
capitalului social s-a făcut numai pentru acţiunile ordinare emise de societate. Reclamantul deţine acţiuni
preferenţiale de aceeaşi valoare nominală ca şi acţiunile ordinare şi, deci, în rezultatul majorării capitalului
social trebuie să crească şi valoare nominală a acţiunilor preferenţiale. În referinţă „Rădeanu” S.A. a
menţionat că, potrivit actului său de constituire, majorarea se face numai pentru acţiunile ordinare, dar nu şi
pentru cele preferenţiale. Întocmiţi o notă explicativă şi arătaţi cum trebuie soluţionat litigiul.
Potrivit art. 43 alin. (2) din Legea SA, capitalul social al societatii poate fi marit prin:
a) mărirea valorii nominale (fixate) a acţiunilor plasate; şi/sau
b) plasarea de acţiuni ale emisiunii suplimentare.
Potrivit aceleiași legi, mărirea valorii nominale (fixate) a acțiunilor plasate se efectuează în proporție egală
pentru toate acțiunile societății, dacă statutul nu prevede că această mărire a valorii se extinde asupra acțiunilor
de o clasă sau de câteva clase. Reieșind din aceste prevederi legale, actul de constituire poate conține stipulații
privind majorarea capitalului social cu privire doar la o clasă, valoarea nominală a celorlalte clase de acțiuni
rămânând intacta.
Astfel, potrivit prevederilor legale acțiunile ordinare pot fi doar de o singură clasă, iar acțiunile preferențiale pot
fi de o singură clasă sau de mai multe clase.
În speță, actul de constituire a SA „Radeanu” prevede ca majorarea capitalului social se face doar pentru
acțiunile ordinare (care pot fi doar de o singură clasă), fapt care permite efectuarea legală a majorării doar cu
referire la aceasta clasă de acțiuni.

Acțiunea lui Vlădescu va fi respinsă ca fiind lipsită de temei juridic

Subiectul 26. Reducerea capitalului social al SRL

1.1.Caracterizaţi formele de reducere a capitalului social al SRL
Articolul 34. Legea cu privire la SRL , man.pag.356
Formele reducerii a capitalului social al SRL , sunt :
a) reducerea proporţională a valorii nominale a tuturor părţilor sociale;
b) stingerea părţilor sociale dobîndite de societate
Reducerea proporțională a valorii nominale a tuturor părților sociale are în vedere cazul în care partea socială
nu a fost instrăinată în terman de 6 luni din momentul dobândirii sau dacă în acelați terman societatea nu
măreste proportional părțile sociale din contul beneficiului net al societății. Astfel dacă societatea nu reduce
capitalul si nu aduce în concordanță mărimea capitalului cu cea a activelor nete, există temeiuri pentru
pronunțarea unei hot judecătorești de dizolvare și lichidare a societății
Dacă reducerea capitalului social nu este motivată de pierderi, restituirea către asociaţi a unor fracţiuni din
aporturi se efectuează de către societate numai după înregistrarea de stat a modificărilor operate în actele de
constituire, modificări determinate de reducerea capitalului social, dar nu mai tîrziu de 3 luni de la data
înregistrării de stat.
Societatea nu poate reduce capitalul social sub minimul stabilit de prezenta lege.
Dacă adunarea generală hotărăște reducerea capitalului social și împărțirea excedentului de active între
asociați , societatea poate efectua această împărțire doar după ce creanțele creditorilor sunt satisfăcute , iar
mărimea redusă a capitalului social esre înregistrată în Registrul de stat al p.j
1.2 Comparaţi procedura de reducere a capitalului social al SRL şi împărţirea unor active între asociaţi
cu procedura de reducere a capitalului social în legătură cu diminuarea activelor sub mărimea capitalui
social stabilit de actul de constituire
Procedura de reducere a cap social și Procedura de reducere a cap social în
împărțirea unor active între asociați legătură cu diminuarea activelor sub
mărimea capitalului social stabilit de actul
de constituire
În cazul cind organul suprem considera ca În cazul in care societatea activeaza ineficient
activele societatii nu sunt utilizate eficient in si valoarea activelor societatii sint sub nivelul
activ de intreprinzator, iar pentru atingerea marimii CS, societatea trebuie sa decida fie
scopului propus sint suficiente active, poate suplimentarea activelor si egalarea lor cu
decide micsorarea CS si impartirea activelor marimea declarata a CS fie reducerea CS pina
intre asociati a activelor neutilizate. Dupa la nivelul activelor nete.
informarea creditorilor si satisfacerea
creantelor fata de creditori care se opun,
societatea prezinta ASP actele cu privire la
reducere. Restituirea activelor se poate face in
bani sau in natura

1.3 Asociatul „OTTT” SRL Cătalin Sudoreanu a depus la Organul Înregistrării de Stat o cererea de
dizolvare a SRL în legătură cu faptul că activul societăţii s-a diminuat şi constituie doar 40 % din mărimrea
capitalului social declarat. În cerere a solicitat ca masură de asigurare să fie el desemnat în calitate de
administrator în locul celui desemnat de adunarea generală. Administratorul societăţii, Ion Alunescu, în
referinţa întocmită a indicat că Cătălin Sudoreanu nu este în drept să înainteze o asemenea cerere, iar
instanţa nu este în drept să adopte o încheiere de aplicare a măsurii de asigurare şi înlăturarea lui în calitate
de administrator. Întocmiţi o notă informativă şi recomandaţi soluţia legală cerinţelor indicate în cerere şi în
referinţă
Reieșind din circumstanțele speței putem afirma că acțiunile asociatului Cătălin Sudoreanu sunt nefondate ,
deoarece luînd în considerație că activul societății s-a diminuat și constituie doar 40 % din mărimea capitalului
social declarat, aceasta nu constituie un temei de dizolvare a societății , și nu ține de competența lui de a decide
și de a depune cererea de dizolvare , doar adunarea generală este obligată să întreprindă măsuri de conformare,
și să reducă activele pînă la mărimea activelor capitalul social. La fel tot de competența adunării generale intrp
de a modifica cuantumul capitalului social și de a desemna administratorul societății. Prin urmare ASP va
refuza cererea de dizolvare societatii deoarece temeiul invocat de asociat nu este prevazut in CC ca un temei
de dizolvarea. In acest caz legea SRL (art.35) prevede ca societatea este obligate sa reduca CS daca valoarea
activelor nete ale societatii este mai mica decit CS dupa expirarea celui de-al 2 an financiar si a fiecarui an
financiar urmator.Agentul economic e obligat sa decida reducerea CS. Dacă, societatea nu va reduce capitalul
său social, la cererea creditorilor sau a Serviciului Fiscal de Stat ea poate fi lichidată prin hotărîre
judecătorească.

Subiectul 27 Societatea în comandită (SC)

1.1 . Descrieţi noţiunea şi caracterele societăţii în comandită
Notiune: SC este o societate constituita prin asociere, pe baza deplinei increderi a doua sau mai multe persoane,
care pun in comun anumite bunuri pentru a desfasura activitate comerciala in scopul impartirii beneficiilor si
care raspund pentru obligatiile sale, dupa caz, nelimitat si solidar (comanditati) sau in limita aportului lor
(comanditari).
Caracterele:
 Caracterul decisiv al elementului intuit personae – incredere reciproca deplina;
 Caracterul solidar si nelimitat al raspunderii comanditatilor si caracterul limitat al raspunderii
comanditarilor.
 Legislatia nu impune un capital social minim
 Numarul de asociati nu poate fi mai mic de 2 (un comanditar si un comanditat) si nu poate depasi cifra
de 20
1.2 Comparaţi drepturile asociaţilor societăţii în comandită cu drepturile asociaţilor societăţii în
nume colectiv şi asociaţilor SRL referindu-vă şi la mărimea părţilor sociale deţinute de asociaţii societăţii
în comandită şi la numărul de voturi deţinute
SC se deosebeste de SNC și SRL prin existenta a doua categorii de asociati : comanditari si comanditati, care au
drepturi specifice.
Comanditatii: (pag.317)
 De a conduce societatea si de a lua parte la activitatea ei
 De administrare
 De reprezentare
 La informatie
 La o parte din beneficiu
 La retragere din societate
 La active in caz de lichidare a societatii.
Comanditarii: (pag.318)
 De a conduce societatea si de a lua parte la activitatea ei.
 La informatie si control asupra activitatii comanditatilor.
 La o parte din beneficiu.
 La retragere din societate.
 La active in caz de dizolvare a societatii.
 Dreptul de cesiune a participațiunii
Drepturile asociatilor SNC: (pag.307)
 De a participa la conducerea si activitatea societatii.
 La informatie privind activitatea societatii.
 La o parte din beneficiu.
 La o parte din active in caz de lichidare a societatii
 De retragere din societate.
Drepturile asociatului unui SRL
Asociatul beneficiază de drepturile stabilite de lege şi de actul de constituire, inclusiv dreptul:
a) de a participa la conducerea societăţii în conformitate cu prevederile legii şi ale actului de constituire;
b) de a vota la adunările generale ale asociaţilor;
c) de a fi informat despre activitatea societăţii;
d) de a exercita controlul asupra modului de gestionare a societăţii;
e) de a înstrăina şi a dobîndi, în condiţiile legii, partea socială;
f) de a cere dizolvarea societăţii;
g) de a participa la repartizarea profitului net;
h) de a obţine, în caz de lichidare a societăţii, valoarea unei părţi a patrimoniului acesteia rămas după achitarea
cu creditorii şi cu salariaţii săi, proporţională părţii sale sociale;
i) de a cere excluderea asociatului 
Dreptul de a participa la conducere si la activitatea societatii. In societatea in nume colectiv acest drept are la
baza intentia asociatilor de a colabora voluntar in activitatea de intreprinzator.Fiecare asociat are dreptul de a
participa cu drept de vot la sedintele asociatilor, de regula avind dreptul la un singur vot.Cel care a contribuit la
formarea capitalului social cu un aport mai mare,poate sa aiba mai multe voturi.Fiecare asociat are dreptul de
actiona de sine statator in numele societatii daca acest act nu prevede altfel.Acest drept in societatea in
comandit se deosebeste de societatea in nume colectiv prin faptul ca exista 2 categorii de asociati: comanditati
si comanditari.Comanditatii participa la conducerea si la activitatea societatii prin intermediul adunarii
asociatilor,avind dreptul la un singur vot,participarea comanditatilor la activitatea societatii include si
administrarea si reprezentarea.Comanditarii pot sa exercite acest drept numai participind la adunarile asociatilor
cu drept de vot si numai in prob care nu intra in competenta exclusiva a comanditatilor. Comanditarii nu
participa la activitatea de intreprinzator a societatii nu au dreptul sa participe la conducerea si la administrarea
societatii si nici sa o reprezinte.
Dreptul la informatie privind activitatea societatii.Acest drept este asemanataor in ambele societati,adica
fiecare asociat are dreptul sa ia cunostinta de cartile contabile si de alte documente ce privesc activitatea
societatii .Numai ca in societatea in comandita, comanditarii exercita acest drept fara a se implica in activitatea
comanditatilor
Dreptul la o parte din beneficiu.in societatea in nume colectiv veniturile se repartizeaza intre membrii ei
proportional participantilor la capitalul social,asociatul care presteaza servicii pentru societate cu titlu de aport
social poate pretinde la o parte din beneficiile societatii,dar in societatea in comandita, aportul asociantului
comanditat constind in munca si servici,care nu se iau in considerare la formarea si majorarea capitalului
social,asociantul tre sa obtina o plata pentru efortul fizic si intelecyual depus pentru societate.aceasta plata se
face prin atribuirea unei parti din beneficiul obtinut de societate,dar comanditarul are dreptul sa primeasca
partea ce I se cuvine din veniturile societatii proportional participatiunii sale la capitalul social.cota
comanditarilor se va imparti intre acestia proportional participatiunii la capitalul social
Dreptul la active in caz de lichiidare a societatii.Daca societatea in nume colectiv se lichiideaza atunci activele
se impart intre asociatii proportional cotelor detinute daca actul de constituire nu prevede altfel,daca societatea
in comandita se dizolva,comanditatii pot pretinde la o parte din activele ce depasesc capitalul social, dar
comanditarii au dreptul fata de comanditati la recuperarea aporturilor din patrimoniul societatii ramas dupa
satisfacerea tuturor creantelor.Din activele ramase dupa satisfacerea creantelor se restituie mai intil
comanditarilor active in suma egala valorii aporturilor cu care acestia au contribbuit la formarea si majorarea
capitalului social.
Dreptul la retragere din societate.Asociatul societatii in nume colectiv este in drept sa se retraga din societate
informind ceilalti asociati cu cel putin 6 luni inainte, asociatul poate primi cota-parte din capitalul social in
natura sub forma de bunuri ale societatii,asociatul comanditat la fel ca si asociatul in nume colectiv cind se
retrage trebuie sa anunte pe restul cu 6 luni inainte de aceasta,dar nu poate pretinde la o parte din activele ce
suplinesc capitalul social.Comanditarul are dreptul sa se retraga din societate la sfir anului financiar si sa
primeasca o parte din activele ei proportional participatiunii sale la capitalul social in modul stabilit de actul de
constituire.

1.3 În denumirea de firmă a societăţii în comandită “Fraţii Jardan” a fost inclus cuvântul „Jardan” care
corespunde cu numele celor trei asociaţi ai societăţii, inclusiv al asociatului comandidat Ion Jardan şi a
asociaţilor comandidari Vasile Jardan şi Igor Jardan. Totodată trebuie de menţionat că doar asociaţii Ion şi
Igor Jardan sunt fraţi pe când Vasile Jardan nu este frate cu ceilalţi asociaţi. Întocmiţi o notă explicativă
din care să rezulte dacă sunt în drept asociaţii să includă în denumirea de firmă numele propriu şi care sunt
consecinţele includerii a numelui asociaţilor comanditaţi şi comanditari în denumirea de firmă a societăţii
în comandită.
Raspuns: denumirea SC trebuie sa include sintagma in limba de stat “societate din comandita” sau abrevierea
“SC”, numele sau denumirea comanditatilor. Daca nu sunt incluse numele sau denumirea tuturor
comanditatilor, in denumirea societatii trebuie sa se include numele sau denumirea a cel putin unu dintre
comanditati si sintagma in limba de stat “si compania” sau abrevierea “si Co”. Daca denumirea societatii
contine numele sau denumirea comanditarului (ca in cazul din speta noastra), acesta raspunde nelimitata si
solidar, ca si asociatii comanditati. Astfel ei ar putea denumi societatea : S.C ,,Jardan și CO,, .

Subiectul 28 Adunarea generală a societăţii cu răspundere limitată SRL

1.1. Numiţi persoanele (organele) care au dreptul de a convoca AGA, referindu-vă la întocmirea şi
completarea ordinii de zi, la modul de informare a asociaţilor despre şedinţa AGA şi eventualele
consecinţe ale neinformării. Pag.333
Adunarea generală a asociaților include toate persoanele care la momentul desfășurării ședinței sunt inclusi în
registrul de stat al p,j în calitate de asociați.
În cadrul adunării generale ordinare, aceasta se convoacă de către administratori cel puțin odată pe an, după
încheierea anului financiar iar asociații terbuie să fie informați despre situația financiară a societății , despre
eficiența activității, despre operațiunile prejudiciabile , poziția pe piață a societății . Pe ordinea de zi se discută
despre analiza situației sale economice din ultimul exercițiu financiar, pentru ca acestia să aprobe rezultatele
pozitive și să împartă beneficiile.Neconvocarea de către administrator a adunării generale ordinare anuale
servește drept temei de revocare a lui din funcția ocupată.
Adunările generale extraordinare pot fi convocate de consiliul societății, administratorul, sau la cererea
asociațilorcare au 10 % și mai mult din voturi precum și de cenzorul societății. Pe ordinea de zi se va include
subiectele cu referire la adoptarea unor hotărâri urgente în problemele pe care legea sau actul constituitiv le dau
în competența acestuia. Asociații sau cenzorul solicitînd convocarea adunării generale prin cerere scrisă vor
indica și ordinea de zi pe care o propun, administratorul fiind obligat ca în termen de 5 zile de la data primirii
cererii să emită o deczie privind convocarea adunării sau respingerea ei. Eventualele consecințe ale
neinformării poate conduce la provocarea unor dificultăți în funcționalitatea societății deoarece astfel de hotărîri
au un caracter de urgentă și astfel nu ar permite societății să obțină anumite beneficii.
Ordinea de zi a adunării generale poate fi modificată sau completată în ședința adunării generale prin vor
unanim dacă la ea sint prezenti sau reprezentati toti asociații.

1.2. Analizaţi procedura desfăşurare a adunării generale a asociaţilor (AGA) SRL, referindu-vă
deliberativitatea AGA, modul de adoptare a hotărârilor AGA şi întocmire a procesului verbal al AGA.
Pag.336
Cu privire la desfășurarea adunarea generală trebuie să aibă loc în ziua , ora , locul indicat în hotărîrea de
convocare și va putea dezbate numai chestiunile incluse în ordinea de zi.
Administratorul este obligat să expedieze fiecărui asociat hotărîrea privind convocarea adunării generale a
asociaţilor, informaţia şi documentele necesare. Aceeaşi obligaţie o au asociaţii, consiliul societăţii sau cenzorul
în cazul în care aceştia convoacă adunarea generală a asociaţilor.. Cel care a convocat adunarea general trebuie
să organizeze înregistrarea asociaților iar fiecare asociat își reprezintă identitatea. Adunarea generală se
deschide și se prezidează de către administrator, iar adunarea generală inclusiv cea convocată repetat va fi
deliberativă adică poate adopta hotărîri dacă numărul voturilor de reprezentare este suficient pentru adoptarea a
cel puțin unei chestiuni de pe ordinea de zi.
Lucrările adunării generale se consemnează în proces-verbal de către un secretar desemnat, el este semnat de
toți asociații prezenți la ședință. Acesta trebuie să fie întocmit astfel încît să reflecte chestiunile examinate ,
luările de cuvânt , rezultatul votării fiecărei chestiuni de la ordinea de zi. La el se anexează lista participanților
la adunare , lista documentelor aduse la cunoștință asociaților , documentele aprobate de adunare , hotărîrile
adoptate. Procesul –verbal al adunării generale este un document important al societății , iar obligația lui de
păstrare îi revine administratorului. Hotărîrile se adoptă prin vot deschis, dacă actul de constituire nu prevede
altfel. 
Hotărîrile adunării generale a asociaţilor se adoptă:
    1) cu votul unanim al asociaţilor pentru: 
    a) obligarea asociaţilor la aporturi suplimentare; 
    b) modificarea modului de distribuire a profitului net al societăţii; 
    c) completarea ordinii de zi;
    d) transformarea societăţii într-o altă formă în care asociaţii poartă răspundere nelimitată;
    2) cu cel puţin trei pătrimi din voturile tuturor asociaţilor pentru: 
    a) modificarea şi completarea actului de constituire; 
    b) lichidarea societăţii, numirea lichidatorului şi aprobarea bilanţului de lichidare; 
    c) reorganizarea societăţii şi aprobarea planului de reorganizare;
    d) acordul prealabil pentru încheierea contractelor, prin care societatea transmite proprietatea sau cedează, cu
titlu gratuit, drepturi terţilor, inclusiv asociaţilor societăţii;
    e) înfiinţarea filialelor şi reprezentanţelor societăţii; 
    f) aprobarea fondării altor persoane juridice;
    g) aprobarea participării în calitate de cofondator al altor persoane juridice;
    h) excluderea unor chestiuni din ordinea de zi; 
    3) cu cel puţin jumătate din voturi pentru:
    a) aprobarea dărilor de seamă şi a rapoartelor administratorului şi ale cenzorului; 
    b) repartizarea profitului net între asociaţi; 
    c) desemnarea şi eliberarea înainte de termen a administratorului şi cenzorului; 
    d) aprobarea mărimii şi modului de achitare a remuneraţiei administratorului şi cenzorului; 
    e) aprobarea regulamentelor interne; 
    f) adoptarea altor hotărîri ce ţin de competenţa adunării generale a asociaţilor.
1.3 Prin hotărârea AGA a societăţii comerciale „PINUL” SRL din 02.12.2017, asociatul Nichiforeanu a
fost exclus, deoarece el nu a vărsat integral aportul la capitalul social, pe care trebuia să-l verse încă până la
1 noiembrie 2016, precum şi nici nu a participat la ultimele trei AGA, şi respectiv, acesta ar fi pierdut
legătura cu societatea. La AGA de asemenea s-a decis să nu i se restituie asociatului exclus partea din aport
vărsată anterior, or, societatea a suferit prejudicii în legătură cu nevărsarea integrală a aporturilor.
Asociatul exclus consideră hotărârea ilegală şi intenţionează să o atace in instanţa de judecată. Întocmiţi o
opinie juridică şi indicaţi cum trebuie să procedeze asociatul Nichiforeanu şi cum urmează a fi soluţionat
litigiul.
Mărimea , modul și termenele de vărsare a aportului sunt stabilite în actul din constituire a societății, reieșind
din speță termenul de vărsare integrală a aporturilor este pînă la 1 noiembrie 2016. Potrivit circumstanțelor
speței asociatul Nichiforeanu nu și-a îndeplinit obligația de vărsare integrală a aporturilor consfințită în actul de
constituire , astfel în temeiul art.22 legea cu privire la SRL asociatul care nu a vărsat în termenul stabilit aportul
este obligat să repare prejudiciile cauzate societăţii dacă angajamentul asumat a generat aceste prejudicii.
În cazul dat instanța va aprecia dacă asociatul Nichiforeanu în cazul în care nu a vărsat în termen aportul , a
fost atenționat de la oricare asociat și să-i ceară în scris aceasta, fiindui stabilit un termen suplimentar de cel
puțin o lună și avertizîndu-l că termenul este de decădere și este posibilă excluderea lui din societate. În cazul în
care a fost respectată această condiție , adunarea generală a asociaţilor, administratorul, unul sau mai mulţi
asociaţi pot cere excluderea din societate a asociatului care nu a vărsat aportul subscris după expirarea unui
termen suplimentar de o lună, care i-a fost stabilit prin notificare.
Prin urmare instanța va stabili că asociatul Nichiforeanu nu are dreptul la o parte proporţională din patrimoniul
societăţii, dar are dreptul numai la o sumă de bani ce reprezintă valoarea contabilă a părţii sociale la data
excluderii. Valoarea părţii sociale a asociatului exclus din societate se restituie acestuia în decurs de 6 luni de la
data excluderii, dar numai după ce a reparat prejudiciul cauzat societăţii. Obligaţia de reparare a prejudiciului
subzistă în partea neacoperită prin aportul vărsat. Asociatul exclus din societate răspunde pentru pierderi şi are
dreptul la profit net pînă la data excluderii sale. Plata profitului net se face în termen de 30 de zile de la data
adoptării hotărîrii privind distribuirea acestuia sau de la data-limită de adoptare a unei astfel de hotărîri.

Subiectul 29. Partea socială a asociatului societăţii cu răspundere limitată (SRL).

1.1. Definiţi noţiunea de “parte socială” a asociatului SRL relatând despre coraportul ei cu aportul
vărsat şi mărimea capitalului social. Pag.356 , art. 24 legea SRL
Parte socială - o fracţiune din capitalul social al societăţii al cărei cuantum se stabileşte în funcţie de
cuantumul aportului şi include toate drepturile şi obligaţiile asociatului. Partea socială este divizibilă, dacă actul
de constituire nu prevede altfel.
Partea socială este o fracțiune din capitalul social și reflectă cota-parte din capital care revine asociatului,
stabilită atât în raport procentual față de mărimea capitalului social , cît și în sumă bănească , valoarea ei
depinde de mărimea aportului vărsat de asociat la constituirea societății și la majorarea acestuia.
Fiecare asociat poate deține o singură parte socială cu care poate participa și vota la adunarea generală și poate
primi pentru ea partea respectivă din beneficiu. Asociatul poate deţine o singură parte socială, care nu este mai
mică de un leu. Părţile sociale pot avea mărimi diferite. Partea socială trebuie să se împartă fără rest la o unitate
exprimată în lei. Fiecare un leu din capitalul social acordă dreptul la un vot. În cazul în care asociatul
dobîndeşte partea socială sau o fracţiune din partea socială a unui alt asociat, partea socială a primului se
majorează proporţional valorii părţii sociale dobîndite.Actul de constituire poate limita mărimea maximă a
părţii sociale a asociaţilor, însă o astfel de limitare nu poate fi stabilită faţă de un asociat anume. Dacă actul de
constituire nu prevede altfel, asociaţii pot schimba coraportul între părţile sociale.Societatea eliberează
asociatului care a vărsat integral aportul un certificat prin care se atestă deţinerea părţii sociale şi cuantumul
acesteia.
1.2. Comparaţi noţiunea de „parte socială” cu noţiunile „certificat al părţii sociale”, „extras din
registrul de stat al persoanelor juridice”, „aport la capitalul social”.
 SRL elibereaza asociatului care a varsat aportul integral un certificat prin care se atesta detinerea partii
sociale si marimea ei. (certificat al partii sociale). În acest certificat este consemnat denumirea societății,
numărul și data înregistrării de stat, mărimea capitalului social, datele de identitate ale asociatului, valoarea
părții sociale în lei, proportia din capital, precum si nr de voturi pe care îl are asociatul.
 Persoanei juridice, ca dovada a inscrierii ei in registrul de stat, i se elibereaza extrase din acest
registru. Extrasul demonstreaza ca o asemenea persoana juridica exista cu adevarat, iar datele inscrise sunt
veridice. In extras se cuprinde informatie inclusive despre cuantumul partii sociale a fiecarui asociat.
 Aport la capitalul social reprezinta suma valorilor bunurilor aduse de asociati pentru formarea
patrimoniului social al societatii. Partea sociala detinuta de un asociat este stabilita in functie de marimea
aportului varsat de acest asociat.
1.3. Asociatul societăţii„TAUR” SRL Cezar Codreanu s-a adresat în judecată cu cererea de anulare a
contractul de vânzare-cumpărare a părţii sociale încheiat între asociatul „VIBOR” SRL (cedent) şi
cetăţeanul Matfei Nicolăescu (cesionar). Principalul motiv invocat de reclamant a fost încălcarea
dreptului de preemţiune pe care îl are Cezar Codreanu asupra părţii sociale în caz de cesiune a acesteia.
Întocmiţi o opinie juridică şi explicaţi cum credeţi că trebuie soluţionat litigiul
Dreptul la înstrainare libera a părtii sociale este limitat prin dreptul de preemtiune de care beneficiaza ceilalti
asociati. Daca asociatul doreste sa înstraineze partea sa sociala si nu respecta dreptul de preemtiune , ceilalti
asociati dobindesc dreptul de a reclama drepturile si obligatiile cumparatorului. Asociatii astfel vor dobindi
parti sociale sau fractiuni din acestea de la asociatul care instraineaza partea sa sociala. Pentru a evita
eventualele conflicte dintre solicitantii partii sociale propuse spre vînzare, legea prevede distribuirea acesteia
proportional participatiunii detinute de fiecare solicitant. Dreptul asupra partii sociale apare in momentul
inregistrarii in Registrul de stat al PJ. Creditorii asociatului pot urmări partea socială numai în temeiul titlului
executoriu în cazul în care creanţele nu pot fi satisfăcute din contul altor bunuri ale asociatului. Dreptul
creditorilor asupra părţii sociale se exercită cu respectarea dreptului de preemţiune al celorlalţi asociaţi şi al
societăţii. Asociatul care intenţionează să înstrăineze parţial sau integral partea socială transmite o ofertă scrisă
administratorului societăţii. Acesta aduce oferta la cunoştinţa tuturor asociaţilor în termen de 15 zile de la data
transmiterii. În cazul vînzării părţii sociale sau a unei fracţiuni din ea cu încălcarea dreptului de preemţiune,
fiecare asociat poate, în decursul a 3 luni de la data încheierii actului juridic, să ceară pe cale judiciară ca
drepturile şi obligaţiile cumpărătorului să treacă la el. Actul juridic de înstrăinare a părţii sociale se autentifică
notarial.
Subiectul 30. Dezmembrarea persoanelor juridice cu scop lucrativ.
1.1. Numiţi actele necesare pentru înregistrarea a două societăţi cu răspundere limitată care au luat
naştere în rezultatul divizării unei societăţi pe acţiuni. Pag.221
Acte necesare: cererea de înregistrare, proiectul planului de dezmembrare prin divizare, hot de dezmembrare
prin divizare adoptata de org suprem al societatii,actele de constituire al societatilor care i-au nastere prin
divizare, actele de constituire ale persoanei juridice care se dizolvă, ,monit of al rm in care au fost publicate
avizele cu pr la reorganizare prin dezmembrare,actele care demonstreaza garantarea drept sau satisfacerea
creantelor cred daca au fost inaintate cerinte,dovada de plata a taxei de inregistrare,bilantul de repartitie a
patrimoniului, actul de predare-primire a bunurilor și documentelor semnate de administratorul p.j care se
dizolvă șo de administratorul p.j care se constituie.
1.2.Comparaţi procedura de divizare cu cea de separare, analizând distinct doar acele operaţiuni care le
deosebesc.
Divizare Separare
Operațiune tehnico-juridică prin care o Operațiune tehnico-juridică prin care din
persoană juridică își pierde calitatea de componența unei persoane juridice care nu se
subiect de drept prin dizolvare, împărțindu-se dizolvă și nu-și pierde personalitatea se
în 2 sau mai multe persoane juridice, care i-au desprind una sau mai multe persoane juridice.
naștere în urma acestei operațiuni. P.j își continuă activitatea , păstrează
P.j dezmembrată își încetează activitatea și personalitatea
patrimoniul este transmis egal noilor p.j Efectele: trecerea prin succesiune cu titlu
Efectele: trecerea prin succesiune cu titlu universal a unei părți din patrimoniu de la pj
universal a drepturilor și obligațiilor de la dezmembrată la pj nou constituită
persoana dezmembrată la noile persoane
juridice care primesc și o parte din patrimoniu

1.3. Adunarea Generală a Acţionarilor – A.G.A. a hotărât dezmembrarea S.A. „Autotransportatorul”

prin separarea din ea a unei societăţi cu răspundere limitată. Organul Înregistrării de Stat a respins
înregistrarea reorganizării şi ca temei a invocat două argumente: a) Societatea care se reorganizează nu
a retras din circulaţie o parte din acţiunile sale şi b) Hotărârea de reorganizare trebuie să fie adoptată cu
¾ din numărul total de voturi, pe când adunarea generală a votat cu 2/3 din numărul acţionarilor
prezenţi. „Autotransportatorul” S.A. a atacat decizia Organul Înregistrării de Stat în judecată. Cum
urmează a fi soluţionat litigiul?
Potrivit prevederilor legale stipulate la art. 216 CC , hotărârea de dezmembrare se aprobă de adunarea generală
a acționarilor cu 2/3 din numărul total de voturi de reprezentate la adunare nu cu ¾ asa cum a mentionat OÎS.
Societatea din care s-a separat una sau cîteva societăţi este obligată să-şi modifice statutul şi să hotărască asupra
acţiunilor de tezaur ce vor apărea în urma reorganizării. Hotărîrea adunării generale a acţionarilor privind
reducerea capitalului social de către societatea ce se reorganizează prin separare intră în vigoare în termen de 15
zile. Reducerea capitalului social se va efectua prin anularea acţiunilor de tezaur. Reducerea capitalului social
se va înregistra în actele de constituire ale societăţii, ce se reorganizează, după înregistrarea de stat a societăţilor
înfiinţate în urma reorganizării şi/sau modificării actelor de constituire ale societăţii existente, care primeşte o
parte din patrimoniu, şi după înregistrarea în Registrul emitenţilor de valori mobiliare a reducerii capitalului
social prin anularea acţiunilor de tezaur.Pentru înregistrarea societăţilor înfiinţate prin separare şi/sau a
modificării actelor de constituire ale societăţii existente căreia se transmite o parte din patrimoniul societăţii
reorganizate, în afară de documentele prevăzute de Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a
întreprinzătorilor individuali, se depun hotărîrea adunării generale a acţionarilor, proiectul dezmembrării, actul
de predare-primire şi bilanţul de repartiţie a societăţii ce se reorganizează, precum şi autorizaţia Comisiei
Naţionale a Pieţei Financiare

Subiectul 31. Fuziunea persoanelor juridice cu scop lucrativ.nr.

