Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Manual Psihanaliza
Manual Psihanaliza
ELEMENTE INTRODUCTIVE
DE TEORIE ŞI TEHNICĂ PSIHANALITICĂ
EdiŃia a III-a
© Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007
RODICA MATEI
ELEMENTE INTRODUCTIVE
DE TEORIE ŞI TEHNICĂ
PSIHANALITICĂ
EdiŃia a III-a
Introducere ………………………………………………………….. 7
1. Definirea şi istoricul psihanalizei ………………………………. 9
2. FuncŃionarea aparatului psihic în concepŃia psihanalitică …… 14
2.1. Perspectiva dinamică ………………………………………… 16
2.2. Perspectiva economică ……………………………………….. 19
2.3. Punctul de vedere structural ………………………………….. 23
2.4. FuncŃionarea psihică din perspectiva celor trei principii …….. 27
3. EvoluŃia psihoafectivă a individului ……………………………. 29
3.1. Conceptul de pulsiune în psihanaliză ………………………… 29
3.2. Stadiile dezvoltării psihoafective …………………………….. 32
3.2.1. Naşterea ……………………………………………….. 35
3.2.2. Narcisismul ……………………………………………. 36
3.2.3. Stadiul oral …………………………………………….. 38
3.2.4. Stadiul anal ……………………………………………. 40
3.2.5. Stadiul uretral sau falic ………………………………... 42
3.2.6. Complexul Oedip ……………………………………… 43
3.2.7. Perioada de latenŃă …………………………………….. 45
3.2.8. Pubertate şi adolescenŃă ……………………………….. 45
4. Psihopatologie psihanalitică ……………………………………. 48
4.1. Simptomul în perspectiva teoriei psihanalitice ………………. 51
4.2. Scurt istoric …………………………………………………... 52
4.3. Nevrozele …………………………………………………….. 54
4.3.1. Mecanismul producerii nevrozelor ……………………. 54
4.3.2. Etiologia nevrozelor …………………………………... 56
4.3.3. Nevroza isterică ……………………………………….. 57
4.3.4. Nevroza fobică ………………………………………… 59
4.3.5. Nevroza obsesională …………………………………... 60
4.4. Psihozele ……………………………………………………... 63
4.4.1. Etiologia psihozelor …………………………………… 67
5
4.4.1.1. Teoria Melaniei Klein asupra psihozei ……..… 67
4.4.1.2. Alte teorii psihanalitice asupra psihozelor ……. 68
4.5. Stările limită ………………………………………………….. 68
4.5.1. Mecanismul producerii stărilor limită ………………… 69
4.5.2. Etiologia stărilor limită ………………………………... 70
4.6. Perversiunile …………………………………………………. 70
4.6.1. Mecanismul producerii perversiunilor ………………… 70
4.6.2. Etiologia perversiunilor ……………………………….. 71
4.7. Tulburările adictive …………………………………………... 72
4.7.1. Etiologia tulburărilor adictive …………………………. 73
4.7.2. Mecanismul tulburării de tip adictiv …………………... 75
5. Elemente de tehnică psihanalitică ……………………………… 78
5.1. IndicaŃii şi contraindicaŃii la tratamentul psihanalitic ………... 88
5.2. Procesul psihanalitic …………………………………………. 90
5.2.1. Tratamentul nevrozelor ………………………………... 91
5.2.2. Tratamentul psihozelor şi stărilor limită ………………. 93
Scurt dicŃionar ……………………………………………………... 98
Bibliografie …………………………………………………………. 107
6
Introducere
8
1. DEFINIREA ŞI ISTORICUL PSIHANALIZEI
Teste de autoevaluare
1. DefiniŃi asocierea liberă şi specificaŃi rolul acesteia în trata-
mentul psihanalitic.
2. SpecificaŃi în ce constă teoria seducŃiei infantile.
3. Care sunt motivele pentru care Freud a renunŃat la teoria
seducŃiei infantile?
4. Ce desemnează termenul de realitate psihică?
5. În ce constă specificul psihanalizei?
Bibliografie selectivă
1. S. Freud, Sexualitatea în etiologia nevrozelor (1898) în Studii
despre sexualitate, Editura Trei, 2001
2. S. Freud, Despre etiologia isteriei, în InhibiŃie, simptom, angoasă,
Editura Trei, 2001
3. J. Laplanche, J. B. Pontalis, Vocabularul psihanalizei, Editura Humanitas,
1994, vezi conceptele cheie
4. S. Freud, Trei eseuri asupra teoriei sexualităŃii, în Studii despre
sexualitate, Editura Trei, 2001
5. George Brătescu, Freud şi psihanaliza în România, Editura Humanitas,
1994
13
2. FUNCłIONAREA APARATULUI PSIHIC
ÎN CONCEPłIA PSIHANALITICĂ
Exemplu
Eul copilului este în curs de dezvoltare, iar gradul său de
dezvoltare va depinde de modelele pe care copilul le va interioriza. Cu
cât dezvoltarea Eului este mai avansată, cu atât Eul va fi investit cu
mai multă energie psihică. O dorinŃă a copilului care Ńine de Sine, să
luăm de exemplu dorinŃa de a apuca şi duce la gură. Aceasta este la
vârsta de 1 an foarte puternic investită afectiv. Eul este abia schiŃat,
astfel că forŃa inhibitoare ce Ńine de realitate este absentă. Supraeul ce
15
conŃine interdicŃiile parentale încă nu a început să se dezvolte, astfel
că nu vor acŃiona nici forŃele inhibitoare ce Ńin de sentimentele de
vinovăŃie şi de teama de pierdere a iubirii părinŃilor. Acestei dorinŃe
nu i se va opune deci nici o forŃă în acest stadiu de dezvoltare, deci
copilul şi-o va satisface. La o vârstă mai mare, această dorinŃă nu va
mai fi puternic investită afectiv, datorită evoluŃiei psihoafective, dar,
dacă va apărea o regresie la stadiul anterior, ea poate fi reinvestită. În
acest caz însă, Eul şi Supraeul vor fi suficient de dezvoltate încât să
existe forŃe inhibitorii care să se opună acestei dorinŃe, iar copilul să
nu îi dea curs.
