Pescarul și nevasta lui

Dramatizare de Mircea Rotaru după “Pescarul și nevasta lui” de frații Grimm

Personaje: pescarul

Nevasta pescarului

vocea Peștișorului/ solul împărătesei

La deschiderea cortinei, pescarul va dormi pe o saltea, iar alături de el va sta trează soția
acestuia.

SCENA I

Nevasta: Bărbate? Bărbate? Bărbate, dormi?

Pescarul: Ce? Este cinci dimineața?

Nevasta: Nu, nu, e două.

Pescarul: Cât e?

Nevasta: Două.

Pescarul: Aoleu.

Nevasta: Bărbate? Bărbate?

Pescarul: Da?

Nevasta: Voiam să văd dacă dormi, dar dacă dormi, dormi!

Pescarul: Păi dorm.

Nevasta: Păi dormi, dar eu voiam să îți spun ceva. Dar dacă dormi, asta este.

Pescarul: Ce e dragă? Spune acum dacă tot m-ai trezit.

Nevasta: Nu, nimic, nimic, lasă. Zic, mă gândeam, ce noroc că ne avem unul pe altul. Știi ce am
visat?

Pescarul: Dar când ai visat că de dormit văd că nu dormi?

Nevasta: Păi am dormit după-masă.

Pescarul: Și acum ce faci?

Nevasta: Eu bine. Tu?

Pescarul: Dorm.

Nevasta: Perfect. Eu mă gândesc la noi doi.

Pescarul: Nu te mai gândi, dragă. N-are rost. Mai lasă mintea să se odihnească. Lasă-mă și pe
mine să mă odihnesc, că la 5 merg la pescuit.

Nevasta: Dormi, dormi, dormi liniștit. Acuma, dormi. Bărbate!

Pescarul: Ce e dragă? Ce e?

Nevasta: Nici nu îți închipui ce plăcere îmi face să te văd dormind așa de liniștit.

Pescarul: Nu vrei să mă lași să dorm, ca să ai o plăcere mult mai mare?

Nevasta: Ce dormit, bărbate? E trei.

Pescarul: Trei?!

Nevasta: Da, dar stai liniștit că te scol eu la cinci. Bărbate!

Pescarul: Da? Da? Da?

Nevasta: Dar ce te sperii dragă așa, că eu sunt? Bărbate, oare cum dor caii în picioare?

Pescarul: Eee, dorm. Uite că dorm.

Nevasta: Dar tu îți dai seama că berzele dorm într-un picior?

Pescarul: Săracele!

Nevasta: Oare tu ai putea dormi într-un picior?

Pescarul: Eu nu pot nici culcat. Vezi?

Nevasta: Păi de ce nu bei un ceai? Știi că am auzit undeva că șoarecii dorm 15 minute, bufnițele
30, iar șerpii 45?

Pescarul: Toată lumea doarme.

Nevasta: Dar omul cât doare?

Pescarul: Cât îl lasă nevasta.

Nevasta: Șă știi că omul când e mic, doarme mult.

Pescarul: Apoi se însoară.

Nevasta: Bărbate!

Pescarul: Ce e dragă? Ce vrei de la mine? E trei dimineața!

Nevasta: Nu, că e patru. Hai bărbate, culcăte că după ești iar obosit. Dar e adevărat că dacă ești
obosit nu poți să dormi?

Pescarul: Nu există așa ceva.

Nevasta: Bărbate, tu știi vreo poezie?

Pescarul: “Somnoroase păsărele pe la cuiburi se adună, se ascund în rămurele. Noapte bună.”

Nevasta: Bărbate!

Pescarul: Ce e? Ce mai e? Vreau să dorm! E patru dimineața.

Nevasta: Știi, vreau să îți zic ceva, dar să nu te superi că îți zic. Promiți, promiți, promiți,
promiți, promiți?

Pescarul: Da.

Nevasta: Este ora 5. Bărbate, strange patul și i-ați undița. Ești gata?

Pescarul: Da.

Nevasta: Te-ai spălat pe dinți? Mergi și te spală pe dinți. Copii, voi v-ați spălat pe dinți?

