Curs 8

1. Fiabilitatea autovehiculelor rutiere.

1.1.Conceptul şi necesitatea cunoaşterii fiabilităţii autovehicurilor rutiere.

Influenta proceselor de degradare tehnică a pieselor şi subansambleor de autovehicule rutiere

este accelerată de actiunea următorilor factori:
- nivelul de tehnicitate şi de complexitate al sistemelor tehnice,

- caracterul de masă specific productiei de autovehicule rutiere,

- densitatea şi complexitatea condiţiilor de utilizare a autovehiculelor rutiere.

Definitie:

o Fiabilitatea este o ştiinţă: interdisciplinară care studiază legile degradării in timp a

elementelor şi a sistemelor de elemente. `

o După STAS 8174/1-17 -76- Funcţia de fiabilitate reprezintă parametrul care măsoară
aptitudinea unui sistem tehnic de a-şi îndeplini misiuneă specificată şi de a realiza
într-o perioada de timp data.
o Din punct de vedere matematic fiabilitatea este probabilitătea ca un produs să
funcţionaeze fară defectiuni o penoadă de timp data şi in anumite conditii tehnice
precizate.
In componenţa noţiunii de fiabilitate se regăsesc 4 elemente distincte:

o Dispozitivul - reprezintă elementul sau, sitemul de elemente care poate fi

încercat sau utilizat in mod independent

o Funcţiile specifice -reprezintă caracteristicile fiecărui tip de dispozitiv

o Condiţiile tehnice - sunt date de conditiile in care se utilizează

dispozitivul

o Timpul- este perioada de variaţie a indicatorilor utilizaţi exprimată in unitati adecvate (

ore de functionare, km echivalenti, număr de. actionări ) Bazele toeretice şi practice ale
fiabilităţii unui autovehicul rutiere se stabilesc in sectoarele de cercetare şi proiectare , se

1
 asigură in sectorul „de fabricaţie şi se menţin in sectorul de exploatare. Procesul de
interdependenţă dintre aceste sectoare este prezentat in schema din Fig. I., unde:
- A -reprezintă normele tehnice de cercetare, încercare, fabricare;

- D - reprezintă normele de fiabilitate şi indicatorii de fiabilitate;

- C - reprezintă normele de garanţie, de service, de transport-depozitare , asistentă

tehnică;
- D - stabilesc normele de urmărire a comportarii in exploatare, tehnologiile de
diagnosticare, întreţinere -reparatii.

Studierea fiabilitătii unui autovehicul rutier are urmatoarele obiective:

- analiza arborescentă a defecţiunilor,
- stabilirea metodelor şi mijloacelor de determinare a indicatorilor de fiabilitate,

- optimizarea tehnica şi economică a nivelului de fiabilitate a sistemului tehnic.

Studiile de fiabilitate au următoarele scopuri:

o asigurarea functionării corecte a unor sisteme cu rol hotărâtor in siguranţa circulaţiei (

sistemul de directie , sistemul de frânare, sistemul de suspensie),

o creşterea eficienţei folosirii sistemelor tehnice care se regăsesc in structura de ansablu

a autovehiculelor rutiere

o necesitatea asigurării unui nivel ridicat de fiabilitate pentru piese şi organe de maşini
de valoare mică, dar a căror defectare poate scoate din funcţiune alte sisteme cu
valoare mare ( de ex. cureaua de transmisie, contatul mobil de la sistemul de
distributie al scînteii electrice) ,

2
 o perfecţionarea cooperării între societăţile care fabrică diferite sisteme componente ale
ansamblului general pentru a asigura un nivel de calitate ridicat şi competitiv in
industria de autovehivule,

o dimensionarea optimă a stocurilor cu piese de schimb şi a retelei care asigură

asistenta tehnică de specialitate in teritoriu pentru un anumit tip de autovehicul, sau
pentru o anumită marcă,

o pentru a se realiza garantarea nivelului de fiabilitate pentru autovehiculele rutiere noi,

este necesar să se realizeze o baza de date care să furnizeze informaţii privind
fiabilitatea componentelor de autovehicule rutiere de fabricatie proprie ( referitor la o
singură marcă de autovehicul)
1.2. Abordarea sistematică a fiabilitătii autovehiculelor rutiere.