1.1.Numiţi actele necesare de a fi prezentate pentru înregistrarea unei societăţi pe acţiuni
rezultate din fuziunea a două societăţi cu răspundere limitată.
1. Cererea de inregistrare a fuziunii, conform modelului aprobat de organul inregistrarii
de stat.
2. Proiectul contractului de fuziune.
3. Hotarirea de reorganizare adoptata de adunarea generala a fiecarei societati cu
raspundere limitata participante la fuziune.
4. Actele de constituire ale societatilor cu raspundere limitata.
5. Actul de consituire al societatii pe actiuni nou-create.
6. Documentul ce confirma acceptarea de catre creditori a garantiilor oferite sau ce
confirma plata datoriilor.
7. Actul de transmtere.
8. Autorizatia de fuziune, daca e necesara.
9. Copia avizelor de reorganizare prin fuziune a persoanelor juridice, publicate in MO.
10. Documentul ce confirma achitarea taxei de inregistrare

1.2. Comparaţi procedura de fuziune prin contopire a două SRL cu procedura de fuziunea prin
absorbţie a unei SRL de o altă SRL evidenţiind operaţiunile ce le disting, implicit efectele ce le produc
aceste operaţiuni.
Absorbţia constă în înglobarea de către o societate, a unei sau mai multor societăţi comerciale, care îşi încetează
existenţa.
Absorbţia are ca efect încetarea existenţei persoanelor juridice absorbite şi trecerea integrală a drepturilor şi
obligaţiilor acestora la persoana juridică absorbantă.
Contopirea constă în reunirea a două sau mai multor societăţi comerciale, care îşi încetează existenţa pentru
constituirea unei societăţi comerciale noi.
Contopirea are ca efect încetarea existenţei persoanelor juridice participante la contopire şi trecerea integrală a
drepturilor şi obligaţiilor acestora la persoana juridică care se înfiinţează.

1.3.Organul Înregistrării de Stat a respins cererea de înregistrare a S.A. „Vultureni” constituită în

rezultatul fuziunii prin absorbţie a S.A. “Vultureni” cu SRL “Corbul de aur”. Ambele societăţi până la
reorganizare desfăşurau activitate de retransmitere a programelor de televiziunre şi radio din Federaţia
Rusă. Motiv al refuzului înregistrării a fost invocat că nu au fost prezentate toate actele necesare pentru
înregistrare, precum şi faptul că un organ de stat a prezentat aviz negativ. Consultaţi administratorul S.A.
“Vultureni” şi explicaţi care documente trebuie de prezentat pentru înregistrarea fuziunii şi la care aviz se referă
Organul Înregistrării de Stat.
După expirarea a o lună de la publicarea avizului privind fuziunea, organul executiv al persoanei juridice
absorbite sau al persoanei juridice participante la contopire depune: • Cererea de înregistrare a fuziunii; • Copia
autentificată de pe contractul de fuziune; • Hotărîrea de fuziune a fiecărei persoane juridice participante; •
Actele de constituire ale persoanelor juridice participante la reorganizare; • Actele de constituire ale persoanei
juridice nou-create; • Documentul ce confirmă acceptarea de către creditori a garanţiilor oferite sau ce confirmă
plata datoriilor, după caz; • Autorizaţia de fuziune, după caz; • Actul de transmitere sau bilanţul de repartiţie,
după caz; • Copia avizului de reorganizare a persoanei juridice, publicat în „Monitorul Oficial al Republicii
Moldova”; • Documentul bancar, care face dovada achitării taxei de înregistrare. Cuantumul taxei diferă în
dependenţă de forma organizatorico-juridică a organizaţiei; • Declaraţia cu privire la beneficiarul efectiv al
persoanei juridice (temei: art. 14 din Legea nr. 308 din 22 decembrie 2017 cu privire la prevenirea şi
combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului).
Avizul Consiliului audiovizualului?

Subiectul 32. Transformarea unei SRL într-o altă formă organizatorică nr. Conţinutul subiectului
puncta
1.1.Numiţi actele necesare pentru înregistrarea transformării unei SRL în S.A.
După expirarea a o lună de la publicarea avizului în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova” privind
transformarea, organul executiv al persoanei juridice care se transformă depune: • Cererea privind înregistrarea
transformării; • Hotărârea de reorganizare prin transformare, adoptată de organul competent al persoanei
juridice participante la reorganizare; • Lista celor prezenţi la şedinţă, cu semnăturile acestora, în vederea
determinării întrunirii cvorumului la adoptarea deciziilor (după caz, în dependenţă de forma juridică de
organizare a organizaţiei necomerciale); • Actele de constituire ale persoanei juridice participante la
reorganizare; • Actul de transmitere. Actul trebuie să conţină dispoziţii cu privire la succesiunea întregului
patrimoniu al persoanei juridice reorganizate, în privinţa tuturor drepturilor şi obligaţiilor faţă de toţi debitorii şi
creditorii acesteia, inclusiv obligaţiile contestate de părţi; • Statutul în versiune nouă, aprobat de organul suprem
de conducere al persoane juridice reorganizate, în două exemplare; • Procesul-verbal / decizia organului suprem
de conducere al noii organizaţii reorganizate, abilitat să adopte decizia privind alegerea/numirea componenţei
organelor de conducere şi control ale noii persoane juridice, semnat de preşedintele şi secretarul adunării; •
Copia buletinului de identitate al conducătorului nou ales al organizaţiei reorganizate; • Actele ce atestă
acordarea sediului - declaraţia persoanei fizice sau acordul persoanei juridice (autentificat prin semnătura
conducătorului organizaţiei), cu anexarea actului ce confirmă dreptul de proprietate, (după caz, dacă se
modifică sediul organizaţiei în urma reorganizării); • Copia avizului de reorganizare a persoanei juridice,
publicat în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”; • Documentul bancar, care face dovada achitării taxei de
înregistrare. Cuantumul taxei diferă în dependenţă de forma organizatorico-juridică a organizaţiei; • Declaraţia
cu privire la beneficiarul efectiv al persoanei juridice (temei: art. 14 din Legea nr. 308 din 22 decembrie 2017
cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului).
1.2.Analizaţi operaţiunile pe care le implică transformarea unei societăţi cu răspundere limitată în
societate pe acţiuni.
Procedura de transformare implica urmatoarele operatiuni
a) elaborarea actului de constituire al societatii in care se transforma
b) informarea asociatilor despre transf si aducerea la cunostinta lor a proiectului actului de constituire,
c) convocarea si desfasurarea AG a asociatilor-trans implica in esenta modif actului de constituire al
societatii,pt aceasta asociatii se convoca in ad gen pt a decide trans.ad gen este deliberative daca la ea sunt
prezenti ori sunt reprezentati asociatii care detin cel putin . din voturi SRL,mai putin de jumatate din actiunile
cu drept de vot,toate voturile in soc in nume colectiv si in comandita.daca ad gen convocata 1 data nu este
deliberative,se va convoca o adunare repetata.
d) adoptare hot de transformare si formarea a organelor specifice societatii in care se transforma-hot se adopta
cu majoritatea necesara modificarii actului de constituire: unanim-soc pe persoane,2/3 voturi-SA,3/4-SRL.
e) informarea creditorilor despre transformare
f) publivarea anuntului in MO al RM
g) prezentarea actelor necesare pentru inregistrarea transformarii:actul de constituire al soc care se transf,hot de
transformare,act de constituire si certificatul de inregistrare in original,copia de pe publicatia in MO,copia de pe
bilantul care arata valoarea activelor societatii si care asigura minimul de cap soc indicat in actul de
constituire,certificatul de predare al stampilei.
1.3. Ion Pruteanu, fondator al gospodăriei ţărăneşti, a vândut societăţii în nume colectiv “Tulescu şi compania”
50 tone grâu pentru însămânţare, cu condiţia că ultima va plăti preţul peste un an. După ce termenul de achitare
a ajuns la scadenţă, Ion Pruteanu s-a adresat la societatea debitoare (SNC “Tulescu şi compania”) să-I plătească
preţul pentru grâu, dar cumpărătorul nu i-a răspuns. Pruteanu s-a adresat
cu o cerere în instanţa de judecată pentru a încasa forţat suma datorată de la societatea debitoare şi membrii
acesteia. În referinţa depusă la instanţă de către administratorul societăţii debitoare s-a arătat că SNC “Tulescu
şi compania” nu mai există, deoarece aceasta a fost transformată în SRL “Tulescu”, care are un capital social de
1000 lei, iar persoanele care au fost membri ai SNC nu mai sunt asociaţi ai
SRL, deoarece şi-au vândut partea lor socială imediat după transformare. Întocmiţi o notă informativă şi
explicaţi cum urmează a fi soluţionat litigiul.
Raspunsul: Asociații SNC răspund solidar și nelimitat în termen de 3ani după reorganizare pentru obligațiile
nascute până la reorganizare. Nu sunt absolviti de răspundere nici daca înstraineaza dreptul de participațiune

Subiectul 33. Dizolvarea persoanelor juridice cu scop lucrativ. nr. Conţinutul subiectului puncte
1.1. Caracterizaţi temeiurile de dizolvare voluntară a persoanei juridice;
Lichidarea voluntară intervine în cazul:
a) Expirarri termenului stabilit in actul de constituire
b) Atingerii scopului propus
c) Imposibilitatii atingerii scopului propus
d) Adoptarii hotaririi in acest sens de catre adunarea generala
1.2.Analizaţi consecinţele dizolvării persoanei juridice;
Momentul înregistrării dizolvării are în esență 2 semnificații: persoana juridică din acest moment, nu poate
întreprinde noi acțiuni; din acest moment persoana juridică întră în procedura de lichidare. La această fază,
persoana juridică își păstrează capacitatea civilă, dar numai în măsura în care este necesară îndeplinirii
formalităților de lichidare. Cel mai important este faptul că persoana juridică nu mai poate încheia contracte c
ear viza obiectul său de activitate. Ea este însă în drept să continue și să finalizeze operațiunile începute
anterior. Este de menționat și faptul că hotărârea de dizolvare adoptată de organul suprem al persoanei juridice
devine opozabilă terților de la data înregistrării ei în registrul de stat. în cee ace privește faptul că persoana
juridică intră în procedura de lichidare, urmează să remarcăm că legiuitorul pune în sarcina lichidatorului să
indice în toate actele, scrisorile, rapoartele, informațiile și altele asemenea care emană de la o persoană juridică
dizolvată că aceasta este în lichidare. Cel care a acontractat cu o persoană juridică în lichidare și cunoaște acest
fapt suportă riscul actelor încheiate. Dacă însă demonstrează că, la încheierea actului, nu a știut cp persaoan
juridică este în procedură de lichidare, iar actul semnat nu conține syntagma ,,în lichidare”, prejudicial se repară
nu numai de persoana juridică în lichidare, dar și de lichidatorul ei.

1.3. Serviciul Fiscal de Stat, în baza art.224 Cciv. a înaintat o acţiune în vederea lichidării societăţii
“Buzduganul” SRL, care desfăşoară activitatea farmaceutică după retragerea licenţei de către Organul
de Licenţiere. „Buzdugan” SRL în referinţa sa a motivat că, potrivit legii, nu se poate solicita lichidarea
deoarece activitatea farmaceutică nu este unicul gen de activitate desfăşurat. Societatea desfăşoară şi alte
genuri de activitate de întreprinzător, respectă cerinţele legale de practicare a acestora. Întocmiţi o notă
explicativă în care explicaţi dacă este sau nu în drept IFS să solicite dizolvarea SRL precum şi dacă
instanţa ar putea dizolva “Buzdugan” SRL pentru încălcarea menţionată?
Răspuns: Consider că persoana juridică nu va fi lichidată dacă practică și acivități pe lângă cele farmaceutice.
Nu există temei de lichidare .
Subiectul 34. Lichidatorul persoanei juridice cu scop lucrativ
nr. Conţinutul subiectului puncte
1.1.Numiţi condiţiile care trebuie să le întrunească persoana desemnată lichidator al unei
cooperative de producţie.
Lichidatorul unei cooperative de producție trebuie să întrunească cumulative următoarele condiții:
-să fie persoană fizică;
-să fie cetățean al RM;
-să fi atins majoratul (18 ani);
-să nu fi fost declarant incapabil;
-să aibă domiciliul în RM.
Condiții suplimentare pentru lichidarea persoanelor juridice sunt stabilite prin legi speciale. De exemplu Legea
insolvabilității din 2001.

1.2. Comparaţi atribuţiile lichidatorului în raport cu cele ale administratorului persoanei

juridice, insistând în special asupra acelor care-i deosebesc.
Asemănări
a) examinarea activităţii debitorului asupra căruia se iniţiază procedura de insolvabilitate în raport cu situaţia
de fapt, întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au condus la insolvabilitate,
menţionîndu-se persoanele cărora le-ar fi imputabile şi premisele angajării răspunderii acestora în condiţiile
legii, prezentarea acestui raport instanţei de insolvabilitate în termenul stabilit de ea;
b) deschiderea, examinarea, sigilarea, sechestrarea încăperilor de producţie, a depozitelor, spaţiilor
comerciale şi administrative, altor asemenea; evacuarea bunurilor şi a persoanelor din încăperile ocupate ilegal;
inventarierea patrimoniului debitorului, partajarea lui, adoptarea de măsuri pentru conservarea masei debitoare;
c) notificarea creditorilor, verificarea creanţelor şi, după caz, formularea de obiecţii referitor la ele,
întocmirea tabelelor de creanţe;
d) convocarea, prezidarea şi asigurarea secretariatului adunării creditorilor sau a acţionarilor, a
asociaţilor ori a membrilor debitorului persoană juridică;
e) primirea remuneraţiei în modul stabilit de lege;
f) solicitarea şi primirea gratuită de la participanţii la procesul de insolvabilitate, de la alte persoane,
indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, a informaţiilor şi explicaţiilor necesare pentru
executarea atribuţiilor, precum şi de la debitor a informaţiilor despre veniturile şi bunurile ce îi aparţin cu titlu
de proprietate, inclusiv despre cele care se află în proprietate comună pe cote-părţi;
g) solicitarea instanţei de a dispune participarea colaboratorilor organelor afacerilor interne la
executarea atribuţiilor;
h) exercitarea dreptului de acces în spaţiile de serviciu ale debitorului, studierea documentelor care se
află acolo, efectuarea, după caz, a expertizei activităţilor cuprinse în procedurile derulate la cererea instanţei sau
a altor organe, inclusiv în procedură de urmărire penală;
i) sesizarea organelor de resort despre contravenţiile şi/sau infracţiunile depistate în executarea
atribuţiilor;
j) organizarea şi vînzarea la licitaţie sau prin negocieri directe a bunurilor din patrimoniul debitorului în
conformitate cu prezenta lege;
k) încheierea de tranzacţii, stingerea datoriilor, dispunerea încetării fidejusiunii, renunţarea la garanţii
reale cu condiţia confirmării acestor acțiuni de către adunarea creditorilor sau comitetul creditorilor;
l) colectarea datoriilor faţă de debitor şi recuperarea silită a bunurilor debitorului aflate în posesiunea
unor terţi;
m) administrarea conturilor bancare speciale, destinate acumulării mijloacelor băneşti obţinute în
procesul de insolvabilitate, denumite în continuare conturi de acumulare. Astfel de conturi se deschid în băncile
care nu sînt creditori ai debitorului;
n) executarea măsurilor de asigurare aplicate de instanţa de insolvabilitate în cazurile prevăzute expres
de ea;
o) îndeplinirea hotărîrilor instanţei de insolvabilitate, a hotărîrilor adunării creditorilor şi ale comitetului
creditorilor, adoptate în limitele competenţei lor, emiterea de ordine, decizii, dispoziţii şi de alte acte în vederea
exercitării atribuţiilor;
p) elaborarea planului procedurii de restructurare la solicitarea adunării sau a comitetului creditorilor;
 q) prezentarea către instanţa de insolvabilitate, adunarea creditorilor sau comitetul creditorilor a
rapoartelor despre starea masei debitoare şi despre îndeplinirea atribuţiilor;
r) ţinerea registrelor de evidenţă a datoriilor creditoare şi a datoriilor debitoare ale debitorului;
s) conducerea şi/sau supravegherea debitorului, administrarea masei debitoare;
t) asigurarea integrităţii masei debitoare, asigurarea prin contract a bunurilor, după caz;
u) elaborarea criteriilor de concediere şi angajarea specialiştilor sau a experţilor;
v) disponibilizarea angajaţilor debitorului;
w) contestarea în instanţa de insolvabilitate, în modul stabilit de lege, a creanţelor creditorilor şi a
oricăror tranzacţii sau transferuri;
x) sesizarea instanţei de insolvabilitate despre orice alte probleme care apar pe parcursul exercitării
atribuţiilor sale;
y) distribuirea către creditori a sumelor de bani rezultate din valorificarea masei debitoare, conform
prezentei legi, întocmirea bilanţului de lichidare a debitorului;
z) efectuarea unor alte acțiuni stabilite expres de prezenta lege.
Deosebiri
Administrator Lichidator
În procesul de insolvabilitate
Atribuţiile administratorului insolvabilităţii încetează în momentul în care instanţa de insolvabilitate stabilește
atribuţiile lichidatorului.
Administratorul insolvabilităţii nu este obligat să valorifice bunurile, această atribuţie revenindu-i lichidatorului
în cadrul procedurii falimentului.
În procedura de insolvabilitate sau în procedura de restructurare, hotărîrea privind încheierea tranzacţiei din
partea debitorului se adoptă de administratorul insolvabilităţii, iar în procedura falimentului, de lichidator.
În procesul de faliment
Dreptul de a depune cerere introductivă (art.13 alin 2 L. insolv.)
Valorificarea şi lichidarea masei debitoare (art.117 L. insolv)
Vânzarea masei debitoare (art,118 L.insolv)
Lichidarea debitorului (art.135 L.insolv)
Trecerea în procedura de restructurare (art.139 L. insolv)

1.3. Ion Tigreanu s-a adresat către lichidatorul Cooperativei de producţie “IKKEL” să-I restituie suma
de 50 000 lei, aceasta fiind o datorie pentru merele vândute doi ani în urmă. Lichidatorul i-a răspuns că
reeşind din informaţia care a primit-o de la fostul administrator, datoria a fost plătită încă un an în
urmă. Pe de altă parte lichidatorul a menţionat că Ion Tigreanu a omis termenul de 2 luni de la data
publicaţiei în Monitorul Oficial a avizului cu privire la lichidare, şi respectiv, dacă nu s-a adresat
în termenul stabilit de codul civil nu mai este în drept să pretindă suma menţionată. Întocmiţi o notă
informativă şi Expuneti-vă opinia în legătură cu diferendul apărut între Lichidatorul Cooperativei şi
creditorul Ion Tirgrean .
Răspuns: Este posibil de depus după expirarea a 2 luni dupa publcarea in monitor, prin repunerea in termen.

Subiectul 35. Lichidarea persoanelor juridice cu scop lucrativ. nr. Conţinutul subiectului puncte
1.1.Descrieţi principiile ce definesc statutul persoanei juridice aflate în lichidare.
1) Lchidarea juridica a societati subzista pentru nevoile lichidarii (societatea comerciala continua sa existe si
dupa dizolvarea in masura in care este necesar pentru lichidarea patrimoniului.organele societatii comerciale
continua sa existe in forma de pina la dizolvare ori in alta forma. Adunarea generala a asociatilor nu-si pierde
atributiile. Dupa desemnarea lichidatorului , ea mai are si alte competente – aprobarea bilantului de lichidare,
de a reveni asupra hotărârii de lichidare, modificarea proiectului de impartire a activelor. Capacitea societății,
este una restrinsa, deoarece se efectuiaza numai operatiunile necesare lichidarii si radierii societatii din registru
de stat.
2) Lichidarea societati se face in interesul asociatior (interesul asociatilor este pe prim plan .),anume ei,din
motive stabilit in actul de constituire sau din motive impuse de conditiile active decid sa lichideze societatea
3) Lichidarea societatii este obligatorie-
1.2.Analizaţi actiunile lichidatorului în proces de lichidare a societăţii pe acţiuni.
Lichidatorul are obligastia de a informa creditorii despre procedura de lichidare care a inceput despre dreptul de
a cere intr-un anumit termen satisfacerea creantelor publicind in M.O in doua editii consecutive un aviz si in
termen de 15 zile il informeaza pe fiecare creditor cunoscut despre lichidare. Lichidatorul trebuie sa informeze
si angajatii societatii despre dizolvarea acesteia si data disponibilizarii lor. Legiuitorul stabileste ca fiecare
creditor poate sa-si formuleze creantele in termen de 6 luni de la data ultimei publicatii a avizului. Creantele pot
fi inaintate si mai tirziu in termenul de perscriptie si pina la radierea societatii din registru. Daca creantele sint
intemeiate acestea trebuie sa fie recunoscute si satisfacute. Creditorul este in drept in cazul cind creanta a fost
respinsa de lichidator sa inainteze in termen de 30 zile de la data informarii despre respingere o actiune in
instanta de judecata a carei hotarire este definitiva.
Elaborarea proiectului bilantului de lichidare. Lichidatorul este obligat sa elaboreze in decurs a 15 zile de la
expirarea termenului de inaintare a creantelor un proiect a bilantului de lichidare care sa reflecte valoarea de
bilant si valoarea de piata a activelor. Daca din proiectul de bilant rezulta un excedent al pasivelor fata DE
ACTIVE LICHIDATORUL ESTE OBLIGAT SA DEPUNA IN INSTANTA O CERERE de intentare a
procesului de insolvabilitate. Cererea trebuie depusa in cel mult o luna de la constatarea insolvabilitatii. El
trebuie sa aduca la cunostinta organului care la desemnat despre insolvabilitate. Lichidatorul solicita acordul
creditorilor de a continua lichidarea societatii fara a depune cerere introductiva. Daca creditorii accepta
satisfacerea creantelor in proportii reduse lichidatorul poate continua indeplinirea formalitatilor de lichidare.
Lichidarea activului societatii comerciale. Operatiunea de transformare a bunurilor societatii in bani si de
incasare a creantelor de la debitorii societatii. In perioada de inaintare a creantelor de catre creditori societatea
isi continua activitatea executind contracte, incheiaste inainte de data dizolvarii si primind executarea de la
debitorii din raporturile in care societatea are calitatea de creditor. Lichidatorul nu poate cere executarea
contractelor neajunse la scadenta. In cazul in care debitorii nu-si onoreaza obligatiile ajunse la scadenta
lichidatorul poate intent impotriva lor procese judiciare, inclusive de insolvabilitate, in scopul incasarii
datoriilor. Lichidatorul intreprinde masuri de iunstrainare a bunuriulor materiale din activul patrimoniului
pentru a le transforma in bani. Lichidarea pasivului societatii comerciale consta in operatiunea de plata a
datoriilorpe care societatea le are fata de creditori. Lichidatorul este obligat sa plateasca fiecarui creditor
imediat ce creanta acestuia a ajuns la scadenta. Daca plata nu a fost facuta la timp creditorul trebuie sa fie
despagubit atit pentru prejudicial efectiv cit si pentru venitul ratat. Un loc aparte ocupa creantele cetatenilor fata
de care societatea raspunde in cvalitate de debitor in cazul unui prejudiciu cauzat sanatatii sau in legatura cu
decesul acestora. In cazul in care societatea se lichideaza prin hotarire judecatoreasca din active se vor stinge si
cheltuielile de judecata. Soarta activelor ramase dupa satisfacerea cerintelor creditorilor este elaborate un
proiect de impartire a activelor care este aprobat de adunarea generala sau instantei. Instanta trebuie sa
organizeze o sedinta a asociatilor societatii si sa le aduca la cunostinta proiectul. Adunarea generala poate sa
revina asupra hotaririi de lichidare daca patrimoniul nu a fost inca impartit intre asociati. Activele ramase se
transmit asociatilor proportional participatiunii lor. Activele se impart dupa 12 luni de la data ultimei publicari
in M.O. marimea activelor ramase si principiile de repartizare sint reflectate in raportul lichidatorului.
Transmiterea banilor se face prin act sub semnatura private.
Actele necesare radierii:
cererea de radiere
bilantul de lichidare
actele de constituire in original
certificatul de inregistrare
extras din registru precum societatea care se lichideaza nu este fondator al unei alte societati
actul ce confirma onorarea obligatiilor impozitare
actul ce dovedeste inchiderea conturilor bancare
actul de predare spre nimicire a stampilelor
numerele M.O in care au fost publicate avizele

1.3. Casa Naţională a Asigurărilor Sociale (CNAS) a depus o cerere în instanţa de judecată pentru încasarea
forţată de la Cooperativa Agricolă de Producţie „Fazanul” a plăţilor obligatorii în sumă de 40 000 lei pe care
pârâtul le datora. În locul referinţei, la adresa instanţei a sosit o informaţie de la sediul pârâtului potrivit căreia
CAP „Fazanul” nu are sediu la adresa indicată, deoarece aceasta a fost deja lichidată. Ulterior CNAS a primit
de la Organul Înregistrării de Stat informaţia din care a rezultat că lichidarea CAP „Fazanul” s-a făcut cu
încălarea legii, ori creditorii, inclusiv CNAS nu au fost înştiinţaţi în modul stabilit despre iniţierea procedurii de
lichidare. De asemenea,a fost stabilit că potrivit bilanţului de lichidare, CAP „Fazanul” a împărţit între membrii
cooperativei bunuri în valoare de 150 000 lei.
Întocmiţi o notă explicativă indicând cum urmează să procedeze CNAS pentru a încasa creanţa?
Raspuns: redeschiderea procedurii de lichidare după radierea ei este posibilă. Daca se atestă exidtenta unor
active (acele 150000 impertite intre asociati). În asa caz persoana juriică se consider existent.

