Dorul 

este o poezie scrisă de către Lucian Blaga și publicată în anul

1919.
Tema operei este dragostea, poezia fiind dedicată soției poetului.
Poezia ´´Dorul´´ este compusă din 2 strofe diferite, prima având șapte
versuri, iar a doua șase. Prima strofă descrie relația celor doi îndrăgostiți, ia
a doua secvență prezintă o interogație și un îndem adresate iubitei de către
eul liric. Prima strofă a poeziei prezintă stare eului liric, autorul încercând
să o accentueze prin cuvintele ´´setos´´ ´´cuprind´´ ´´îți beau mireasma´´
prin care eul liric este sedus de frumusețea iubitei, fapt demonstrate și prin
comparația ´´îți cuprind obrajii/cu palmele- amândouă, cum cuprinzi/în
suflet o minune´´. Metafora ´´ne arde apropierea´´ din a doua strofă scoate
în evidență dragostea arzătoare din sufletul eului liric. Versurile ´´Şi totuşi
tu-mi şopteşti: "Mi-aşa de dor de tine! "Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic´´
relevă impactul dorului iubitei asupra eului liric care trăiește o stare de
fascinație, împlântându-se de nesaț, fiind sedus de cel mai mare misterul al
lumii (ce-l poartă-n suflet - femeia). Întrebarea retorică “Femeie, ce mare
porți în inima și cine ești?” accentuează ideea că bărbatul nu poate afla
toate tainele cunoscute de femeia, acestea fiind o împletire de mistere care
în pot fi descifrate. În final, eul liric “explică” misterul întregii poezii prin
metafora: “clipele sa-mi para niște muguri plini” care expune viziunea
autorului asupra iubirii - aceasta fiind dătătoare de viață și prin ea poți
eterniza cele mai frumoase clipe ale vieți.
Prin prisma operei sale, Lucian Blaga scoate în evidență importanța și
supremația femeiei, fiind acaparată de taine și mistere ce nu vor fi
descoperite niciodată de către bărbați .