COMPORTAREA STRUCTURILOR SUDATE SUPUSE DIFERITELOR

TIPURI DE SOLICITĂRI

COMPORTAREA LA TEMPERATURI SCĂZUTE

Comportarea mecanică a unui metal, înţelegând prin aceasta conjugarea însuşirilor sale de
rezistenţă şi de deformabilitate într-un anume caz de exploatare, este definită de trei categorii de
factori:
- factori de natură tehnologică, cum ar fi compoziţia chimică, condiţiile de elaborare, de deformare
la rece sau la cald a semifabricatului, transformările structurale la sudare şi tratamente termice,
tensiunile interne induse ş.a;
- factori de exploatare, printre care se menţionează temperatura, viteza, modul şi intensitatea de
solicitare, mediul de lucru (chimic, activ, iradiere);
- factori de natură constructivă, printre care se citează forma şi mărimea piesei, gradul de bridare
etc;
Ignorarea posibilităţii de interacţionare defavorabilă a acestora, în unele condiţii, s-a soldat cu avarii
provocate prin ruperi fragile instantanee, chiar în situaţia când materialele folosite satisfăceau din
punct de vedere al rezistenţei şi tenacităţii. Se citează în acest sens cazul celor aproximativ 1450 nave
maritime de tip Liberty, rupte în două sau avariate grav în urma unor fisuri propagate fragil până la
lungimi de ordinul mai multor metri. Satisfacerile de avarii în construcţii sudate, precum şi cercetările
dezvoltate au stabilit că existenţa unei stări de tensiune de întindere cu grad pronunţat de triaxialitate
afectează tenacitatea oţelurilor.
S-a constatat totodată că ruperea fragilă nu este rezultatul atingerii sau depăşirii unor stări de tensiune,
unor viteze de solicitare sau a unor temperaturi critice, ci este determinată de o combinaţie critică de
factori, prin urmare de o stare de tensiune scăzută, respectiv o temperatură subcritică la o anumită stare
de tensiune cu grad ridicat de triaxialitate şi sau la o solicitare dinamică cu viteză ridicată.

Teoria Ludwig – Orowan- Davidenkov

Teoria care face apel la conjuncţia factorilor tensiune-temperatură a fost dezvoltată de către
Pellini plecând de la teoria clasică unificată a lui Ludwig – Orowan- Davidenkov şi luând în
consideraţie preexistenţa defectelor. Pe baza acestei teorii, intersecţia dintre curba de variaţie a limitei
de curgere cu temperatura şi curba de variaţie a rezistenţei la rupere cu temperatura, care determină
temperatura de ductilitate nulă NDT, are loc la temperaturi din ce în ce mai ridicate pe măsura creşterii
anvergurii defectului (curbele TOA din figura 6.2).

Curs Lector Comportarea structurilor sudate Cap. pag.

IWE V.S. supuse la diferite tipuri de solicitări 3.6 1
Timişoara
Faptul se explică prin aceea că însăşi rezistenţa la rupere în prezenţa concentratorilor de tensiune
induşi de defecte prezintă o variaţie cu inflexiune, atestată la o tranziţie ductil-fragilă a ruperii spre
temperaturi inferioare.
Imposibilitatea ruperii fragile, în general a ruperii sub valoarea rezistenţei la rupere, respectiv
a limitei de curgere, este infirmată în cazul prezenţei unor defecte, care induc concentrări puternice de
tensiune sau în cazul solicitărilor dinamice de mare rapiditate, în ambele situaţii însă în prezenţa
temperaturilor scăzute.