Subiectul 36. Intentarea procesului de insolvabilitate. nr. Conţinutul subiectului puncte

1.1.Caracterizaţi temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea Insolvabilității, „Intentarea unui proces de insolvabilitate presupune
existenţa unui temei general sau special”. Consider că temeiul menționat la art. 10 alin. (1) reprezintă temeiul
juridic al intentării unui proces de insolvabilitate, or, condițiile enunțate la art. 10 alin. (2) și (3) sunt condiții
care caracterizează situația faptică și care reprezintă premisele legale de a intenta un proces de insolvabilitate.
La art. 9 a Legii insolvabilității, care prevede că „Procesul de insolvabilitate se intentează doar în temeiul
unei cereri de intentare a procesului de insolvabilitate” atestăm temeiul real de intentare a procesului de
insolvabilitate, or cerința de a înainta o cerere introductivă este o cerință de formă și de exteriorizare a intenției.
Prin urmare, concluzionez că aceste temeiuri sunt indispensabile unul față de altul, or, nu pot opera separat.
Astfel, nu poate fi depusă o cerere introductivă în lipsa unui temei general sau special prevăzut de art. 10 alin.
(2) și (3). La fel nu poate fi intentat procesul de insolvabilitate în lipsa depunerii cererii introductive, chiar dacă
există temeiul general și special prevăzut de LI.
a. Temeiul general
Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea Insolvabilității, „temeiul general de intentare a unui proces de
insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a debitorului”.
„Incapacitatea de plată” conform art. 2 din LI în vigoare la moment, „situaţie financiară a debitorului
caracterizată prin incapacitatea lui de a îşi executa obligaţiile pecuniare scadente, inclusiv obligaţiile fiscale.
Incapacitatea de plată este prezumată în cazul în care debitorul este în întârziere de plată mai mult de 60 de
zile”.
Respectiv, există 2 curente în jurisprudență, analizei practicii judiciale în baza hotărârilor instanțelor de
judecată..
I. Primul curent tratează debitorul ca fiind în incapacitate de plată, atunci când întârzierile de executare a
obligațiilor pecuniare au un caracter sistemic. Aceasta înseamnă situația când debitorul are întârzieri de plată,
nu doar în privința unui creditor, nici în privința la doi, dar în privința majorității sau chiar a tuturor. De fapt, nu
este ușor de estimat cum se apreciază incapacitatea de plată, deci la câți creditori ar fi trebuit să fie întârzieri
pentru a-l califica ca fiind în incapacitate de plată. Deci, această interpretare este eliminată de către prezența
combinațiilor de cuvinte „obligațiile pecuniare scadente'' din definiția legală a „incapacității de paltă”din care
concluzionăm că debitorul ar trebui să înregistreze restanțe la mai multe obligații pecuniare scadente pentru a fi
în incapacitate de plată. Respectiv, în cazul acestui current, chiar dacă debitorul are posibilitatea de a-și onora
nemijlocit obligațiile creditorului care a depus cerere introductivă, oricum administratorul provizoriu constă că
debitorul este în incapacitate de plată, instanța de insolvabilitate confirmă raportul acestuia și intentează
procedura de insolvabilitate.
II. Al doilea curent tratează „incapacitatea de plată” ca situația în care debitorul este în incapacitate să își
execute unul sau mai multe obligații pecuniare scadente, de regulă față de creditorul care depune cerere
introductivă, dar nu majoritatea obligațiilor debitorului. Respectiv, chiar dacă debitorul are posibilitatea să
execute și uneori chiar execută obligațiile pecuniare scadente față de alți creditori, administratorul provizoriu ar
putea aprecia situația financiară a acestuia ca fiind în incapacitate de plată, deoarece nu execută obligațiile
pecuniare față de creditorul care a înaintat cererea introductivă, iar instanța de insolvabilitate va confirma
raportul acestuia și va intenta procedura de insolvabilitate. Aceasta poate avea loc doar dacă instanța de
insolvabilitate va aplica această a 2 modalitate de tratare a „incapacității de plată”. Conform noilor modificări,
acest curent pare a fi susținut și de prevederile Art.28, al.(2) a Legii Insolvabilității, din conținutul căreia reiese
că debitorul poate răsturna prezumția probelor care confirmă că el a executat obligațiile pecuniare sau că există
o acțiune civilă de legătură cu această obligație intentată până la depunerea cererii introductive ori că obligația
poate fi extinsă prin compensare. Prin urmare, după cum reiese din modificările respective, dacă debitorul nu
poate prezenta probe care să confirme una din aceste 3 circumstanțe, prezumția incapacității de plată se
menține.
b. Temeiul special
Supraîndatorarea reprezintă situația finaciară a debitorului a căror răspundere este limitată prin lege la
valoarea patrimoniului său; situație în care valoarea bunurilor nu mai acoperă obligațiile scadente ale acestuia.
În completarea acestei definiții nu trebuie să uităm de prevederile Art.10 al. (3), potrivit căruia temeiul special
de intentare a procesului de insolvabilitate constă în supraîndatorarea debitorului, în cazul în care acesta este
persoană juridică responsabilă pe creanțele creditorului, adică ,,SRL” sau ,,SA”. În acest caz, la baza evaluării
patrimoniului debitorului trebuie pusă continuarea activității lui, dacă acest fapt este posibil. Ce înseamnă
evaluarea patrimoniului și la continuarea activității, cum se pune la baza continuării activității valoarea
patrimoniului? Supraîndatorarea este situația financiară a debitorului în care valoarea bunurilor nu mai acoperă
obligațiile existente ale acestuia care se constată ca urmare a unei evaluări a patrimoniului debitorului și anume
totalitatea drepturilor și oblogațiilor patrimoniale la baza căreia trebuie pusă continuarea activității acestuia, și
în opinia unuor specialiști practicieni, nu este supraîndatorare situația în care valoarea bunurilor debitorului nu
mai acoperă obligațiile existente ale acestuia, însă ca urmare a evaluării patrimoniului acestuia, activitatea sa
poate fi continuată. Spre exemplu: dacă un debitor are capitalul social de 5.400 lei, are datorii pe termen lung de
20.000.000 lei, dar are active de 1.000.000 lei, însă datoriile respective sunt contractate pe termen lung, de
exemplu pe 20 de ani cu o dobândă de 0,01% când plățile lunare ajung la câteva zeci de mii de lei, într-o astfel
de situație nu este supraîndatorare, pentru că debitorul poate continua activitatea și respectiv dacă cineva o să
intenteze insolvabilitatea împotriva acestui debitor, administratorul provizoriu ar trebui să examineze
patrimoniul acestuia și să constate că nu este supraîndatorare.
Cu referire la componența și mărimea obligațiilor, legea insolvabilității la art. 11 alin. (1) prevede că
acestea sunt cele existente la momentul depunerii cererii introductive.
La determinarea temeiurilor de insolvabilitate se iau în calcul:
a) mărimea obligaţiilor pecuniare, inclusiv suma restanţei la livrarea bunurilor, la prestarea serviciilor şi la
îndeplinirea lucrărilor care urmează a fi plătite de către debitor;
b) mărimea datoriilor la credite, la împrumut, plus dobînda care urmează a fi achitată de către debitor;
c) mărimea prejudiciilor care urmează a fi recuperate de la debitor;
d) mărimea obligaţiilor la bugetul public naţional prevăzute de lege.
La constatarea insolvabilităţii debitorului nu se ia în calcul valoarea creanţelor constituite din:
a) penalităţi şi/sau din alte sancţiuni financiare aferente neexecutării obligaţiilor;
b) orice obligaţie de plată faţă de asociaţii (membrii, acţionarii) debitorului.
1.2.Comparaţi efectele dizolvării persoanei juridice ca rezultat al intentării procesului de insolvabilitate care
survin pentru societatea insolvabilă cu cele care survin pentru creditorii societăţii insolvabile.
Hotărârea de intentarea de insolvabilitate produce efecte juridice care privesc atât drepturile și obligațiile
debitorului insolvabil, cât și ale creditorului debitorului insolvabil.
I. În primul rând, în urma intentării procedurii de insolvabilitate este înlăturat debitorul de la administrarea
și dispunerea de bunurile incluse în masa debitoare,în conformitate cu art. 74 alin. (1) din Legea insolvabilității:
„Prin hotărâre de intentare a procedurii de insolvabilitate, dreptul debitorului de a administra şi de a
dispune de bunurile incluse în masa debitoare este transmis administratorului insolvabilităţii/lichidatorului.”
II. În urma intentării procedurii de insolvabilitate are loc suspendarea de drept a activității organelor de
conducere a debitorului în conformitate cu art. 75 alin. (1) lit. a) din Legea insolvabilității. Acest fapt atrage
după sine privarea de dreptul asociaților sau acționarilor de a primi oarecare plăţi în calitate de dividende sau
alte cote de participaţie în cadrul debitorului, precum şi privarea de dreptul de a solicita separarea cotei de
participaţie în masa debitoare în legătură cu ieşirea sau excluderea debitorului din lista asociaţilor, ceea ce
înseamnă că echivalentul cotei de participaţie va fi achitat odată cu celelalte creanţe, în conformitate cu art. 75
alin. (1) lit. e), g) din Legea insolvabilității.
III. Un alt efect al intentării procesului de insolvabilitate este faptul că orice măsuri de asigurare sau limitări
aplicate debitorului până la intentarea procesului de insolvabilitate se anulează de drept, în conformitate cu art.
75 alin. (1) lit. d) din Legea insolvabilității. Totuși, instanța de insolvabilitate dispune de dreptul exclusiv de a
aplica măsurile de asigurare pe care le consideră pertinente și oportune.
IV. De asemenea, în urma intentării procesului de insolvabilitate se suspendă un șir de fapte juridice și
anume:
A. Se suspendă, odată cu intentarea procedurii de insolvabilitate calcularea penalităților, dobânzilor și a
altor plăți aferente datoriilor creditoare ale debitorului, precum și a altor plăți aferente creditelor acordate
debitorului de către Ministerul Finanțelor din bugetul de stat în vederea onorării garanțiilor de stat, în
conformitate cu art. 75 alin. (3) și (5) din Legea insolvabilității.
B. Se suspendă cauzele cu privire la bunurile din masa debitoare în care debitorul este pârât, iar
reclamantul este creditor chirografar şi care sînt pendinte la data intentării procedurii de insolvabilitate. În cazul
în care anterior intentării procesului de insolvabilitate a fost intentat un proces civil, în care debitorul este
reclamant, acesta nu se va suspenda, procesul, în cazul dat, poate fi continuat de administratorul insolvabilităţii
în procedura în care a fost pornit.
Alte efecte prevăzute de Codul Civil al Republicii Moldova:
a. Potrivit art. 401 alin. (1) lit. c) din Codul Civil al RM, Cursul prescripției extinctive se întrerupe prin
înaintarea în modul stabilit a unei cereri de admitere a creanței în cadrul procesului de insolvabilitate. După
întreruperea cursului prescripției extinctive, începe să curgă un nou termen. Timpul scurs pînă la întreruperea
cursului prescripției extinctive nu se include în noul termen de prescripție extinctivă. În cazul întreruperii în
temeiul alin. (1) lit. c), prescripția extinctivă va reîncepe să curgă de la data la care există din nou posibilitatea
legală de valorificare a creanței rămase nesatisfăcute.
b. Potrivit art. 435 alin. (2) pct. 9 coroborat cu art. 436 alin. (3) lit. a) Sunt supuse notării cererea de
intentare a procesului de insolvabilitate contra titularului dreptului înregistrat și intentarea procedurii de
insolvabilitate de către instanța de judecată. Aceasta se face la cererea reclamantului în baza cererii de intentare
a procesului de insolvabilitate.
c. În cazul în care împotriva debitorului a fost intentat un process de insolvabilitate atunci nu se permite
restituirea bunului consemnat, potrivit art. 971 alin .(2) lit. d).
d. Unele efecte asupra contractelor
1. În cazul Contractului de Vânzare-Cumpărare, potrivit art. 1193 lit. a) „Vânzătorul poate declara
rezoluțiunea vânzării-cumpărării sub rezerva proprietății dacă a fost intentat procesul de insolvabilitate a
cumpărătorului”.
2. În cazul Contractului de Locațiune, potrivit art. 1328 alin. (1) lit. a) „ Locatorul are dreptul, la alegerea
sa, să ceară executarea imediată de către locatar a părții neachitate din valoarea totală sau să recurgă la
 rezoluțiunea leasingului dacă a fost intentat procesul de insolvabilitate în privința locatarului, cu excepțiile
prevăzute de Legea insolvabilității”.
3. Declanșarea procedurii de insolvabilitate asupra patrimoniului societății civile reprezintă un temei de
dizolvare a societățiii civile, potrivit art. 1941 alin. (1) lit. c).
1.3. Andrei Bolintineanu a cumpărat un frigider de la „Trianon” SRL. Termenul de garanţie a fost stabilit de 2
ani. Peste două luni frigiderul a ieşit din funcţiune. Cumpărătorul a restituit frigiderul vânzătorului şi a cerut să i
se restituie preţul achitat. Vânzătorul a anunţat că defectul frigiderului este minor şi că acesta va fi reparat din
contul vânzătorului. Cumpărătorul nu a dorit să primească frigiderul reparat, iar vânzătorul nu dorea să restituie
banii. Cumpărătorul, după o consultaţie cu avocatul, a înaintat o cerere introductivă de intentare a procesului de
insolvabilitate împotriva SRL „Trianon”. Întocmiţi o opinie juridică in care indicaţi cum ar trebui să se
procedeze în litigiu?
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea Insolvabilității, „Intentarea unui proces de insolvabilitate presupune
existenţa unui temei general sau special”. Astfel, din circumstanțele speței nu rezultă supraîndatorarea sau
incapacitatea de plată a “Trianon” S.R.L. Or, prezentul litigiu va fi guvernat de legislația civilă, și anume legat
de drepturile consumatorului. Mai mult ca atât, nu se constată existența procedurii prealabile, fapt imperios
statuat de legislația procesual civilă.

Subiectul 37 Procedura de restructurare aplicată persoanei juridice insolvabile.

1.1 Caracterizaţi procedura de restructurare a persoanei juridice insolvabile identificând
etapele acesteia.
Prin procedură de restructurare înțelegem una dintre procedurile procesului de insolvabilitate care se aplică
debitorului şi care presupune întocmirea, aprobarea, implementarea şi respectarea unui plan complex de măsuri
în vederea remedierii financiare şi economice a debitorului şi achitării datoriilor acestuia conform programului
de plată a creanţelor. Procedura de restructurare se aplică de către instanța de insolvabilitate în baza hotărârii
adunării creditorilor, iar efectele aplicării acestei proceduri constau în instituirea moratoriului față de executarea
silită a obligațiilor pecuniare ale creditorilor care existau la data aplicării procedurii de restructurare, cu
excepția creanţelor privind plata salariilor și a pensiilor alimentare, privind recuperarea prejudiciilor cauzate
sănătăţii angajaţilor sau cu excepția creanţelor apărute în legătură cu decesul acestora, a creanţelor de
revendicare a patrimoniului din posesie ilegală, precum şi a creanţelor pecuniare şi fiscale a căror scadenţă a
survenit în perioada de după deschiderea procedurii de restructurare.
Procedura de restructurare se derulează în baza unor etape care nu sunt expres prevăzute de Legea
insolvabilității, dar se deduc în baza dispozițiilor aplicabile. Așadar, procedura de restructurare include :
1. Planul procedurii de restructurare- Legea insolv. prevede exhaustiv categoriile de subiecți ce au dreptul de a
depune planul de restructurare și anume: a-debitorul în condițiile prev. la art. 188, alin. 1, lit. a (Leg. Ins); b-
administratorul insolvabilității în condițiile prevăzute la art. 188, alin. 1, lit. b (Leg. Ins); c-APC/ APL, în
condițiile prev. la 188, alin. 1, lit c (Leg. Ins). Structura planului de restr. constă în partea descriptivă (măsurile
întreprinse și partea organizatorică (modalitatea de modificare a statutului juridic al participanților la procesul
de insolvabilitate). Totodată conținutul planului, clasele creditorilor și drepturilor acestora sunt prevăzute la art.
190-198 Leg. Ins.
2. Admiterea planului de restructurare- este realizată doar de către Adunarea creditorilor( totalitatea
creditorilor ale căror creanțe au fost validate și incluse în tabelul definitiv al creanțelor). După depunerea
planului de restructurare la instanța de insolvabilitate, în termenul prevăzut de aceasta, administratorul
insolvabilității publică anunțul cu privire la convocarea adunării creditorilor care vor examina și vor vota
planul. Fiecare clasă de creditori votează planul separat. Se va considera ca planul este votat de către o clasă de
creditori dacă întrunește majoritatea voturilor creditorilor care dețin mai mult de jumătate din valoarea
 creanțelor clasei respective. În urma votului se adoptă una din două hotărâri: fie de admitere a planului de res.,
fie respingerea acestuia și inițierea procedurii de faliment.
3. Confirmarea planului de restructurare- este realizată de către instanța de insolvabilitate după ce audiază
administratorul insolvabilităţii, comitetul creditorilor, dacă a fost desemnat, şi debitorul. Planul se consideră
confirmat de instanță dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: a) cel puţin jumătate plus una din
clasele de creditori acceptă ori consideră că acceptă planul; b) în cazul existenței a doar două clase, planul se
consideră acceptat dacă clasa cu cea mai mare valoare totală a creanţelor l-a acceptat; c) fiecare clasă de
creditori defavorizată care a respins planul va fi supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan. Instanța
poate refuza confirmarea planului dacă: a) a fost ignorată o condiţie esenţială ce ţine de conţinutul planului, de
modul realizării lui, precum şi de modalitatea de acceptare a planului de către creditori, iar această încălcare nu
poate fi înlăturată; sau b) lichidităţile debitorului depăşesc vădit creanţele creditorilor incluşi în tabelul
creanţelor validate; sau c) planul conţine date fictive sau cu eroare flagrantă; sau d) nu este întrunită una din
condiţiile prevăzute la art. 204 alin. (4); sau e) remunerarea şi alte plăţi aferente activităţii administratorului
provizoriu, administratorului insolvabilităţii, experţilor şi specialiştilor antrenați în proces nu au fost achitate
sau plata lor nu a fost asigurată în modul stabilit în plan.
4. Efectele juridice ale confirmării planului- Prin hotărîre de confirmare a planului procedurii de restructurare,
instanţa de insolvabilitate dispune încetarea procedurii de restructurare şi aplicarea planului faţă de debitor.
După confirmarea planului procedurii de restructurare, activitatea debitorului se restructurează în modul
corespunzător. Creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate sînt modificate conform
prevederilor planului. Debitorul este obligat să efectueze fără întîrziere schimbările de structură preconizate în
planul procedurii de restructurare.
5. Îndeplinirea măsurilor stabilite în plan- După ce hotărîrea de confirmare a planului procedurii de
restructurare devine definitivă şi irevocabilă, debitorul reintră în dreptul de administrare a masei debitoare în
conformitate cu planul confirmat, sub supravegherea sau sub conducerea administratorului insolvabilităţii, pînă
cînd instanţa de insolvabilitate va dispune motivat fie încheierea procedurii de restructurare şi luarea tuturor
măsurilor pentru reinserţia debitorului în activitatea economică, fie încetarea realizării planului şi trecerea la
faliment. Pe parcursul realizării planului procedurii de restructurare, debitorul va fi condus de administratorul
insolvabilităţii sau de reprezentantul debitorului sub supravegherea administratorului insolvabilităţii (Art. 211
din Lege). Acţionarii, membrii şi asociaţii cu răspundere limitată nu au dreptul de a interveni în conducerea
activităţii ori în administrarea masei debitoare, cu excepţia şi în limitele cazurilor expres şi limitativ prevăzute
de lege şi în planul procedurii de restructurare.
6. Consecințele realizării/ nerealizării planului- Dacă se constată că debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile a
căror executare este supravegheată sau dacă se constată că executarea lor este imposibilă, administratorul
insolvabilităţii informează imediat comitetul creditorilor şi instanţa de insolvabilitate. În cazul în care comitetul
creditorilor nu a fost desemnat, administratorul insolvabilităţii informează creditorii menţionaţi în planul
procedurii de restructurare. La cererea părţii interesate, instanţa de insolvabilitate dispune încetarea
supravegherii în cazul: a) executării sau asigurării executării creanţelor supravegheate;
b) expirării termenului pentru procedura de realizare a planului procedurii de restructurare. În cazul intrării în
procedura falimentului ca urmare a eşuării planului procedurii de restructurare sau în cazul unei executări silite,
planul confirmat se consideră drept o hotărîre definitivă şi irevocabilă împotriva debitorului. Dacă, pe parcursul
realizării planului procedurii de restructurare, debitorul nu respectă prevederile lui sau planul nu este realizat în
termen, comitetul creditorilor sau fiecare creditor poate înainta o nouă cerere introductivă, care va avea ca efect
intrarea în faliment și lichidarea patrimoniului debitorului fără a mai fi necesară dovada insolvabilităţii lui.
Intentarea procedurii falimentului ca rezultat al neexecutării planului procedurii de restructurare conduce la
revocarea planului. În acest caz, creditorii ale căror creanţe au fost stinse ca urmare a executării planului sînt
obligaţi să restituie tot ceea ce au primit.

1.2 Explicaţi diferenţa dintre procedura accelerată de restructurare şi procedura de

restructurare a persoanei juridice insolvabile.
Procedura de restructurare- PR
Definitie-Prin procedură de restructurare
înțelegem una dintre procedurile procesului
de insolvabilitate(deja intentat) care se aplică
debitorului şi care presupune întocmirea,
aprobarea, implementarea şi respectarea unui
plan complex de măsuri în vederea remedierii
financiare şi economice a debitorului şi
achitării datoriilor acestuia conform
programului de plată a creanţelor. Așadar, în
cazul acestei proceduri, debitorul este deja în
insolvabilitate și PR este mai mult un
remediu forțat de elaborare a unui plan de
onorare a obligațiilor.
Procedura de restructurare vizează o
categorie mai mare de subiecți care o pot
intenta și care pot depune planul de
restructurare instanței de insolvabilitate
Subiecții care pot depune planul:
a-debitorul în condițiile prev. la art. 188, alin.
1, lit. a (Leg. Ins);
b-administratorul insolvabilității în condițiile
prevăzute la art. 188, alin. 1, lit. b (Leg. Ins);
c-APC/ APL, în condițiile prev. la 188, alin.
1, lit c (Leg. Ins).
Procedura descrisă în pct. 1
Procedura accelerată de restructurare -PAR
Procedură prin care debitorul, după o
perioadă de observaţie, intră direct în
procedură de restructurare.
Definitie/ scop-Scopul PAR este
salvgardarea întreprinderii aflate în
dificultate financiară pentru a-și continua
activitatea, a păstra locurile de muncă şi a
acoperi creanţele prin aplicarea unui plan
(debitorul nefiind în insolvabilitate, dar
conștientizează o dificultate financiară în
onorarea obligațiilor). Așadar, scopul constă
în prevenirea insolvabilității și invitarea
creditorilor la masa negocierii-planului prin
care debitorul urmează să-și onoreze
creanțele. Dacă este deja depusă cererea
introductivă de către debitor pentru
intenetarea PAR, orice cerere de introductivă
de intentare a procesului de insolv depusă de
creditori se restituie de instanță fără a fi
examiată.
Cererea introductivă de intentare a PAR se
depune de către debitor. Instanţa de
insolvabilitate este obligată să admită cererea
introductivă depusă în condițiile Codului de
procedură civilă şi ale prezentei legi şi să
iniţieze procedura accelerată de restructurare
a debitorului. Odată cu intentarea procedurii
accelerate de restructurare, instanța
desemnează un administrator provizoriu, care
va supraveghea activitatea debitorului. Tot
instanța stabilește data, locul și ora adunării
creditorilor care urmează să valideze
creanțele și să voteze planul( care poate fi
depus în procedură doar de debitor,
comparativ cu procedura simplă de
restrcturare). Deja similar PR, la adunarea
creditorilor se va examina tabelul creanțelor-
realizat de admin prov și se va discuta posib
restructur debit. Procedura de vot este
similara ca si la PR. După aprob Adun.
Credit, planul se confirmă de instantă adoptă
hotărârea de încetare a PRA. Din momentul
adoptării hotărîrii de încetare a PAR şi de
continuare a realizării planului PAR,
debitorul reintră în dreptul de administrare,
desfăşurîndu-și activitatea în limitele afacerii
sale obişnuite, în condiţiile planului. Dacă
realiz planului eșuează, creditorii depun
 cerere introductivă de intrare în faliment și
lichidarea patrim debit, fără dovada
insolvabilității acestuia.

1.3. Împotriva “EKKEL” SRL a fost depusă o cerere de intentare a procedurii de

insolvabilitate de către Oficiul fiscal teritorial Chişinău. Administratorul “EKKEL”
SRL solicită asistenţă juridică şi afirmă că societatea lui nu este în insolvabilitate, ci
doar nu are mijloace băneşti necesare pentru a achita impozitele, însă dacă ar vinde
marfa pe care o are la depozit ar putea să le achite. Întocmiţi o notă informativă în
care explicaţii administratorului “EKKEL” SRL temeiurile de intentare a procedurii
insolvabilităţii şi esenţa aplicării procedurii de restructurare şi drepturile lui de a
cere aplicarea acestei proceduri.
Temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate
 (2) Temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a debitorului
(inclusiv obligațiile fiscale).
(3) Temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în supraîndatorarea debitorului în cazul
în care acesta este persoană juridică responsabilă de creanţele creditorilor în limitele patrimoniului său. În acest
caz, la baza evaluării patrimoniului debitorului trebuie pusă continuarea activităţii lui dacă acest fapt este
posibil.
Procedura de restructurare descrisă în pct. 1
Drepturile debitorului de a cere procedura de restructurare :
Art. 28- Referința la cererea introductivă :
(4) Dacă debitorul nu contestă prin referinţă, în termenul prevăzut la alin. (2)-10 zile calendaristice din
momentul primirii copiei de pe cererea introductivă, că este în stare de insolvabilitate şi îşi exprimă intenţia de
a îşi restructura activitatea, instanţa de insolvabilitate adoptă o hotărîre de intentare a procedurii de
insolvabilitate, obligîndu-l să prezinte un plan al procedurii de restructurare.
Articolul188. Dreptul de a propune planul

(1) Următoarele categorii de persoane pot propune plan al procedurii de restructurare în condiţiile de mai jos:
a) debitorul poate depune planul odată cu cererea introductivă sau cu referinţa la cererea introductivă a
creditorilor, ori într-o cerere expresă adresată instanţei de insolvabilitate, dar nu mai tîrziu de termenul stabilit
la adunarea de raportare la care s-a aprobat restructurarea sa;
Subiectul 38 Patrimoniul debitorului în procesul de insolvabilitate
1.1 Identificaţi bunurile persoanei insolvabile care se includ în masa debitoare şi sursele
din care aceasta ar putea fi suplimentată.
Masa debitoare cuprinde toate bunurile debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate, precum şi cele
pe care acesta le dobîndeşte şi le recuperează pe parcursul procesului. Proprietatea deţinută de debitor în comun
cu terţii este raportată cu titlu provizoriu la masa debitoare, indiferent de acordurile încheiate între ei. În caz de
litigiu între coproprietarii bunului inclus în masa debitoare, partajarea se face într-un proces separat de către
instanţa de insolvabilitate pe al cărei rol se află cauza. Debitorul răspunde pentru obligații doar cu partea sa din
proprietatea comună. Bunurile aflate în proprietatea comună în devălmăşie a soţilor se includ în masa debitoare.
Debitorul răspunde pentru obligaţii doar cu partea sa din proprietatea comună în devălmăşie, urmînd ca instanţa
de insolvabilitate să separe cota corespunzătoare din proprietatea comună în conformitate cu dispoziţiile
Codului civil. Nu se includ în masa debitoare bunurile scoase din circuitul civil, bunurile care, în conformitate
cu Codul de procedură civilă, nu sînt pasibile de executare silită şi drepturile patrimoniale inalienabile ale
debitorului.
1.2 Comparaţi procedura de vânzare a bunurilor debitorului insolvabil asupra cărora sunt drepturi
preferenţiale cu procedura de vânzare a bunurilor debitorului insolvabil în privinţa căruia nu sunt
drepturi preferenţiale.
Vînzarea bunurile asupra cărora sunt drepturi Vînzarea bunurilor asupra cărora nu sunt
preferențiale drepturi preferențiale
În cazul în care asupra bunului expus spre  (1) În cel mult 10 zile de la data aprobării de
vînzare există un drept de preemţiune, acesta către comitetul creditorilor sau de către
se va vinde prin negocieri directe conform adunarea creditorilor a preţului iniţial de
legislaţiei civile, cu respectarea dreptului de vînzare, lichidatorul formează loturi de
preemţiune al titularului. În cazul în care bunuri pentru vînzare şi stabilește data şi
titularul dreptului de preemţiune refuză să locul licitaţiei cu strigare, publicînd un anunţ
procure în mod prioritar bunul din masa care va cuprinde informaţia prevăzută la art.
debitoare, lichidatorul îl poate vinde la 129 alin. (9), cu excepţiile stabilite în
licitaţie cu strigare sau prin concurs la un preţ prezentul articol.
care să nu fie mai mic decît cel oferit              (2) Licitaţia se organizează la sediul
titularului dreptului de preemţiune. ( si deja lichidatorului sau al debitorului ori în alt loc
aici se aplică prevederile art. 118- vânzarea stabilit de lichidator şi se va desfăşura în
masei debitoare) decursul a 15 zile de la data publicării
anunţului despre organizarea ei. Persoana la
care se păstrează bunurile este obligată să
asigure accesul publicului la ele.
             (3) Sînt admise la licitaţie persoanele
care au depus la timp cerere de participare,
precum și documentele necesare, şi care au
plătit acont în mărimea stabilită de lichidator,
dar nu mai mic de 2% din preţul iniţial al
bunurilor.
             (4) Doritorii de a participa la licitaţie
vor prezenta lichidatorului cerere de
participare de un model stabilit, copia de pe
documentul care confirmă depunerea
acontului pe contul bancar indicat în anunţ,
procură, după caz, pentru dreptul de a
participa la licitaţie, alte documente
prevăzute expres în anunţul despre
organizarea licitaţiei. Primirea cererilor şi a
documentelor se încheie cu 3 zile înainte de
data licitaţiei. Termenul nominalizat este
unul de decădere.
             (5) Lichidatorul înregistrează
persoana care a depus cerere de participare la
licitaţie. Dacă persoana nu a respectat
cerinţele referitoare la întocmirea şi la
prezentarea documentelor sau dacă nu are
dreptul de a participa la licitaţie, lichidatorul
respinge cererea. Motivul respingerii se
comunică în scris persoanei, cu restituirea
acontului.
             (6) Nu pot participa la licitaţie, sub
sancţiunea nulităţii absolute, lichidatorul sau
organizatorul licitaţiei, judecătorii instanţei
de insolvabilitate.
             (7) Persoana are dreptul să-şi retragă
cererea de participare la licitație, adresînd
lichidatorului, cu 3 zile înainte de data
licitaţiei, un demers scris. În acest caz,
persoanei i se va restitui acontul.
             (8) Pentru desfăşurarea licitaţiei,
lichidatorul formează o comisie din cel puţin
3 membri. În ziua licitaţiei, concomitent cu
înmînarea biletelor de participant,
lichidatorul înregistrează participanţii
prezenţi. Înregistrarea se încheie cu 10
minute înainte de începutul procedurii de
licitare. Participanţii întîrziaţi nu sînt admişi,
restituindu-li-se acontul.
             (9) Licitaţia este condusă de licitator,
în persoana lichidatorului, sau, după caz, de o
persoană desemnată în bază de contract.
Licitarea fiecărui lot de bunuri la licitaţia cu
strigare începe cu anunţarea de către licitator
a preţului iniţial şi a pasului de ridicare a
preţului. Cel care acceptă preţul ridică biletul
de participant. Ceilalţi participanți pot
pretinde la lot propunînd un preţ mai mare cu
unul sau cu mai mulţi paşi de ridicare. Dacă
nimeni nu oferă un preţ mai mare decît cel
acceptat, strigat de 3 ori de către licitator,
acesta anunță cu o lovitură de ciocan
adjudecarea lotului.
             (10) În cazul în care la licitaţie sînt
scoase mai multe loturi separate, iar
participantul care a depus acont nu a cîştigat
lotul pentru care a depus cerere şi acont, el
poate fi admis la licitarea următoarelor loturi
dacă acontul depus nu este mai mic decît cel
prevăzut pentru aceste loturi, conform
anunţului publicat.
             (11) La încheierea licitării unui lot,
lichidatorul sau comisia de licitaţie va
negocia direct cu adjudecatarul lotului asupra
modului şi a termenelor de plată, fapt care se
consemnează în procesul-verbal privind
rezultatele licitaţiei. Adjudecatarul este
obligat să semneze procesul-verbal privind
rezultatele licitaţiei. Dacă refuză să îl
semneze, se consideră că licitaţia nu a avut
loc. În acest caz, licitaţia va reîncepe de la
 preţul oferit anterior de participant.
Participantul care refuză să semneze
procesul-verbal de adjudecare este privat de
dreptul de a participa la această licitaţie
nerestituindu-i-se acontul. După semnare, un
exemplar al procesului-verbal se remite, în
48 de ore, instanţei de insolvabilitate.
             (12) În cazul în care lichidatorul sau
comisia de licitaţie şi adjudecatarul au
convenit ca achitarea lotului să fie efectuată
la o sumă unică, ultimul plăteşte integral
preţul lotului în termen de 10 zile lucrătoare
din data semnării procesului-verbal. În cazul
în care părţile au convenit ca achitarea lotului
să se facă eşalonat, adjudecatarul, în acelaşi
termen, de 10 zile lucrătoare, varsă prima
tranşă, de cel puţin 40% din preţul indicat în
procesul-verbal, iar restul îl va da în cel mult
60 de zile din data încheierii licitaţiei, termen
care poate fi prelungit, cu acordul comitetului
creditorilor sau al adunării creditorilor, cu
maximum 60 de zile.
             (13) La cumpărarea lotului, acontul
depus de adjudecatar este inclus în suma
stabilită în procesul-verbal privind rezultatele
licitaţiei. Aconturile nerestituite se includ în
masa debitoare şi se distribuie în modul
stabilit de lege.
Dacă vânzarea nu a avut loc conform art.
118, se va organiza o licitație repetată unde
se vor stabili din nou drepturile preferințiale
ale creditorilor asupra bunurilor:
(6) Dacă la bunurile nevîndute la licitaţia
repetată pretind cîţiva creditori, dreptul
preferenţial îl are creditorul chirografar de
clasă superioară conform ordinii de
satisfacere a creanţelor stabilite de prezenta
lege. Dacă au fost înaintate oferte de preluare
în natură a bunurilor nevîndute la licitaţia
repetată din partea creditorilor chirografari
de aceeași clasă şi nu există oferte din partea
creditorilor de clasă superioară, dreptul
preferenţial îl are creditorul chirografar a
cărui creanţă este mai mare ca valoare. În
cazul în care creditorii se află în situaţii
egale, problema se rezolvă prin tragere la
sorţi sau creditorii vor prelua bunul în
coproprietate proporţional valorii creanţei
fiecăruia.
             (7) În decursul a 5 zile de la
expirarea termenului prevăzut la alin. (2) sau
alin. (5), lichidatorul va examina ofertele
creditorilor şi va determina care dintre ei are
dreptul preferenţial la preluarea bunurilor,
neadjudecate la licitaţie, în contul stingerii
creanţelor validate, întocmind în acest sens
un proces-verbal, care va fi semnat de
lichidator şi de creditorul cu drept
preferenţial. În termen de 48 de ore de la
semnare, procesul-verbal va fi depus, prin
grija lichidatorului, la instanţa de
insolvabilitate. După semnarea procesului-
verbal, lichidatorul va ridica prin act bunurile
neadjudecate spre a le remite în natură
creditorului în proprietate. Din momentul
semnării actului de ridicare a bunurilor
neadjudecate la licitaţie şi al achitării de către
creditor a onorariului de succes al
lichidatorului, dreptul de proprietate asupra
bunurilor trece la creditor, iar creanţa
acestuia validată în tabelul definitiv se stinge
prin compensare în coraport cu valoarea
bunurilor primite în proprietate.
             (8) În cazul în care valoarea bunului
remis de lichidator în proprietate creditorului
este mai mare decît suma creanţei validate în
tabelul definitiv, creditorul poate prelua
bunul numai dacă depune, în cel mult 10 zile
lucrătoare de la data semnării actului de
ridicare a bunului, suma ce acoperă integral
diferenţa dintre preţul şi valoarea creanţei şi
onorariul de succes al lichidatorului.
             (9) În cazul în care nu se prezintă la
data stabilită de lichidator pentru a semna
actul de ridicare sau refuză a prelua bunul,
sau nu achită în termen remuneraţia
lichidatorului şi excedentul prevăzut la alin.
(8), creditorul cu drept preferenţial este
decăzut din dreptul preferenţial la preluarea
bunului.
             (10) Odată cu decăderea creditorului
din dreptul preferenţial, lichidatorul remite
bunul către creditorul care a solicitat în
termenul stabilit după notificare preluarea
bunurilor şi care urmează, conform dreptului
preferenţial, după creditorul decăzut din acest
drept. Dacă şi acest creditor nu respectă
condiţiile prevăzute la alin. (8), lichidatorul
 va expune din nou bunul spre vînzare la
licitaţie sau în alt mod stabilit de prezenta
lege.
             (11) Cu acordul expres al
creditorului care deține dreptul preferenţial,
bunurile neadjudecate la prima licitaţie sau la
licitaţia repetată pot fi transmise de către
lichidator în proprietate comună pe cote-părţi
ideale creditorilor consemnaţi în tabelul
definitiv al creanţelor validate sau în
proprietate comună unei părți din creditorii
validaţi care au depus cerere în termenul
stabilit după notificare şi care urmează după
prioritate, în mod consecutiv, după creditorul
cu drept preferenţial. Lichidatorul va stabili,
în funcție de valoarea creanţelor stinse ale
fiecărui creditor, cota-parte ideală din
proprietatea comună a bunului preluat.
             (12) Bunurile grevate cu garanţii care
nu au fost adjudecate la prima licitaţie sau la
licitaţia repetată pot fi preluate în contul
stingerii creanţei numai la cererea
creditorilor garantaţi. În acest caz,
determinarea creditorului garantat cu drept
preferenţial se face în modul stabilit la alin.
(6), cu respectarea condiţiilor prevăzute de
prezentul articol.
La vînzarea bunurilor imobile, destinate
producerii şi/sau prelucrării produselor
agricole, care aparţin întreprinderii agricole
împotriva căreia s-a intentat proces de
insolvabilitate în conformitate cu prezenta
lege, de dreptul de preemţiune beneficiază, în
cazul egalităţii ofertelor de cumpărare a
acestor bunuri, unităţile agricole învecinate
cu întreprinderea agricolă insolvabilă.

