Ca o emblemă durabilă de forță și supraviețuire, multe națiuni, inclusiv

Germania și Anglia, au ales stejarul puternic ca arbore național.  acest

copac ca reprezentând ultimul în ospitalitate și siguranță, precum și un
simbol mistic al adevărului și vitejiei. În acest cadru, stejarul a reprezentat o
reamintire fermă că omenirea are capacitatea de a depăși toate șansele,
precum și o capacitate imensă de bunătate, chiar și pentru străinii cărora le
traversăm calea. Bradul este mereu verde, astfel încât este considerat un
arbore al vieţii, care-l însoţeşte pe om în toate etapele vieţii sale. El este
semn de identitate pentru românii care locuiesc în «Tara de dincolo de
păduri». El semnifică o civilizaţie perisabilă prin materialul ales pentru
construcţie, dar eternă prin simbolurile profunde pe care le cuprinde. Vasile
Alecsandri exprimă prin versul său virtuțile poporului roman, întrucât
vulturul este o pasăre a puterii, acțiunii, a vitezei, iar stejarul un arbore ce
semnifică tenacitatea. Opera ´´Frații Jderi´´ de M. Sadoveanu reușește să
prezinte ca nimeni altul figura legendarului domnitor Ștefan Cel Mare.
Ștefan cel Mare simbolizează tipul domnitorului cu dragoste de neam și
țară, suveran, luminat și autoritar. Se arată poporului său ca exponent al
idealurilor de libertate și dreptate. Este respectat și admirat de către toți
´´se zvonește prin sate despre Măria Sa că-I om nu prea mare de statură,
însă groaznic când își înfruntă sprâncenele ´´. Vitejia sa, și demnitatea și
înțelepciunea ce o deținea, pentru neamul român este de o valoare
nestemată ´´a băut din izvorul înțelepciunii din aceeași fântână răsăriteană
din care s-a adăpat Apusul´´Trăsăturile sale dominante sunt voința și
dorința de adevăr ´´a prigoni pe lotri, a bătut peste fălci pe dușmani, a
grăbit sfârșitul vicleniilor´´Măria Sa, Ștefan cel Mare, mare domnitor a
Moldovei este o figură ce a stăpânit și a călăuzit prin politica sa dreaptă
așa cum nimeni nu a reușit. Nuvela Alexandru Lăpușneanul de C. Negruzzi
este opera ce reflect imaginea personalității domnitorului Alexandru
Lăpușneanul. Personajul ilustrează un tip uman crud și tiran, perfect
integrat în mentalitatea epocii. Afirmația ´´eu nu sunt călugăr, sunt domn´´
reflect faptul că nu abdică de la propriul destin nici în fața mortții sau bolii.
Crud, hotărât, abil politic și bun cunoscător al psihologiei umane,
personajul este puternic individualizat și memorabil. Hotărârea de a avea
puterea domnească este formulată de la începutul nuvelei, ´´dăcă voi nu
mă vreți eu vă vreau´´ Este un personaj complex, găsind dibăcie pentru
orice situație excepțională.
Modelele trecutului vor rămâne mereu în amintirea noastră ca
personalități de glorie, cu siguranță există și azi conducători ce merită luați
drept model, dar din păcate pământul românesc nu are parte de asemenea
lucru, cei din present sunt figure ale minciunei, corupției, trădării și a
dezinteresului pentru popor.