Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DESCRIEREA
- Ce este ceva? Cum este acel fenomen?
- Descrierea începe prin a fi realistă şi ajunge la a fi raţională.
- antrenează operaţii de comparaţie, seriere şi clasificare, prin
intermediul cărora se evidenţiază asemănări şi deosebiri,
individualizări şi incluziuni în clase;
- Pentru a se realiza descrierea este nevoie de elaborarea unor descriptori
(criteriile în funcţie de care se realizează descrierea respectivă).
EXPLICAŢIA
- Este o formă superioară a cunoaşterii care încearcă să răspundă la
întrebarea de ce?;
- nivel superior în raport cu descrierea, de prelucrare şi înţelegere
informaţională a faptelor de observaţie şi experimentale;
- se stabilesc legi cauzale şi ipoteze explicative;
- include descrierea şi se bazează pe ea;
- generalizează şi abstractizează.
- Stabileşte relaţiile cauzale dintre fenomenele studiate;
- A explica se referă la a conştientiza cauzele, condiţiile, factorii care au dus
la apariţia fenomenului.
- Există două accepţiuni ale acestei noţiuni: 1. tot ce clarifică, sporeşte
impresia noastră de înţelegere; 2. proces de deducţie.
- Un fenomen este explicat dacă este dedus din legile generale şi din
condiţiile particulare în care acel fenomen a apărut.
Sistemul explicativ:
1. alegerea variabilelor studiate;
2. stabilirea limitelor sistemului respectiv (variabilele exogene – care nu
sunt explicate prin intermediul variabilei specifice);
3. lărgirea sau îngustarea sistemului explicativ (prin adăugarea/eliminarea
unor variabile pentru a putea surprinde lanţul cauzal);
4. din explicaţie nu trebuie exclus rolul hazardului.
Tipuri de explicaţie:
În literatura de specialitate (vezi Zlate), sunt desrise două tipuri de clasificări:
clasificarea filosofică şi clasificarea psihologică.
J.Piaget preciza că în psihologie există numeroase forme explicative diversitatea
lor mergând până la incoerenţa teoriilor şi metodelor acestora.
El identifică două mari categorii:
1. modele explicative reducţioniste: reduc un fenomen la altul (unul superior
la altul inferior);
- reducţionism intrapsihic (un fenomen psihic explicat prin alt
fenomen psihic)
- reducţionism extrapsihic (un fenomen psihic e redus la
fenomene de altă natură: fizicalist; psihopatologic;
psihofiziologic)
2. modele explicative constructiviste (pun accent pe construcţia psihică;
ajung la specificarea psihologică fără ca aceasta să fie redusă la altele)
- comportamentiste (coordonarea legilor învăţării în sisteme
ce vizează construirea de conduite noi);
- genetice (cercetarea dezvoltării unor mecanisme
constructive);
- abstracte (refuză să opteze între diversele subterorii posibile
pentru a putea surprinde mai bine mecanismele
constructive).
INTERPRETAREA
- exprimă gradul de libertate al cercetătorului în raport cu fenomenul
şi faptele empirice primare;
- pune în corespondenţă descrierea datelor empirice cu teoria;
- preia informaţia despre fenomenul studiat din perspectiva
interesului cercetătorului pentru el;
- stabileşte gradul de aplicabilitate al teoriei;