1.3 Consultaţi administratorul insolvabilităţii care a constatat că administratorul persoanei

juridice insolvabile anterior intentării procesului de insolvabilitate a încheiat anumite
acte juridice reprobabile, inclusiv:
a) cu 30 luni până la intentarea procesului de insolvabilitate a vândut cu doar 300 mii
lei o clădire al cărei preţ de piaţă era de 2 mln. lei;
b) cu doi ani până la intentare a donat un automobil fundaţiei „Secolul 21”;
c) cu două zile înainte de intentarea procesului a vândut marfă unui întreprinzător;
d) în ziua intentării procesului de insolvabilitate a încheiat un contract de gaj prin care
a garantat executarea unei datorii anterioare.
Întocmiţi o notă explicativă în care înseraţi răspunsul la întrebările adresate.
Articolul 248. Răspunderea membrilor organelor de conducere ale debitorului
             (1) Dacă în cadrul procesului sînt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de
insolvabilitate a debitorului, la cererea administra-torului insolvabilităţii/lichidatorului instanţa de
insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor
lui de conducere şi/sau de supraveghere, precum şi de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin
una dintre următoarele acțiuni:
a) folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal;
b) desfăşurarea unei activităţi comerciale în interes personal sub acoperirea debitorului;
c) majorarea fictivă a pasivelor debitorului şi/sau deturnarea (ascunderea) unei părţi din activul debitorului;
d) procurarea de fonduri pentru debitor la preţuri exagerate;
e) ţinerea unei contabilităţi fictive sau contrare prevederilor legii, precum şi contribuirea la dispariţia
documentelor contabile, a documentelor de constituire;
f) dispunerea continuării unei activităţi a debitorului care îl duce în mod vădit la incapacitate de plată;
g) dispunerea, în luna precedentă încetării plăţilor, de a se plăti cu preferinţă unui creditor în dauna celorlalţi
creditori;
h) nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art. 14;
i) comiterea altor acţiuni care au adus daune proprietăţii debitorului.
             (2) Aplicarea prevederilor alin. (1) nu exclude aplicarea faţă de debitor a unor sancţiuni
contravenționale sau pedepse penale pentru fapte ce constituie contravenţii sau infracţiuni. În acest sens, la
cererea comitetului creditorilor, administratorul/ lichidatorul transmite organelor procuraturii toate documentele
spre a fi examinate la obiectul existenţei de motive (fapte) ce ar putea angaja urmărirea penală a debitorului sau
a membrilor organelor lui de conducere.
Subiectul 39 Procedura simplificată a falimentului
1.1 Descrieţi procedura simplificată a falimentului, concomitent indicând şi persoanele
cărora ea le este aplicabilă.
Procedură simplificată a falimentului – procedură prin care debitorul intră direct în procedura falimentului
după o perioadă de observaţie sau odată cu intentarea procedurii de insolvabilitate.
Procedura simplificată a falimentului prevăzută în prezenta lege se aplică debitorilor aflaţi în stare de
insolvabilitate care se încadrează în una din următoarele categorii:
             a) întreprinzători individuali şi gospodării ţărăneşti (de fermier), titulari ai patentei de întreprinzător;
             b) persoane juridice care nu deţin niciun bun în patrimoniul lor ori ale căror bunuri sînt insuficiente
pentru a acoperi cheltuielile procesului şi niciun creditor sau terţ nu se oferă să avanseze ori să garanteze
sumele corespunzătoare;
             c) societăţi comerciale şi necomerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive;
             d) debitori care nu sînt îndreptăţiţi să beneficieze de procedura de restructurare prevăzută în prezenta
lege.
1.2 Comparaţi procedura simplificată a falimentului cu procedura falimentului insistând
asupra distinciilor dintre ele.
Procedura simplificată a falimentului- PSF Procedura falimentului- PF
procedură prin care debitorul intră direct în procedură de insolvabilitate concursuală
procedura falimentului după o perioadă de colectivă şi egalitară care se aplică debitorului
observaţie sau odată cu intentarea procedurii în vederea lichidării patrimoniului acestuia
de insolvabilitate; pentru acoperirea pasivului

Este prevăzut expres cercul subiectilor: Procedura generală a falimentului se aplică

             a) întreprinzători individuali şi debitorului pentru a-i lichida patrimoniul.
gospodării ţărăneşti (de fermier), titulari ai
patentei de întreprinzător;
             b) persoane juridice care nu deţin
niciun bun în patrimoniul lor ori ale căror
bunuri sînt insuficiente pentru a acoperi
cheltuielile procesului şi niciun creditor sau
terţ nu se oferă să avanseze ori să garanteze
sumele corespunzătoare;
             c) societăţi comerciale şi necomerciale
dizolvate anterior formulării cererii
introductive;
             d) debitori care nu sînt îndreptăţiţi să
beneficieze de procedura de restructurare
prevăzută în prezenta lege.
Condițiile PSF:
Dacă debitorul se încadrează în una dintre
categoriile prevăzute la pct anterior, instanţa de
insolvabilitate, odată cu intentarea procedurii
de insolvabi-litate, poate să dispună iniţierea
procedurii simplificate a falimentului şi
dizolvarea debitorului.
Totodată, prin hotărîrea de inițiere a
procedurii simplificate a falimentului,
instanţa de insolvabilitate va dispune:
             a)ridicarea dreptului de administrare al
debitorului;
             b)desemnarea lichidatorului, stabilirea
atribuţiilor acestuia, în conformitate cu
criteriile aprobate de prezenta lege;
             c)predarea în cel mult 5 zile lucrătoare
Condițiile intentării PF:
Instanţa de insolvabilitate decide prin încheiere
intrarea imediată în faliment, dar nu mai tîrziu
de 5 zile lucrătoare, în următoarele cazuri:
             a) debitorul nu şi-a declarat intenţia de
a se restructura sau este decăzut din dreptul de
a propune un plan al procedurii de
restructurare, iar creditorii nu cer restructurarea
lui;
             b) niciunul dintre participanţii la
procedură nu a propus un plan al procedurii de
restructurare, în condiţiile şi termenele stabilite
de prezenta lege, sau niciunul dintre planurile
propuse nu a fost acceptat şi confirmat;
             c) debitorul şi-a declarat intenţia de a
se restructura, dar nu a propus în termen un
plan de restructurare ori planul lui nu a fost
acceptat şi confirmat;
             d) obligaţiile de plată şi celelalte
sarcini asumate nu sînt îndeplinite în condiţiile
stipulate în planul confirmat sau activitatea
debitorului desfășurată pe parcursul
restructurării aduce pierderi masei debitoare;
             e) adunarea creditorilor a aprobat
raportul administratorului insolvabilităţii în
care se propune intrarea debitorului în
faliment.
Instanţa de insolvabilitate va pronunţa, prin
încheierea de intrare în faliment, dizolvarea
societăţii debitoare şi va dispune:
             a) desemnarea unui lichidator,
stabilirea atribuţiilor acestuia;
             b) valorificarea şi lichidarea masei
debitoare.
 a gestiunii patrimoniului de la
debitorul/administratorul provizoriu către
lichidator împreună cu documentele de
constituire a societăţii; cu procesele-verbale ale
adunărilor generale ale asociaţilor (membrilor,
acţionarilor, creditorilor); cu certificatul
înregistrării de stat al întreprinderii; cu
documentele ce confirmă drepturile societăţii
asupra patrimoniului ei; cu registrele societăţii;
cu avizele, actele auditorului şi ale organelor
administrării fiscale; cu documentele interne,
documentele contabile ale debitorului, precum
şi cu tabelul preliminar al creanţelor, întocmit
de administratorul provizoriu sau cu o listă
întocmită de debitor ce va cuprinde numele şi
adresele creditorilor şi creanţele acestora de la
data intrării în faliment, indicîndu-se cele
născute după deschiderea procedurii;
             d)notificarea intentării procedurii de
insolvabilitate şi intrării debitorului în
procedura falimentului, care va cuprinde:
             – termenul-limită, pentru creditori, de
înregistrare a cererii de validare a creanţelor
pentru întocmirea tabelului definitiv, care va fi
de cel mult 45 de zile calendaristice de la data
intrării în procedura simplificată a
falimentului, precum şi un apel special, adresat
creditorilor garantaţi, de a preciza neîntîrziat
bunurile asupra cărora deţin un drept de
preferinţă;
             – termenul de verificare a creanţelor de
către lichidator, de întocmire şi de comunicare
a tabelului lor definitiv, care nu va depăşi 15
zile lucrătoare de la expirarea termenului
prevăzut la înaintarea creanţelor;
             – data, ora şi locul şedinţei de validare
a creanţelor, care nu va depăşi 30 de zile
calendaristice de la expirarea termenului
prevăzut la liniuța a doua.
După urmează procedura de Lichidare a
debitorului
Etapele pas cu pas: Etapele pas cu pas:
 Adoptarea Hotărârii de intentare a proc.  Desesizarea debitorului şi întrarea în
Simplificate a falimentului; funcţie a lichidatorului.
 Înregistrarea lichidatorului şi preluarea determinarea masei active (masa
gestiunii; debitoare). Regimul actelor juridice anterioare
 Informarea creditorilor, primirea intentării insolvabilităţii.
cererilor lor şi validarea creanţelor;  Stabilirea masei pasive (primirea
 Întocmirea raportului final şi al cererilor creditorilor, validarea creanţelor,
 bilanţului de lichidare de către lichidator; întocmirea tabelului definitiv al creanţelor);
 
Aprobarea de către instanţă a raportului Vânzarea bunurilor debitorului;
final şi bilanţului de lichidare;  Distribuirea sumelor realizate între
 Adoptarea Hotărârii de încetare a creditori.
procedurii;  Adoptarea hotărârii de încetare a
 Radierea debitorului din Registru de procedurii;
stat.  Radierea debitorului insolvabil.

1.3 Cooperativa de producţie “Tigreanu” se află în proces de lichidare voluntară.

Lichidatorul acestei cooperative întocmind bilanţul de lichidare a constatat că valoarea de piaţă a imobilelor
cooperativei este mult mai mică decât valoarea de bilanţ a acestora. Respectiv, făcând o inventariere repetată a
stabilit că activele cooperativei sunt mai mici decât datoriile pe care aceasta le are faţă de cei 4 creditori ai săi.
Lichidatorul consideră că trebuie să depună în instanţa de judecată competentă o cerere de intentare a
procesului de insolvabilitate. Juristul cooperativei îi sugerează lichidatorului ideea de negociere cu creditorii
cooperativei pentru a continua procesul de lichidare voluntară şi să nu mai intenteze procesul de insolvabilitate.
Întocmiţi o opinie juridică pronunţându-vă asupra celor două versiuni de lichidare propuse de lichidator şi
jurist.
Art. 230 Cod Civil
(5) Dacă din bilanţul provizoriu de lichidare rezultă un excedent al pasivelor faţă de active, lichidatorul depune
cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate. Intentarea procesului de insolvabilitate faţă
de persoana juridică constituie temei pentru încetarea procedurii de lichidare a acesteia. Lichidatorul poate
continua procedura de lichidare fără a intenta procesul de insolvabilitate, dacă sunt întrunite următoarele
condiții :
1. acordul tuturor creditorilor validaţi ;
2. pe rolul instanţelor de judecată nu există cereri privind contestarea refuzului de validare a creanţelor sau
termenul de contestare nu a expirat
3. precum şi în cazul în care nu există creditori (probabil validati).

Articolul 288- Cod Contravențional. Încălcarea legislaţiei cu privire la insolvabilitate

Încălcarea legislaţiei cu privire la insolvabilitate, manifestată prin: nedepunerea de către debitor a cererii
introductive dacă există unul din temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate; depunerea de către
debitor a cererii de intentare a procesului de insolvabilitate fictivă; tăinuirea de administratorul provizoriu a
documentelor activităţii economice şi a documentelor de evidenţă contabilă; publicarea ori divulgarea în alt
mod a informaţiilor privind insolvabilitatea debitorului pînă la data intentării procesului de insolvabilitate;
depunerea de către o persoană, în mod intenţionat, fără existenţa unui temei de insolvabilitate, a cererii de
intentare a procesului de insolvabilitate contra debitorului pentru a aduce prejudicii reputaţiei comerciale a
acestuia
se sancţionează cu amendă de la 24 la 30 de unităţi convenţionale.
Putem constata că ipotetic, cooperativa ar putea fi lichidată voluntar, fără intentarea procedurii de
insolvabilitate dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în alin. 5, 230 Cod Civil, totuși, dacă una dintre condițiile
menționate nu este atestată, lichidatorul trebuie să depună cererea privind intentarea procedurii de
insolvabilitate, în caz contrar va fi supus răspunderii contravenționale.

Subiectul 40 Constituirea societății pe acțiuni SA

1.1 Descrieţi procedura de constituire a SA în baza dispoziţiilor Codului civil.
Conform 281 Cod Civil:
(1) Societate pe acţiuni este societatea comercială al cărei capital social este divizat în acţiuni şi ale cărei
obligaţii sînt garantate cu patrimoniul societăţii.
(2) Modul de constituire, funcționare, reorganizare și lichidare a societăților pe acțiuni este reglementat prin
lege și, în completare, prin dispozițiile prezentului cod.
Utilizând dispozițiile generale referitor la societățile comerciale:
Articolul 246. Constituirea societăţii comerciale
(1) Societatea comercială se constituie prin act de constituire autentificat notarial.
(2) Fiecare fondator al societăţii comerciale trebuie să contribuie, în mărimea stabilită de actul de constituire, la
formarea capitalului social.
Articolul 248. Înregistrarea de stat a societăţii comerciale
(1) Societatea comercială trebuie înregistrată, în modul şi termenul stabilit de lege, la organul înregistrării de
stat.
(2) Dacă înregistrarea societăţii comerciale nu a avut loc în termen de 3 luni de la data autentificării actului de
constituire, asociații ei au dreptul să fie degrevaţi de obligaţiile ce rezultă din subscripţiile lor, dacă actul de
constituire nu prevede altfel.

1.2 Comparaţi procedura de constituire a S.A. reglementată de Codul civil cu cea reglementată de Legea
nr.1134/1997 cu privire la societăţile pe acţiuni explicând deosebirea şi recomandând soluţia corectă.
Codul Civil Legea 1134/ 1997
Semnarea actului de constituire Încheierea contractului de societate
Înregistrarea S.A. Subscrierea fondatorilor la acțiunile
înregistrarea acțiunilor plasate / art. 30
Așadar conform Codului Civil, ca lege Înregistrarea societății / art. 37
generală, comparativ cu legea societății pe Înregistrarea acțiunilor/ art. 38
acțiuni ca lege specială, SA trebuie constituită
prin împărțirea acțiunilor la un număr concret
de persoane, fără parcurgerea etapei de
subscripție publică.

1.3 Un cetăţean german şi unul din Republica Moldova au decis să constituie o organizaţie de microfinanţare
„Pur” SA, cu capital social de 20 000 lei pentru a desfăşura activitatea de creditare nebancară şi leasing
financiar. Pentru a fi siguri, iniţiatorii afacerii s-au consultat cu proaspătul absolvent al facultăţii de drept.
Juristul le-a răspuns că nici forma de organizare a persoanei juridice şi nici mărimea capitalului social nu
corespunde prevederilor legii şi Organul Înregistrării de Stat nu va înregistra societatea. Întocmiţi o opinie
juridică care să răspundă la întrebarile discutabile.
Conform legii nr.1 din 16-03-2018 cu privire la organizațiile de creditare nebancară:
Articolul 8. Activitățile organizației de creditare nebancară
Organizația de creditare nebancară este în drept să desfășoare cu titlu profesional doar activități de creditare
nebancară, în conformitate cu prezenta lege.
Activitățile de creditare nebancară sînt:
a) acordarea de credite nebancare;
b) leasingul financia r
Deci si activitatea de leasing financiar este permisa pentru organizatiile de creditare nebancare.
Articolul 17. Capitalul
(1) Capitalul social minim al organizației de creditare nebancară se stabilește în mărime de 300000 de lei.
(2) La momentul înregistrării de stat, capitalul social minim al organizației de creditare nebancară trebuie să fie
depus integral de către fondatorii (acționarii/asociații) săi.
(3) Aporturile la capitalul social minim se depun integral în formă bănească.
(4) Organizaţia de creditare nebancară este obligată să deţină şi să menţină capitalul reglementat în raport cu
valoarea activelor la orice dată în valoare de cel puţin 5%, calculat conform criteriilor și cerințelor stabilite prin
actele normative ale autorității de supraveghere.
(5) În cazul majorării capitalului social al organizației de creditare nebancară prin care suma aportului este de
cel puțin 500000 de lei, depusă integral în formă bănească, autoritatea de supraveghere va solicita suportul
Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor în vederea verificării sursei mijloacelor financiare
utilizate și informării autorității de supraveghere, în termen de cel mult 30 de zile calendaristice, privind
existența/lipsa unor suspiciuni pertinente cu privire la spălarea banilor și/sau finanţarea terorismului.
organizație de creditare nebancară – societate pe acțiuni sau societate cu răspundere limitată, care desfășoară
cu titlu profesional doar activitățile prevăzute la art. 8 alin. (2);- Deci poate fi atat SRL, cât și SA

Subiectul 41. Drepturile acţionarilor

1.1.Identificaţi drepturile acţionarului referindu-vă şi la drepturile suplimentare ale acţionarilor care
deţin 5%, 10% şi 25 % din acţiunile cu drept de vot ale societăţii.
Actionarii care detin cel putin 5% din actiunile cu drept de vot ale societatii, pe linga drepturile prevazute la
art.25, au de asemenea dreptul, in modul prevazut de prezenta lege, de alte acte legislative si de statutul
societatii:
    a) sa introduca chestiuni in ordinea de zi a adunarii generale anuale a actionarilor;
    b) sa propuna candidati pentru membrii consiliului societatii si ai comisiei de cenzori;
    d) sa ceara convocarea sedintei extraordinare a consiliului societatii.
Actionarii care detin cel putin 10% din actiunile cu drept de vot ale societatii, pe linga drepturile prevazute sus
au de asemenea dreptul, in modul prevazut de prezenta lege, de alte acte legislative si de statutul societatii:
    a) sa ceara stabilirea costului plasarii actiunilor societatii, in temeiul raportului organizatiei de audit sau al
altei organizatii specializate ce nu este persoana afiliata a societatii;
    b) sa ceara efectuarea de controale extraordinare ale activitatii economico-financiare a societatii;
    c) sa adreseze instantei judecatoresti, din numele societatii, fara imputerniciri speciale, cerere de reparare a
prejudiciului cauzat societatii de persoanele cu functii de raspundere in urma incalcarii intentionate sau grave
de catre acestea a prevederilor prezentei legi sau ale altor acte legislative
Actionarii care detin cel putin 25% din actiunile cu drept de vot ale societatii, pe linga drepturile prevazute sus
au de asemenea dreptul sa ceara convocarea adunarii generale extraordinare a actionarilor in modul stabilit de
lege si de statutul societatii.

1.2.Clasificaţi drepturile acţionarilor în patrimoniale şi nepatrimoniale făcându-le o scurtă analiză.

Drepturie patrimoniale
-sa primeasca dividendele anuntate in corespundere cu clasele si proportional numarului de actiuni care ii
apartin; 
-sa instraineze actiunile care ii apartin, sa le puna in gaj sau in administrare fiduciara; 
-sa ceara rascumpararea actiunilor care ii apartin, in cazurile prevazute de prezenta lege sau de statutul
societatii; 
-sa primeasca o parte din bunurile societatii in cazul lichidarii ei; 
Drepturile nepatrimoniale
-sa participe la adunarile generale ale actionarilor, sa aleaga si sa fie ales in organele de conducere ale
societatii; 
-sa ia cunostinta de materialele pentru ordinea de zi a adunarii generale a actionarilor; 
-sa ia cunostinta si sa faca copii de pe documentele societatii, accesul la care este prevazut de prezenta lege, de
statut sau de regulamentele societatii;
1.3.Acţionarul “VIVAN” S.A. Filip Timizeanu, a depus o cerere în judecată, solicitând
anularea hotărârii adunării generale a acţionarilor de majorare a capitalului social şi încasarea prejudiciului
suportat. În motivare acţionarul a explicat că el nu a ştiut de majorarea capitalului social, şi a invocat faptul că
până la majorare deţinea 40% din acţiunile ordinare ale societăţii, iar după majorarea capitalului social el a
rămas să deţină numai 20%. De asemenea a fost invocat faptul că activele societăţii la momentul majorării
capitalului social depăşeau mărimea capitalului social cu 100% şi în procesul de majorare noii acţionari au
plătit numai valoarea nominală. În referinţa sa, „VIVAN” S.A. a respins cererea acţionarului, considerând-o
neîntemeiată. Întocmiţi o notă explicativă în care vă expuneţi opinia privind soluţia asupra litigiului descris
supra.

Instanta va lua hotarirea de anulare a majorarii capitalului social deoarece majorarea trebuie facuta cu decizia
tuturor actionarilor, conform Legii SA. Hotarirea luata de adunarea generala a actionarilor contrar cerintelor
legi, poate fi atacata in justitie de oricare dintre actionari daca: 
    a) actionarul nu a fost instiintat, in modul stabilit de prezenta lege, despre data, ora si locul tinerii adunarii
generale
Respectiv Timizeanu nu a fost anuntat despre intentia societatii de a mari capitalul si astfel i-a fost incalcat
dreptul de a participa la adunarile generale ale societatii. Deasemenea a mai fost incalcat dreptul de informare si
anume informatia despre starea actiunilor sale nefiind informat despre micsorarea actiunilor sale din cauza
maririi capitalului social.

Subiectul 42. Acţiunile - valori mobiliare ale societăţii pe acţiuni.

1.1.Relataţi despre ”acţiune” ca valoare mobiliară şi despre drepturile acordate de. aceasta titularului.
Acţiunea este un document, avînd una din formele: certificat confecţionat prin metodă tipografică; şi/sau
înscriere în contul personal deschis pe numele proprietarului lor sau deţinătorului nominal în registrul
deţinătorilor valorilor mobiliare ale societăţii, care atestă dreptul proprietarului lui (acţionarului) de a participa
la conducerea societăţii, de a primi dividende, precum şi o parte din bunurile societăţii în cazul lichidării
acesteia.

1.2.Clasificaţi acţiunile – valorile mobiliare după criteriile cunoscute, explicându-le esenţa.

A. după volumul drepturilor încorporate în ele:
-Acțiune ordinară- confera proprietarului ei dreptul la un vot in adunarea generala a actionarilor, dreptul de a
primi o cota-parte din dividende si o parte din bunurile societatii in cazul lichidarii acesteia.
-preferentiala- da proprietarului ei drepturi (privilegii) suplimentare fata de proprietarul actiunii ordinare
referitor la ordinea primirii dividendelor anuntate si la cuantumul dividendelor, precum si la ordinea primirii
unei parti din bunurile societatii care se distribuie in cazul lichidarii ei.
acţiuni preferenţiale cu dividende fixate sau nefixate.
Dividendele fixate se stabilesc într-o sumă fixată pe o acţiune sau în procent fixat faţă de valoarea nominală a
acţiunii. Acţiunile preferenţiale cu dividende fixate pot fi cumulative, parţial cumulative sau necumulative.
Acţiunile cumulative acordă proprietarilor lor dreptul de a primi, printr-un singur vărsămînt, toate dividendele
acumulate într-o anumită perioadă de timp sau dreptul de a primi dividende în următoarea perioadă dacă
societatea nu le-a plătit în perioada precedentă.
Acţiunile parţial cumulative dau dreptul de a primi o parte din dividendele acumulate, iar acţiunile
necumulative nu dau un asemenea drept. Acţiunea preferenţială cu dividende fixate nu dă proprietarului ei
dreptul la vot în adunarea generală a acţionarilor, cu excepţia cazurilor:
a) neplăţii dividendelor fixate pe acţiunile cumulative sau parţial cumulative în decursul termenului stabilit de
statut. Dreptul la vot încetează după plata în întregime a dividendelor acumulate;
 b) luării de către adunarea generală a acţionarilor a hotărîrii privind modificarea drepturilor proprietarilor de
acţiuni preferenţiale în legătură, cu reorganizarea ori lichidarea societăţii, cu emiterea suplimentară de acţiuni
preferenţiale de altă clasă care dau proprietarilor lor drepturi suplimentare faţă de proprietarii acţiunilor
preferenţiale plasate, sau din alte motive prevăzute de legislaţia cu privire la valorile mobiliare sau de statutul
societăţii.
- Acţiunile preferenţiale cu dividende nefixate dau drept la vot numai în cazurile luării de către adunarea
generală a acţionarilor a hotărîrii privind modificarea drepturilor proprietarilor de acţiuni preferenţiale în
legătură, cu reorganizarea ori lichidarea societăţii, cu emiterea suplimentară de acţiuni preferenţiale de altă
clasă care dau proprietarilor lor drepturi suplimentare faţă de proprietarii acţiunilor preferenţiale plasate, sau din
alte motive prevăzute de legislaţia cu privire la valorile mobiliare sau de statutul societăţii.
B. dupa forma lor de emisiune
- actiune materializata- care este un titlu financiar in forma de certificate, confectionat prin metoda tipografica,
adica un document pe hirtie, de plastic sau de alt material in care se inscriu anumite date (desi acesta forma in
scurt timp va disparea, in onformitatea cu prevedile Legii privind piata valorilor mobiliare)
-act nematerializata- este un titlu financiar in forma de inscriere in contul personal inclusiv pe suport electronic
C. dupa aflarea lor in circulatie sau de tezaur
- act aflate in circulatie- este actiunea plasata ce apartine actionarului societatii.
- act de tezaur- este actiunea plasata a societatii, achizitionata sau rascumparata de ea de la actionarul societatii.
Actiunile de tezaur sint excluse din circulatie si constituie capital retras al societatii.