Pescarul: Gata.

Nevasta: Bravo, acum mergi cu acești copii la pescuit. Apropo, voi știți să pescuiți? Nu-i nimic,
stați cuminți că vă învață acest pescar experimentat.

SCENA II (pescarul se duce la lac)

Pescarul: Măcar aici este liniște și pace. Păcat că este prea liniște, nu e pic de pește în lacul
acesta. Dacă se mai întâmplă de multe ori, nu voi avea ce mânca. Doar de ar cădea un pește din
ceruri. (pescarul prinde peștele care va fi lăsat în jos) Rugămințile mi-au fost ascultate.

Peștișorul: Ascultă, pescarule, cruță-mi viața căci eu nu sunt , așa cum s-ar crede, un simplu
peștișor, ci sunt un prinț vrăjit. La ce ți-ar ajuta dacă m-ai ucide? Oricum gustul meu nu ți-ar fi
pe plac. Dă-mi drumul înapoi și lasă-mă să înot.

Pescarul: Ce ziceți copii? Să îi dăm drumul? Trebuie să îi dăm și să ne întoarcem acasa, pentru
că mai avem mult de muncă.
Scena III

Nevasta: Te-am văzut pe drum, dar am o întrebare. N-ai prins nimic azi?

Pescarul: Nu. Am prins un peștișor mic și urât care nu ne-ar fi ajuns nici pentru o măsea și mi-a
și spus că-i un prinț vrăjit și i-am dat drumul.

Nevasta: Și nu i-ai cerut nimic în schimb?

Pescarul: Nu, ce ar fi trebuit să îi cer?

Nevasta: Ah, nătărău ce ești! Oare nu-i destul cât am locuit în coliba asta mizerabilă? Ai fi putut
măcar să-i ceri măcar o căsuță mai ca lumea. Du-te înapoi și strigă-l. Spune-i că am vrea să avem
o căsuță și sigur va face ceva pentru noi.

Pescarul: Chiar trebuie să mă duc să îi cer ceva?

Nevasta: Neapărat. L-ai prins și l-ai eliberat, trebuie să te răsplătească. Copii voi ce vreți să îi
cereți peștișorului? Bărbate, ai reținut?

Pescarul: Da, nevastă.

Nevasta: Să faci o listă și să îi spui candva de ea, dar mai ales mergi și cere și tu o căsuță pentru
noi, că tare amărâți mai suntem.

SCENA IV(pescarul se duce din nou la lac)

Pescarul: Omulețule, omulețule, prostuțule. Peștișor, peștișor din lac. Nevastea mea, Isabela, mă
pune la grea încercare și nu știu ce să mă fac!

Peștișorul: Ia spune, omule, ce vrea nevasta asta a ta?

Pescarul: Ah, ce să vrea? O casă. Zice că dacă te-am prins și ți-am dat drumul, trebuie să-i
îndeplinești o dorință. Că nu mai poate suporta să locuiască într-o colibă sărăcăcioasă.

Peștișorul: Du-te liniștit acasă, are deja casa pe care și-a dorit-o.

SCENA V(nevasta va sta pe o bancă)

Nevasta: Dragul meu, ce casă frumoasă avem acum. Și ce grădină mare avem. Iar în spatele
casei, mai avem o curte cu găini și rațe și o livadă cu tot felul de pomi.

Pescarul: Dragă, avem tot ce ne trebuie ca să putem să ne bucurăm din plin de viață de-acum
încolo.

Nevasta: Ei…mai vedem noi dragule. Ce frumos este aici! Bărbate!

Pescarul: Da!
Nevasta: M-am gândit mai bine și căsuța asta e totuși prea mică pentu noi doi, grădina cu
zarzavaturi, țarcul de păsări și livada nu-s destul de mari. Peștișorul ar fi putut foarte bines ă ne
fi dăruit o casa mai ca lumea. Eu una vreau neapărat să locuiesc într-un palat din piatră. Du-te
degrabă și cere-i un palat din piatră.

