Referat

la
EducaȚia permanentĂ

“CINE SUNT EU?....”

Elaborat: Platon Liuba, gr.43

Verificat: Mîslițchi Valentina

CINE SUNT EU?...

Educaţia este cea mai puternică armă pe care voi o puteţi
folosi pentru a schimba lumea.

Nelson Mandela

Educaţia permanentă înseamnă educaţie pe tot parcursul vieţii. Continuitatea este principiul
fundamental al educaţiei, conform căruia fiinţa umană este supusă influenţei educaţionale încă de
la naştere. Totodată, ea presupune formarea unor comportamente specifice educaţiei prin
integrarea individului uman într-un sistem de învăţământ, fiind o abilitate cu deprindere de
muncă intelectuală şi cu atitudine pozitivă faţă de învăţare.
Educaţia permanentă asigură deschiderea temporală a activităţii de formare/dezvoltare a
personalităţii, desfăşurată integral pe toata perioada existenţei umane. Redistribuirea echilibrată a
conţinuturilor (intelectuale, morale, tehnologice, estetice, fizice) şi formelor (formală,
nonformală, informală) ale educaţiei asigură valorificarea succesivă a resurselor fiecărei vârste
şcolare/postşcolare, universitare/postuniversitare şi psihologice, dar şi prelungirea atitudinii
pozitive faţă de instruire şi autoinstruire, necesară pentru realizarea rolurilor şi statuturilor
naturale şi sociale, pe care personalitatea umană le are de-a lungul existenţei sale. Ea reprezintă
un sistem educaţional deschis, compus din obiective, conţinuturi, forme şi tehnici educaţionale,
care asigură întreţinerea şi dezvoltarea continuă a potenţialului cognitiv, afectiv şi acţional al
personalităţii, contribuie la dezvoltarea capacităţilor şi deprinderilor de autoeducaţie, la formarea
de personalităţi independente şi creative, fiind nemijlocit legată de diagnoza şi prognoza
educaţiei, de programarea şi de inovarea pe un termen lung a educaţiei.
Educaţia permanentă nu se identifică cu nicio instituţie şcolară sau preşcolară, cu activităţile
organizate sau informale, cultural-profesionale pentru adulţi, colective sau individuale,
întemeiate pe o metodologie clasică sau liberă. Ea trebuie înţeleasă ca un sistem de obiective,
metode şi tehnici educaţionale clasice şi moderne, validate şi capabile să dezvolte însăşi
educabilitatea, o mobilă şi continuă deschidere educaţională în conformitate cu condiţiile de
muncă şi de viaţă ale generaţiilor de oameni şi ale fiecărui individ în parte. Ea nu este deci o
simplă continuare a educaţiei tradiţionale, dar reprezintă o serie de noi abordări ale unor
elemente esenţiale pentru existenţa fiecăruia, începând prin însuşi sensul acestei existenţe. Ea
permite să se descopere o multitudine de situaţii fundamentale, în care indivizii apar într-o nouă
ipostază, şi aduce soluţii inedite unor probleme cruciale ale destinului indivizilor şi societăţilor.
Educaţia permanentă este menită să deschidă căile unei instruiri continue, să determine un proces
de autoinstruire şi autoeducaţie. Ea asigură formarea deprinderilor de muncă intelectuală, menită
să-i ajute a învăţa pe tot parcursul vieţii, precum şi dezvoltarea sistemului de operaţii intelectuale
indispensabile unei activităţi creatoare. Foarte importantă este înţelegerea de către formabili a
necesităţii învăţării pe tot parcursul vieţii, prin dezvoltarea motivelor de tip superior. Instruirea şi
educarea acestora în vederea creării posibilităţii de autoinstruire şi autoeducare impun raporturi
noi între profesor şi educat.

Cine sunt eu?