1.3.Societate pe acţiuni „RVN” a emis acţiuni ordinare şi acţiuni preferenţiale şi le-a

înregistrat în modul stabilit. Constantin Verega a procurat 10% din acţiunile preferenţiale. Venind la adunarea
generală a acţionarilor Constantin Verega a descoperit că din cei prezenţi numai el este deţinător de acţiuni
preferenţiale, şi culmea, lui nu i s-a permis să voteze la şedinţă cu acţiunile deţinute. Întocmiţi o notă
explicativă şi consultaţi-l pe Constantin Verega cu privire la tipurile de acţiuni existente, drepturile pe care le
acordă acţiunile preferenţiale şi menţionaţi dacă o societate pe acţiuni poate emite mai multe clase de acţiuni
preferenţiale.
Acțiunile preferentiala- da proprietarului ei drepturi (privilegii) suplimentare fata de proprietarul actiunii
ordinare referitor la ordinea primirii dividendelor anuntate si la cuantumul dividendelor, precum si la ordinea
primirii unei parti din bunurile societatii care se distribuie in cazul lichidarii
-acţiuni preferenţiale cu dividende fixate sau nefixate.
Dividendele fixate se stabilesc într-o sumă fixată pe o acţiune sau în procent fixat faţă de valoarea nominală a
acţiunii. Acţiunile preferenţiale cu dividende fixate pot fi cumulative, parţial cumulative sau necumulative.
Acţiunile cumulative acordă proprietarilor lor dreptul de a primi, printr-un singur vărsămînt, toate dividendele
acumulate într-o anumită perioadă de timp sau dreptul de a primi dividende în următoarea perioadă dacă
societatea nu le-a plătit în perioada precedentă.
Acţiunile parţial cumulative dau dreptul de a primi o parte din dividendele acumulate, iar acţiunile
necumulative nu dau un asemenea drept. Acţiunea preferenţială cu dividende fixate nu dă proprietarului ei
dreptul la vot în adunarea generală a acţionarilor, cu excepţia cazurilor:
a) neplăţii dividendelor fixate pe acţiunile cumulative sau parţial cumulative în decursul termenului stabilit de
statut. Dreptul la vot încetează după plata în întregime a dividendelor acumulate;
b) luării de către adunarea generală a acţionarilor a hotărîrii privind modificarea drepturilor proprietarilor de
acţiuni preferenţiale în legătură, cu reorganizarea ori lichidarea societăţii, cu emiterea suplimentară de acţiuni
preferenţiale de altă clasă care dau proprietarilor lor drepturi suplimentare faţă de proprietarii acţiunilor
preferenţiale plasate, sau din alte motive prevăzute de legislaţia cu privire la valorile mobiliare sau de statutul
societăţii.
- Acţiunile preferenţiale cu dividende nefixate dau drept la vot numai în cazurile luării de către adunarea
generală a acţionarilor a hotărîrii privind modificarea drepturilor proprietarilor de acţiuni preferenţiale în
legătură, cu reorganizarea ori lichidarea societăţii, cu emiterea suplimentară de acţiuni preferenţiale de altă
clasă care dau proprietarilor lor drepturi suplimentare faţă de proprietarii acţiunilor preferenţiale plasate, sau din
alte motive prevăzute de legislaţia cu privire la valorile mobiliare sau de statutul societăţii.

Subiectul 43. Obligaţiunile – valori mobiliare a societăţii pe acţiuni.

1.1.Descrieţi obligaţiunea ca valoare mobiliară emisă de societatea pe acţiuni referindu-vă la drepturile
acordate de obligaţiune titularului.
Obligaţiunea este un titlu financiar de împrumut care atestă dreptul deţinătorului de obligaţiuni de a primi de la
emitentul ei valoarea nominală sau valoarea nominală şi dobînda aferentă în mărimea şi în termenele stabilite
prin decizia de emitere a obligaţiunilor.
Deţinătorul de obligaţiuni are dreptul să ceară de la societate răscumpărarea obligaţiunilor plasate înainte de
termenul de scadenţă în cazul în care emitentul nu respectă termenul de achitare a dobînzilor aferente

1.2.Comparaţi obligaţiunile cu acţiunile ca şi valori mobiliare.

Potrivit legii, societatea pe acțiuni este în drept să emită valori mobiliare sub formă de obligațiuni și acțiuni.

Obligațiunile
-Obligaţiunea este un titlu financiar de
împrumut care atestă dreptul deţinătorului de
obligaţiuni de a primi de la emitentul ei
valoarea nominală sau valoarea nominală şi
dobînda aferentă în mărimea şi în termenele
stabilite prin decizia de emitere a
obligaţiunilor.
-Deţinătorii de obligaţiuni apar în calitate de
creditori ai societăţii.
-Deţinătorii de obligaţiuni au dreptul
preferenţial faţă de acţionari la primirea unei
părţi din profitul societăţii sub formă de
dobîndă sau alt profit.
-Valoarea nominală a obligaţiunii societăţii
trebuie să se împartă la 100 de lei. Termenul
de circulaţie a obligaţiunilor va fi de cel puţin
un an.
-Societatea este în drept să plaseze obligaţiuni
de clase diferite, inclusiv convertibile, care
dau deţinătorilor de obligaţiuni dreptul de a
schimba obligaţiunile pe acţiuni ale societăţii.
Emisiunea obligaţiunilor convertibile se
decide prin hotărîrea adunării generale a
acţionarilor, iar a altor obligaţiuni poate fi
decisă şi de consiliul societăţii.
-Poate prevala emisiunea de obligațiuni
convertibile în acțiuni va fi dezvăluită public.
-Societatea este în drept să plaseze
obligaţiuni, cu acoperire sau fără acoperire, în
modul şi în condiţiile stabilite de Legea
privind piaţa de capital.
-Obligaţiunile se plătesc numai cu mijloace
băneşti.
Acțiunile
-Acţiunea este un document care atestă
dreptul proprietarului lui (acţionarului) de a
participa la conducerea societăţii, de a primi
dividende, precum şi o parte din bunurile
societăţii în cazul lichidării acesteia.
- Acţiunile societăţii pot avea valoare
nominală care trebuie să se împartă la un leu.
-Toate acţiunile ordinare ale societăţii vor
avea valoare nominală egală.
- Valoarea nominală a acţiunii se aprobă de
adunarea constitutivă sau de adunarea
generală a acţionarilor şi se indică în
documentele de constituire ale societăţii şi în
alte documente prevăzute de prezenta lege şi
de legislaţia privind piaţa de capital.
- În cazul plasării acţiunilor a căror valoare
nominală nu este determinată, adunarea
generală a acţionarilor este în drept să fixeze
valoarea acţiunii în decizia de emitere a
acestora. Valoarea fixată a acţiunii nu se
indică în documentele de constituire ale
societăţii şi se foloseşte la determinarea
mărimii capitalului social.
-Valoarea nominală (fixată) a acţiunii reflectă
partea de capital social al societăţii ce revine
unei acţiuni plasate.
Tipurile de acțiuni:
- Societatea este în drept să plaseze acţiuni
ordinare şi preferenţiale.
-Acţiunile ordinare pot fi doar de o singură
clasă. Acţiunile preferenţiale pot fi de o
singură clasă sau de mai multe clase.
-Clasa de acţiuni constituie totalitatea
 -Obligaţiunile nu pot fi plasate în scopul de a
constitui, întregi sau majora capitalul social al
societăţii.
-Societatea este în drept să achiziţioneze sau
să răscumpere obligaţiunile plasate de ea
numai cu scopul de a le stinge. Achiziţionarea
şi răscumpărarea obligaţiunilor de către
societate au loc pînă la expirarea perioadei
pentru care ele au fost emise sau la sfîrşitul
perioadei respective, în conformitate cu
decizia de emitere.
-Deţinătorul de obligaţiuni are dreptul să
ceară de la societate răscumpărarea
obligaţiunilor plasate înainte de termenul de
scadenţă în cazul în care emitentul nu respectă
termenul de achitare a dobînzilor aferente.
acţiunilor de acelaşi tip ale unui emitent, care
asigură proprietarilor lor drepturi egale şi care
au aceleaşi caracteristici distinctive.
-Societatea este în drept să plaseze acţiuni
preferenţiale cu dividende fixate sau nefixate.
Dividendele fixate se stabilesc într-o sumă
fixată pe o acţiune sau în procent fixat faţă de
valoarea nominală a acţiunii.
-Acţiunile preferenţiale cu dividende fixate
pot fi cumulative, parţial cumulative sau
necumulative.
- Dacă societatea plasează acţiuni
preferenţiale de două sau mai multe clase, în
statutul ei va fi prevăzută ordinea de plată a
dividendelor anunţate şi a valorii de lichidare
a acţiunilor preferenţiale de fiecare clasă.  

1.3.Alexei Luţcanu a dobândit prin moştenire 100 de obligaţiuni emise de S.A. „Frigorifer”. Obligaţiunile sunt
nominative, nematerilizate, convertibile în valori mobiliare cu drept de vot şi care prevăd o dobândă anulă de
20%. Moştenitorul s-a prezentat la adunarea generală extraordinară a S.A. Frigorifer, însă nu a fost admis să
participe şi i s-a explicat că el nu va fi admis nici la adunarea generală ordinară. Moştenitorul solicită asistenţă
juridică cu explicaţia ce fel de valori mobiliare deţine el dacă nu este admis la adunarea generală şi ce ar putea
el să facă cu ele. Întocmiţi o notă explicativă cu răspunsul la întrebările menţionate.

Subiectul 44. Tranzacţiile societăţii pe acţiuni cu propriile valori mobiliare

1.1.Caracterizaţi tranzacţiile societăţii pe acţiuni cu propriile valori mobiliare.
Tranzactiile SA cu propriile valori mobiliare sunt:
- Achizitionarea – o operatiune de cumparare de catre societati a propriilor actiuni din propria initiativa in
cazul reducerii capitalului social sau al prevenirii scaderi cursului actiunilor.
- Rascumpararea – este procedeul de rascumpare a actiunilor la cererea actionarilor in cazurile prevazute
de lege.
- Convertirea – este operatiunea de schimbare a unor categorii de valori mobiliare pe altele ori a unei
clase de valori mobiliare pe alte clase.
- Consolidare actiunilor societatii - este procedeul de inlocuire a actiunilor cu numar mai mic de actuni,
cu reducerea proportionala a numarului de valori mobiliare ale tuturor proprietarilor
- Fractionarea - inlocuirea tuturor valorilor mobiliare din clasa respectiva, aflate in circulatie, cu un numar
mai mare de valori mobiliare, cu majorarea proportionala a numarului de valori mobiliare ale tuturor
proprietarilor.

1.2.Destingeţi procedeul de achiziţionare a propriilor acţiuni de procedeul de răscumpărare.

Achizitionarea
Actiunile plasate de societate se achizitioneaza de societate la propunerea sa, prin intermediul ofertei publice pe
piata secundara. Societatea este in drept sa achizitioneze actiunile plasate de ea numai in scopurile prevazute de
prezenta lege sau de statutul societatii. Hotarirea de achizitionare de catre societate a actiunilor plasate de ea se
ia de:
 a) adunarea generala a actionarilor, la achizitionarea actiunilor plasate in scopul reducerii capitalului social sau
cedarii catre salariatii societatii a unui anumit numar de actiuni proprii;
b) consiliul societatii, la achizitionarea actiunilor plasate in scopul prevenirii scaderii cursului lor.
In hotarirea societatii privind achizitionarea actiunilor plasate de ea vor fi indicate clasele si numarul lor, pretul
de achizitie, forma de plata si termenul in decursul caruia are loc achizitionarea. Pretul de achizitie va fi
echivalent cu valoarea de piata a actiunilor, iar termenul de achizitie nu va fi mai mic de o luna. Societatea este
obligata sa aduca la cunostinta fiecarui actionar sau reprezentant legal al acestuia, sau detinator nominal de
actiuni propunerea de achizitionare a actiunilor aflate in circulatie ale societatii si/sau sa publice propunerea sa.
Orice actionar este in drept sa vinda actiunile care ii apartin, societatea fiind obligata sa le achizitioneze in
conditiile anuntate. Daca numarul total de actiuni care figureaza in ofertele actionarilor depaseste numarul de
actiuni anuntate pentru achizitionare de catre societate, actiunile se achizitioneaza proportional numarului lor,
indicat in fiecare oferta.
Societatea nu este in drept sa achizitioneze actiuni plasate de ea:
1) in decursul unei luni pina la inceputul plasarii actiunilor emisiunii suplimentare, in procesul plasarii acestor
actiuni, precum si in decursul unei luni dupa plasarea lor;
2) daca, conform ultimului bilant:
a) societatea este insolvabila sau achizitionarea actiunilor plasate o va face insolvabila; sau
b) valoarea activelor nete ale societatii este mai mica decit valoarea capitalului ei social sau va deveni mai mica
in urma achizitionarii actiunilor plasate;
3) daca, in urma unei astfel de achizitii, numarul actiunilor de tezaur va depasi limita de 10% din capital social.
Rascumpararea
Actiunile plasate de societate se rascumpara de ea la cererea actionarilor in cazurile prevazute de prezenta lege,
de legislatia cu privire la valorile mobiliare sau de statutul societatii.
Societatea va rascumpara in mod obligatoriu actiunile plasate de ea in cazul:
a) sosirii termenului de rascumparare a actiunilor, prevazut in statutul societatii; sau
b) operarii in statutul societatii a unor modificari ce limiteaza drepturile actionarilor; sau
c) efectuarii de catre societate a unei tranzactii de proportii ; sau
d) reorganizarii societatii, potrivit hotaririi adunarii generale a actionarilor;
e) neadoptarii, la cererea actionarilor, a hotaririi de conformare a societatii prevederilor art.39 alin.(6).
Actionarul este in drept sa ceara rascumpararea actiunilor care ii apartin daca:
a) nu i s-a permis, fara temei legal, sa participe la adunarea generala a actionarilor la care s-a luat hotarirea in
unul din cazurile prevazute la alin.(2) lit.b) - e); sau
b) el a votat impotriva adoptarii hotaririi prevazute la alin.(2) lit.b)-d) si/sau a votat pentru adoptarea hotaririi
prevazute la alin.(2) lit.e) si a cerut rascumpararea actiunilor in termenul prevazut la alin.(6);
c) si-a exprimat dezacordul cu decizia consiliului societatii privind incheierea unei tranzactii de proportii.
Rascumpararea actiunilor societatii se efectueaza la pretul lor de piata, daca legislatia nu prevede altfel.
Termenul de depunere de catre actionari a cererilor de rascumparare a actiunilor ce le apartin se stabileste in
statutul societatii si va fi de cel putin 2 luni de la data luarii de adunarea generala a actionarilor sau de consiliul
societatii a uneia din hotaririle prevazute la alin.(2) lit.b) - e). Termenul de achitare a actiunilor nu va depasi 3
luni de la data depunerii cererii de rascumparare.Dreptul de a cere rascumpararea actiunilor ce le apartin il au
actionarii inclusi in registrul detinatorilor de valori mobiliare la data luarii uneia din hotaririle prevazute la alin.
(2) lit.b)-e). Actionarul nu este in drept sa ceara rascumpararea actiunilor ce ii apartin in cazul in care se ia
hotarirea de dizolvare a societatii.

1.3.Alexandru Vetrescu este acţionar la S.A. „Victoria” şi nu este de acord cu Hotărârea

de fuziune adoptată la Adunare Generală a Acţionarilor din 01.12.2017 potrivit căreia S.A. „Victoria” absoarbe
S.A. „Favorit” care este în proces de restructurare pentru cauză de insolvabilitate.
Alexandru Vetrescu solicită consultaţie de la avocat şi consideră că prin această absorbţie valoarea acţiunilor
deţinute de el se va reduce substanţial şi pentru anul 2017 nu va primi dividente motiv pentru care a şi votat la
AGA contra fuziunii. Întocmiţi o notă explicativă în care să sugeraţi o soluţie acţionarului A. Vetrescu.
Reorganizarea prin absorbție a societății pe acțiuni se produce numai dacă s-a decis la adunarea generală a
acționarilor cu majoritatea de 2/3 din numărul total de voturi.
Fuziunea societăţilor, capitalul social al societăţii nou-create (absorbante) nu poate depăşi mărimea totală
(sumară) a activelor nete ale societăţilor participante la fuziune.. Proporţiile convertirii (schimbului) acţiunilor
aflate în circulaţie (părţilor sociale) ale societăţilor absorbite în acţiuni ale emisiunii suplimentare a societăţii
absorbante se stabilesc pornindu-se de la valoarea de piaţă a activelor nete ce revin la o acţiune a societăţilor
antrenate în reorganizare.

Subiectul 45. Tranzacţiile de proporţii ale societăţii pe acţiuni

1.1.Descrieţi noţiunea şi tipurile de acte juridice (tranzacţii) de proporţii ale S.A.
Tranzactia de proportii este o tranzactie sau citeva tranzactii legate reciproc, efectuate direct sau indirect, in
ceea ce priveste:
a) achizitionarea sau instrainarea, gajarea sau luarea de catre societate cu titlu de gaj, darea in arenda,
locatiune sau leasing ori darea in folosinta, darea in imprumut (credit), fidejusiune a bunurilor sau a drepturilor
asupra lor a caror valoare de piata constituie peste 25% din valoarea activelor societatii, conform ultimului
bilant; sau
b) plasarea de catre societate a actiunilor cu drept de vot sau a altor valori mobiliare convertibile in astfel de
actiuni, constituind peste 25% din toate actiunile cu drept de vot plasate ale societatii; sau
c) achizitionarea de catre orice persoana a unui important pachet de actiuni ale societatii.

1.2.Analizaţi condiţiile de determinare a actului (actelor) juridic ca fiind ca şi tranzacţie de proporţii şi

operaţiunile necesare de a fi efectuate de către administratorul societăţii pe acţiuni pentru a respecta
cerinţele legale la încheierea tranzacţiei de proporţii.
Tranzacţia de proporţii este o tranzacţie sau cîteva tranzacţii legate reciproc, efectuate direct sau indirect, în
ceea ce priveşte:
a) achiziţionarea sau înstrăinarea, gajarea sau luarea de către societate cu titlu de gaj, darea în arendă, locaţiune
sau leasing ori darea în folosinţă, darea în împrumut (credit), fidejusiune a bunurilor sau a drepturilor a căror
valoare de piaţă constituie peste 25% din valoarea activelor societăţii, conform ultimelor situații financiare; sau
b) plasarea de către societate a acţiunilor cu drept de vot sau a altor valori mobiliare convertibile în astfel de
acţiuni, constituind peste 25% din toate acţiunile cu drept de vot plasate ale societăţii.
Societatea este obligată să publice, în termen de 7 zile lucrătoare de la data adoptării, decizia privind încheierea
tranzacţiei de proporţii în organul de presă prevăzut de statutul societăţii, dezvăluind informaţia care va
cuprinde următoarele elemente:
a) descrierea şi valoarea tranzacţiei de proporţii;
b) bunurile, drepturile, instrumentele financiare sau orice alte active aferente tranzacţiei de proporţii.
 Decizia de încheiere de către societate a unei tranzacţii de proporţii se adoptă în unanimitate de toţi membrii
aleşi ai consiliului societăţii dacă obiectul acestei tranzacţii sînt bunurile a căror valoare constituie peste 25%,
dar nu mai mult de 50% din valoarea activelor societăţii potrivit ultimelor situații financiare pînă la adoptarea
deciziei de încheiere a acestei tranzacţii, în cazul în care statutul societăţii nu prevede o cotă mai mică sau dacă
au fost plasate valori mobiliare convertibile în astfel de acţiuni, constituind peste 25% din toate acţiunile cu
drept de vot plasate ale societăţii.
Hotărîrea de încheiere de către societate a unor tranzacţii de proporţii neprevăzute la alin.(1) se ia de adunarea
generală a acţionarilor.
(21) Consiliul societăţii nu este în drept să adopte decizii care pot avea efecte asupra patrimoniului societăţii,
precum se specifică la art.82 alin.(1) lit.a), din momentul în care societatea a primit aviz referitor la
achiziţionarea de către orice persoană a unui număr de acţiuni care acordă controlul asupra societăţii.
(22) Prin derogare de la prevederile alin.(21), consiliul societăţii poate adopta decizii ce rezultă din obligaţiile
asumate de către societate înainte de data primirii avizului despre achiziţionarea unui număr de acţiuni care
acordă controlul asupra societăţii.
(23) Restricţia prevăzută la alin.(21) îşi pierde acţiunea din momentul ţinerii adunării generale a acţionarilor la
care a fost aprobată decizia de alegere a organelor de conducere ale societăţii, convocată ulterior primirii de
către societate a avizului despre achiziţionarea unui număr de acţiuni care acordă controlul asupra societăţii.

1.3.Ştefan Lucescu, deţine 15% din acţiunile ordinare ale “Fântâna” S.A. care, a depus o
cerere de chemare în judecată de anulare a contractului de gaj prin care “Fântâna” S.A. garanta BCA “Prima”
că, în cazul în care peste doi ani “DERN” SRL nu va restitui băncii împrumutul de 2 mln. euro, ea însăşi va
onora această obligaţie în locul debitorului. În motivare reclamantul a aratat că suma de 2 mln de Euro indicată
în contractul de gaj reprezintă o tranzacţie de proporţii ori reprezintă peste o 100% din capitalul social şi 52%
din mărimea activelor “Fântâna” S.A.. Pârâtul a menţionat în referinţă că, acţionarul Lucescu nu este în drept
sa înainteze o asemenea acţiune, şi că garanţia a fost acordată pur formal, ori „DERN” SRL este o societate
solvabilă şi BCA “Prima” nu va recurge nici odată la încasarea sumei de la garant. Întocmiţi o notă explicativă
şi expuneţivă opinia faţă de eventualele soluţii ale litigiului.
In cazul dat, conform art. 28 Legea SA, actionarul Lucescu are dreptul sa inainteze personal in instanta de
judecata o cerere de anulare a unei tranzactii de proportii pe motiv ca au fost incalcate prevederile legale, si
anume in cazu dat a avut loc o tranzactie de o valoare de 52% din marimea activelor, iar legea prevede ca
tranzactiile cu valoare mai mare de 50% se iau de adunarea generala. Iar Lucescu avand actiuni deordinare,
adica cu drept de vot si inca 15% nu putea sa nu fie informat de o asemena ordine de zi la adunarea generala si
nestiind ingenere de o asemenea tranzactie la momnetul incheerii ei, reesa ca decizia de a fi fedejusir a luat-o
organul executiv sau consiliu societatii – decizie luata fara a avea o asemeanea competenta.
Iar argumentul SA ca este o garantie pur formala, nu poate fi luata in consideratie, fiindca contractul incheiat
intre parti obliga pe ei al executa, dar activitate de intreprinzator presupune unele riscrui, si azi fiind solvabila,
miine societate poate deveni insolvabila

Subiectul 46. Tranzacţiile cu conflict de interese a societăţii pe acţiuni nr. Conţinutul subiectului puncte
1.1. Descrieţi noţiunea şi tipurile de acte juridice (tranzacţii) conflict de interese ale S.A.
Tranzacțiile coflict de interese sunt acele categorii de tranzacții care în procesul activității societății poate să
afecteze direct sau indirect societatea, persoanele intersate sau afiliate ale acesteia, poate genera un cistig
financiar sau a evita o pierderea pe seama societatii avind ca efect sadisfacerea intereselor unui actionar sau
grup de actioanari.
Potrivit art. 85 din Legea privind Societatea pe acțiuni tranzacţia cu conflict de interese este o tranzacţie sau
cîteva tranzacţii legate reciproc care întruneşte/întrunesc următoarele condiţii cumulative:
 se efectuează, direct sau indirect, între societate şi persoana interesată şi/sau persoanele afiliate ale
acesteia în condiţii contractuale practicate de societate în procesul activităţii sale economice;
 valoarea tranzacţiei/tranzacţiilor legate reciproc sau a bunurilor ce constituie obiectul
tranzacţiei/tranzacţiilor respective depăşeşte 1% din valoarea activelor societăţii conform ultimelor situații
financiare.
Reglementarea tranzactiilor conflict de interese are ca obiect încheierea tranzacțiilor de acest fel în condiții
comerciale corecte, dezvăluirea publică a informației despre tranzacție și păstrarea posibilității anulării
tranzacțiilor cit si atragerii la răspundere a anumitor persoane sau exercitării unor drepturi ale acționarilor
Acte juridice (tranzacţie) cu conflict de interese se consideră:
- Actele juridice privind cumpărarea, vînzarea sau transmiterea, ori primirea în orice alt mod de către
societate a bunurilor, serviciilor, drepturilor, mijloacelor băneşti, instrumentelor financiare şi a oricăror alte
active;
- Acte juridice ce vizează acordarea sau primirea de către societate a împrumutului, gajului, garanţiei,
fidejusiunii sau a oricărei alte creanţe;
- Acte juridice privind acordarea sau primirea de bunuri ori drepturi în folosinţă, locaţiune, arendă sau
leasing;
- Acte juridice ce vizează încheierea sau asumarea unor angajamente cu executare ulterioară.
Este menționabil că nu se consideră tranzacţie cu conflict de interese emisiunea suplimentară de valori
mobiliare sau răscumpărarea valorilor mobiliare în condiţiile stabilite de legislaţie.
1.2. Analizaţi condiţiile de determinare a actului (actelor) juridic ca fiind ca şi tranzacţie de cu conflict
de interese şi operaţiunile necesare de a fi efectuate de către administratorul societăţii pe acţiuni pentru a
respecta cerinţele legale la încheierea unei astfel de tranzacţii. 5 pct.
Potrivit art. 85 din Legea privind Societatea pe acțiuni ca o tranzacție să fie considerată cu conflict de interese
trebuie să se întrunească două condiții:
1. Se efectuează, direct sau indirect, între societate şi persoana interesată şi/sau persoanele afiliate ale
acesteia în condiţii contractuale practicate de societate în procesul activităţii sale economice. La rindul său
este menționabil că persoană interesată se consideră persoana care este:
 acţionar care deţine, singur sau împreună cu persoanele sale afiliate, peste 25% din acţiunile cu drept de
vot ale societăţii; sau
 membru al consiliului societăţii sau al organului executiv al societăţii; sau
 membru al consiliului societăţii, propus în această funcţie prin cererea unui acţionar al societăţii, în
cazul în care tranzacţia este încheiată între societate şi acest acţionar şi/sau persoanele afiliate ale acestuia.

2. Valoarea tranzacţiei/tranzacţiilor legate reciproc sau a bunurilor ce constituie obiectul

tranzacţiei/tranzacţiilor respective depăşeşte 1% din valoarea activelor societăţii conform ultimelor situații
financiare.
Pentru încheierea unei astfel de tranacțiii administrtorul este necesar să  cunoască despre existenţa conflictului
de interese dintre societate şi persoana în cauză şi/sau persoanele afiliate ale acesteia pînă la luarea deciziei
privind încheierea tranzacţiei cu conflict de interese, persoana interesată prezentînd informaţia care va cuprinde
următoarele elemente:
 descrierea situaţiei care conduce la crearea conflictului de interese;
 bunurile, serviciile, drepturile, instrumentele financiare sau orice alte active aferente tranzacţiei cu
conflict de interese;
 cota acţiunilor cu drept de vot deţinută de persoana interesată şi/sau de persoanele afiliate ale acesteia.
Să convoace adunarea generala a actionarilor și consiliului societăţii, și să verifice ca valoarea tranzacţiei nu
depăşeşte 10% din valoarea activelor societăţii conform ultimelor situații financiare și să publice, în termen de
7 zile lucrătoare de la data adoptării, decizia privind încheierea tranzacţiei cu conflict de interese în organul de
presă specificat în statutul societăţii, dezvăluind informaţia care va cuprinde următoarele elemente:
 descrierea şi valoarea tranzacţiei cu conflict de interese, precum şi descrierea situaţiei care conduce la
crearea conflictului de interese;
 bunurile, serviciile, drepturile, instrumentele financiare sau orice alte active aferente tranzacţiei cu
conflict de interese;
 persoana interesată în efectuarea de către societate a tranzacţiei, cu indicarea numelui sau denumirii
acesteia;
 cota acţiunilor cu drept de vot deţinută de persoana interesată în efectuarea de către societate a
tranzacţiei şi/sau de persoanele afiliate ale acesteia.
La fel va asigura prezentarea consiliului societăţii, comisiei de cenzori şi fiecărui membru al acestora a
documentelor şi a altor informaţii necesare pentru îndeplinirea în mod corespunzător a atribuţiilor lor.
1.3. ”Mândria Codrilor” S.A. are activele egale cu mărimea capitalui său social, adică 5 mln. lei şi
intenţionează să cumpere 90 hectare de teren arabil de la cet. Vasile Brăviceanu, care este şi ginerele
preşedintelui consiliului de administraţie S.A. ”Mândria Codrilor” S.A. - Ion Frumusachi.
Administratorul ”Mândria Codrilor” S.A. solicită juristului companiei explicaţii cum să determine dacă
este sau nu tranzacţia planificată o tranzacţie cu conflict de interese sau nu. Şi dacă este cu conflict de
interese cum trebuie să procedeze el pentru a respecta legislaţia la încheierea tranzacţiei. Întocmiţi o
explicaţie pentru administrator care să conţină răspuns la întrebările menţionate supra.
Pentru a se determina dacă este o tranzacție de coflict este necesar ca în temeiul art. 85 a se analiza dacă
tranzacția planificată îndeplinește condițiile comulative or potrivit Legii nr 1134/1997 sunt specificate in mod
expres tranzacțiile cu conflict de interes și cine poate fi persoana interesată.
La caz fiind mentionabil că preşedintelui consiliului de administraţie este o persoana interesată iar în vederea
incheierii tranzactia de conflict în temeiul Legii nr.1134 din 02.04.1997 va fi necesar ca:
 Valoarea tranzacţiei să nu depăşeşte 10% din valoarea activelor societăţii conform ultimelor situații
financiare.
 Pînă la luarea deciziei privind încheierea tranzacţiei cu conflict de interese se va verifica de către
entitatea de audit sau comisia de cenzor respectarea modului de încheiere a tranzacţiei respective iar după
verificarea efectuată se va emite un raport care va cuprinde următoarele elemente:
a) descrierea şi valoarea tranzacţiei cu conflict de interese, precum şi descrierea situaţiei care conduce la crearea
conflictului de interese;
b) organul de conducere al societăţii care trebuie să adopte decizia privind încheierea tranzacţiei cu conflict de
interese;
c) constatări privind respectarea modului de determinare a valorii de piaţă a bunurilor;
d) constatări privind posibilele pierderi sau prejudicii cauzate societăţii.
 Să se convoce sedinta generala a actionarilor
 Se se aduca la cunostinta consiliului societăţii sau adunării generale a acţionarilor toate circumstanţele
legate de încheierea tranzacţiei cu conflict de interese
 La adoptarea decizii de incheiere a tranzactiei persoana interesată în efectuarea tranzacţiei va trebui să
părăsească pentru cîtva timp şedinţa consiliului societăţii sau adunarea generală a acţionarilor la care se
hotărăşte cu privire la incheierea tranzactiei;
 Sa se adopte decizia in unanimitatea membrilor aleşi ai consiliului care nu sînt persoane interesate în ce
priveşte încheierea tranzacţiei în cazul luarii deciziilor de către consiliul societatii. In cazul in care mai mult de
jumătate dintre membrii aleşi ai consiliului societăţii sînt persoane interesate în efectuarea tranzacţiei date,
aceasta va fi încheiată numai prin hotărîrea adunării generale a acţionarilor cu majoritatea voturilor din numărul
total de voturi ale persoanelor care nu sînt interesate în încheierea acestor tranzacţii.
 Să se publice în termen de 7 zile lucrătoare de la data adoptării, decizia privind încheierea tranzacţiei cu
conflict de interese în organul de presă specificat în statutul societăţii, dezvăluind informaţia care va cuprinde
următoarele elemente: descrierea şi valoarea tranzacţiei cu conflict de interese, precum şi descrierea situaţiei
care conduce la crearea conflictului de interese; bunurile, serviciile, drepturile, instrumentele financiare sau
orice alte active aferente tranzacţiei cu conflict de interese; persoana interesată în efectuarea de către societate a
tranzacţiei, cu indicarea numelui sau denumirii acesteia; cota acţiunilor cu drept de vot deţinută de persoana
interesată în efectuarea de către societate a tranzacţiei şi/sau de persoanele afiliate ale acesteia.