Experienţa a arătat totuşi că la oţeluri, sub valoarea de 50 N/mm 2, ruperea nu mai poate avea
loc indiferent de condiţii (a se vedea ramura inferioară a curbei care indică temperatura de oprire a
propagării ruperii TOP din figura 6.2) orice defect chiar de tip fisură fiind astfel inhibat. Încercările lui
Robertson au făcut posibilă ridicarea în întregime a curbei TOP, care în diagrama σ=f(T) desparte
domeniul de propagare a ruperii (partea superioară curbei TOP) de domeniul de nepropagare a ruperii
(partea inferioară curbei TOP). Jalonarea curbei TOP are la bază observaţia că la oţeluri punctul de
abscisă NDT+170C (punctul A în figura 6.2) corespunde temperaturii de oprire a ruperii la o tensiune
σ=0,5 σc, punctul de abscisă NTD + 33 0C (punctul B în figura 6.2) corespunde temperaturii de oprire a
ruperii la o tensiune σ=σc, marcând temperatura de oprire a ruperii fragile la solicitări în domeniul
clasic, iar în punctul de abscisă NTD + 66 0C (punctul C în figura 6.2), corespunde temperaturii de
oprire a ruperii plastice.
Familia de curbe TOA semnificând temperatura de oprire a amorsării.
Încercarea constă în aplicarea unui şoc prin căderea liberă a unei sonete asupra unei probe
paralelipipedice încărcată cu un cordon de sudură de duritate ridicată pe suprafaţa întinsă, prevăzut cu
o crestătură în mijlocul său pentru a facilita propagarea ruperii dintr-un defect relativ mic (figura
6.10). Proba este răcită la temperatura dorită şi introdusă apoi în dispozitivul de aşezare a sonetei
prevăzut cu opritor, care limitează posibilităţile de deformare la un unghi de reazeme de 5 0C (figura
6.11).
Energia disponibilă E a sonetei este de 1800-2000 J; înălţimea de cădere h se alege astfel încât
să se asigure o viteză de impact superioară valorii de 5 m/s.

Curs Lector Comportarea structurilor sudate Cap. pag.

IWE V.S. supuse la diferite tipuri de solicitări 3.6 2
Timişoara
Energia de impact pentru încercarea iniţială este recomandată la cele trei tipuri de probe standardizate
P1, P2, P3 în funcţie de limita de curgere, σc în tabelul 6.3.
Fisurarea cordonului de sudură este asigurată în cursul deformării probei până la un unghi de
cca 30, când în fibra maximum deformată tensiunea σ=σc. În continuare, până la atingerea unghiului de
50 şi sprijinirea probei pe opritorul dispozitivului de aşezare, în funcţie de temperatura T de încercare
se pot ivi două situaţii:
- dacă T>NDT, propagarea fisurii este oprită prin deformare plastică;
- dacă T<NDT are loc propagarea ruperii, putând cuprinde parţial sau total secţiunea probei;
Prin încercarea mai multor probe la temperatură din ce în ce mai ridicată, se stabileşte un interval de
50C cea mai mare temperatură la care se mai obţine încă o singură rupere completă. Temperatura
respectivă, determinată cu cel puţin trei probe, se consideră NDT (Nil Ductility Temperature),
semnificând temperatura de tranziţie peste care ruperea nu poate fi iniţiată decât după o deformaţie
plastică locală apreciabilă în vederea reducerii numărului de probe şi a timpului necesar determinării.

CARACTERISTICILE DE REZISTENŢĂ ŞI DURABILITATE A ÎMBINĂRILOR SUDATE

LA SOLICITĂRI VARIABILE

Ca desfăşurare în timp, în majoritatea cazurilor solicitările exterioare nu sunt constante ci au un

caracter variabil.
Variaţia în timp a solicitării poate să îmbrace formele cele mai diverse:
- Variaţii deterministe caracterizate prin regularităţi.
- Armonice (staţionare) σ(t) = σ sin (2πft+φ)

- Periodice complexe (armonice nestaţionare) σ(t)=σ e -at cos bt

Curs Lector Comportarea structurilor sudate Cap. pag.
IWE V.S. supuse la diferite tipuri de solicitări 3.6 3
Timişoara
 - Variaţii nedeterminate – întâmplătoare – aleatoare

Exemplificări: armonice – arborii maşinilor în regim ct. aleatoare – maj. cazurilor – organele de zbor
avioane, strct. rezistenţă mare, instalaţii de ridicat, poduri, antene.
Datorită simplităţii în reproducere şi determinare a stării limită în laborator calculul masic se
efectuează folosind caracteristicile ciclului armonic staţionar sinusoidal.