Orice fenomen psihic, fie că intră în sfera normalului, fie că intră
în sfera patologicului, va fi descris şi explicat de teoria psihanalitică
prin raportare la sistemul din care face parte, la cantitatea de energie
psihică implicată şi la evoluŃia interacŃiunii diferitelor forŃe psihice
implicate. Astfel, abordarea psihanalitică a psihismului constă în
analizarea oricărui fenomen psihic din trei perspective: dinamică,
economică şi structurală. Acestea vor fi analizate mai detaliat în cele
ce urmează.
Exemplu
Preocupările exagerate legate de curăŃenie, microbi, grija exce-
sivă faŃă de murdărire sunt specifice stadiului anal de dezvoltare
psihoafectivă, fiind depăşite o dată cu trecerea la stadiul următor, falic.
Ele pot rămâne însă active mai mult sau mai puŃin investite afectiv în
inconştient. Dacă dintr-un motiv sau altul apare regresia la stadiul
anal, comportamentele specifice stadiului anal vor fi activate. Dacă
Eul se va opune acestei regresii, aceste comportamente vor rămâne
18
inconştiente, iar tendinŃele se vor manifesta sub formă de simptome
nevrotice de tip obsesiv-compulsiv, ca fobie de microbi, curăŃenie
compulsivă. Individul va resimŃi aceste tendinŃe ca fiind străine de
personalitatea sa şi va căuta să le elimine, cerând psihoterapie. Dacă
Eul nu se opune regresiei, comportamentele apar manifest, fiind inte-
grate în personalitatea subiectului. Acesta le va găsi întemeiate, fireşti,
oricât de exagerate sau deranjante ar fi pentru cei din jur. În această
categorie intră de exemplu aşa-numita nevroză a gospodinei în care
femeia respectivă impune reguli nefireşti, foarte stricte privind
curăŃenia şi igiena în casă. Dacă însă nu apare regresia, aceste compor-
tamente nu vor fi mai puternic investite decât altele, iar atitudinea
individului faŃă de aceste aspecte va fi echilibrată.
Exemplu
În cartea sa Romanul unei psihanalize - Cuvinte care eliberează,
Marie Cardinal descrie modul în care a ajuns să descifreze, în cursul
tratamentului psihanalitic pe care îl urma, sensul unei halucinaŃii
vizuale – un ochi- care o urmărea de ani de zile. În momentul în care a
vorbit despre această halucinaŃie, a resimŃit iniŃial o angoasă intensă şi
un sentiment de vid. În faŃa ochilor nu avea decât imaginea unui tunel
întunecat cu o slabă lumină îndepărtată. Apoi i-a revenit în minte o
întâmplare din copilărie. Călătorea cu trenul, a avut nevoie să meargă
la toaletă, ceea ce era interzis de mama ei, obsedată de microbi. După
multe insistenŃe şi rugăminŃi, mama acceptă şi o însoŃeşte la toaleta din
tren, unde curăŃă cu atenŃie totul. FetiŃa priveşte însă vasul WC- ului şi
vede prin orificiul vasului cum fug pietrele de sub tren. Este îngrozită
că va fi absorbită prin acel orificiu şi renunŃă să mai facă pipi. Îi revine
apoi în minte o altă amintire, mult mai veche, de când era în jurul
vârstei de 1 an. Era în grădina casei cu bona, şi aceasta o pusese lângă
un copac să facă pipi. La un moment dat aude un zgomot ca un bâzâit
şi ridică capul. Îl vede pe tatăl ei cu un aparat de filmat şi se sperie
îngrozitor. Această amintire o face să îşi dea seama că acel ochi care o
urmărea în halucinaŃia ei era de fapt obiectivul aparatului tatei care a
speriat-o atât de tare.
În acest exemplu putem vedea cum se asociază între ele repre-
zentările psihice şi cum se deplasează afectul de-a lungul lanŃului
asociativ. Asocierea se face prin detalii, în acest caz, imaginea obiecti-
vului aparatului de filmat se leagă de imaginea orificiului vasului
de WC şi de imaginea tunelului. În cursul curei psihanalitice, lanŃul
asociativ este parcurs în ordine inversă.
ImportanŃa factorului economic este evidenŃiată şi în reacŃiile
nevrotice posttraumatice. În acest caz, tulburările sunt provocate de
un aflux de excitaŃii prea puternic faŃă de capacitatea subiectului de
a elabora.