Orice autovehicul rutier trebuie să satisfacă in procesul folosirii anumite însuşiri şi cerinţe, la un
anumit grad de siguranta, pe o anumită perioadă de timp.
Pentru prevenirea defectelor se impune luarea unor măsuri care să garanteze comportarea
corespunzătoare a sitemelor pentru perioade de timp bine precizate.
Caracterul de masă al productiei de autovehicule rutiere este un factor important al accelelrării
proceselor de degradare tehnică. Nivelul optim al fiabilitătii corespunde unui minim al costurilor
de producţie ( fabricati-fiabilitate-remediere defecte) Fig 2 şi a costurilor de utilizare ( achiziţie -
funcţionare şi mentenantă-număr de defectări) Fig.3.

cost

4 cost fiabilitate
Cost total productie
cost 3 cost fabricatie
productie 1 fabricatie cost
optim
2 Rebut remedieri

Fig.2 Optimul Costurilor de Productie

3
Cost

Cost Cost total utilizator 9

defecte
remedieri 8

cost 6 cost achizitie

utilizare
optim

7 cost mentenanta

5 cost functionare

Fiabilitate optima nivel de fiabilitate

Fig 3 Optimul costurilor de utilizare

Modelul matematic al fiabilitatii este prezentat in Fig 4

Fig 4
U1,U2,U3-variabile de intrare(solicitari motor,regim termic,turatie)
Y1,Y2,Y3-variabile de iesire(putere motor,cuplu mototr,consum specific,grad de uzura)
X1,X2,X3-variabile de stare

Modelul matematic este dat de relatia fundamentala intre performante si solicitari:

Y=A(U),unde A-operator

Sau structural:

X=f(t,X,U)
Y=g(t,X) -influenta solicitarilor asupra componentelor care determina performantele
autovehiculelor rutiere
Fiabilitatea sistemului este data de functia Y(t) ,sau de timpul de functionare pana la
defectare.Caracterul probabilistic al fiabilitatii rezulta din raportul dintre capacitatea de fucntionare
CF si sarcina S care o are de indeplinit in anumite conditii tehnice date de un element sau
ansamblu de elemente.

1.3 Corelatia calitate-fiabilitate

Calitatea –reprezinta capacitatea produsului de a indeplini in conditii tehnico-economice

optime,un anumit serviciu sau o anumita functie care este de realziat.
Calitatea unui autovehicul rutier se defineşte prin

- nivelul, de satisfacere a cerinţelor tehnice vmax,Co, P m a x , M m a x , ABS, tip de

combustibil, ergonomia postului de conducere ),

4
 - tehnologicitatea produsului,

- satisfacerea cerinţelor şi securităţii muncii

- fiabilitatea ( durabilitatea, functionarea fară defecţiuni, aptitudini de conservare şi

reparare).
1.4. Defectiunea.

Defecţiunea - reprezintă pierderea parţială sau totală a capacitătii de functionare, precum şi orice
modificare a valorilor parametrilor constructivi şi funcţionali in afara limitelor impuse de
documentaţie.

Defecţiunea poate avea

- caracter concret ( distrugere),

- caracter relativ ( uzură ) ,

- caracter legislativ ( nivel de poluare, nivel de zgomot).

Defectiunile pot aparea in oricare fază a produsului de realizare a unui autovehicul rutier şi stau
la baza determinării indicatorilor de fiabilitate.

O clasificare a defecţiunilor se realizează după următoarele criterii

- după frecvenţă:
➢ sporadice,

➢ cronice.

-după gradul de reducere a capacitătii de funcţionare:

➢ partiale,
➢ totale.

- după consecinţele defectării:

➢ minore,

➢ majore,

➢ critice.

- după durata de utilizare a autovehiculului:

➢ timpurii,

5
 ➢ întâmplătoare,

➢ de uzură sau de îmbătrânire.

Postulat - un punct cu defect apare într-un anumit obiect perfect omogen, atunci când energia
înmagazinată după o anumită lege depăşeşte valoarea critica.

Din punct de vedere fiabilistic, probabilitatea de defectare depinde de numărul de verigi aşezate
in serie şi de rezistenta fiecărei verigi.

Capacitatea de funcţionare CF, respectiv rezistenta R, a elementului, trebuie să fie întotdeauna

mai mari decât sarcina S , numai pentru o perioadă de timp dată.

Rm
Legătura dintre solicitări S şi rezistenţa R este dată de coeficientul de siguranţă : C ' = unde
Sm
Rm este rezistenţa medie a materialului piesei, S m solicitarea medie a piesei

2.Factorii care influentează fiabilitatea autovehiculelor rutiere.

Fiabilitatea autovehiculelor rutiere este influentată de următorii factori:
- factorii inteni:
o factori constructivi,

o factori tehnologici

- factorii exteni:

o influenta calitătii materialelor de exploatare,

o influenţa condiţiilor de exploatare.

