Răspândirea culturii naționale în Basarabia

Guvernul rus promova o politică de deznaționalizare a poporului român în provincia situată între
Prut și Nistru, provocând astfel mișcări naționale.
Abia la începutul sec. XIX, în urma înfrângerii Rusiei în Războiul Ruso-Japonez (1904-1905) și
a izbucnirii revoluției ruse din 1905-1907, mișcarea națională din Basarabia capătă o nouă treaptă de
organizare și manifestare. În octombrie 1905, la Chișinău, s-a constuit Societatea Moldovenească
pentru răspândirea culturii naționale, în frunte cu Pavel Dicescu. În mai 1906, Constantin Stere a
început editarea ziarului „național-democrat” Basarabia, prima publicație românească din provincia
dintre Prut și Nistru, caracterizat de oficialitățile rusești drept periculos. Sufletul intelectual al
ziarului era redactorul-editor, avocatul Emanuil Gavriliță. Articolele publicate aici încercau să
trezească spiritul național al românilor. În martie 1907 apare ultimul număr al ziarului (78) cu
poezia Deșteaptă-te, române și cu articole care înfierau regimul țarist. Astfel, ziarul Basarabia a
jucat un rol important în istoria mișcării naționale de valorificare a valorilor românești.
O continuare a cauzei Basarabiei a fost apariția, în aprilie 1907, a ziarului Viața Basarabiei sub
oblăduirea lui Alexei Nour. Deși era mai puțin radical decât Basarabia, Viața Basarabiei publica
lecturi de scriitorii români G. Coșbuc, V. Alecsandri, O. Goga ș.a. Însă, după apariția a 6 numere, în
mai 1908, el este suspendat.
Concomitent cu Basarabia și Viața Basarabiei mai apărea la Chișinău în 1907 un săptămânal –
Moldovanul, numit gazetă națională independentă, redactorul lui fiind Gheorghe Madan. În paginile
acestui ziar se publicau și fragmente din operele lui M. Sadoveanu, V. Alecsandri, Anton Pann etc.
Dar nici acest ziar n-a avut o viață lungă, încetându-și activitatea în octombrie 1908.
Cu ajutorul basarabenilor de la Iași, Leonid Stamati reușește să înceapă editarea, în 1907, a
ziarului Basarabia reînnoită. Tot în acest an apare, la Chișinău, revista religioasă Luminătorul.
O întrerupere a apariției publicațiilor periodice în limba română s-a resimțit după 1907-1908,
când reacțiunea țaristă a intensificat represiunile și orice manifestare de liberalism era curmată din
fașă.
Abia în 1913 a apărut noua publicație Glasul Basarabiei, săptămânal editat de preotul Grigore
Constantinescu. În același an apare Cuvântul moldovenesc, o revistă de orientare culturală în care se
publicau bucăți literare, articole cu caracter istoric și moral, de economie, fiind finanțată de nobilul
basarabean Vasile Stroiescu. Peste un an apare și o gazetă săptămânală cu același titlu, care mai
târziu, în 1917, a jucat un rol deosebit în viața politică a Basarabiei, fiind organul PNM.
Trebuie de menționat pe unul dintre cei mai de seamă poeți basarabeni – Alexei Mateevici,
devenit clasic al literaturii românești. El a colaborat cu revistele Basarabia, Viața Basarabiei,
Luminătorul, Cuvânt moldovenesc. A scris cea mai frumoasă poezie din literatura basarabeană a sec.
XIX și începutul sec. XX – Limba noastră, devenită astăzi imnul național al Republicii Moldova.
Alte poezii cunoscute ale lui Mateevici mai sunt Un sfat, Mama, În zarea anilor etc., care reflectă
diverse aspecte ale vieții spirituale, sociale și politice din Basarabia, exprimă idealurile creștinești
ale autorului.
În concluzie, pot spune că deși procesul de rusificare era în plină amploare, spiritul românesc
totuși a supraviețuit datorită persoanelor notorii care au știut să strecoare în sânul poporului
patriotism și speranță, păstrând și răspândind limba maternă și datinile acestui neam.

«Trecută prin foc şi prin sabie,

Furată, trădată mereu,
Eşti floare de dor Basarabie,
Eşti patria neamului meu.»