Grecia Antică

Istoria Greciei antice s-a desfășurat în Grecia de azi și insula Creta, dar și în

coloniile sale. Teritoriul Greciei este predominant muntos, iar regiunile sale sunt
delimitate de munți, de aceea fiecare regiune are dialect, cultură și identitate
proprie. Regionalismul a dus la formarea orașelor-state și la războaie regionale
între acestea în cursul istoriei Greciei.
Grecia este scăldată de următoarele mări:
 Marea Mediterană la sud
 Marea Egee la est
 Marea Cretei la sud-est
 Marea Ionică la sud-vest.
Grecia peninsulară constă din peninsula Peloponez care este este alcătuită
din regiunile Laconia (sud-est), Mesenia (sud-vest), Elida (vest), Achaia (nord),
Corintia (nord-est), Argolida (est) și Arcadia (centru). Grecia continentală este
alcătuită din regiunile Aetolia și Acarnania în vest, Locrida, Dorida, Focida în
centru, Beoția, Attica și Megarida în est, Tesalia în nord-est și Epir în nord-vest.
Grecia nordică este alcătuită din Macedonia și regiuni precum Elimeia, Pieria și
Orestida. Partea nordică a Greciei s-a învecinat la nord-est cu
civilizația tracică (Bulgaria de azi) și cu civilizația ilirică în nord-vest (Serbia,
Macedonia de Nord și Albania de azi).