Eu, Platon Liuba am 22 de ani. Cine sunt eu? Sunt cea care este mereu în descoperirea
propriului “eu”, cea care încerc să mă descoper, să mă regăsesc Dacă ar fi să vorbesc despre
mine aș spune că sunt zodiac gemeni, câteva cuvinte ar fi ambițioasă, disciplinată, prudentă,
modestă,.
Fiecare din noi ne punem această întrebare Cine suntem? Ce facem în această lume mare? Și se
pare că suntem niște simple ființe care își trăiesc viața până la un moment dat cânt se termină
nisipul din clepsidră. Dar nu este așa, fiecare din noi este unic își are soarta sa și are de parcurs
prin o mulțimea de încercări, de probleme pentru niște momente fericite și chiar dacă sunt niște
segvențe mici ele merită trăite la maxim.Anume aceste încercări ne fac mai puternici,ne fac să
înțelegem ce trebuie să prețuim cu adevărat.
Fiecare din noi traiește diferit, însă toți avem aceleași scopuri, să fim fericiți,să găsim liniștea și
pacea.
Îmi amintesc chiar și acum acea copilă mică și naivă, care abia astepta să descopere lumea, să
exploreze tot ce e nou, aveam o poftă nemaipomenită de viață, eram curioasă să simt ce
înseamnă să fii matur, neștiind că crescând o să prețuiesc mult mai mult copilăriea, lumea părea
infinită și atât de mare.
Am crescut într-o familie modestă, dar care m-au învațat ce este corectitudinea, ce înseamnă să
respecți, să iubești și cât demult contează să fii în primul rând “om”. Am avut o copilărie fericită,
chiar aș putea spune asta și nu neapărat în mulțimi de jucării, desi nu am dus lipsa niciodată a
bunurilor material sau altceva, dar în dragoste și înțelegerea din familie bazată pe comunicare.
Apoi a urmat gradinița unde trezirea dimineața era un chin, apoi școala acolo eram prieteni cu
toții și eram convinsă că așa este și firesc să ai prieteni și să te bazezi mereu, deși mai târziu am
înțeles că nu e așa, după finisarea gimnaziului a urmat colegiul: Colegiul de comerț ASEM unde
mi-a fost deajuns jumătate de an ca să înțeleg că nu e pentru mine, posibil că trecusem prea
spontan de la acea lume frumoasă și corectă la ceva mult mai real, așa că m-am întors la liceul
din oraș, aici am început sa fiu mai comunicabilă și mai ușor am realizat că lumea oarecum se
schimbă, că nu mai este așa cum am crezut-o eu. După finisarea liceului am luat decizia de a
intra la universitate și așa că am ales să merg la : Universitatea de Stat din Tiraspol “UST”. Și da,
aș putea spune că a fost cea mai bună decizie și mă bucur până în prezent de această alegere.
Aici am învățat să fiu eu, să îmi depășesc fricile și limitele, să aleg libertatea în ami exprima
părerea și să fiu fermă pe afirmațiile mele, am învățat să fiu eu și am realizat că pot fi mai bună
decât sunt și vreau asta. Acum am început să activez ca educator și deși sunt abia la început de
cale, realizez oarecum că este ceva ce face parte din mine, și mai ales psihologia- o ramură care
m-a ajutat în ami alege corect oamenii și ai îndepărta pe cei toxici de mine și prin care am înțeles
cum să ajung mai ușor la acea stare de liniște, unde pot să mă bucur de frumusețea acestei lumi și
de prezent.
Nu pot spune că sunt ceea ce îmi doresc, dar în prezent mă bucur de ce sunt: sunt ceea ce mi-aș fi
dorit să fiu, sunt copila aia mică transformată în adult,care sa maturizat și a devenit ceea ce este
azi doar cu ajutorul unor încercări, căderi și trădări,sunt sigură pe mine, cu capul pe umere care
știe să pună un ehilibru în alegeri și să gândească corect și cerebral,da sunt uneori încăpăținată și
supărăcioasă, dar poate din cauza că știu ce merit și ce pot oferi.
Deși uneori sunt prea credulă și totuși încerc să cred că trăiesc într-o lume unde bunul simț e
încă în vogă, pot spune că dețin abilitatea de a înțelege oamenii, am învățat că oamenii nu sunt
mereu acolo lângă tine și pot pleca în orice clipă depinde de noi cât de capabili suntem sp le dăm
drumul, am învățat cum să pun prioritățile și ce contează cu adevărat pentru mine.
Cele mai importante două zile ale vieții tale sunt ziua în care te-
ai născut și ziua în care ai înțeles de ce. — Mark Twain