Pescarul: Vai de mine și de mine. Casa asta e destul de mare pentru noi doi. La ce ne trebuie
nouă un palat ca să locuim în el?

Nevasta: Ba ne trebuie. Du-te la plătică și cere-i ce ți-am spus, căci poate să ne dea un palat dacă
vrea.

Pescarul: Nu, nu pot. Abia de ne-a dat casa asta mare și frumoasă. Nu pot să mă duc să-i cer iar
ceva, peștișorul s-ar putea supăra.

Nevasta: Mergi așa cum îți spun, peștișorul o să te asculte bucuros pentru că îți datorează viața.
Numai du-te odată, ce mai aștepți?

SCENA VI

Pescarul: Nu-i drept, nu-i drept ce fac…: Omulețule, omulețule, prostuțule. Peștișor, peștișor din
lac. Nevastea mea, Isabela, mă pune la grea încercare și nu știu ce să mă fac!

Peștișorul: Ei, ce mai vrea nevastă-ta?

Pescarul: Ah, ce să vrea? Vrea să locuiască într-un palat de piatră.

Peștișorul: Du-te acasă, că ea stă deja în fața porții palatului

SCENA VII (Isabela va sta pe un fotoliu de epocă)

Nevasta: Bărbate! Bărbatul meu drag! Avem un palat aș de minunat, și servitor cu duiumul. Așa-
I că îți place ce ne-a dăruit peștișorul?

Pescarul: Da, așa-i cum spui tu. Acum că locuim într-un palat atât de minunat, ar fi timpul să ne
bucurăm și noi de zilele ce ne-au mai rămas de trăit. Și poate o să am și eu timp să mă odihnesc.

Nevasta: Om mai vedea noi ce-om face. Cine este boieroaica? Eu sunt, eu sunt boieroaica. Stai
puțin… Dragule! Dragul meu pescar! A surzit. Copii, mă ajutați să îl trezim pe pescar? Haideți
să strigăm cu toții: pescarule!

Pescarul: Da! Da, iubirea mea, de ce m-ai chemat, iară?

Nevasta: Măi omule, am stat și m-am gândit. Și m-am gândit iar. N-ar fi bine să fim noi regi în
țara asta?

Pescarul: Vai de mine, femeie, dar de ce trebuie să fim regi?

Nevasta: Știi ce, dacă tu nu vrei să fii rege, eu vreau să fiu regină. Du-te la lac pentru că eu chiar
vreau să fiu regină.

Pescarul: Draga mea, dar de ce să fii tu regină? Mi-e foarte greu să îi cer așa ceva.

SCENA VIII

Pescarul: Vai, vai, de aș putea să o fac să se răzgândească… Omulețule, omulețule, prostuțule.

Peștișor, peștișor din lac. Nevastea mea, Isabela, mă pune la grea încercare și nu știu ce să mă
fac!

Peștișorul: Ei, ce mai vrea nevastă-ta?

Pescarul: Îmi este prea rușine ca să zic…Dar bine, am să zic. Vrea să devină regină.

Peștișorul: Regină? Mergi înapoi la tine și ea te va aștepta pe un tron.

SCENA IX

Pescarul: Ei, femeie, acum ești mulțumită?

Nevasta: Da. Cred că am tot ce își poate dori o femeie...diamante.

Pescarul: Mă bucur că te simți împlinită. Să știi că de acum încolo nu trebuie să ne mai dorim
nimic.

Nevasta: Ba de ce nu, să știi că deja m-am plictisit să fiu regină și vreau să fiu împărăteasă.

Pescarul: Doamne ferește, femeie, ce-ți trebuie să fii tu împărăteasă?

Nevasta: Bărbate, du-te la peștișor și spune-i că vreau să fiu împărăteasă.

Pescarul: Dar, femeie, nu te poate face împărăteasă, nu pot să îi mai cer și asta. Împăratul este
unul singur într-un imperiu.

Nevasta: Ce?! Eu sunt regina și tu nu ești decât bărbatul meu. Îți poruncesc să mergi la peștișorul
acela îndată și să îi spui ce doresc. Dacă poate face regine, de ce adică să nu poată face și
împărătese?