Subiectul 46. Adunarea generală a acţionarilor (AGA) în societatea pe acţiuni (SA).

1.1.Definiţi noţiunea de “adunare generală a acţionarilor” evidenţiind tipurile de adunări generale şi
formele de ţinere a adunării generale.
Adunarea generală reprezintă prin excelenţă organul de elaborare a voinţei colective, adică a voinţei totalităţii
asociaţilor, prin procedeul tehnic al majorităţii
Adunarea generală a acţionarilor este organul de deliberare şi decizie al societăţii pe acţiuni. Cuprinzând pe toţi
acţionarii, adunarea generală exprimă voinţa socială şi decide asupra tuturor problemelor date de lege în
competenţa sa. Adunarea generală se ţine la sediul societăţii şi în locul indicat în convocare, afară de cazul când
prin actul constitutiv s-a dispus altfel .
Potrivit art. 7 din Legea nr.1134/1997 adunarea genrală a acționarilor reprezintă organul de conducere al
societăți iar potrivit art. 50 (1) al aceleiasi legi adunarea generală a acţionarilor este organul suprem de
conducere al societăţii şi se ţine cel puţin o dată pe an.
Adunarea generală a acţionarilor poate fi ordinară anuală sau extraordinară.
Adunarea generală ordinară anuală a acţionarilor se ţine nu mai devreme de o lună şi nu mai tîrziu de două luni
de la data primirii de către Biroul Național de Statistică a dării raportului financiar anual al societăţii. Societatea
cu un număr de acţionari mai mare de 5000 este obligată să ţină adunări generale regionale dacă la două adunări
anterioare n-a fost întrunit cvorumul prevăzut de prezenta lege.

Termenul de ţinere a adunării generale extraordinare a acţionarilor se stabileşte prin decizia consiliului
societăţii, dar nu poate depăşi 30 de zile de la data primirii de către societate a cererii de a ţine o astfel de
adunare, cu excepţia cazurilor cazul alegerii membrilor consiliului societăţii și in cazul alegerii comisii de
cenzori.

Adunarea generală a acționarilor se ține în una din următoarele forme: cu prezența acționarilor; prin
corespondență; prin mijloace electronice; mixtă, prin îmbinarea formelor mentionate;

1.2. Analizaţi procedura de convocare şi desfăşurare a adunării generale a acţionarilor referindu-vă în

special la: persoanele care sunt în drept să dispună convocarea AGA, întocmirea ordinii de zi,
informarea acţionarilor, deliberativitatea şi modul de adoptare a hotărârilor
Adunarea generală ordinară anuală a acţionarilor se convoacă de organul executiv al societăţii în temeiul
deciziei consiliului societăţii.
În cazul în care consiliul societăţii nu a aprobat decizia cu privire la ţinerea adunării generale ordinare anuale
sau nu a asigurat ţinerea ei în termenul aceasta se convoacă în modul stabilit pentru convocarea ei de consiliul
societăţii, la decizia organului executiv al societăţii, luată: din iniţiativa organului executiv; sau la cererea
comisiei de cenzori a societăţii sau a societăţii de audit, dacă aceasta exercită împuternicirile comisiei de
cenzori; sau la cererea oricărui acţionar; sau în temeiul hotărîrii instanţei judecătoreşti.
În caxul adunarii generală extraordinară a acţionarilor aceasta se convoacă de organul executiv al societăţii în
temeiul deciziei consiliului societăţii sau, în cazul in care consiliul societătii nu a fost infiintat, adunarea poate
fi convocata la cererea comisiei de cenzori a societăţii sau a societăţii de audit, dacă aceasta exercită
împuternicirile comisiei de cenzori; sau la cererea acţionarilor care deţin cel puţin 25% din acţiunile cu drept
de vot ale societăţii la data prezentării cererii; sau în temeiul hotărîrii instanţei judecătoreşti.
În decurs de 15 zile de la data primirii cererii de convocare a adunării generale extraordinare a acţionarilor,
consiliul societăţii: va decide cu privire la convocarea adunării generale şi va asigura informarea acţionarilor
despre aceasta; sau va decide cu privire la refuzul de a convoca adunarea generală şi va expedia această decizie
persoanelor care cer convocarea ei.
În decizia cu privire la convocarea adunării generale a acţionarilor se va indica: organul de conducere care a
decis cu privire la convocarea adunării generale sau alte persoane care convoacă adunarea generală; data, ora şi
locul ţinerii adunării generale, precum şi ora înregistrării participanţilor la ea; sub ce formă se va ţine adunarea
generală; ordinea de zi; data la care trebuie să fie întocmită lista acţionarilor care au dreptul să participe la
adunarea generală; termenele, ora şi locul familiarizării acţionarilor cu materialele pentru ordinea de zi a
adunării generale; modul şi termenul de comunicare acţionarilor a rezultatului votului prin corespondenţă sau
sub formă mixtă; modul de înştiinţare a acţionarilor despre ţinerea adunării generale; textul buletinului de vot,
dacă se va hotărî că procedura votării la adunarea generală se va efectua cu întrebuinţarea buletinelor; secretarul
societăţii sau membrii comisiei de înregistrare numiţi.
Cu cel putin 10 zile ininte de convocarea adunari generale organul sau persoana care convoaca adunare este
obligată să dea acţionarilor posibilitatea de a lua cunoştinţă de toate materialele pentru ordinea de zi.
Adunarea generală a acţionarilor va ave cvorum dacă, la momentul încheierii înregistrării, au fost înregistraţi şi
participă la ea acţionarii care deţin mai mult de jumătate din acţiunile cu drept de vot ale societăţii aflate în
circulaţie, sub condiţia că statutul societăţii nu prevede un cvorum mai mare. Dacă adunarea generală a
acţionarilor nu a avut cvorumul necesar, decizia privin adunarea repetat se ia in termen de 10 zile si şi va fi nu
mai devreme de 20 de zile şi nu mai tîrziu de 60 de zile de la data la care a fost fixată ţinerea primei adunări
generale a acţionarilor.
Adunarea generală a acţionarilor convocată repetat este deliberativă dacă la aceasta participă acţionari care
deţin cel puţin o pătrime din acţiunile cu drept de vot ale societăţii aflate în circulaţie. Societăţile cu un număr
de acţionari mai mare de 10000, inclusiv acţionari reprezentaţi de custodele acţiunilor, sînt în drept să
desfăşoare adunarea generală a acţionarilor convocată repetat dacă la aceasta participă acţionari care deţin cel
puţin 15% din acţiunile cu drept de vot aflate în circulaţie ale societăţii.
Hotărîrile adunării generale a acţionarilor asupra chestiunilor ce ţin de competenţa sa exclusivă se iau cu două
treimi din voturile reprezentate la adunare, cu excepţia hotărîrilor privind alegerea consiliului societăţii care se
adoptă prin vot cumulativ şi a hotărîrilor asupra celorlalte chestiuni care se iau cu mai mult de jumătate din
voturile reprezentate la adunare.

1.4. Cetăţenii Gavriil Jardan şi Andrei Corlăteanu sunt acţionari ce deţin 39% din acţiunile ordinare
ale „Nucul” S.A., au depus în instanţa de judecată o cerere prin care solicită anularea deciziei Organului
Înregistrării de Stat prin care a fost înregistrată în Registrul de Stat al persoanelor juridice modificarea
actului de constituire a „Nucul” S.A. şi implicit majorarea capitalului social cu 100 %, efectuate prin hotărârea
adunării generale din 20.08.2017. Acţionarii reclamanţi susţin că au participat la adunarea generală, au votat
împotriva hotărârii de majorare a capitalului social şi deci hotărârea nu a fost adoptată. Ceilalţi acţionari,
precum şi Organul Înregistrării de Stat afirmă că hotărârile AGA au fost adoptate cu majoritatea de voturi
necesară şi nu există temei de nulitate a hotărârii.
Întocmiţi o notă informativă şi expuneţi-vă opinia faţă de situaţia juridică creată şi respecitiv faţă de
eventuala soluţie judiciară.
Capitalul social al societăţii determină valoarea minimă a activelor nete ale societăţii, care asigură interesele
patrimoniale ale creditorilor şi acţionarilor. Capitalul social al societăţii nu poate fi mai mic de 20000 lei.
Dacă, la expirarea a 3 ani financiari consecutivi, cu excepţia primului an financiar, valoarea activelor nete ale
societăţii, potrivit bilanţului anual al societăţii, va fi mai mică decît mărimea capitalului social, orice acţionar
al societăţii este în drept să ceară adunării generale anuale a acţionarilor adoptarea uneia din următoarele
hotărîri în temeiul art. 39 (6) din Legea nr1134/1997: cu privire la majorarea valorii activelor nete prin
efectuarea de către acţionarii societăţii a unor aporturi suplimentare în modul prevăzut de statutul societăţii;
La fel potrivit art.42 din Legea nr.1134/1997 capitalul social al societăţii poate fi modificat prin mărirea sau
reducerea lui, în conformitate lege cu privire la S.A., cu legislaţia privind piaţa de capital şi cu statutul
societăţii.
In temeiul art. 61 alin (2) și art. 50 alin (3) Hotărîrile adunării generale a acţionarilor asupra chestiunilor ce ţin
modificarea capitalului social se iau cu două treimi din voturile reprezentate la adunare, pentru luarea hotărîrilor
asupra modificării capitalului social statutul societătii poate prevedea cote mai mari de voturi decît cele stabilite
de Legislație.
Dacă adunarea generală a acţionarilor nu a adoptat hotărîrea propusă atunci acţionarii care au votat “pentru”
hotărîrea dată au dreptul să ceară răscumpărarea acţiunilor în conformitate cu prevederile art.79 din Legea
mentionată.
Cu referire la situația juridică creată este menționabil că asociații au dreptul de a negocia asupra stabilirii
majorării capitalului cu un % mai redus iar vizavi de contestarea hotăririi în temeiul art. 59 (5) nu există temei
de nulitate or unicul temei ilegal fiind ca modificarea nu s-a inregistrat in cadrul Comisiei Naţionale a Pieţei
Financiare.

Subiectul 47. Consiliul societăţii pe acţiuni.

1.1. Caracterizaţi Consiliul ca organ al societăţii pe acţiuni şi atribuţiile acestuia, referindu-vă şi la

situaţia când el este ca şi organ obligatoriu şi când când nu este obligatoriu
Consiliul societătii este unul dintre organele de conducere ale societătii care reprezintă interesele acţionarilor în
perioada dintre adunările generale şi, în limitele atribuţiilor sale, exercită conducerea generală şi controlul
asupra activităţii societăţii fiind subordonat adunării generale a acţionarilor.
În societatea cu un număr de acţionari mai mic de 50, atribuţiile consiliului societăţii pot fi exercitate de
adunarea generală a acţionarilor, nefiind obligatoriu constituirea acestuia. Componenţa numerică a consiliului
societăţii este nu mai mică de 3 persoane, iar în cazul societăţilor în care cota statului depăşeşte 50% din
capitalul social – nu mai mică de 5 persoane. În societatea cu un număr de acţionari mai mare de 100, inclusiv
acţionari reprezentaţi de custodele acţiunilor, consiliul societăţii va fi ales prin vot cumulativ şi va fi compus
din cel puţin 5 membri. 

Consiliul societăţii, conform Legii nr.1134/1997 şi/sau statutului societăţii, are următoarele atribuţii:
a) decide cu privire la convocarea adunării generale a acţionarilor şi întocmirea listei candidaţilor pentru
alegerea organelor de conducere ale societăţii;
b) aprobă valoarea de piaţă a bunurilor care constituie obiectul unei tranzacţii de proporţii;
c) decide cu privire la încheierea tranzacţiilor de proporţii prevăzute la art.83 alin.(1) şi a tranzacţiilor cu
conflict de interese ce nu depăşesc 10% din valoarea activelor societăţii conform ultimului raport financiar;
d) încheie contracte cu organizaţia gestionară a societăţii;
f) aprobă prospectul ofertei publice de valori mobiliare;
g) aprobă darea de seamă asupra rezultatelor emisiunii şi modifică în legătură cu aceasta statutul societăţii;
g1) aprobă decizia cu privire la emisiunea obligaţiunilor, cu excepţia obligaţiunilor convertibile, precum şi darea
de seamă asupra rezultatelor emisiunii de obligaţiuni;
h) decide, în cursul anului financiar, cu privire la repartizarea profitului net, la folosirea capitalului de rezervă,
precum şi a mijloacelor fondurilor speciale ale societăţii;
i) face, la adunarea generală a acţionarilor, propuneri cu privire la plata dividendelor anuale şi decide cu privire
la plata dividendelor intermediare;
i1) decide cu privire la înstrăinarea acţiunilor de tezaur prin expunerea lor la vînzare publică;
j) aprobă fondul şi/sau normativele de retribuire a muncii salariaţilor societăţii;
k) decide cu privire la aderarea societăţii la asociaţie sau la o altă uniune;
l) decide în orice alte probleme prevăzute de prezenta lege şi de statutul societăţii.

1.2. Comparaţi modul de alegere al Consiliului societăţii pe acţiuni prin vot cumulaiv şi prin vot
obişnuit, relatând în ce situaţii juridice se purcede la votul cumulativ, care este esenţa lui şi a cui interese
se apără la alegerea consilului prin vot cumulativ
Membrii consiliului societăţii se aleg de adunarea generală a acţionarilor pe termenul prevăzut în statut, dar nu
mai mare de 4 ani. Aceleaşi persoane putind fi realese pe un număr nelimitat de ori.
Membru al consiliului societăţii nu poate fi persoana care: persoana deja aleasă; perasoana care este membru a
cinci consilii ale altor societăţi înregistrate în Republica Moldova; este membru al organului executiv al
societăţii sau reprezentant al organizaţiei gestionare a societăţii; este membru al comisiei de cenzori a societăţii
date; precum şi o altă persoană a cărei calitate de membru al consiliului societăţii este limitată de lege sau de
statutul societăţii.
Consiliului societăţii pe acţiuni poate fi ales prin vot cumulaiv şi prin vot obişnuit, la efectuarea
alegerilor prin intermediul votului cumulativ fiecare acţiune cu drept de vot a societăţii exprima un număr de
voturi egal cu numărul total al membrilor consiliului societăţii care se aleg. Acţionarul este în drept: să dea
toate voturile conferite de acţiunile sale unui candidat; / sau să distribuie aceste voturi egal ori în alt mod între
cîţiva candidaţi pentru funcţia de membru al consiliului societăţii.
În cazul alegerii prin vot cumulativ, se consideră aleşi în consiliul societăţii candidaţii care la adunarea generală
a acţionarilor au întrunit cel mai mare număr de voturi.
În cazul în care doi sau mai mulţi candidaţi la funcţia de membru al consiliului societăţii obţin acelaşi număr de
voturi cumulate, se consideră ales candidatul care a fost votat de un număr mai mare de acţionari.
Spre deosebire de votul obisnuit membri ai consiliului se aleg cu votul a două treimi din voturile reprezentate la
adunarea generală a acţionarilor insa statutul societăţii poate prevedea alegerea unei rezerve a consiliului
societăţii pentru completarea componenţei de bază.
1.3. Vasile Pereanu deţine 35 % din acţiunile „I-KEL” S.A. şi a depus o cerere în judecată prin care a
solicitat încasarea prejudiciului de 100 000 lei suportat de societate de la 3 membri ai consiliului
societăţii. În cerere se indică că pârâţii, fiind membri ai Consiliului „I-KEL” S.A. au votat pentru
încheierea unei tranzacţii de proporţii şi au acceptat vânzarea unui imobil al societăţii cu 1 (unu) mln. lei,
ştiind că valoarea de piaţă a acestuia este de 2,5 mln. lei. Mai mult ca atât, se arată că cumpărător al
acestui imobil apare „ULM” SRL, în capitalul social al căreia doi dintre pârâţi deţin în comun 75%.
Membrii consiliului în referinţă au indicat că atât timp cât tranzacţia de vânzare-cumpărare este
valabilă nimeni nu este în drept să considere că prin ea au fost aduse prejudicii societăţii. De asemenea
au indicat că reclamantul nu are dreptul să înainteze cerere de chemare în judecată pentru a încasa
prejudiciul de la membri consiliului societăţii. Mai mult, consiliul este un organ colegial şi membrii
acestuia nu poartă răspundere pentru votul expirmat în şedinţă Consiliului. Întocmiţi o notă informativă
şi expuneţivă opinia faţă de situaţia juridică creată, implicit daţi răspuns la cerinţele reclamantului dar şi
cele indicate de pârâţi.
Cu referire de cele invocate de pîrâți este mentionabil că in conform art. 65 alin (1) din Legea nr.1134/1997
consiliul societății decide cu privire la încheierea tranzacţiilor de proporţii prevăzute la art.83 alin.(1) şi a
tranzacţiilor cu conflict de interese ce nu depăşesc 10% din valoarea activelor societăţii conform ultimului
raport financiar;
Acceptît vânzarea unui imobil al societăţii cu 1 (unu) mln. lei, ştiind că valoarea de piaţă a acestuia este
de 2,5 mln. lei are un efect asupra patrimonilui iar adoptarea acestei tranzactii de catre consiliu societatii
nu este în drept or potrivit art. 83 alin (2 1) consiliul societăţii nu este în drept să adopte decizii care pot avea
efecte asupra patrimoniului societăţii iar dacă în tranzacţia de proporţii a societăţii există conflict de interese,
decizia de încheiere a acestei tranzacţii se ia respectîndu-se prevederile prezentului articol şi ale art.86 ceea ce
în cazul de față nu s-a respectat.
Astfel, în conformitate cu art. 72 (4) lit f) comisia de cenzori va poate întocmi un raport care va cuprinde:
informaţia despre fapte de încălcare a cerinţelor legislaţiei, statutului şi regulamentelor societăţii de către
persoanele cu funcţii de răspundere ale societăţii, precum şi despre prejudiciul cauzat de aceste personae care
poate servi drept temei de a trage la răspundere membrii consiliului pentru prejudicial cauzat societății.

Subiectul 48. Cooperativa de întreprinzător

1.1. Descrieţi noţiunea de cooperativă de întreprinzător şi procedura ei de constituire.
Cooperativa de întreprinzător este o persoană juridică cu scop lucrativ, fondată de cel puțin 5 persoane fizice
și/sau juridice, care au calitatea de întreprinzător, în scopul de a activa în comun pentru eficientizarea propriei
activități, obținerea de profit sau realizarea de economii.
Fondatorii vor elabora și semna un contract de constituire, prin care se angajează să îndeplinească anumite
formalități în vederea fondării și înregistrării cooperativei. Acesta va include: denumirea deplină (va conține
sintagma ”cooperativă de întreprinzător”) și prescurtată (va conține inițialele ”C.Î.”) a cooperativei; sediul;
scopul; genurile principale de activitate; termenul de activitate; datele de identificare ale fondatorilor; obiectul
lor de acivitate; mărimea capitalului social; forma și termenul de vărsare a aportului subscris de fiecare
fondator; data convocării în adunare constitutivă. Prevederile contractului încetează după înregistrarea de stat a
cooperativei.
Adunarea de constituire are loc în termenul stabilit de contractul de constituire și se aprobă cu votul a cel puțin
2/3 din numărul total de voturi: statutul cooperativei, valoarea aporturilor nebănești care urmează a fi vărsate de
fondatori, se aleg membrii organelor de conducere și de control și se rezolvă executarea tuturor obligațiilor
prevăzute de contract.
Prevederile statutului devin obligatorii pentru membrii, membrii asociați și persoanele cu funcții de răspundere
ale cooperativei de la data înregistrării de stat a cooperativei.
Înregistrarea de stat a cooperativei de întreprinzător se face la Agenția Servicii Publice. Pentru înregistrare,
președintele cooperativei, în termen de o lună de la data adunării de constituire, prezintă organului de
înregistrare cererea, actele de constituire (contractul și statutul), procesul-verbal al adunării de constituire,
documentul ce confirmă sediul, extras din contul bancar provizoriu prin care se adeverește depunerea aportului
în numerar al fondatorilor și confirmarea achitării taxei pentru înregistrarea de stat a cooperativei.
După înregistrarea de stat și dobândirea personalității juridice, cooperativa este în drept să funcționeze.
1.2. Descrieţi noţiunea de cooperativă de întreprinzător şi procedura ei de constituire.
Cooperativa de întreprinzător este o persoană juridică cu scop lucrativ, fondată de cel puțin 5 persoane fizice
și/sau juridice, care au calitatea de întreprinzător, în scopul de a activa în comun pentru eficientizarea propriei
activități, obținerea de profit sau realizarea de economii.
Fondatorii vor elabora și semna un contract de constituire, prin care se angajează să îndeplinească anumite
formalități în vederea fondării și înregistrării cooperativei. Acesta va include: denumirea deplină (va conține
sintagma ”cooperativă de întreprinzător”) și prescurtată (va conține inițialele ”C.Î.”) a cooperativei; sediul;
scopul; genurile principale de activitate; termenul de activitate; datele de identificare ale fondatorilor; obiectul
lor de acivitate; mărimea capitalului social; forma și termenul de vărsare a aportului subscris de fiecare
fondator; data convocării în adunare constitutivă. Prevederile contractului încetează după înregistrarea de stat a
cooperativei.
Adunarea de constituire are loc în termenul stabilit de contractul de constituire și se aprobă cu votul a cel puțin
2/3 din numărul total de voturi: statutul cooperativei, valoarea aporturilor nebănești care urmează a fi vărsate de
fondatori, se aleg membrii organelor de conducere și de control și se rezolvă executarea tuturor obligațiilor
prevăzute de contract.
Prevederile statutului devin obligatorii pentru membrii, membrii asociați și persoanele cu funcții de răspundere
ale cooperativei de la data înregistrării de stat a cooperativei.
Înregistrarea de stat a cooperativei de întreprinzător se face la Agenția Servicii Publice. Pentru înregistrare,
președintele cooperativei, în termen de o lună de la data adunării de constituire, prezintă organului de
înregistrare cererea, actele de constituire (contractul și statutul), procesul-verbal al adunării de constituire,
documentul ce confirmă sediul, extras din contul bancar provizoriu prin care se adeverește depunerea aportului
în numerar al fondatorilor și confirmarea achitării taxei pentru înregistrarea de stat a cooperativei.
După înregistrarea de stat și dobândirea personalității juridice, cooperativa este în drept să funcționeze.

1.3. Membrul cooperativei agricole de întreprinzător “Valea Fermecată” intenţionează să înainteze o

cerere de chemare în judecată pentru a se retrage din această cooperativă şi să i se atribuie o parte din
patrimoniu proporţional cotelor de participare la capitalul social precum şi o parte din beneficiul
nerepartizat. Întocmiţi o notă explicativă şi indicaţi ce fel de cote de participare pot exista în acest tip de
cooperativă, ce drepturi are membrul cooperativei de întreprinzător în caz de retragere (ieşire), şi dacă poate
sau nu reclamantul pretinde la beneficiile nerepartizate.
În cadrul cooperativei de întreprinzător, conform legii, pot există următoarele cote de participare:
Cotă ordinară – cota care acordă membrului cooperativei, în relaţiile lui cu cooperativa, drepturi patrimoniale
şi drepturi nepatrimoniale personale legate de cele patrimoniale, inclusiv dreptul de vot, şi care se compune din
cota iniţială, cotele suplimentare şi cotele bonus;
Cotă preferențială – cotă care, fără a acorda deţinătorului acesteia dreptul de vot, îi acordă dreptul exclusiv la
dividende şi dreptul preferenţial la patrimoniul liber de datorii în cazul lichidării cooperativei.
La rândul său, cota bonus din componența cotei ordinare reprezintă partea cotei ordinare, calculată fiecărui
membru al cooperativei din profitul net al acesteia proporţional volumului lui efectiv de participare la relaţiile
economice cu cooperativa.
În baza art. 29 alin.(1), ieșirea din cooperativă se efectuează în baza cererii, care se va examina de către
consiliul cooperativei în termen de o lună de la data depunerii. În decizia consiliului se vor indica obligațiile
legate de restituirea valorii cotei, precum și termenele executării acestora.
Art. 20 alin.(6) din Lege stipulează dreptul membrului cooperativei, la încetarea calității sale de membru, la
restituirea valorii cotei sale ordinare, precum și la plata adaosurilor cooperatiste și, după caz, a dividendelor
anunțate, dar neachitate.
În temeiul art. 59 alin.(1) din Lege, deciziile organelor cooperativei pot fi contestate de către membrul/membrul
asociat al acesteia în instanță judecătorească, în modul prevăzut de actele normative. Alin.(4) din articolul
respectiv al Legii prevede posibilitatea atacării deciziei consiliului cooperativei în instanță de judecată, dacă
persoana interesată în această decizie este membru al consiliului dacă aceasta lezează drepturile și interesele
legitime ale membrului. și dacă acesta ori nu a fost prezent la ședința consiliului la care a fost adoptată decizia
contestată, ori a fost prezent, dar s-a abținut de la vot sau a votat contra deciziei.
În baza celor relatate supra, putem menționa că membrul cooperativei are garantată restituirea valorii cotei în
conformitate cu art. 33 din Lege, însă poate pretinde la beneficiile nerepartizate, sub formă de cote bonus sau
dividende, dacă nu există consiliul cooperativei, care în mod normal adoptă decizia privind ieșirea membrului
din cooperativă, sau, în caz de pronunțare a deciziei de către consiliu (dacă acesta există) pe marginea
subiectului dat, i s-a lezat dreptul de a ieși din cooperativă, dacă acesta este și membru al consiliului.