Sunt o ființă care știe ce înseamnă o carieră de succes, o familie unită mulți spun că deseori
aceste două lucruri nu le poți combina și la un moment dat trebuie să alegi între ele, însă eu cred
că nu e așa, deoarece pentru o femeie care este capabilă să pună corect prioritătțle nici o piedică
nu există, știu că nu sunt ideală, dar nici nu tind să fiu, sunt eu și asta e mai real, nu mă ascund
după o mască.
Am înțeles că nimeni nu are putere asupra mea, nimeni nu mă poate conduce, pentru a realiza
ceva trebuie să fac lucrurile de care mii frică, pentru că frica și eșecul sunt doar în mintea mea și
cu cât lucrez asupra lor cu atât mai mult am succes să le depășesc, oamenii singuri își fac unele
probleme, își pun bariere când uneori este atât de ușor să realizezi ceva care pare atât de dificil.
Am o mulțime dea vise, pentru care voi lupta pentru că știu că sunt răbdătoare, ambițioasă și tind
spre cea mai bună versiune a mea.Pentru că am oameni alături care cred în succesul meu, care
mă încurajează și mă văd o luptătoare, și le sunt foarte recunoscătoare și îi iubesc deși nu le-o
spun.
Nimic în viață nu e mai valoros decât să te simți împlinit în interior, oameni perfecți nu există ,
dar dacă ești capabil să te privești în oglindă și să te vezi în interior, vei fi capabil să-ți vezi atât
defectele la care poți lucrea pentru a le corecte, cât și cele mai valoroase calități pe care nici
conștientizai că există undeva acolo în tine.

Viața nu e decât un labirint prin care unii își adună forțele și îl parcurg, alții își perd răbdarea și
interesul și dau mâinele în jos renunțând la succesul lor, astfel devenind niște simpli indivizi care
la un moment dat își pun întrebarea cine sunt eu și nu au raspuns, pentru ca au ratat o mulțimea
dea șanse și în primul rând au pierdut timpul în descoperirea sinelui.
Pasiunea, încrederea în sine și ambiția sunt calitățile care te ajută în ați atinge orice scop. Și da,
fac parte din categoriea oamenilor ce cred că cât trăim învățăm, ne naștem și pe tot parcursul
vieții suntem în căutare de răspunsuri, avem mereu întrebări la care nu găsim răspunsuri. Ne
petrecem timpul nu întodeauna așa cum trebuie, cei în fond “o viață fericită”? este de a te trezi
dimineața, a bea o cafea, a citi o carte și a asculta muzica preferată, avem nevoie doar de câteva
lucruri pentru a realiza cât de fericit poate fi un om.

Educația nu este pregătirea pentru viață. Este însăși viața.

John Dewey
Și dacă m-ai întreba ce aș vrea să ajung, n-aș avea un răspuns, Da, aș vrea să-mi ating cotele, să
ajung acolo undeva sus la apogeu și nu neapărat să ajung vri-un om celebru o să-mi fie deajuns
dacă oamenii îmi vor pronunța numele cinstit și cei dragi vor fi mândri că mă cunosc și că nu le-
am înșelat așteptările.Nu visez la o viață ideală, visez la o familie care să mă susțină și să-mi fie
alături, la o carieră de succes și să văd lumea așa cum doar eu pot să o descoper, plină de iubire,
unde dreptatea încă mai trinfă, unde nu ne temem de trădare, unde oamenii sunt plini de viață.
Viitorul e în mâinile mele, suna un pic ciudat, dar așa este, soarta noastră noi suntem cei care o
putem scrie primești sfaturi, încurajări, dar până la urmă tu ești cel care ia decizii unele corecte,
altele greșite și totuși înveți din ele,în mâinele noastre este viitorul, sunt deciziile, și succesul.
Afi un om educat înseamnă a fi cu cei șapte ani de acasă, nu e neapărat să ai cteva facultați, e
suficient să știi ce înseamnă respectul, să îți cunoști limitele, pentru că noi vedem în oameni ceea
ce vrem să vedem și ceea ce suntem noi defapt.
Drept concluzie pot să spun că sunt omul care crede în minuni, care se regăsește în fiecare
poiezie de-a lui G.Vieru, sunt cea care iubește natura, iubește viața așa cu spinii ei.
Sunt ceea ce îmi doresc să fiu,indiferent unde voi ajunge niciodată nu voi uita de unde am plecat,
nu voi uita oamenii care mi-au fost alături în momentele grele. Sunt o fire simplă, dar totuși
complicate, sunt modestă dar tot odată și ambițioasă, sunt în permanență în căutarea mea.Sunt
omul care iartă, dar nu uită niciodată.