21
ForŃa psihică este investită deci cu energie. Nu este posibil să
determinăm cu exactitate mărimea acestei energii. Îi putem estima
mărimea relativă şi observa efectele. Sursa acestei energii este energia
vitală, instinctuală. ForŃa pulsională diferă în funcŃie de particulari-
tăŃile individuale, este analoagă „forŃei temperamentale”. Această
energie poate fi deplasată spre alte obiecte, cumulată cu altă energie,
inhibată în descărcare. Această energie poate fi pusă în serviciul
diferitelor instanŃe ale aparatului psihic. IniŃial această energie aparŃine
Sinelui, după vârsta de 1 an o parte din ea începând să treacă în slujba
Eului în formare. În jurul vârstei de 3 ani, pe măsură ce se forează
Supraeul, o parte din energia psihică îi va reveni şi acestei instanŃe.
Cantitatea de energie care aparŃine unei instanŃe depinde de gradul de
dezvoltare a instanŃei respective. În momentele de criză ale dezvol-
tării: adolescenŃă, sarcină şi alăptare, menopauză apare foarte clar
dezechilibrul afectiv datorat acŃiunii acestui factor cantitativ.
Exemplu
În perioada de latenŃă Eul controlează comportamentul destul de
bine. În pubertate se produce o dezvoltare fizică şi psihică fără pre-
cedent. Eul va trebui să facă faŃă unui travaliu enorm. El este pus în
faŃa pulsiunii sexuale care se manifestă cu foarte multă forŃă. Aparatul
psihic nu mai este capabil să facă faŃă acestor forŃe, adică să integreze
toate cerinŃele ce vin de la Sine, realitate, societate într-un echilibru
dinamic. Apar astfel manifestări contradictorii, adolescentul oscilând
între diversele cerinŃe pe care le resimte ca intrând în conflict. Pot să
apară şi manifestări patologice care deseori sunt reversibile, fac parte
din însăşi dezvoltarea psihică a individului respectiv.
Eul poate controla energie psihică debordantă prin elaborarea ei
mentală, prin punerea în cuvinte a conflictului psihic. A comunica
înseamnă a-i oferi Eului instrumente de control prin care energia să
poată găsi o cale spre descărcare. În momentele de criză individul
caută instinctiv să elaboreze această energie. Adolescentul, de exem-
plu, va scrie un jurnal, va purta discuŃii interminabile, va filozofa.
Starea de conştienŃă depinde de capacitatea de elaborare a
energiei psihice, deci de gradul de dezvoltare a Eului. Din acest motiv,
în primele luni de viaŃă, nu putem vorbi despre o stare de conştienŃă
din cauză că Eul nu este încă dezvoltat. Când Eul nu poate prelucra
22
excitaŃia, nu există stare de conştienŃă. Atunci când descărcarea este
automată şi aproape totală, nu există stare de conştienŃă.
Una din condiŃiile pentru indicarea tratamentului psihanalitic
este ca subiectul să fie conştient de simptomul său, ceea ce presupune
că Eul i se opune acestui simptom. O altă condiŃie este ca subiectul să
fie capabil să înŃeleagă că între stările sale sufleteşti şi simptome
există o legătură, ceea ce înseamnă că Eul său este capabil de elabo-
rare psihică. Raportul dintre cantitatea de energie a forŃelor care tind
spre descărcare faŃă de cele ce i se opun poate determina starea de
conştienŃă, de descărcare controlată, de simbolizare sau poate deter-
mina menŃinerea în inconştient a excitaŃiilor nedescărcate prin con-
traforŃe sau contrainvestire (toată energia este investită în activităŃi
complet opuse nevoilor sexuale). Atunci când excitaŃia creşte, pot
avea loc două procese: descărcarea completă sau inhibarea descărcării
şi investirea unui proces secundar (interese intelectuale, preocupări
culturale, artistice), excitaŃia descărcându-se pe căi social acceptate.
Acest din urmă proces este numit sublimare.
Teste de autoevaluare
1. PrecizaŃi în ce constă perspectiva dinamică asupra funcŃionării
psihice.
2. ArgumentaŃi semnificaŃia dimensiunii cantitative în dinamica
vieŃii psihice.
3. CaracterizaŃi Supraeul.
4. SpecificaŃi rolul Eului în viaŃa psihică.
Bibliografie
1. S. Freud, Eul şi Sinele, în Psihologia inconştientului, Editura Trei,
2000
2. S. Freud, Formulări despre cele două principii ale funcŃionării
psihice, în Psihologia inconştientului, Editura Trei, 2000
3. S. Freud, Inconştientul, în Psihologia inconştientului, Editura Trei,
2000
4. S. Freud, Psihologia maselor şi analiza Eului, în Studii despre
societate şi religie, Editura Trei, 2000
5. A. Freud, Eul şi mecanismele de apărare, Editura FundaŃiei Gene-
raŃia, 2002
6. J. Laplanche, J. B. Pontalis, Vocabularul psihanalizei, Editura
Humanitas, 1994
28
3. EVOLUłIA PSIHOAFECTIVĂ A INDIVIDULUI
Bibliografie
1. S. Freud, Trei eseuri asupra teoriei sexualităŃii, în Studii asupra
sexualităŃii, Editura Trei, 2001
2. S. Freud, Dincolo de principiul plăcerii, în Psihologia inconştien-
tului, Editura Trei, 2000
3.2.1. Naşterea
O. Rank vedea în naştere sursa tuturor traumatismelor ulterioare
şi a angoasei. Freud a subliniat trăirea de către copil a naşterii ca pe o
situaŃie de pericol datorită separării de mamă şi afluxului brusc de
excitaŃii, considerând că ea reprezintă modelul somatic al atacului de
panică. Apoi renunŃă la această teorie pentru a considera că angoasa
este generată de Eu pentru a anticipa o situaŃie de pericol şi a fi gata de
apărare, dar consideră naşterea ca o situaŃie de angoasă confirmată de
comportamentul noului născut (Ńipăt, tahicardie, transpiraŃie), care va
fi modelul somatic al stărilor de angoasă ulterioare.
