Poezia este alcătuită din două părți, fiecare dintre ele prezentând o nuntă.

Una este împlinită,

constituind cadrul celeilalte nunți, care nu se va împlini între Riga și Lapona, în final
modificându-se protagoniștii, Riga Crypto căsătorindu-se cu măselărița.
Prin modul cum este scrisă, răstoarnă conceptul tradițional, realizându-se în viziune modernă, ca
un ansamblu de poem de cunoaștere și poem alegoric. Poemul pare un cântec bătrânesc de nuntă,
dar este o poveste de iubire din lumea vegetală, o baladă fantastică, în care întâlnirea are loc în
plan oniric. Scenariul epic este dublat de caracterul dramatic și de lirismul de măști, personajele
având o semnificație simbolică. Formula compozițională este cea a povestirii în ramă. Primele
patru strofe constituie prologul, fiind rama viitoarei povești. Menestrelul e invitat să cânte la
spartul nunții, despre nunta ratată dintre doi parteneri inegali reprezentând lumi diferite. Portretul
menestrelului este realizat prin epitetele "mult îndărătnic", "trist" și prin comparația "mai aburit
ca vinul vechi". Partea a doua reprezintă nunta povestită și cuprinde mai multe secvențe poetice.
Subiectul baladei ar putea fi prezentat pe momentele subiectului, dintre care însă nu sunt bine
prefigurate decât primele două. În expozițiune sunt prezentate prin intermediul antitezei,
portretele celor doi protagoniști. Intriga este reprezentată de intâlnirea dintre Crypto și Enigel, in
lumea visului. Desfășurarea acțiunii conține propunerile regelui ciupearcă și refuzurile laponei.
Punctul culminant ar putea fi reprezentat de destinul regelui ajuns în bătaia soarelui și
deznodământul, nunta Rigăi cu măselărița.
"Crypto" înseamnă, cel tăinuit (sau inimă ascunsă) și reprezintă apartenența la neamul ciupercilor
și postura de rege al făpturilor inferioare din regnul vegetal. Lapona sugerează originea de la pol
a eroinei, iar Enigel poate veni din latinescul Angelus. Ea reprezintă specia umană, cea mai
evoluată formă a regnului. Între cei doi există pe lângă incompatibilitate și o asemănare și anume
statutul superior în interiorul propriei lumi. Riga Crypto trăiește într-un spațiu caracterizat prin
umezeala permanentă, un spațiu impur, în care sunt amestecate elementele primordiale, apă și
pământ. Lapona vine din ținuturi înghețate și aspiră la soare și lumină.
Riga e bărfit și ocărât de supuși pentru că este nărăvaș și nu voia să înflorească. Lapona în
schimb recunoaște că este o ființă polară. Întâlnirea are loc în spațiul oniric și Riga rostește un
descântec de trei ori. Deși o îmbie cu dulceață și cu fragi sugerând chiar sacrificiul de sine,
lapona îl refuză, amintind mai multe motive: tentația solară, enumerarea atributelor lui Crypto
(blând, plăpând). Antiteza soare-umbră evidențiază relația fiecăruia cu universul. Soarele este
simbolul existenței spirituale pe care Riga o refuză în favoarea existenței instinctuale, vegetale.
Descântecul rigăi se întoarece împotriva lui și îl distruge. E distrus de propriul său vis pentru că a
încercat să intre într-o lume inaccesibilă lui. Se transformă într-o ciupercă otrăvitoare,
căsătorindu-se cu măselărița.