Procedeul diviziunii simple (calculația prin diviziune simplă)

Acest procedeu își găsește aplicabilitate în domeniile în care se obține un singur

tip de produs (spre exemplu, centrale electrice, în ramura vegetală din
domeniul agriculturii sau în oricare alt domeniu în care toate cheltuielile sunt
efectuate pentru obținerea unui singur tip de producție). Toate cheltuielile
existente au un caracter direct, costul unitar fiind determinat pe baza unui
raport între totalul cheltuielilor și cantitatea obținută.

Algoritmul de calcul utilizat este următorul:

unde:
cu – costul unitar al produsului ca purtător de costuri;
Ct – costul total al perioadei de gestiune;
Q – cantitatea de producție fabricată.

Acest procedeu poate fi aplicat în două variante: într-o singură treaptă,

respectiv în mai multe trepte.

✔ Calculația prin diviziune simplă în fază unică (o singură treaptă) implică

determinarea unui singur cost unitar pentru fiecare funcție a întreprinderii, de
exemplu:

 cost de aprovizionare unitar;

 cost de producție unitar;
 cost de desfacere unitar.

✔ Calculația prin diviziune în trepte (mai multe trepte) implică însumarea

diferitelor costuri unitare calculate prin procedeul de mai sus în vederea
obținerii unei imagini de ansamblu prin determinarea unui cost complet unitar.

Exemplu

Se cunosc următoarele informații despre activitatea unei întreprinderi:

Producție:

 cost de producție – 45.000 u.m.;

 cantitate obținută – 1.000 buc.

Distribuție (desfacere):
  costuri de desfacere – 3.600 u.m.;
 desfacere – 900 buc.

Ne propunem să determinăm costul de producție unitar, costul de desfacere unitar

și costul complet  unitar.

–  Determinarea costului de producție unitar:

Costul de producție unitar = Costul de producție/Cantitatea obținută = 45.000
u.m./1.000 buc. = 45 u.m./buc.
–  Determinarea costului de distribuție unitar:
Costul de distribuție unitar = Costul de desfacere/Cantitatea livrată = 3.600
u.m./900 buc. = 4 u.m./buc.
–  Determinarea costului complet unitar:
Costul complet unitar = Costul de producție unitar + Costul de distribuție unitar
= 45 u.m./buc. + 4 u.m./buc. = 49 u.m./buc.

2. Procedeul indicilor de echivalență (calculația prin coeficienți

de echivalență)

Acest procedeu poate fi utilizat în cazul în care din procesul de producție rezultă
mai multe produse ce au comună o anumită caracteristică. Spre exemplu, în
agricultură poate fi folosit pentru culturile intercalate: porumb cu fasole,
porumb cu dovlecei, pepeni cu fasole etc. În această situație, cheltuielile de
producție se colectează în mod obișnuit pe grupul respectiv de culturi care
constituie obiectul de calculație.

Coeficienții (indicii) de echivalență reprezintă raporturi cantitative stabilite între

produse în baza unor parametri de referință comuni cum sunt: cantitatea de
energie folosită, cantitatea de materie primă utilizată, valoarea manoperei
necesare, prețul de vânzare, valoarea realizabilă netă a produselor, unitățile
nutritive etc.

Metodologia determinării costului unitar implică parcurgerea următoarelor

etape:

1. Alegerea unui produs drept bază de comparație

Pentru determinarea indicilor de echivalență poate fi ales oricare dintre

produsele pentru care se dorește calculul costului de producție.

2. Calculul indicilor (coeficienților) de echivalență (ki)

Pentru determinarea indicilor de echivalență există mai multe variante de
calcul:

 agregarea realizată ca raport direct;

 agregarea realizată ca raport invers;
 utilizarea unor coeficienți complecși, care se determină ca urmare a
folosirii unei combinații de parametri;
 utilizarea unor coeficienți agregați.

Ponderarea coeficienților de echivalență simpli, stabiliți diferențiat pe articole

de calculație (de exemplu, pentru cheltuielile cu materiile prime se va lua în
considerare consumul pe unitatea de produs), cu greutatea specifică a fiecărui
articol de calculație în costul total de repartizat se face astfel:

unde:
ki – indicele de echivalență complex; i = 1 ➜ n;
pi și p’i – mărimea celor doi parametri corespunzătoare purtătorului de costuri
pentru care se calculează coeficientul de echivalență;
pb și p’b – mărimea celor doi parametri corespunzătoare produsului ales ca bază
de referință;
Kt – coeficientul de echivalență total agregat;
µi – greutatea specifică (ponderea) fiecărui articol de calculație „i” în totalul
costurilor;
Kij – coeficientul de echivalență simplu pe fiecare articol de calculație „i” pentru
fiecare produs „j”.