Imediat după naştere, în primele luni de viaŃă, Freud şi, în
special, Abraham vorbesc de un mod de funcŃionare autoerotic. Faza
autoerotică precede faza narcisismului şi are drept specific faptul că
nu există încă o organizare psihică de ansamblu, pulsiunile sexuale
se satisfac independent unele de altele fără un obiect exterior,
prin intermediul propriului corp (suptul degetului la sugar). În faza
35
autoerotică, spre deosebire de faza narcisică, nu există încă o imagine
unificată a propriului corp, şi nu există un obiect investit libidinal prin
care se obŃine satisfacŃia pulsională. Ulterior Freud va renunŃa la ideea
existenŃei unui stadiu autoerotic. Autoerotismul va fi considerat o
caracteristică a dezvoltării pregenitale, atât în faza narcisismului, cât şi
în celelalte stadii pregenitale, în sensul că satisfacŃia pulsională se
obŃine prin intermediul propriei persoane, nu este legată de investirea
unui obiect exterior.
3.2.2. Narcisismul
În anul 1911, în Cazul preşedintelui Schreber, Freud postu-
lează existenŃa unui stadiu de dezvoltare situat între autoerotism şi
heteroerotism. Înainte de a se orienta către celălalt, subiectul începe
prin a fi el însuşi şi propriul său corp obiect de investire afectivă.
„Subiectul începe prin a se lua pe el însuşi şi propriul său corp
drept obiect de iubire”.
Începând din 1914, în Pentru a introduce narcisismul, el
tratează narcisismul din punct de vedere economic, încercând să
demonstreze că există un echilibru între energia investită în Eu şi cea
investită în exterior. Cu cât Eul este mai puŃin investit, cu atât va fi
mai puternic investit obiectul.
„Eul trebuie considerat ca un mare rezervor de libido, de unde
libidoul este trimis spre obiecte, el fiind întotdeauna gata să absoarbă
libidoul care se întoarce de la obiecte” (Psihanaliza şi teoria
libidoului, Freud 1923).
Însă există o anumită cantitate de energie investită permanent în
Eu, condiŃie absolut necesară vieŃii psihice. Astfel, narcisismul va fi
privit mai degrabă ca o structură decât ca un stadiu de dezvoltare, fiind
vorba despre o energie de bază investită în subiect, care nu va putea fi
investită în obiecte. Această idee va fi evocată şi de Abraham în
abordarea demenŃei precoce (schizofrenia).
„Caracteristica psihosexuală a demenŃei precoce este întoar-
cerea pacientului la autoerotism. Bolnavul mintal transferă asupra
sa… totalitatea libidoului pe care persoana normală îl îndreaptă
asupra obiectelor din jurul ei”
(Les différences psychosexuelles entre l”hystérie et la démence
précoce, Abraham 1908).
36
Autoerotismul, ca stare în care pulsiunile se satisfac independent
unele de celelalte, precede deci narcisismul, ca stadiu în care Eul se
formează şi pulsiunile se unifică.
În 1921, o dată cu elaborarea celei de-a doua teorii asupra
pulsiunilor, Freud vorbeşte despre un narcisism primar, ca o stare în
care Eul nu este diferenŃiat de Sine şi nici de lumea exterioară, iar
realitatea nu este investită afectiv, prototipul fiind viaŃa intrauterină şi
despre un narcisism secundar, în care libidoul, prin intermediul iden-
tificărilor, este investit în Eu. În narcisismul secundar, energia psihică
investită în obiect este retrasă în Eu, aşa cum se întâmplă în cazul
melancoliei, episoadelor depresive, stării de doliu. Caracteristica prin-
cipală a acestor stări este faptul că nu mai poate fi investit nici un
aspect al realităŃii, individul se întoarce asupra sieşi, făcându-şi repro-
şuri şi pedepsindu-se. Această ultimă poziŃie teoretică a lui Freud este
însă contestată de psihanaliza contemporană, faptele de observaŃie
demonstrând că, la sugar, există încă de la început relaŃii de obiect. În
acest sens, Melanie Klein vorbeşte despre stări narcisice, nu despre un
stadiu narcisic propriu-zis, stări în care libidoul se întoarce asupra
obiectelor interiorizate.
Actualmente există, pornind de la diferitele concepŃii freudiene
asupra narcisismului, o serie de teorii asupra narcisismului. Se consi-
deră că Eul apare ca unitate psihică o dată cu constituirea schemei
corporale, a imaginii despre propriul corp, investirea afectivă a aces-
tuia caracterizând narcisismul. Pe de altă parte, Eul şi schema corpo-
rală se constituie doar în relaŃie cu mediul şi cu celălalt, prin incorpo-
rare şi identificare. Astfel, nu putem privi narcisismul ca pe investire
afectivă absolut independentă de exterior, ci, mai degrabă, ca pe o
interiorizare a unei relaŃii.