Subiectul 49. Întreprinderea de stat (ÎS)

1.1. Descrieţi noţiunea şi caracterele întreprinderii de stat.
Întreprinderea de stat este o întreprindere al cărei capital social aparţine în întregime statului. Întreprinderea de
stat este agent economic independent cu drepturi de persoană juridică, care, pe baza proprietăţii de stat
transmise ei în gestiune, desfăşoară activitate de întreprinzător.
Caracterele întreprinderii de stat:
a) este o persoană constituită de Guvern, prin intermediul Agenției Proprietății Publice sau de autoritățile
publice care i-au delegat aceasta împuternicire prin acte unilaterale;
b) patrimoniul ei se formează din bunuri proprietate de stat, inclusiv proprietate publică, capitalul social al ei
este unitar și apartine integral statului;
c) are un drept de gestiune operativă asupra bunurilor calificate ca fonduri fixe primite de la fondator, adică le
posedă și le folosește la destinație fără dreptul de a dispune de ele, numai cu autorizația expresă a fondatorului
poate să dea în arendă;
d) se constituie pentru a desfășura de regulă activități de întreprinzator considerate monopol de stat, poate însă
desfășura alte activități neinterzise de lege;
e) nu poate fi fondator al societății comerciale.
1.2. Analizaţi procedura de constituire şi structura de organizare a întreprinderii de stat.
Funcția de fondator al întreprinderii de stat, în numele Guvernului, este exercitată de Agenția Proprietății
Publice.
Documentele de constituire a întreprinderii de stat sunt hotărîrea/decizia cu privire la fondare şi statutul
întreprinderii. Statutul-model al întreprinderii de stat se aprobă de Guvern.
Statutul întreprinderii de stat se aprobă de fondator şi conţine:
a) denumirea, inclusiv abreviată, a întreprinderii de stat şi sediul acesteia;
b) data şi numărul hotărîrii/deciziei fondatorului privind fondarea întreprinderii de stat;
c) genurile de activitate;
d) durata de activitate;
e) capitalul social şi procedura de modificare a acestuia;
f) componenţa bunurilor depuse în capitalul social;
g) componenţa şi lista bunurilor transmise întreprinderii de stat cu drept de administrare;
h) planul geometric și/sau cadastral şi suprafaţa terenului aflat în folosinţa întreprinderii de stat;
i) organele de conducere și control, componența numerică, modul de constituire, competențele lor și modul de
desfășurare a activității acestora;
j) modul de repartizare şi utilizare a profitului net, precum şi modul de acoperire a pierderilor;
k) modul de soluționare a conflictului de interese;
l) modul de reorganizare şi dizolvare a întreprinderii de stat;
m) alte prevederi ce nu contravin legislaţiei
1.3. Administratorul întreprinderii de stat “Mileniul Trei” a semnat un contract de ipotecă cu “Moldova -
Invest” SRL prin care a garantat cu un imobil obligaţia Cooperativei de Producţie “Plai” de transmitere a
roadei de mere din anul 2018. Notarul a refuzat să semneze contractul de ipotecă menţionând că
Întreprinderea de stat nu are dreptul de proprietate asupra bunurilor deţinute şi respectiv nu le poate gaja.
Întocmiţi o notă informativă şi explicaţi dacă este sau nu în drept întreprinderea de stat să gajeze bunurile
pe care le are. De asemenea explicaţi care sunt drepturile întreprinderii de stat asupra bunurilor imobile
transmise de către propriul fondator.
Conform art. 3 alin.(1) Legii cu privire la întreprinderile de stat și municipale, bunurile întreprinderii de stat se
constituie din bunurile domeniului privat al statului depuse ca aport în capitalul social al întreprinderii și
bunurile obținute ca rezultat al activității desfășurate și aparțin acesteia cu drept de proprietate.
Alin.(2) al aceluiași articol din Lege prevede că bunurile domeniului public al statului aflate în administrarea
întreprinderii nu aparțin acesteia cu drept de proprietate. Aceste bunuri nu pot constitui obiect al gajului și
asupra lor nu se pot constitui garanții reale.
Reieșind din cele menționate supra, dreptul întreprinderii de stat de a gaja bunurile deținute depinde de
caracterul acestora – dacă aparțin domeniului public sau privat al statului, dacă aparțin cu drept de proprietate.
Aceasta va avea dreptul să gajeze bunurile în caz dacă ele aparțin întreprinderii de stat cu drept de proprietate.
Legiuitorul prevede că fondatorul transmite bunurile sale în gestiune, adică în drept de administrare economică,
care se deosebește de dreptul de proprietate prin limitare a dreptului de dispoziție. Directorul întreprinderii de
stat nu poate decide soarta bunurilor imobile ale întreprinderii, decât cu acordul scris al fondatorului. Altfel
spus, dreptul de administrare economică are un conținut identic dreptului de uzufruct, care, de asemenea, are
prerogative identice dreptului de proprietate, cu exceptia dreptului de înstrăinare

Subiectul 50. Întreprinderea municipală

1.1. Descrieţi noţiunea şi caracterele întreprinderii municipale.
Întreprinderea municipală este persoana juridică care desfăşoară activitate de întreprinzător în baza bunurilor
proprietate a unităţii administrativ-teritoriale/unității teritoriale autonome Găgăuzia transmise ei în administrare
și/sau ca aport în capitalul social și în baza proprietății obținute de aceasta în rezultatul activității economico-
financiare. Caracterele întreprinderii municipale:
a) este o persoană constituită de unitatea administrativ-teritorială/unitatea teritorială autonomă Găgăuzia sau de
autoritățile publice care i-au delegat aceasta împuternicire prin acte unilaterale;
b) patrimoniul ei se formează din bunuri proprietate a unității administrativ-teritoriale/unității teritoriale
autonome Găgăuzia, inclusiv proprietate publică, capitalul social al ei este unitar și apartine integral unităților
respective;
1.2. Analizaţi procedura de constituire şi structura de organizare a întreprinderii municipale.
Funcția de fondator al întreprinderii municipale este exercitată de autoritatea deliberativă a unității
administrativ-teritoriale, iar în unitatea teritorială autonomă Găgăuzia – și de Comitetul executiv.
Documentele de constituire a întreprinderii municipale sînt hotărîrea/decizia cu privire la fondare şi statutul
întreprinderii. Statutul-model al întreprinderii municipale se aprobă de Guvern.
Statutul întreprinderii municipale se aprobă de fondator şi conţine:
a) denumirea, inclusiv abreviată, a întreprinderii municipale şi sediul acesteia;
b) data şi numărul hotărîrii/deciziei fondatorului privind fondarea întreprinderii de stat/municipale;
c) genurile de activitate;
d) durata de activitate;
e) capitalul social şi procedura de modificare a acestuia;
f) componenţa bunurilor depuse în capitalul social;
g) componenţa şi lista bunurilor transmise întreprinderii municipale cu drept de administrare;
h) planul geometric și/sau cadastral şi suprafaţa terenului aflat în folosinţa întreprinderii municipale;
i) organele de conducere și control, componența numerică, modul de constituire, competențele lor și modul de
desfășurare a activității acestora;
j) modul de repartizare şi utilizare a profitului net, precum şi modul de acoperire a pierderilor;
k) modul de soluționare a conflictului de interese;
l) modul de reorganizare şi dizolvare a întreprinderii de stat/municipale;
m) alte prevederi ce nu contravin legislaţiei
1.3. Consiliul or. Călăraşi împreună cu Consiliului comunei Sipoteni şi a Comunei Hârjauca au decis să
înfiinţeze o întreprindere municipală pentru gestionarea şi repararea drumurilor. În legătură cu aceasta, s-a
decis înzestrarea acestei întreprinderi cu patrimoniul necesar. Ulterior adoptării deciziei, juristul Primăriei
or. Călăraşi a menţionat că întreprinderea municipală nu poate fi constituită, deoarece niciuna din localităţi
nu are statut de municipiu şi apoi nu pot mai multe unităţi administrativ teritoriale împreună să constituie o
întreprindere municipală. Consideră el că ar fi mai util să se constituie o societate cu răspundere limitată cu
acelaşi obiect de activitate. Sunt corecte obiecţiile juristului primăriei? Poate oare unitatea administrativ-
teritorială să constituie societăţi comerciale? Dar întreprinderi municipale? Pot oare mai multe unităţi
administrativ-teritoriale să constituie o întreprindere municipală?
Obiecțiile juristului Primăriei or. Călărași legată de imposibilitatea constituirii întreprinderii municipale sunt
nefondate, întrucât Legea cu privire la întreprinderea de stat și întreprinderea municipală prevede faptul că
fondator al întreprinderii municipale poate fi unitatea administrativ-teritorială sau unitatea teritorială autonomă
Găgăuzia. Unitatea administrativ-teritorială, în sensul Legii privind organizarea administrativ-teritorială a RM,
este constituită din raioane, orașe și sate, respectiv nu este obligatoriu ca fondatorul să dețină statut de
municipiu. Ce ține de multitudinea fondatorilor în cazul speței, juristul are dreptate: aceasta nu este posibilă,
deoarece legea prevede în mod expres exercitarea funcției de fondator de către autoritatea deliberativă a unei
singure unități administrativ-teritoriale.
Reieșind din cele expuse supra, putem menționa că întreprinderea municipală nu poate fi constituită de
autoritățile expuse în speță, însă poate fi fondată în cazul dat doar de către Consiliul raional al raionului
Călărași, dacă activitatea planificată vizează o parte din teritoriul raionului Călărași.
Conform Legii cu privire la întreprinderea de stat și întreprinderea municipală, întreprinderea municipală nu
poate fi fondator al societății comerciale, însă unitățile administrativ-teritoriale pot fi fondatori ai societății
comerciale, întrucât reprezintă persoane juridice de drept public, iar fondatori pot fi persoane fizice și/sau
persoane juridice cărora legea nu interzice acest lucru. Astfel juristul a făcut o recomandare utilă Consiliilor de
a constitui un SRL cu același obiect de activitate.

Subiectul 51. Reglementarea juridică a investiţiilor

1.1. Descrieţi noţiunile investiţie, investitori, întreprindere cu capital străin şi cu capital mixt
investiţie – totalitate de bunuri (active) depuse în activitatea de întreprinzător pe teritoriul Republicii Moldova 
inclusiv pe baza contractului de leasing financiar precum şi în cadrul partereriatului public-privat pentru a se
obţine venit
investitor – persoană fizică sau juridică încadrată în activitatea investiţională pe teritoriul  Republicii  Moldova
întreprindere cu capital străin - întreprinderea, înfiinţată în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, al
cărei capital social este compus exclusiv din investiţii străine.
întreprindere mixtă - întreprinderea, înfiinţată în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, al cărei capital
social este compus parţial din investiţii străine
1.2. Analizaţi garanţiile pentru investitori reglementate de legislaţia RM
 Garanţia respectării drepturilor investitorului (în cazul  vătămării unui  drept al  investitorului de către o 
autoritate publică,  acesta este îndreptăţit să  solicite înlăturarea încălcării  şi repararea pagubei)
 Garanţia contra exproprierii investiţiilor sau contra unor ale acțiuni similar (Activitatea de investiţii nu
poate fi întreruptă silit decît în următoarele condiţii: motivele de utilitate publică, cu o dreapta şi prealabilă
despăgubire, şi nu este discrminatorie, condiţiilor contractuale stabilite în cadrul parteneriatului public-privat)
 Garanţia reparării prejudiciului (Prejudiciul, inclusiv profitul ratat, suportat de investitor ca urmare a
îndeplinirii unei dispoziţii a autorităţii publice prin care i s-au încălcat drepturile sau ca urmare a neîndeplinirii
ori a îndeplinirii necorespunzătoare, de către autoritate sau de o persoană cu funcţie de răspundere, a obligaţiilor
faţă de investitor, prevăzute de legislaţia în vigoare a Republicii Moldova, precum şi de contractele de
parteneriat public-privat, va fi reparat din contul autorităţii publice vinovate)
 Garanţii suplimentare (Autorităţile publice pot acorda, în limitele competenţei şi conform legislaţiei în
vigoare sau în condiţiile parteneriatului public-privat, garanţii suplimentare investitorilor, inclusiv prin
intermediul gajului de bunuri aflate la dispoziţia organelor respective.)

1.3. O societate comercială şi o persoană fizică din România intenţionează să înfiinţeze o persoană
juridică în Republica Moldova şi să desfăşoare activitate de întreprinzător în domeniul creşterii producţiei
agricole. Până a purcede la înregistrare ei solicită consultanţă şi răspuns la următoarele întrebări:
a) Care formă de organizare juridică poate avea persoana juridică ce va fi constituită?
b) Ce documente trebuie să prezinte fiecare asociat în vederea înregistrării acestei persoane juridice?
c) Ce capital social va avea viitoarea persoană juridică?
d) Va beneficia persoana juridică de careva facilităţi (vamale, fiscale, de altă natură)?
e) Poate viitoarea persoană juridică să deţină imobile în proprietate?

a) Persoana juridică care se va constitui va putea avea formă de SRL sau SA cu întregirea denumirii de
firmă prin adăugarea inscripției ÎCS – întreprindere cu capital strain.
b) Documente care se prezintă la înregistrarea ÎCS:
 buletinele de identitate ale fondatorilor sau reprezentanţilor acestora, împuterniciţi prin procură
autentificată în modul stabilit de lege, precum şi al administratorului persoanei juridice;
 cererea de înregistrare conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;
 hotărârea de constituire şi actele de constituire ale persoanei juridice, în funcţie de forma juridică de
organizare, în două exemplare
 documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare
 extrasul din registrul în care este înregistrată persoana juridică cu investiţii străine, tradus și legalizat
notarial
 actele de constituire ale persoanei juridice străine
c) Capitalul social va fi direct dependent de forma de organizare aleasă.
d) ÎCS li se acordă condiţii echitabile şi egale de activitate, care exclud aplicarea de măsuri discriminatorii
ce ar putea împiedica dirijarea, operarea, întreţinerea, folosirea, fructificarea, achiziţionarea, extinderea sau
dispunerea investiţiilor.
e) Străinii sau apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole sau a terenurilor
forestiere prin recunoașterea invalidității absolute a actului juridic de achiziție, acest lucru limitează accesul
investitorilor străini la investițiile pe termen lung în agricultură

Subiectul 52. Sucursalele persoanei juridice

1.1. Caracterizaţi noţiunea de sucursală
Sucursala este o subdiviziune separată a persoanei juridice, situată în afara sediului acesteia, care are aparența
permanenței, propria conducere și dotarea materială necesară pentru a desfășura o parte sau toate activitățile
persoanei juridice.
1.2. Comparaţi modul de constituire şi înregistrare a sucursalei persoanei juridice înregistrate în
Republica Moldova cu modul de constituire şi înregistrare a unei persoane juridice constituită integral de o
persoană juridică străină

Articolul 12. Înregistrarea sucursalelor persoanelor juridice Legea 220/2007 privind înregistrarea de stat

(1) Sucursalele persoanelor juridice se înregistrează cu condiţia indicării în actele de constituire ale persoanei
juridice a datelor cu privire la crearea, denumirea şi sediul acestora.
(2) Sucursalele persoanelor juridice se înregistrează fără atribuirea statutului de persoană juridică.
Procedura înregistrării sucursalelor persoanelor juridice străine este similară procedurii înregistrării persoanelor
juridice autohtone, cu particularităţile specificate în Codul civil și Legea nr.81-XV din 18 martie 2004 cu
privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător.
(3) Pentru înregistrarea sucursalelor persoanelor juridice autohtone se depun următoarele documente:
a) cererea de înregistrare, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;
b) hotărîrea organului competent al persoanei juridice, care va conţine date cu privire la crearea sucursalei, la
aprobarea regulamentului acesteia şi la desemnarea administratorului;
c) regulamentul sucursalei, în două exemplare, care trebuie să conțină următoarele date:
– sediul (adresa poştală, numărul de telefon/fax, adresa de e-mail) al sucursalei;
– genurile de activitate desfășurate de sucursală;
– denumirea și forma juridică de organizare a persoanei juridice, denumirea sucursalei, dacă aceasta este
diferită de cea a persoanei juridice;
– numele și prenumele persoanei care exercită funcții de administrare a sucursalei;
– împuternicirile persoanei care exercită funcții de administrare a sucursalei;
d1) avizul Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare – pentru asociaţiile de economii şi împrumut;
e) documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare.
(31) Pentru înregistrarea sucursalelor persoanelor juridice străine, pe lîngă documentele prevăzute la alin. (3) lit.
b) și c) se depun  următoarele documente:
a) regulamentul sucursalei, care trebuie să conțină următoarele date:
– sediul (adresa poştală, numărul de telefon/fax, adresa de e-mail) al sucursalei;
– genurile de activitate desfășurate de sucursală;
– mențiunea privind legislația statului sub incidența căreia se află persoana juridică străină;
– extrasul din registrul în care este înregistrată persoana juridică străină, tradus și legalizat notarial,
precum și numărul de înregistrare al persoanei juridice străine;
– forma juridică de organizare, sediul, genurile de activitate și mărimea capitalului social al persoanei juridice
străine, dacă informațiile respective nu sînt indicate în actul de constituire a persoanei juridice străine;
– denumirea persoanei juridice străine, denumirea sucursalei, dacă aceasta este diferită de cea a persoanei
juridice străine;
– numele și prenumele persoanei care exercită funcții de administrare a sucursalei, numele și prenumele
administratorului persoanei juridice străine;
– împuternicirile persoanei care exercită funcții de administrare a sucursalei;
b) copia actului de constituire a persoanei juridice străine, tradus în limba de stat, legalizată notarial;
c) situația financiară a persoanei juridice străine potrivit ultimei perioade de raportare.
(4) Sucursalelor persoanelor juridice autohtone li se atribuie numere de identificare de stat identice numărului
de identificare de stat al persoanei juridice care le-a creat.
(5) Sucursalelor persoanelor juridice străine li se atribuie numere de identificare de stat indiferent de numărul
de identificare al persoanei juridice străine care le-a creat.

Art. 18. Înregistrarea, desfăşurarea activităţii şi dizolvarea întreprinderii cu investiţii străine din Legea nr. 81
din 18.03.2004 cu privire la investițiile în activitatea de întreprinzător
Procedura de înregistrare, de desfăşurare a activităţii şi de dizolvare a întreprinderii cu investiţii străine este
similară procedurii de înregistrare, de desfăşurare a activităţii şi de dizolvare a întreprinderii autohtone şi se
realizează în conformitate cu legislaţia în vigoare a Republicii Moldova.
Pentru reînregistrarea întreprinderii cu investiţii străine se prezintă actele prevăzute de legislaţie pentru
înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor.
1.3. Administratorul sucursalei „Prima” SRL din Bălţi a încheiat un contract de prestare a serviciilor
juridice de reprezentare în instanţa de judecată cu Biroul Asociat de Avocaţi “Ionescu şi Frunzescu”. După
ce avocatul a studiat materialele dosarului, a întocmit referinţa la cererea de chemare în judecată, a
participat la două şedinţe judiciare, administratorul Sucursalei a comunicat Biroului de Avocaţi că
Administratorul SRL “Prima” nu doreşte să achite preţul indicat în acest contract, deoarece spune că
administratorul sucursalei nu avea dreptul să-l semneze.
Explicaţi dacă are dreptul administratorul sucursalei să încheie contracte de prestări servicii în numele
persoanei juridice.

Sucursala este o subdiviziune separată a persoanei juridice, situată în afara sediului acesteia, care are aparența
permanenței, propria conducere și dotarea materială necesară pentru a desfășura o parte sau toate activitățile
persoanei juridice. Sucursala nu este persoană juridică. Sucursala funcționează conform propriului regulament,
aprobat de organul care a hotărît instituirea ei.
Dispozițiile art. 177, 180-202 din CC se aplică în mod corespunzător sucursalei și administratorului său.
Art. 177 alin 3 În raporturile cu terții, persoana juridică este angajată prin actele juridice ale organelor sale
competente, cu excepția cazului cînd actele astfel încheiate depășesc limitele împuternicirilor sale prevăzute de
lege. Dispozițiile actului de constituire ori hotărîrile organelor persoanei juridice care limitează împuternicirile
conferite de lege administratorului sînt inopozabile terților, chiar dacă au fost îndeplinite formalitățile de
publicitate.
Art. 177 alin. (6) Raporturilor juridice dintre persoana juridică și administrator li se aplică dispozițiile legale cu
privire la reprezentare și mandat dacă legea sau actul de constituire nu prevede altfel.

Subiectul 53. Reglementarea juridică a întreprinderilor mici şi mijlocii

1.1. Definiţi noţiunile de: microîntreprindere; întreprindere mică; întreprindere mijlocie
întreprindere micro – întreprindere care are cel mult 9 salariaţi, realizează o cifră anuală de afaceri de pînă la 9
milioane de lei sau deţine active totale de pînă la 9 milioane de lei
întreprindere mică – întreprindere care are de la 10 pînă la 49 de salariaţi, realizează o cifră anuală de afaceri de
pînă la 25 de milioane de lei sau deţine active totale de pînă la 25 de milioane de lei
întreprindere mijlocie – întreprindere care are de la 50 pînă la 249 de salariaţi, realizează o cifră anuală de
afaceri de pînă la 50 de milioane de lei sau deţine active totale de pînă la 50 de milioane de lei

1.2. Comparaţi avantajele acordate microîntreprinderilor, întreprinderilor mici sau mijlocii cu cele
acordate rezidenţilor în zonele libere.
Avantaje ÎMM:
 controlul financiar-fiscal de fond se efectuează o singură dată într-o perioadă de 3 ani
 Guvernul aprobă politicile de susținere a dezvoltării ÎMM-urilor prin documente de planificare
strategică (strategii) și programe de stat pentru dezvoltarea sectorului ÎMM-urilor
 Programele de stat de susţinere a dezvoltării sectorului ÎMM-urilor (susținerea tinerilor întreprinzători în
lansarea unei afaceri în țară, stimularea persoanelor migrante în deschiderea unei afaceri în Republica Moldova)
 Statul acordă facilităţi fiscale pentru dezvoltarea ÎMM-urilor prin prevederile Codului fiscal
 Fondul de garantare a creditelor pentru întreprinderile mici şi mijlocii
 Facilitarea accesului la finanţare și atragerii investițiilor de capital
 Educaţia antreprenorială

Avantaje acordate rezidenților în zonele libere:

Zonele economice libere sînt părţi ale teritoriului vamal al Republicii Moldova, separate din punct de vedere
economic, strict delimitate pe tot perimetrul lor, în care pentru investitorii autohtoni şi străini sînt permise, în
regim preferenţial, genuri ale activităţii de întreprinzător , în condiţiile legii. Rezidenților (întreprinderile pe a
căror bază se creează zona liberă ) li se acordă regimuri preferenţiale de stimulare a activităţii de întreprinzător.
Pe teritoriul zonelor libere nu se aplică regimul de contingentare şi licenţiere la importul şi exportul
mărfurilor(serviciilor). Mărfurile (serviciile)aflate în zona liberă pînă la momentul traversării hotarelor ei au
regim de circulaţie liberă şi se transmit de la un rezident la altul fără perfectarea declaraţiei vamale. Circulaţia
mărfurilor între teritoriile aceleiaşi zone libere are loc în baza documentelor de însoţire, fără depunerea
declaraţiei vamale, în conformitate cu procedura stabilită de către Serviciul Vamal.

1.3. ”PetrolAgro” S.A. desfăşoară activităţi de import şi comercializare a produselor petroliere şi

corespunde criteriilor de raportare la categoria de microîntreprindere, a decis să beneficieze de facilităţile şi
înlesnirile legale stabilite pentru întrprinderile mici. Inspectorul fiscal însă a răspuns
administratorului”PetrolAgro” S.A. că nu arputea să beneficiaze de careva facilităţi. Administratorul
solicită juristului său explicaţii. Întocmiţi o notă informativă în care trebuie să indicaţi urmtoarele:
- care sunt criteriile de raportare a societăţilor comerciale pentru ca acestea să fie recunoscute întreprinderi
micro şi întreprindere mică, întreprindere mijlocie?
- care societăţi comerciale ce nu pot fi categorizate ca şi întreprinderi mici şi mijlocii?
- pentru ce sunt necesare întreprinderile mici şi mijlocii?

Din noțiunile ÎMM din Legea nr. 179 din 21.07.2016 pot fi deduse criteriile de raportare a societăţilor
comerciale pentru ca acestea să fie recunoscute întreprinderi micro şi întreprindere mică, întreprindere mijlocie.
În acest sens, menționăm că clasificarea acestora ține de numărul salariaților, cifra anuală de afaceri și activul
societății. Ținând cont de genul de activitate ”PetrolAgro” S.A., aceasta nu se regăsește de facto în condițiile
ÎMM, or aceasta îndeplinind condițiile pentru a obține licența de import și comercializare a produselor
petroliere denotă faptul că are un activ destul de impunător.
Legea nr. 179 constă în promovarea dezvoltării durabile a întreprinderilor micro, mici şi mijlocii prin
intermediul îmbunătăţirii cadrului juridic şi a mediului economic în care sînt create şi funcţionează, drept scop
se propune acordare de consultanță și ajutor pentru cei novice în antreprenoriat, situație incompatibilă în cazul
”PetrolAgro” S.A., care a ajuns la o maturitate antreprenorială.

Subiectul 54. Administratorul persoanei juridice cu scop lucrative

1.1. Caracterizaţi limitele şi interdicţiile legale la desemnarea persoanelor în funcţie de administrator al
unei persoane juridice.
Administrator poate fi atât o persoană fizică, cât și una juridică. În cazul în care este persoană fizică aceasta
poate fi numai o persoană fizică majoră, cu capacitate deplină de exerciţiu. Administrator nu pot fi persoane
cărora, prin lege sau hotărîre judecătorească, le este interzisă deţinerea funcţiei de administrator sau a unei alte
funcţii care acordă dreptul de dispoziţie asupra bunurilor materiale, precum şi persoane cu antecedente penale
nestinse pentru infracţiuni contra patrimoniului, infracţiuni economice, infracţiuni săvîrşite de persoane cu
funcţie de răspundere sau de persoane care gestionează organizaţii comerciale.
Potrivit art. 199 Administratorul persoană juridică din CC RM, în cazul în care a fost desemnată în calitate de
administrator, persoana juridică desemnează o singură persoană fizică care va exercita permanent funcțiile sale.
Persoana fizică desemnată trebuie să îndeplinească cerințele legale pentru administratori, avînd aceleași
obligații și răspunzînd solidar cu persoana juridică desemnată în calitate de administrator. Desemnarea și
revocarea reprezentantului desemnat al persoanei juridice administrator se supun formalităților de publicitate
instituite pentru administrator, care se vor îndeplini în temeiul hotărîrii de desemnare sau, după caz, revocare
emise de persoana juridică administrator.
1.2. Analizaţi raportul juridic dintre administrator şi persoana juridică pe care o gestionează, referindu-
vă şi la atribuţiile acestuia
Administratorul este în drept:
 să efectueze actele de gestiune a societăţii, necesare atingerii scopurilor prevăzute în actul de constituire
şi în hotărîrile adunării generale a asociaţilor;
 să reprezinte fără procură societatea în raporturile cu organele statului, cu terţii şi în instanţele de
judecată;
 să elibereze altor persoane mandat în numele societății
 să exercite alte împuterniciri atribuite de adunarea generală a asociaţilor sau de consiliul societăţii
conform competenţei lor
Obligaţiile administratorului:
 să gestioneze societatea astfel încît scopurile, pentru care aceasta a fost constituită, să fie realizate cît
mai eficient
 să execute hotărîrile adunării generale a asociaţilor şi ale consiliului societăţii
 să ia parte la adunările generale ale asociaţilor şi la şedinţele consiliului societăţii
 asigură ţinerea contabilităţii societăţii, precum şi a registrelor societăţii prevăzute de lege şi de actul de
constituire, şi informează asociaţii cu privire la starea de lucruri şi la gestiunea societăţii
 să respecte limitele împuternicirilor stabilite prin actul de constituire ori, dacă acesta nu prevede altfel,
de către adunarea generală a asociaţilor
1.3. Consultaţi administratorul unei societăţi pe acţiuni care doreşte să vândă o clădire a societăţii cu 2
mln. lei, şi explicaţi-i cum trebuie să procedeze, atunci când capitalul social al societăţii este de 4 mln. lei,
iar activele societăţii sunt doar de 3,5 mln. Lei.
În speță, administratorul trebuie să convoace Adunarea Generală a Acționarilor și să le comunice despre faptul
că activele societății nu acoperă capitalul social. În acest sens Adunarea urmează să decidă în privința
modificării capitalului social fie prin plasarea acțiunilor emisiunii suplimentare sau prin reducerea valorii
nominale a acțiunilor plasate sau anularea acțiunilor de tezaur. Ceea ce ține de vânzarea clădirii, nu are
relevanță la nivel de active, prin vânzarea acesteia, activul va rămâne invariat – 3,5 mln (respectând condiția că
această clădire a fost evaluată și reflectată în bilanțul contabil la valoarea de piață).

Subiectul 55. Administratorul persoanei juridice cu scop lucrative

1.1. Descrieţi atribuţiile administratorului persoanei juridice cu scop lucrativ
Administratorul trebuie să-şi exercite împuternicirile numai în sensul în care i-au fost acordate prin lege sau
prin actul de constituire. Împuternicirile sunt de două feluri: de gestiune şi de reprezentare. Împuternicirile de
gestiune se referă la îndeplinirea hotărârilor organului suprem şi ale altor organe cărora se subordonează,
participarea la toate adunările generale ale asociaţilor, aprobarea statelor de personal, supravegherea şi controlul
salariaţilor, emiterea de ordine şi hotărâri etc. Împuternicirile de reprezentare se manifestă prin încheierea de
contracte comerciale cu alte persoane fizice şi juridice, apărarea intereselor persoanei juridice în instanţa de
judecată în calitate de reclamant sau pârât, stabilirea unor legături de colaborare cu administraţia publică etc.
Ţinând cont de împuternicirile care i-au fost conferite, administratorul este în drept să acţioneze în numele
persoanei juridice fără procură.
Administratorul este în drept:
 să efectueze actele de gestiune a societăţii, necesare atingerii scopurilor prevăzute în actul de constituire
şi în hotărîrile adunării generale a asociaţilor;
 să reprezinte fără procură societatea în raporturile cu organele statului, cu terţii şi în instanţele de
judecată;
 să elibereze altor persoane mandat în numele societății
 să exercite alte împuterniciri atribuite de adunarea generală a asociaţilor sau de consiliul societăţii
conform competenţei lor
Obligaţiile administratorului:
 să gestioneze societatea astfel încît scopurile, pentru care aceasta a fost constituită, să fie realizate cît
mai eficient
 să execute hotărîrile adunării generale a asociaţilor şi ale consiliului societăţii
 să ia parte la adunările generale ale asociaţilor şi la şedinţele consiliului societăţii
 asigură ţinerea contabilităţii societăţii, precum şi a registrelor societăţii prevăzute de lege şi de actul de
constituire, şi informează asociaţii cu privire la starea de lucruri şi la gestiunea societăţii
 să respecte limitele împuternicirilor stabilite prin actul de constituire ori, dacă acesta nu prevede altfel,
de către adunarea generală a asociaţilor.
1.2. Analizaţi natura juridică a raporturilor dintre administrator şi societatea comercială pe care o
administrează
Conform art. 177 alin. (6) din CC RM, raporturilor juridice dintre persoana juridică și administrator li se aplică
dispozițiile legale cu privire la reprezentare și mandat dacă legea sau actul de constituire nu prevede altfel.
Mandatul are o dublă natură: contractuală și legală. Mandatul este contractual deoarece împuternicirile
administratorului rezultă din împuternicirile date de asociați, concretizate în actele constitutive ale persoanei
juridice sau în hotărârile adunării asociaților. Natura legală a mandatului rezultă din generalitatea funcțiilor
exercitate de administrator. În acest sens, art. 69 alin. (1) din Legea nr. 1134/1997 cu privire la societățile pe
acțiuni prevede că organul executiv poate face orice în vederea îndeplinirii obiectului de activitate, cu excepţia
chestiunilor ce ţin de competenţa adunării generale a acţionarilor sau ale consiliului societăţii. Norme similare
sunt prevăzute și pentru SNC și SC.

1.3. Cetăţeanul Ţurcanu, fiind administrator al,,Fulguşor” SRL, a dorit să iniţieze o afacere proprie,
astfel a constituit o societate comercială,,Brănduşa” SRL, unde este asociat unic.Fiind în criză de personal
calificat a propus unor angajaţir ,,Fulguşor” SRL să demisioneze şi să se angajeze la pentru un salariu mai
mare la ,,Brănduşa” SRL. Argumentaţi legalitatea acţiunilor întreprinse de administrator. Stabiliţi dacă
poate fi atras la răspundere administratorul şi în baza căror temeiuri.
În cazul în care activitățile sunt identice, similare sau complementare, va fi operabil art. 188 alin (5) din CC,
potrivit căruia administratorul trebuie să se abțină de la implicarea, în nume propriu sau prin persoanele sale
afiliate, în activități identice, similare sau complementare cu cele desfășurate de persoana juridică (obligația de
neconcurență). Administratorul nu poate fi atras la răspundere în schimb în cazul în care a obținut aprobarea
organului competent al Fulguşor” SRL să desfășoare aceeași asctivitate de întreprinzător.

