Determinarea costurilor implică utilizarea, de cele mai multe ori, a unor

algoritmi matematici ce generează obținerea unor informații punctuale în

momentul în care se cunosc datele de ansamblu. Această categorie de
procedee are drept obiectiv stabilirea costurilor pe produs în momentul în care
se cunoaște totalitatea cheltuielilor angajate.

În funcție de particularitățile cazului pentru care se dorește determinarea

costului unitar întâlnim:

✔ procedeul diviziunii simple;

✔ procedeul indicilor de echivalență, calculați în următoarele variante:

 ca raport direct;
 ca raport invers;
 prin utilizarea unor coeficienți complecși;
 prin utilizarea unor coeficienți agregați.

✔ procedee de determinare a costurilor în cazul producției cuplate, din care

fac parte:

✔ procedeul valorii rămase (al deducerii valorii produsului secundar) sau

procedeul restului;

✔ procedeul repartizării, care poate fi aplicat ținând cont de:

 informațiile existente pe piață (prețuri de vânzare, încasări);

 parametrii cantitativi (procedeul cantitativ);
 criteriile tehnice (putere calorică, rezistența la presiune etc.).

Aceste procedee sunt aplicate, ținând seama de particularitățile tehnologice, în

cadrul metodelor de calcul al costurilor.