Există, în condiŃii de normalitate, un echilibru între investirile
de obiect şi cele ale Eului, însă investirea Eului nu poate fi total
reductibilă.
Patologia numită narcisică (categorie care cuprinde psihozele)
are la bază retragerea investirii afective a obiectului şi idealizarea
masivă a Eului. Trăsăturile narcisice sunt legate de: stima de sine,
atotputernicie, nevoia de a fi confirmat în valoarea proprie, credinŃa
imortalităŃii, sentimentul nemărginirii, amintirea unei stări privilegiate
şi unice. Ele îşi au originea în starea fătului. Naşterea va afecta senti-
mentul de integritate narcisică şi de atotputernicie, iar atitudinea
mamei, priviri, voce, îngrijiri vor atenua această bulversare. Narcisis-
37
mul este deci o stare proprie vieŃii intrauterine care se va menŃine însă
de-a lungul întregii evoluŃii psihice, fiind folosit în scopuri adaptative,
de construire şi dezvoltare a Eului. Kohut consideră că narcisismul
este specific etapei în care diferenŃa dintre Eu şi celălalt nu este încă
stabilită, astfel încât îngrijirile materne sunt trăite ca fiind efectul
atotputerniciei. Atotputernicia şi idealizarea imagoului matern sunt
coordonatele pe care se stabilesc relaŃiile ulterioare cu celălalt. Copilul
mic va investi lumea cu libidoul narcisic, o va percepe conform
modalităŃii narcisice de funcŃionare.
M. Mahler şi R. A. Spitz vorbesc de o unitate narcisică originară
ca stare în care copilul încearcă să prelungească simbioza specifică
vieŃii intrauterine, care ar constitui prototipul acesteia. Conform celei
de-a doua topici a lui Freud, această stare ar fi anterioară constituirii
Eului, iar pulsiunile sexuale şi cele de autoconservare nu ar fi încă
diferenŃiate. Învestirea unităŃii narcisice mamă-copil ar precede inves-
tirile narcisice şi investirile obiectelor ulterioare.
Teste de autoevaluare
1. CaracterizaŃi narcisismul secundar.
2. CaracterizaŃi stadiul oral.
3. SpecificaŃi conflictul specific stadiului anal.
4. DiferenŃe între cele două sexe în complexul Oedip.
5. Rolul perioadei pubertare.
Bibliografie selectivă
1. S. Freud, Pulsiuni şi destine ale pulsiunilor în Psihologia incon-
ştientului, Editura Trei, 2000
2. S. Freud, Pentru a introduce narcisismul, în Psihologia inconştien-
tului, Editura Trei, 2000
3. S. Freud, Problema economică a masochismului, în Psihologia
inconştientului, Editura Trei, 2000
4. S. Freud, Fetişismul, în Psihologia inconştientului, Editura Trei,
2000
5. S. Freud, Trei eseuri asupra teoriei sexualităŃii, în Studii despre
sexualitate, Editura Trei, 2001
46
6. S. Freud, Despre teoriile sexuale infantile, în Studii despre
sexualitate, Editura Trei, 2001
7. S. Freud, Declinul complexului Oedip, în Studii despre sexualitate,
Editura Trei, 2001
8. S. Freud, Unele consecinŃe ale diferenŃei anatomice dintre sexe în
Studii despre sexualitate, Editura Trei, 2001
9. S. Freud, Caracter şi erotică anală, în Nevroză, psihoză, perver-
siune, Editura Trei, 2001
10. S. Freud, Un copil este bătut, în Nevroză, psihoză, perversiune,
Editura Trei, 2001
47
4. PSIHOPATOLOGIE PSIHANALITICĂ
4.3. Nevrozele
Nevrozele reprezintă o categorie nosografică al cărei specific îl
constituie prezenŃa unor simptome pe care subiectul le resimte ca fiind
străine şi care sunt expresia conflictului dintre Eu şi tendinŃele sexuale
ale Sinelui. Aceste tendinŃe îi apar Eului ca fiind incompatibile cu inte-
gritatea sa şi exigenŃele sale etice.
Ca simptomatologie, nevrozele prezintă o mare varietate cuprin-
zând tulburări emoŃionale, tulburări de comportament, tulburări ale
funcŃiilor somatice, perturbări în planul gândirii.
Exemplu
În cazul în care un copil de 5-6 ani trece printr-o situaŃie de
privare afectivă (divorŃ parental, schimbare a mediului de viaŃă, un frate
nou-născut), acest fapt, datorită unor condiŃii obiective sau subiective
(ce Ńin de atitudinea părinŃilor), poate determina modificări esenŃiale în
viaŃa sa. Să luăm situaŃia în care în familie apare un nou copil. Dacă
54
acest fapt va determina privarea copilului de principalele sale surse de
satisfacŃie libidinală, el va încerca să găsească satisfacŃii substitutive.