Subiectul 56. Creditorii persoanei juridice dizolvate

1.1.Numiți categoriile de creditori ai unei persoane juridice dizolvate pentru cauză de3 pct. insolvabilitate.
Conform legii cu privire la insolvabilitate deosebim urmatoarele tipuri de creditori:
Articolul42 creditori chirografari
(1) Creditor chirografar este creditorul negarantat care, la momentul intentării procesului de insolvabilitate, are
o creanţă patrimonială faţă de debitor.
(2)  (2) Creanţa patrimonială a creditorului chirografar se consideră născută pînă la momentul intentării
procesului de insolvabilitate în cazul în care raporturile pe care se bazează au apărut pînă la acest moment.
Articolul 50. Creditorii garantaţi
(1) Creditorii cu drept de gaj convenţional sau legal asupra unui bun din masa debitoare sînt îndreptăţiţi la
satisfacerea prioritară a capitalului împrumutat, a dobînzii şi a cheltuielilor aferente din contul bunului
gajat.
(2)  (2) Prevederea alin. (1) se aplică şi:
(3) a) creditorului care deţine un bun sau un titlu în asigurarea dreptului său;
b) creditorului care are un drept de retenţie;

1. 2.Comparați categoriile de creditori ai unei persoane juridice dizolvate cu cele persoanei juridicie
innsolvabile.

1.3. 7 pct.
Subiectul 57. Tipurile de control
1.1.Descrieţi tipurile de control care se efectuiază asupra activităţii de întreprinzător a. persoanelor juridice de
drept privat.
Controlul inopinat
Articolul 19. Temeiurile şi condiţiile efectuării controalelor inopinate
(1) Organul de control poate decide efectuarea a controalelor inopinate asupra unei persoane, în baza evaluării
riscurilor, precum şi poate emite inspectorului delegaţie de control, doar în cazul:
2) deținerii informaţiilor/indiciilor, susținute prin probe aflate în posesia organelor de control, despre existenţa
situaţiilor de avarie, incident sau încălcare gravă a regulilor de securitate ori siguranţă care prezintă un pericol
iminent și imediat pentru mediu, viaţa, sănătatea și proprietatea persoanelor,
4) verificării informaţiei obţinute în cadrul altui control la întreprinzătorul cu care persoana controlată a avut
anterior relaţii economice,
5) solicitării directe din partea persoanei care urmează a fi supusă controlului de a fi iniţiat controlul.
6) deţinerii informaţiilor/indiciilor, susţinute prin probe aflate în posesia organelor de control, altor instituţii de
stat, despre existenţa situaţiilor privind încălcarea prevederilor Legii nr.202/2013 privind contractele de credit
pentru consumatori.
(2) Controalele inopinate nu pot fi desfăşurate în baza informaţiilor neverificate şi/sau provenite dintr-o sursă
anonimă.
Controlul planificat
Articolul 14. Periodicitatea controalelor planificate
(1) Unul și același organ de control nu este în drept să efectueze controlul planificat mai mult decît o dată într-
un an calendaristic asupra uneia și aceleiași persoane sau asupra unuia și aceluiași obiect al controlului în cazul
în care persoana deține mai multe obiecte distincte, amplasate separat de sediu și de alte obiecte, cu excepţia
cazurilor în care se impune o frecvenţă mai înaltă a controalelor conform metodologiei de planificare a
controlului în baza criteriilor de risc, aplicată domeniului de control în cauză.
Articolul 15. Planul controalelor
(1) Organul de control întocmeşte anual planul controalelor pentru anul următor.
(2) Planul controalelor se înregistrează de către fiecare organ abilitat cu funcţii de control în Registrul de stat al
controalelor pînă la data de 1 decembrie a anului care precede anul calendaristic la care se referă planul
controalelor.
(3) Pînă la finele anului de gestiune, organul de control aprobă planul controalelor pentru anul următor şi îl
publică pe pagina sa electronică și în Registrul de stat al controalelor. Planul se aprobă prin decizia organului de
control și stabilește un număr exact de controale planificate asupra unui număr prestabilit de persoane pe
parcursul unui an calendaristic.
(4) Organele de control nu sînt în drept să modifice ordinea controalelor planificate după înregistrarea și
publicarea planului controalelor şi/sau să efectueze controale planificate în cazul în care acestea nu au fost
incluse în plan. În maximum 5 zile lucrătoare după aprobarea planului controalelor, dar pînă la publicarea
acestuia, organul de control este obligat să-l contrapună planurilor de control ale celorlalte organe de control cu
scopul de a identifica agenții economici care sînt incluși în planuri diferite și de a coordona efectuarea
controalelor comune, precum și de a introduce ajustările necesare în ordinea de executare a planului.
Articolul 16. Criteriile de întocmire a planului controalelor
(1) Planul controalelor se întocmește de către organul de control în baza criteriilor de risc stabilite conform
particularităților obiectului controlului, persoanelor supuse controlului și ale raporturilor anterioare cu organul
de control (data efectuării ultimului control, încălcări anterioare).
(2) La propunerea organelor de control pe domeniile lor aferente, Guvernul va aproba criteriile de risc pentru
toate domeniile de control, modul de stabilire a gradelor de risc, de ponderare şi utilizare a criteriilor în cauză
pentru determinarea gradului de risc al persoanelor la planificarea controlului de stat.
1.2.Analizaţi etapele de efectuare a controlului de stat planificat efectuat de organul5 pct. (autoritatea publică)
cu funcţii de control.
1 etapa.
Controlul se efectuează în temeiul delegației semnate de conducătorul organului abilitat cu funcții de
control.
2 etapa. Inceperea controlului
Inspectorul are dreptul să înceapă controlul conform procedurii stabilite de prezenta lege doar în cazul cînd sînt
întrunite cumulativ următoarele condiţii:
a) prezentarea legitimaţiei;
b) înmînarea exemplarului delegaţiei de control;
c) existenţa probelor care demonstrează prezenţa unuia sau mai multor temeiuri dintre cele specificate la art. 19,
în cazul controalelor inopinate;
d) expirarea termenului minim de notificare specificat la art. 18, în cazul controalelor planificate;
f) înregistrarea delegației de control în Registrul de stat al controalelor.
3 etapa- Controlul propriu zis.
Indiferent de temeiul invocat şi de tipul controlului, acesta nu poate fi efectuat şi delegaţia de control nu mai
este valabilă la expirarea a 5 zile calendaristice de la data începerii controlului.
În cazul controalelor inopinate, termenul de 5 zile poate fi prelungit cu încă 5 zile de către conducătorul
organului de control în baza unei decizii motivate, care poate fi contestată de către persoana supusă controlului.

4 etapa- Incheierea controlului

Procedura de control se încheie prin întocmirea de către inspectori a unui proces-verbal de control, care se
completează și se semnează de toți inspectorii indicați în delegația de control, la locul efectuării controlului.
Procesul-verbal de control este documentul prin care se confirmă faptul desfășurării controlului și în care se
conține toată informația cu privire la controlul desfășurat, la procedurile aplicate și constatările în urma
acestuia, prescripțiile și recomandările înaintate în baza constatărilor, măsurile restrictive aplicate și sancțiunile
stabilite în urma controlului. Procesul-verbal de control este alcătuit din partea constatatoare, partea prescriptivă
și partea sancționatorie
5 etapa- Constestarea
Persoana supusă controlului care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, prin delegaţia
de control, decizia de prelungire a duratei controlului sau prin procesul-verbal de control, prin acţiunile sau
inacţiunile inspectorului este în drept să le conteste, în tot sau în parte, prin depunerea la organul de control a
unei cereri prealabile de contestare, în formă scrisă. Procesul-verbal de control se contestă la organul de control
dacă acesta nu conţine constatarea contravenţiei sau semne ale componenţei de infracţiune

1.3.Administratorului „VVT” S.A. i s-a prezentat actul de control întocmit în procesul7 pct.
controlului planificat de către echipa de contolori a Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale în
legătură cu normele şi regulile de apărare împotriva incendiilor în care i-a fost prescris să-şi suspende
activitatea de vânzare a produselor petroliere până la îndeplinirea tuturor cerinţelor de protecţie împotriva
incendiilor. Administratorul nu este de acord cu constatările din actul de control şi consideră că controlul a fost
efectuat cu grave încălcări, ori controlorii nu au prezentat nici un document ce demonstrează că ei au fost
împuterniciţi să efectuieze controlul la societatea respectivă.
Întocmiţi o notă informativă în care explicaţi modalitatea de efectuare a controlului întreprinsă de către
Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale.
Inspectorul are dreptul să înceapă controlul doar în cazul cînd sînt întrunite cumulativ următoarele condiţii :
a) prezentarea legitimaţiei;
b) înmînarea exemplarului delegaţiei de control;
c) existenţa probelor care demonstrează prezenţa unuia sau mai multor temeiuri dintre cele specificate la art. 19,
în cazul controalelor inopinate;
d) expirarea termenului minim de notificare
f) înregistrarea delegației de control în Registrul de stat al controalelor.
Controlul poate fi exercitat doar de inspectorii specificați expres în delegația de control și doar în timpul
programului de activitate al persoanei controlate sau al subdiviziunii acesteia. Pentru efectuarea controlului nu
pot fi desemnate persoane a căror desemnare este susceptibilă să genereze situaţii de conflict de interese în
sensul Legii nr.16-XVI din 15 februarie 2008 cu privire la conflictul de interese.
Indiferent de temeiul invocat şi de tipul controlului, acesta nu poate fi efectuat şi delegaţia de control nu mai
este valabilă la expirarea a 5 zile calendaristice de la data începerii controlului.
În procesul efectuării controlului, inspectorul are dreptul:
a) să pătrundă în orice încăpere utilizată de întreprinzător în activitatea sa, în măsura în care aceasta este parte a
obiectului controlului, cu excepţia domiciliului, în cazul cînd lipsește permisiunea posesorului legal. În caz de
necesitate, inspectorul va putea intra în domiciliu sau în încăperea asimilată domiciliului doar cu asistenţa
poliţiei, în condiţiile legii;
b) să ceară informaţii, certificate, licenţe, autorizaţii şi alte documente obligatorii, cu respectarea prevederilor
art. 5 alin. (2), relevante obiectului controlului;
c) să facă copii, înregistrări foto sau video ale documentelor sau ale altor obiecte purtătoare de informații;
d) să inspecteze și să măsoare bunuri, să preleveze mostre din ele, cu includerea informației despre prelevarea
mostrelor în procesul-verbal de control. În acest scop, inspectorul are dreptul să deschidă pachete, ambalaje, să
rupă sigilii. La cererea persoanei prejudiciate, inspectorul, după caz, va preleva și a doua mostră, cu excepția
cazului cînd actul normativ dispune altfel;
e) să inspecteze mijloacele de transport doar în cazul cînd deţine informaţii că în ele se află bunuri care
constituie obiectul controlului sau dacă mijloacele de transport sînt obiect al controlului în corespundere cu
domeniul de control.
Organelor de control şi colaboratorilor acestora li se interzice, în procesul realizării funcţiilor de control, să
afecteze funcţionarea normală a persoanei supuse controlului şi/sau să întreprindă măsuri ce vor conduce la
suspendarea completă sau temporară a activităţii acesteia, cu excepţia cazurilor de încălcări foarte grave, în
sensul prezentei legi, care necesită aplicarea măsurilor restrictive corespunzătoare.
Orice daune cauzate persoanei supuse controlului prin încălcarea prevederilor alin. (1) de către organele de
control şi colaboratorii acestora în procesul realizării funcţiilor de control, prin prescripţiile şi deciziile luate în
urma efectuării controlului, vor fi reparate din contul organului de control. În cazul nerezolvării pe cale
amiabilă a conflictului, persoana prejudiciată poate acţiona în instanţa de judecată organul de control şi/sau
colaboratorii acestuia.
Faptul cauzării de daune şi cuantumul despăgubirilor în cazurile specificate la alin. (2) sînt stabilite de instanţa
de judecată, la cererea persoanei interesate.
 Procedura de control se încheie prin întocmirea de către inspectori a unui proces-verbal de control, care se
completează și se semnează de toți inspectorii indicați în delegația de control, la locul efectuării controlului.
Procesul-verbal de control este documentul prin care se confirmă faptul desfășurării controlului și în care se
conține toată informația cu privire la controlul desfășurat, la procedurile aplicate și constatările în urma
acestuia, prescripțiile și recomandările înaintate în baza constatărilor, măsurile restrictive aplicate și sancțiunile
stabilite în urma controlului. Procesul-verbal de control este alcătuit din partea constatatoare, partea prescriptivă
și partea sancționatorie

Subiectul 58. Bunurile statului şi a Unităţilor administrativ teritoriale şi modul de folosire a acestora în
activitatea de întreprinzător
nr. Conţinutul subiectului puncte
1.1.Numiţi modalităţile de utilizarea a bunurilor statului şi Unităţilor administrativ3 pct. teritoriale în activitatea
de întreprinzător.
Bunurile întreprinderii de stat/municipale se constituie din bunurile domeniului privat al statului/unității
administrativ-teritoriale/unității teritoriale autonome Găgăuzia depuse ca aport în capitalul social al
întreprinderii şi bunurile obținute ca rezultat al activității desfășurate și aparțin acesteia cu drept de proprietate.
Bunurile domeniului public al statului/unității administrativ-teritoriale/ unității teritoriale autonome Găgăuzia
aflate în administrarea întreprinderii nu aparțin acesteia cu drept de proprietate. Aceste bunuri nu pot fi urmărite
pentru datoriile întreprinderii de stat/municipale, nu pot fi înstrăinate sau supuse executării silite, nici chiar în
cazul insolvabilității, nu pot constitui obiect al gajului şi asupra lor nu se pot constitui garanții reale, nu pot fi
dobîndite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credinţă asupra lor. Evidenţa
contabilă a acestor bunuri se ţine distinct de evidența activelor întreprinderii de stat/municipale.
Modul de posesiune, de folosință şi de dispoziție asupra bunurilor întreprinderii de stat/municipale se stabilește
de legislație.
Întreprinderea de stat/municipală este obligată să utilizeze raţional şi eficient bunurile de care dispune şi să
asigure integritatea lor.
Transmiterea, comercializarea, darea în locaţiune/arendă sau comodat şi casarea bunurilor întreprinderii de
stat/municipale se efectuează în modul stabilit de Guvern.

1. 2.Comparaţi regimul juridic al bunurilor domeniului public al statului cu regimul5 pct.

juridic al bunurilor domeniului privat al statului explicând care este modul de transferare a bunurilor dintr-un
domeniu în altul.
De domeniul public al statului țin bunurile proprietate publică specificate în prezenta lege și în alte acte
legislative, precum şi alte bunuri de uz sau de interes public naţional. De domeniul public al statului țin:
a) bogăţiile de orice natură ale subsolului, în stare de zăcămînt, de interes public naţional, precum şi
spaţiile subterane ale acestuia, inclusiv terenurile amplasate în perimetrul zăcămîntului;

b)  drumurile naţionale, inclusiv părţile componente ale acestora: poduri, viaducte, pasaje denivelate,
tuneluri, construcţii de apărare şi consolidare, alte dotări pentru siguranţa circulaţiei rutiere, precum și
alte obiective de infrastructură tehnico-edilitară și terenurile aferente acestora, care nu aparțin unităților
administrativ-teritoriale sau persoanelor juridice de drept privat;

c) infrastructura căilor ferate şi terenurile ocupate de aceasta, precum și alte obiective de infrastructură
tehnico-edilitară și terenurile aferente acestora, care nu aparțin unităților administrativ-teritoriale sau
persoanelor juridice de drept privat; etc
Bunurile domeniului privat al statului
            (1) De domeniul privat al statului ține totalitatea bunurilor care nu fac parte din domeniul public şi care
nu aparţin cu drept de proprietate unităţilor administrativ-teritoriale, persoanelor fizice sau juridice de drept
privat.
            (2) De domeniul privat al statului țin următoarele categorii de bunuri:
            a) bunurile imobile ale întreprinderilor de stat, bunurile imobile proprietate publică de stat transmise
societăţilor comerciale cu drept de gestiune economică, alte bunuri imobile proprietate publică de stat, precum
şi cele dobîndite de stat prin acte translative de proprietate;
            b) terenurile aferente clădirilor şi altor construcţii ce aparţin întreprinderilor de stat sau societăţilor
comerciale cu capital integral de stat, alte terenuri proprietate publică de stat, precum şi terenurile dobîndite de
stat prin acte translative de proprietate.
Conform legii privind delimitarea proprietatii publice, este de competenta Guvernului de a transfera
bunurile dintr-un domeniu in altu, aceasta deducem din art. 13 al legii respective:
Articolul 13. Competenţele Guvernului în procesul delimitării
            În procesul delimitării proprietăţii publice, Guvernul:
            a) exercită funcţia de proprietar al bunurilor proprietate publică a statului;
            b) promovează politica unitară a statului în domeniul delimitării proprietăţii publice;
            c) aprobă şi înaintează Parlamentului documente de politici şi proiecte de legi în domeniul delimitării
proprietăţii publice;
            d) aprobă actele normative necesare implementării prezentei legi;
            e) aprobă Programul de stat pentru delimitarea bunurilor imobile, inclusiv a terenurilor proprietate
publică;
            f) adoptă hotărîri pentru aprobarea listelor de bunuri imobile proprietate publică a statului, delimitate în
funcție de apartenenţă şi pe domenii;
            g) adoptă hotărîri privind trecerea bunurilor proprietate publică a statului din domeniul public în
domeniul privat al statului și din domeniul privat al statului în cel public.

Subiectul 59. Zonele şi alte teritorii libere din R. Moldova

1.1.Numiţi zonele şi alte teritorii libere reglementate de legislaţia Republicii Moldova. 3 pct.
In lege nu sant numite careva zone libere, dar este reglementat modul de creare al lor:
Articolul 4. Intitulat Crearea zonelor libere, al legii cu privire la zonele economice libere, prevede:
 (1) Zona liberă este creată, la propunerea Guvernului printr-o lege, adoptată de Parlament în corespundere cu
prezenta lege, care va delimita în acest scop o parte sau cîteva părţi ale teritoriului Republicii Moldova. În lege
vor fi strict determinate hotarele şi configuraţia zonei respective.
 (2) Guvernul va elabora concepţia generală de creare şi dezvoltare a zonei libere.
 (3) Iniţiatori ai creării zonelor libere pot fi autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, agenţii
economici şi diverse organizaţii care vor prezenta propunerile corespunzătoare.
 (4) Propunerile privind crearea zonelor libere vor cuprinde:
a) scopurile creării, genurile activităţii de întreprinzător şi orientarea funcţională a zonei libere;
b) studiul de fezabilitate privind oportunitatea creării zonei libere;
c) proiectul planului de amplasare a zonei libere, coordonat cu autorităţile corespunzătoare ale administraţiei
publice centrale şi locale.
 (5) Studiul de fezabilitate privind oportunitatea creării zonei libere va conţine:
a) delimitarea hotarelor zonei;
b) caracteristica complexă a potenţialului social-economic al teritoriului, inclusiv al infrastructurilor de
producţie, comercială şi socială, precum şi a relaţiilor economice cu pieţele internaţionale;
c) argumentarea posibilităţii de realizare a genurilor de activitate permise;
d) indicarea gradului de asigurare cu specialişti;
e) proiectul mecanismului economic de funcţionare;
f) fundamentarea etapelor şi termenelor de creare a zonei libere;
g) volumul investiţiilor necesare, evaluarea surselor şi a eficienţei acestora;
h) calculul fluxului preconizat de încasări valutare în zona liberă .
 (6) Zonele libere pot fi create pe teritoriile neocupate de imobile, precum şi pe baza de întreprinderi, instituţii,
organizaţii.
 (7) Zonele libere nu pot fi create pe baza întreprinderilor de importanţă strategică sau care desfăşoară sau pot
desfăşura  o activitate economică eficientă şi fără crearea de asemenea zone.
 (8) Pînă la adoptarea deciziei asupra propunerii de creare a zonei libere se efectuează expertiza oportunităţii
creării unei asemenea zone care este asigurată de Ministerul Economiei și Infrastructurii.
 (9) La efectuarea expertizei se iau în considerare următorii factori:
a) costul aproximativ al creării şi întreţinerii zonei libere;
b) avantajul pentru economia naţională de pe urma funcţionării unei asemenea zone;
c) situaţia social-economică şi gradul de utilizare a forţei de muncă în regiunea unde se preconizează crearea
zonei libere;
d) apropierea zonei în cauză de alte zone libere;
e) numărul zonelor libere deja existente în ţară.
 (10) Propunerea privind crearea zonei libere poate fi aprobată numai în cazul în care expertiza va stabili că
crearea acesteia va îmbunătăţi substanţial situaţia în economia naţională şi că ameliorarea respectivă poate fi
obţinută numai pe această cale.
 (11) În cazul în care propunerea privind crearea zonei libere va fi acceptată, Ministerul Economiei și
Infrastructurii va prezenta spre aprobare Guvernului proiectul legii corespunzătoare.
 (12) Zona liberă se consideră creată după  intrarea în vigoare a legii corespunzătoare.
(13) Procedura stabilită de legislație pentru crearea zonelor libere se aplică corespunzător și în cazul modificării
configurației zonelor libere, modificării termenului de funcționare a acestora, precum și în cazul creării unei
subzone.

1.2.Descrieţi procedura de creare a zonelor libere din Republica Moldova şi de5 pct. dobândire a calităţii de
rezident al zonei libere.
Articolul 4. Crearea zonelor libere
 (1) Zona liberă este creată, la propunerea Guvernului printr-o lege, adoptată de Parlament în corespundere cu
prezenta lege, care va delimita în acest scop o parte sau cîteva părţi ale teritoriului Republicii Moldova. În lege
vor fi strict determinate hotarele şi configuraţia zonei respective.
 (2) Guvernul va elabora concepţia generală de creare şi dezvoltare a zonei libere.
 (3) Iniţiatori ai creării zonelor libere pot fi autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, agenţii
economici şi diverse organizaţii care vor prezenta propunerile corespunzătoare.
 (4) Propunerile privind crearea zonelor libere vor cuprinde:
a) scopurile creării, genurile activităţii de întreprinzător şi orientarea funcţională a zonei libere;
b) studiul de fezabilitate privind oportunitatea creării zonei libere;
c) proiectul planului de amplasare a zonei libere, coordonat cu autorităţile corespunzătoare ale administraţiei
publice centrale şi locale.
 (5) Studiul de fezabilitate privind oportunitatea creării zonei libere va conţine:
a) delimitarea hotarelor zonei;
b) caracteristica complexă a potenţialului social-economic al teritoriului, inclusiv al infrastructurilor de
producţie, comercială şi socială, precum şi a relaţiilor economice cu pieţele internaţionale;
c) argumentarea posibilităţii de realizare a genurilor de activitate permise;
d) indicarea gradului de asigurare cu specialişti;
e) proiectul mecanismului economic de funcţionare;
f) fundamentarea etapelor şi termenelor de creare a zonei libere;
g) volumul investiţiilor necesare, evaluarea surselor şi a eficienţei acestora;
h) calculul fluxului preconizat de încasări valutare în zona liberă .
 (6) Zonele libere pot fi create pe teritoriile neocupate de imobile, precum şi pe baza de întreprinderi, instituţii,
organizaţii.
 (7) Zonele libere nu pot fi create pe baza întreprinderilor de importanţă strategică sau care desfăşoară sau pot
desfăşura  o activitate economică eficientă şi fără crearea de asemenea zone.
 (8) Pînă la adoptarea deciziei asupra propunerii de creare a zonei libere se efectuează expertiza oportunităţii
creării unei asemenea zone care este asigurată de Ministerul Economiei și Infrastructurii.
 (9) La efectuarea expertizei se iau în considerare următorii factori:
a) costul aproximativ al creării şi întreţinerii zonei libere;
b) avantajul pentru economia naţională de pe urma funcţionării unei asemenea zone;
c) situaţia social-economică şi gradul de utilizare a forţei de muncă în regiunea unde se preconizează crearea
zonei libere;
d) apropierea zonei în cauză de alte zone libere;
e) numărul zonelor libere deja existente în ţară.
 (10) Propunerea privind crearea zonei libere poate fi aprobată numai în cazul în care expertiza va stabili că
crearea acesteia va îmbunătăţi substanţial situaţia în economia naţională şi că ameliorarea respectivă poate fi
obţinută numai pe această cale.
 (11) În cazul în care propunerea privind crearea zonei libere va fi acceptată, Ministerul Economiei și
Infrastructurii va prezenta spre aprobare Guvernului proiectul legii corespunzătoare.
 (12) Zona liberă se consideră creată după  intrarea în vigoare a legii corespunzătoare.
(13) Procedura stabilită de legislație pentru crearea zonelor libere se aplică corespunzător și în cazul modificării
configurației zonelor libere, modificării termenului de funcționare a acestora, precum și în cazul creării unei
subzone.
Articolul 6. Rezidenţii zonelor libere
 (1) Rezident al zonei libere, denumit în continuare rezident, poate fi orice persoană fizică sau juridică
înregistrată conform legii în calitate de subiect al activităţii de întreprinzător în Republica Moldova, orice
instituţie de învăţămînt, centru ştiinţific de cercetare şi transfer tehnologic, alte entităţi care contribuie la
sporirea calităţii forţei de muncă a rezidenţilor.
 (2) Selectarea rezidenţilor se efectuează de către Administraţie pe bază de concurs, ţinîndu-se cont de volumul
şi caracterul investiţiilor preconizate, de necesitatea de creare a infrastructurii de producţie şi neproductive a
zonei, de menţinerea orientării zonei libere spre fabricarea producţiei industriale pentru export, de teritoriul şi
terenurile libere, de asigurarea cu forţă de muncă, apă, resurse energetice şi de alte criterii.
 (3) Întreprinderile pe a căror bază se creează zona liberă sînt obligate, să se înregistreze în calitate de rezidenţi.
 (4) Modul de desfăşurare a concursurilor în zonele libere se stabileşte în regulamentul cu privire la concursuri,
aprobat de Guvern.
 (5) Condiţiile de selectare a rezidenţilor, precum şi criteriile de determinare a învingătorilor la concursuri se
stabilesc de către administratorul principal de comun acord cu Ministerul Economiei și Infrastructurii.
 (6) Persoana fizică sau juridică care a obţinut dreptul de înregistrare în calitate de rezident, încheie cu
Administraţia un contract pentru desfăşurarea în zona liberă a activităţii de întreprinzător. Contractul se încheie
pentru întreaga perioadă de activitate în zona respectivă.
 (7) În contract se indică:
a) genul de activitate autorizat;
b) drepturile şi obligaţiile rezidentului şi ale Administraţiei;
c) proiectul economic care urmează să fie realizat în zona liberă şi parametrii preconizaţi ai acestuia;
d) cuantumul plăţilor zonale şi a taxelor şi plăţilor de arendă;
e) facilităţile acordate rezidentului de către Administraţie.
f) tipurile rapoartelor pe care le prezintă rezidentul;
g) responsabilităţile părţilor, în caz de încălcare a cerinţelor contractuale;
h) alte aspecte, conform înţelegerii dintre părţi.
(71) Administrația coordonează în prealabil cu Ministerul Economiei și Infrastructurii textul contractului ce
urmează a fi încheiat între administrație și rezident, precum și orice modificare, suspendare sau încetare a
acestuia.
 (8) Pentru înregistrarea în calitate de rezident se percepe o taxă în mărimea stabilită de Administraţie de comun
acord cu Ministerul Economiei și Infrastructurii.
 (9) În termen de 15 zile de la înregistrarea rezidentului, Administraţia prezintă cîte o copie de pe decizia de
înregistrare autorităţii administraţiei publice locale şi organelor statistic și vamal, precum și Serviciului Fiscal
de Stat

1.3.Rezidentul ZEL ”Ungheni - Business” societatea cu răspundere limitată ”Trivis” a7 pct.

refuzat să încheie contract de furnizare a energiei electrice cu un alt resident al ZEL, argumentând că deja are
încheiat contract cu Red Union Fenosa. In calitate de jurist al ZEL, explicaţi ”Trivis” SRL consecinţele
neîncheierii contractului cu rezidentul ZEL.
 Conform legii cu privire la zonele economice libere, persoana fizica  sau juridică care a obţinut dreptul de
înregistrare în calitate de rezident, încheie cu Administraţia un contract pentru desfăşurarea în zona liberă a
activităţii de întreprinzător. Contractul se încheie pentru întreaga perioadă de activitate în zona
respectivă.Respectiv presupun ca odata ce nu a fost incheiat contractul cu rezidentul Zel, ar putea surveni
anumite consecinte pentru nerespectarea contractului, deoarece in legea mentionata mai sus este indicat
drepturile şi obligaţiile rezidentului şi ale Administraţiei; precum si proiectul economic care urmează să fie
realizat în zona liberă şi parametrii preconizaţi ai acestuia.

Subiectul 60. Răspunderea membrilor persoanei juridice pentru obligaţiile asumate de însăşi persoana
juridică
nr. Conţinutul subiectului puncte
1.1.Numiţi situaţiile în care membrii persoanei juridice pot fi atraşi la răspundere pentru obligaţiile asumate de
persoana juridică

In cazul cooperativei de întreprinzător raspunde pentru obligaţiile asumate cu patrimoniul ei.

Membrii cooperativei de intreprinzator îşi asumă riscul pentru obligaţiile cooperativei  în
limitele cotelor care  le aparţin, iar dacă patrimonial cooperativei este insuficient, poartă  răspundere
suplimentară cu averea lor personal în limita stabilita de  lege sau de statutul cooperativei. Nr. de asociati:
Cinci  sau  mai  multe  persoane  fizice. Calitatea de membru o poate avea persoana fizică de la vârsta de 16 ani
şi persoana juridică.In cazul SRL , SRL poartă răspundere pentru obligaţiile asumate cu întreg patrimonial ei.
Asociaţii societăţii poartă  răspundere  pentru obligaţiile întreprinderii numai în  limitele valorii cotelor care le
aparţin.
1. 2.Comparaţi răspunderea membrilor societăţilor de persoane cu răspunderea5 pct. membrilor
societăţilor de capitaluri.
Potrivit legii cu privire la antreprenoriat si intreprinderi, in cazul societatilor de persoane, pentru obligatiile
societatii, asociatii poarta raspundere solidara nelimitata cu intreg patrimoniul lor, exceptîndu-se bunurile care,
în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi. Doar comanditarii poarta raspundere in
limitele aportului depus. In cazul societatilor de capital, raspunderea are loc doar in limitele aportului depus.