SCENA X

Pescarul: N-are cum să se sfârșească cu bine. Deja este nerușinare ce îmi cere soția asta a mea.
Omulețule, omulețule, prostuțule. Peștișor, peștișor din lac. Nevastea mea, Isabela, mă pune la
grea încercare și nu știu ce să mă fac!

Peștișorul: Ei, acum ce mai vrea nevastă-ta?

Pescarul: Ah…vrea…vrea…vrea să fie împărăteasă.

Peștișorul: Mergi liniștit acasă. Este deja împărăteasă.

SCENA XI(Isabela va sta pe tron și lângă ea va fi un sol, acesta va vorbi în locul împărătesei)

Solul: Majestatea sa, împărăteasa Isabela, prima pe numele ei.

Pescarul: Ei, femeie, acum nici nu m-ai vorbești?

Solul: De acum încolo vă veți adresa soției dumneavoastră cu termenul de majestate, altfel veți fi
izgonit de pe aceste pământuri.

Pescarul: Majestate, este frumos să fiți împărăteasă!

Solul(va primi un pergament de la Isabela): E frumos, numai că eu vreau altceva. Să fiu papă.

Pescarul: Femeie, cum să…

Solul: Majestatea voastră!

Pescarul: Majestate, cum să fiți papă. Papa este bărbat și unul singur pentru toată lumea. În nici
un caz peștișorul nu te poate face papă.

Solul(va primi un pergament de la Isabela): Bărbate, nu te pune cu mine, eu vreau să fiu papă,
mă auzi, și asta chiar azi!

Pescarul: Ba nu, femeie...

Solul: Majestate!

Pescarul: Ba nu, majestatea voastră. I-aș cere mult prea mult.

Solul(va primi un pergamnt de la Isabela): Ce tot îndrugi acolo? Mergi îndată, ești doar soțul
meu, nu mă poți refuza. Te duci, nu-i așa dragul meu?

SCENA XII

Pescarul: Omulețule, omulețule, prostuțule. Peștișor, peștișor din lac. Nevastea mea, Isabela, mă
pune la grea încercare și nu știu ce să mă fac!

Peștișorul: Ei, bine, ce mai vrea nevasta asta a ta?

Pescarul: Ah...Vrea să devină papă.

Peștișorul: Du-te acasă, ea este deja papă.

SCENA XIII

Pescarul: Iaca, ești și papă!

Nevasta: Da, sunt.

Pescarul: Ce bine îți șade! Acum că ai devenit și papă, sper să fii mulțumită , mai mult decât atât
nu poți fi.

Nevasta: Vom vedea.

Pescarul: Cum adică vom vedea?

Nevasta: Nimic bărbate.

Pescarul: Sper că nu o să vrei să faci tu să răsară soarele și luna? Aoleu...

Nevasta: Ba da. Vreau să fiu asemeni zeilor.

Pescarul: Dar...

Nevasta: Nici un dar. Nu voi suporta și nu voi tolera să mă contrazici. Du-te imediat!

Scena XIV

Pescarul: Omulețule, omulețule, prostuțule. Peștișor, peștișor din lac. Nevastea mea, Isabela, mă
pune la grea încercare și nu știu ce să mă fac!

Peștișorul: Ei, ce mai vrea?

Pescarul: Vrea să controleze ziua și noaptea. Vrea să comande răsăritul și asfințitul. Vrea să fie
asemeni lui Dumnezeu.

Peștișorul: Du-te acasă, ea deja stă în vechiul vostru pat din coliba aceea sărăcăioasă de dinainte.

Pescarul: Dar cum?

Peștișorul: Doar mergi acasă.

SCENA XV

Pescarul: Draga mea, de ce plângi?

Nevasta: Nu mai am nimic.

Pescarul: De ce nu mai ai nimic?

Nevasta: Am fost mult prea lacomă și rea.

Peștișorul: Copii, voi ați învățat din isprava acestei soții de pescar? Ați învățat că ar trebui să
prețuim tot ce avem deja și să nu uităm niciodată de unde am plecat.