Un tâmplar mai în vârstă se pregătea să se pensioneze. El i-a spus
angajatorului său despre planurile sale de a pleca de la firma de construcții pentru a se pensiona. Tâmplarul dorea să petreacă mai mult timp cu familia sa. Într-adevar, considera ca îi va lipsi salariul lunar... dar știa că se va descurca din pensie. Angajatorului i-a părut rău să piardă un muncitor așa de bun și l-a întrebat dacă îi mai poate îndeplini o ultimă favoare și anume: să mai construiască o casă. Tamplarul a fost de acord... însă era evident că gândul său nu mai era la muncă. El a utilizat materiale de proastă calitate pentru construcție iar manopera... de asemenea era de calitate inferioară. Nu era tocmai cel mai bun mod de a-ți încheia cariera. Atunci când tâmplarul a terminat lucrările la casă, l-a chemat pe angajator să facă inspecția casei. Angajatorul i-a predat cheia și i-a spus tâmplarului: "Aceasta este casa ta! Acesta este darul meu pentru tine!" Tâmplarul a rămas șocat! Ce păcat! Dacă ar fi știut că își construia propria casă... Ar fi făcut-o într-un mod cu totul diferit! Așa se întâmplă și cu noi… Ne "construim" viața în fiecare zi și, deseori, oferim mai puțin decât am putea să dăm. Nu ne folosim de întregul nostru potențial. Apoi... șocați... realizăm că trebuie să trăim în "casa" pe care am ridicat-o. Dacă am putea să o reconstruim, am face-o într-un cu totul alt mod... dar nu putem să ne întoarcem în timp. Morala: Tu ești "tâmplarul" propriei tale vieți. În fiecare zi mai bați câte un cui... mai așezi o cărămida... mai ridici un zid. Atitudinea ta, alegerile pe care le faci astazi... te ajută să îți construiești "casa" în care vei trăi mâine. Prin urmare, construiește-ți casa cu înțelepciune!