Personajele sunt purtătoare unor valori simbolice corespunzătoare antitezei dintre
bine și rău. Specific basmului cult este modul în care se realizează individualizarea personajelor, în primul rând prin limbaj[5]. Acestea reprezintă, cu excepția eroului al cărui caracter evoluează pe parcurs, hiperbolizarea și ironizarea unor tipologii umane reductibile la o singură trăsătură dominantă. Harap-Alb Protagonistul nu prezintă puteri supranaturale sau însușiri excepționale dar prin trecerea probelor de pe parcurs dobândește o serie de calități psiho-morale necesare unui crai „mare și tare”. Numele personajului reflectă condiția duală de slugă (Harap) de origine nobilă (Alb), dar și o sugestie cromatică de alb/negru care sugerează starea intermediară dintre naivitate și maturitate.[6] Spânul Reprezintă antagonistul eroului, personaj de o inteligență perfidă, acesta are rolul de a-l iniția pe Harap-Alb[7], reprezentând astfel, împreună cu Împăratul Roș[8], un rău necesar maturizării protagonistului. Regina albinelor Regina albinelor este un personaj fantastic din mitologia românească. Aceasta îl ajută pe erou ca răsplată a unei fapte bune, dăruindu-i o aripă cu care o va chema atunci când o va arde. O înțeapă pe Fata Împăratului Roș, dezvăluind-o lui Harap- Alb, ca răsplată pentru faptul că a făcut o locuință albinelor. Împăratul Verde Acesta este unchiul eroului, ce nu are urmaș la tron și trimite o scrisoare fratelui său (tatăl lui Harap-Alb) pentru a-i cere un nepot drept moștenitor.