Dacă, de exemplu, până atunci simŃea că era centrul universului său
familial, iar acum toŃi se centrează asupra noului venit, el va încerca mai
întâi să îşi revendice poziŃia anterioară, apoi să adopte un nou rol, de
frate mai mare, de protector, care să îi ofere o poziŃie privilegiată. Este
posibil însă ca inconştient cei din jur să îi refuze acest rol, iar copilul în
cauză să se găsească în situaŃia de frustrare faŃă de care el, din cauza
insuficientei dezvoltări a Eului, să nu aibă soluŃii de ieşire. Astfel el
poate regresa la stadiul anal manifestând o violenŃă sau încăpăŃânare pe
care le depăşise, sau la stadiul uretral, apărând enurezis nocturn,
coşmaruri etc.
Cu cât Eul este mai evoluat, cu atât mai mult se va opune unor
modalităŃi de satisfacere infantile. În urma conflictului care apare
astfel între Eu şi tendinŃele libidinale anterioare activate, acestea din
urmă vor rămâne la nivel inconştient exprimându-se prin intermediul
simptomelor nevrotice. ExistenŃa acestui conflict la nivelul Eului este
definitorie pentru geneza tulburării de tip nevrotic.
„Pentru ca o privare externă să devină patogenă, trebuie să i se
adauge o privare interioară.”
Freud, Introducere în psihanaliză
În absenŃa conflictului, Eul va fi în acord cu această fixaŃie, iar
simptomul va fi parte integrantă a personalităŃii subiectului. Prin
urmare vom avea de-a face cu o structură de personalitate nevrotică.
Psihanaliza defineşte simptomul nevrotic ca pe o formaŃiune de
compromis între pulsiunile sexuale refulate şi pulsiunile Eului, refulante.
În geneza nevrozelor, conflictul intrapsihic este fundamental, dar insu-
ficient pentru a explica declanşarea şi persistenŃa bolii. Declanşarea
presupune frustrare determinată fie de condiŃiile externe, fie de inter-
dicŃiile interne. De asemenea este necesar un anumit raport între
forŃele ce intră în conflict, ceea ce se manifestă prin incapacitatea de a
renunŃa la satisfacŃie şi incapacitatea de a găsi o satisfacŃie substitu-
tivă. Individul simte că se întâmplă cu el ceva straniu şi de neînŃeles,
nefiind conştient că, pentru el, simptomul reprezintă singura soluŃie
acceptabilă pentru moment. Astfel, el se va exprima fie prin interme-
diul corpului, la isteric, fie prin intermediul gândirii, la obsesional, fie
prin intermediul realităŃii externe, la fobic.
55
Eul refulează tendinŃele ce nu corespund exigenŃelor sale şi le
barează accesul la conştiinŃă, deci şi la descărcare motorie. Această
descărcare motorie este calea pe care s-ar obŃine satisfacerea tendin-
Ńelor respective. Din cauza refulării, această satisfacere nu are loc, iar
energia pulsională caută alte căi de descărcare. Una dintre ele,
patogenă, este întoarcerea la modalităŃi anterioare de satisfacere, deci
regresia la puncte de fixaŃie din fazele anterioare de dezvoltare. Va
apărea astfel un simptom ca satisfacŃie sexuală substitutivă, care poate
la rândul său să nu corespundă exigenŃelor Eului şi, din acest motiv, să
sufere deghizări şi transformări (ca în cazul visului). Sursa simpto-
mului va deveni de nerecunoscut.
Dacă simptomul devine o parte a înseşi personalităŃii subiectu-
lui, avem de-a face cu aşa-numitele caractere nevrotice. În acest caz,
personalitatea este alterată, divizată, fără a exista o graniŃă între boală
şi personalitatea individului, fiind greu de stabilit unde începe simpto-
mul şi unde se termină personalitatea.
Teste de autoevaluare
1. Definirea simptomului în psihopatologia psihanalitică.
2. Categoriile nosografice în psihanaliză în anul 1915.
62
3. DescrieŃi mecanismul producerii nevrozelor.
4. SpecificaŃi etiologia nevrozei isterice.
5. Mecanisme de apărare în nevroza obsesională.
Bibliografie selectivă
1. S. Freud, Psihanaliza şi teoria libidoului
2. S. Freud, Introducere în psihanaliză, Editura Didactică şi Pedago-
gică, 1991
3. S. Freud, Micul Hans în Nevroza la copil, Editura Trei, 2000
4. S. Freud, Prelegeri introductive în psihanaliză
5. S. Freud, Nevroză şi psihoză în Psihologia inconştientului, Editura
Trei, 2000
6. S. Freud, Despre mecanismul psihic al fenomenelor isterice în
InhibiŃie, simptom, angoasă, Editura Trei, 2001
7. S. Freud, Despre etiologia isteriei în InhibiŃie, simptom, angoasă,
Editura Trei, 2001
8. S. Freud, Remarci asupra unui caz de nevroză obsesională, în
Nevroză, psihoză, perversiune, Editura Trei, 2002
4.4. Psihozele
Concepte cheie: refuz al realităŃii, stadiul schizoparanoid, stadiul
depresiv, clivaj, forcluziune, stări limită,
trecere la act, perversiune, adicŃie
4.6. Perversiunile
Perversiunile sunt tulburări psihice care se manifestă prin de-
viaŃii la nivelul activităŃii sexuale. Personalitatea poate fi normal
dezvoltată în ceea ce priveşte alte funcŃii psihice şi alte nivele ale psi-
hismului. În această categorie intră: activităŃi sexuale în care deviaŃia
de la normal se referă la obiectul sexual: homosexualitatea, pedofilia,
zoofilia etc.; activităŃi sexuale în care deviaŃia priveşte condiŃiile în care
are loc satisfacerea sexuală: fetişismul, travestismul, voyeurismul,
exhibiŃionismul, sado-masochismul.