2.1. Influenţa factorilor interni.

2.1. a. Factorii constructivi.
Influenta factorilor constructivi asupra siguranţei in functionare şi a duratei in exploatare a
pieselor de autovehicule este apreciată prin:
- forma şi dimensiunile pieselor care rezulta din mărimea presiunii de contact, starea de
concentrare a tensiunilor interne, din valoarea rezistentei la şoc şi la oboseală;
- rigiditatea construcţiei care exprimă capacitatea pieselor de a se deforma cât mai puţin
sub acţiunea sarcinilor exterioare de solicitare;
- precizia dispunerii reciproce a pieselor care lucrează împreună exprimată prin gradul
de fineţe al asamblului pieselor pentru reducerea uzuiii şi pentru creşterea durabilităţii;

6
 - utilizarea corectă a ajustajelor pentru a se asigura funcţionarea cu joc sau cu
strângere a pieselor din componenţa diverselor ansambluri;
- utilizarea de dispozitive pentru purificarea aerului, a combustibilului şi a uleiurilor,
precum şi utilizarea de agregate pentru optimizarea regimurilor termice şi de lucru.

2.1.b. Factorii tehnologici.

Factorii tehnologici realizează nivelul de fiabilitate prescris pentru sistemele componente din
structura unui autovehicul rutier sunt:
- Precizia de prelucrare şi calitatea pieselor care se apreciază prin suprafata relativă de

 h 
contact  =      v , unde  , v sunt coeficienti care depind de metoda de prelucrare,
 Rr 
h apropierea pieselor îmbinate, R r înălţimea cea mai mare a neregularităţilor,

- Aplicatia tratamentelor termice şi termochimice pentru ridicarea fiabilităţii şi

durabilitătii pieselor,
- Asigurarea conditiilor tehnice de montaj care se referă la : etanşeitate, planietate,
pozitie relativă dintre piese, ungerea obligatorie, calitatea şi siguranta îmbinărilor.

2.2. Influenta factorilor externi.

Factori externi sunt acei factori care se referă la condiţiile de exploatare:

- structura şi starea tehnică căii de rulare,

- condiţiile de mediu,

- calitatea conducerii,

- calitatea lucrărilor de mentenanta

- calitatea materialelor.
2-7.a. Influenţa calităţii materialelor de exploatare asupra fiabilităţii

Materialele de exploatare influentează fiabilitatea componentelor subansamblurilor de

autovehicule prin:
o influenţa lubrifianţilor , apreciată prin vâcozitate, onctuozitate, stabilitate la oxidare,
aciditate, caracterul coroziv, comportarea faţă de materialul. Etanşăii

7
 o influenţa combustibililor se referă la influenţa proprietăţilor benzinei : proprietăţile fizico-
chimice, porpnetăţile - de ungere care infiuenţează uzarea, pro prietăţile de curgere,
transportul-manipularea-cifra octanică şi respectiv influenţa proprietăţilor motorinei:
vâscozitatea, cifra octanică, compoziţia fracţionară, continutul de sulf, aciditatea. şi
impuritătile;
o influenţa fluidelor tehnice: pentru râcire motor, pentru amortizare, pentru comandă
sistemului de frânare şi pentru acţionarea ambreiajului pe cale hidraulică sau pneumatică,
electrolitul pentru bateria de acumulatori.

2.2.b. Influenţa condiţiilor de exploatare asupra fiabiiitătii.

Condiţiile de exploatare determină fiabilitate prin modul in care acesate se reflectă asupra
nivelului de fiabilitate al autovehiculului , apreciate prin:
- influenţa condiţiilor căii de rulare:

o starea şi tipul suprastructurii căii de rulare,

o mărimea şi lungimea pantelor şi a rampelor,

o razele şi lungimea curbelor,

o gradul de prăfuire şi granulatia particulelor de

praf

Starea căii de rulare se apreciază prin categoria drumului:

o categoria I-a simbol M- stare foarte buna , drum modernizat,
o categoria a II-a simbol K - stare bună fară restrictii de viteză
o categoria a III-a simbol T - stare bună cu reducerea vitezei cu 20%,
o categoria a IV-a simbol L - stare satisfacătoare cu reducerea vitezei cu 40%
o categoria a V-a simbol E - stare satisfăcătoare cu reducere de viteză de 70%
o categoria a VI-a simbol H - stare impracticabilă pentru viteză maximă de
deplasare de 15 km/h.
-influenţa condiţiilor de climă asupra fiabilităţii aurovehiculelor : temperaturi foarte mari vara şi
temperaturi scăzute iarna, nivelui de precipitaţii, continutul de umiditate din atmosferă,
compozitia aerului,
-influenţa regimului de exploatare: maniera de conducere şi calitatea sistemului de întretinere
tehnică.