70
4.6.2. Etiologia perversiunilor
Problematica perversă este o problematică ce Ńine de neaccepta-
rea propriei identităŃi sexuale. Subiectul nu reuşeşte să depăşească
conflictul oedipian şi să se identifice cu imagini ale persoanelor de
acelaşi sex. Totuşi, teoria psihanalitică nu a pus în evidenŃă factori
etiologici specifici în geneza perversiunilor. Ipotezele sunt multiple,
fără a putea evidenŃia elemente comune. În cazul homosexualităŃii
ipoteza se referă la o seducŃie prea intensă din partea mamei, asociată
cu o negare a sentimentelor agresive şi ostile, fireşti în cadrul com-
plexului Oedip. În ceea ce priveşte fetişismul, cauza ar fi legată de
fenomene mai timpurii, de înŃărcare, obiectul fetiş având rolul de
apărare contra angoaselor arhaice, de anihilare.
Lacan caracterizează perversiunile prin raportul subiectului cu
Legea. Legea este, pentru Lacan, aceea impusă de Tată, ea organizând
viaŃa psihică încă de la începuturile sale. InterdicŃiile instituite de Tată,
în principal aceea a incestului, în măsura în care părinŃii le respectă ca
pe nişte principii dincolo de ei, sunt structurante pentru psihism şi
pentru personalitatea subiectului. Dacă părinŃii nu se supun acestor
reguli, conştient sau inconştient, nici copilul nu le va recunoaşte. El va
recunoaşte şi respecta numai ceea ce constituie Legea pentru părinŃii
lui. Perversul este deci cel care neagă Legea aşa cum este ea acceptată
de comunitatea umană din care face parte.
În acest tip de tulburare psihică nu există conflict psihic con-
ştient şi nici cerere de terapie privind conduita perversă. Însă con-
flictul psihic inconştient se va manifesta în alte planuri decât cel al
sexualităŃii, ducând la cerere de terapie.
Vom caracteriza succint în continuare unele dintre tulburările ce
intră în categoria perversiunilor.
Homosexualitatea
Orice individ trece, în dezvoltarea sa, printr-un stadiu de homose-
xualitate latentă, în sensul că obiectul este o persoană de acelaşi sex.
Această tendinŃă este depăşită în adolescenŃă, când se renunŃă la iluzia
bisexualităŃii. Alegerea de obiect de tip homosexual este rezultatul
negării existenŃei sexului opus şi a valorii acestuia. Valorizând per-
soanele de acelaşi sex, individul se valorizează pe sine, refuzând
totodată să adopte poziŃia pe care o presupune sexul său. În cazul ho-
mosexualităŃii masculine, bărbatul se identifică cu mama, căutând
71
obiecte în care să se regăsească pe sine, iubindu-le aşa cum mama l-a
iubit pe el. Homosexualitatea feminină ar avea la bază faptul că
femeia se identifică cu tatăl, căutând un substitut al mamei în obiectele
iubirii.
Sado-masochismul
Desemnează acea perversiune în care suferinŃa şi umilirea sunt
mijloace prin care se obŃine satisfacŃia sexuală. Freud consideră că
subiectul este fixat la stadiul sadic-anal, punându-se în poziŃia unui
copil rău ce merită pedepsit, dar leagă geneza acestei perversiuni şi de
acŃiunea pulsiunii de moarte, care vizează distrugerea, precum şi de
prezenŃa unui Supraeu sadic.
73
Cercetările actuale din biochimie au confirmat această ipoteză
prin descoperirea secreŃiei de endomorfine. Constrângerea ar fi deci
internă şi ar viza un comportament care ar genera această secreŃie.
La Freud apare ideea adicŃiei fără aportul unor substanŃe
exogene, care produce însă efecte psihopatologice similare cu cele ale
adicŃiei clasice. Putem vorbi astfel de un comportament adictiv,
caracterizat de trecerea la act, căutarea unei satisfacŃii intense şi
imediate, atribute specifice proceselor primare. Astfel, subiectul are un
mod de funcŃionare psihică ce nu se încadrează în procesele secun-
dare, care Ńin de temporalitate, realitate, istoricitate. Subiectul recurge
la satisfacerea imediată, fără a avea conştiinŃa trecutului, a experienŃei.
McDougall consideră că tulburările adictive ar avea la bază o
organizare oedipiană arhaică în care apare o stagnare a energiei libi-
dinale determinată de investirea unor fantasme primitive, anterioare
achiziŃionării limbajului. Din acest motiv, ele sunt greu de verbalizat,
deci de elaborat. Acest fenomen se poate explica printr-o structură
psihică generată de conflictele şi insatisfacŃiile trăite în relaŃia cu pă-
rinŃii, corpul şi psihicul copilului fiind terenul unor investiri abuzive.
Originea tulburării adictive ar fi deci foarte timpurie, fiind legată
de dependenŃa absolută a nou-născutului, în starea de Hilfslosigkeit
(neajutorare).
Freud descrie în Interpretarea viselor două fenomene ce fac
parte din dezvoltarea timpurie a individului şi care pot sta la baza
genezei comportamentelor de tip adictiv. Acestea sunt:
- capacitatea de a amâna satisfacerea nevoii, adică de a suporta
tensiunea psihică dată de nesatisfacerea imediată
- naşterea dorinŃei din nevoie
Vom examina mai pe larg aceste două fenomene.
În dezvoltarea normală a individului, satisfacerea nevoilor se
asociază cu imaginea obiectului care a dus la satisfacŃie şi cu imaginea
motrice a actului reflex al descărcării. La sugar, o dată ce apare starea
de tensiune generată de actualizarea nevoii, energia psihică se trans-
mite către aceste două urme mnezice şi apare fantasma satisfacerii,
care nu produce însă satisfacerea nevoii. Va persista astfel senzaŃia de
neplăcere. Pentru a evita neplăcerea legată de nesatisfacerea nevoii
este necesară o inhibare a feed-backului nesatisfacerii, a traseului
răspunsului senzorial către cortex. După Freud, această inhibare este
reprezentată de ceea ce el numeşte germenele activităŃii de gândire.
El stă la baza capacităŃii de a elabora tensiunea, prin fracŃionarea
74
descărcării motorii a tensiunii. Aceasta este calea instaurării princi-
piului realităŃii şi a mecanismelor secundare de funcŃionare a psihismului.
În al doilea rând, pe baza nevoii fiziologice, se construieşte,
pornind de la experienŃa satisfacerii, dorinŃa, care este reprezentantul
afectiv al nevoii. Satisfacerea nevoii va determina o imagine per-
ceptivă ce se va întipări în memoria individului. Această imagine va fi
investită afectiv şi treptat va deveni independentă de procesul fizio-
logic, la fel cum se întâmplă în cazul dezvoltării pulsionale. DorinŃa va
apărea ca o investire a imaginii obiectului care satisface, şi nu a
obiectului în sine. Aici intervin şi mecanismele gândirii, cum arată
Freud în Negarea (1925). Prin intermediul gândirii, putem face ca
obiectul să fie din nou prezent, sub forma reprezentării, chiar în
absenŃa lui. Este nevoie de capacitatea de testare a realităŃii pentru a ne
asigura că obiectul este prezent cu adevărat şi deci nevoia poate fi
satisfăcută. La baza capacităŃii de testare a realităŃii stă însă capa-
citatea de a recunoaşte că obiectul este uneori absent şi de a tolera
frustrarea dată de absenŃa lui.
În concluzie putem considera starea de totală dependenŃă a
sugarului ca o adicŃie normală, naturală, ea fiind sursa potenŃialului
adictiv. În mod normal, această stare este depăşită, există însă situaŃii
în care apare o fixaŃie la această etapă.
Teste de autoevaluare
1. DescrieŃi mecanismul care stă la baza psihozei.
2. Ipoteze etiologice asupra psihozei.
3. CaracterizaŃi stările limită din punctul de vedere al simpto-
matologiei.
4. Mecanismul specific producerii perversiunii.
5. Tulburările de tip adictiv din punctul de vedere al teoriei freudiene.
Bibliografie selectivă
1. S. Freud, Sexualitatea în etiologia nevrozelor, în Studii despre sexualitate,
Editura Trei, 2001
2. S. Freud, Disconfort în cultură, în Studii despre societate şi religie, Editura
Trei, 2000
3. S. Freud, Negarea, în Psihologia inconştientului, Editura Trei, 2000
4. S. Freud, Pentru a introduce narcisismul, în Psihologia inconştientului,
Editura Trei, 2000
76
5. S. Freud, Problema economică a masochismului, în Psihologia inconştien-
tului, Editura Trei, 2000
6. S. Freud, Fetişismul, în Psihologia inconştientului, Editura Trei, 2000
7. S. Freud, ObservaŃii despre un caz de paranoia descris autobiografic, în
Nevroză, psihoză, perversiune, Editura Trei, 2002
8. S. Freud, Despre câteva mecanisme nevrotice în gelozie, paranoia şi
homosexualitate, în Nevroză, psihoză, perversiune, Editura Trei, 2002
9. S. Freud, Despre psihogeneza unui caz de homosexualitate, în Ne-
vroză, psihoză, perversiune, Editura Trei, 2002
77
5. ELEMENTE DE TEHNICĂ PSIHANALITICĂ
Teste de autoevaluare
1. DefiniŃi cadrul psihanalitic.
2. ArgumentaŃi importanŃa contratransferului.
3. IndicaŃii pentru tratamentul psihanalitic.
4. Rolul psihoterapiei psihanalitice în tratamentul psihozelor.
Bibliografie selectivă
1. S. Freud, Nevroza la copil, Editura Trei, 2000
2. S. Freud, InhibiŃie, simptom, angoasă, în InhibiŃie, simptom, an-
goasă, Editura Trei, 2000
3. S. Freud, Transferul în Introducere în psihanaliză, Editura Didactică
şi Pedagogică, 1990
4. S. Freud, Terapia psihanalitică, în Introducere în psihanaliză, Edi-
tura Didactică şi Pedagogică, 1990
5. Marie Cardinal, Cuvinte care eliberează, Editura Trei, 2003
6. H. Thomä, H. Kächele, Mijloace, căi, obiective, în Tratat de psiha-
naliză contemporană, vol II, Editura Trei, 1999
97
Scurt dicŃionar
108