1. Caracteristicile spectrului armonic

Ciclu oscilant Ciclu alternant

- Amplitudinea (intensitatea solicitării)

- tensiunea constantă medie

- asimetria ciclului

Tipuri de spectre armonice

a). Ciclu oscilant
>0 >0
σA<σm
0<R<1

Cazuri particulare:
1. solicitare statică σmin= σmax R=1
2. ciclu pulsant (f. frecvent la îmbinările sudate)
σmin= 0, σA= σm R=0

b). ciclu alternant

σmax>0, σmin<0
< σA
-∞<R<0
Caz particular: ciclu alternant simetric IσminI= σmax →
σm= 0, σA= σmax R= -1

2. Curba de durabilitate sau curba de oboseală.

Rezistenţa şi durabilitatea sunt caracterizate printr-o dispersie inerentă mecanismului de degradare
→ataşarea probabilităţii.
Diagramele rezistenţelor limită ale materialelor se folosesc pentru determinarea rezistenţei la
oboseală la ciclul de interes în dimensionare şi verificare. Ridicarea lor se face experimental pe
baza valorilor rezistenţei stabilite pentru diferite grade a solicitării.
Curs Lector Comportarea structurilor sudate Cap. pag.
IWE V.S. supuse la diferite tipuri de solicitări 3.6 4
Timişoara
Determinarea rezistenţei la oboseală – curba Wohler

N0 – bază pentru oţeluri este 107

- pentru structuri sudate se ia 2106
- pentru piese supuse coroziunii 108
R – rezistenţa la oboseală corespunzător
probabilităţii de rezistenţă de 95%

Ecuaţia curbei de oboseală:

Relaţie care se poate liniariza într-un sistem de coordonatelog-log

Deoarece logN+mlog =C
De unde:

Noţiuni de statică

- ecuaţia distribuţiei normală (gaussiană)

- media

- ab. media pătratică

2.1 Influenţa gradului de asimetrie a ciclului – Diagrama rezistenţelor limită

Gradul de asimetrie

Valori extreme:

Influenţa gradului de asimentrie asupra caracteristicilor de rezistenţă la solicitări variabile este relevat
de diagramele rezistenţelor limită.
Curs Lector Comportarea structurilor sudate Cap. pag.
IWE V.S. supuse la diferite tipuri de solicitări 3.6 5
Timişoara
-Diagrama Smith

- 1=r – rezistenţa ruperii statică pentru materiale tenace

- determinări necesare pentru construcţie;
- determinarea gradului de asimetrie R
pentru un ciclu de unghi .

Concluzii:
a). după felul ciclului
 rezistenţa la oboseală minimă: ciclu alt. sim. R=-1
- ciclurile alternante -1<R<0
- ciclul pulsant nul R=0
- ciclurile oscilante 0<R<1
b). după felul solicitării
 rezistenţa la oboseală minimă: torsiune alt. sim.
(la probe de laborator: σ-1≈0,35 σr)
În ordine crescătoare se succed:
- tracţiunea – compresiunea alt. sim. σ-1tc≈0,45 σr
- încovoierea alt. sim. σ-1≈0,5 σr

2.2 Influenţa concentrării tensiunii

Având diagrama Smith a stărilor limită se construieşte diagrama stărilor limită pentru o piesă

oarecare , respectiv diagrama tensiunilor admisibile corespunzătoare pentru o valoare a

coeficientului de siguranţă. Ramura superioară a diagramei st. lim. pentru k σ≠1 se obţine scriind
expresia analitică a dreptei care trece prin 2 puncte.

k ck
11,25 1,0
11,25 1,1
11,25 1,2
11,25 1,25
 3,0 1,3

Valori ale coeficientului efectiv de concentrare corespunzător N = 2 10 6 cicluri

Curs Lector Comportarea structurilor sudate Cap. pag.

IWE V.S. supuse la diferite tipuri de solicitări 3.6 6
Timişoara
 coeficient teoretic de concentraţie

2. INFLUENŢA IMPERFECŢIUNILOR ASUPRA CARACTERISTICILOR

STATICE DE REZISTENŢĂ
2.1 Baze teoretice

Capacitatea portantă a unei îmbinări sudate cap la cap variază în funcţie de geometria îmbinării,
adică în funcţie de aria efectivă a secţiunii transversale şi în funcţie de rezistenţa la rupere.
Rezistenţa la rupere variază la rândul ei datorită eterogenităţii structurale ale diferitelor zone luate
în consideraţie (materialul de adaos MA, zona influenţată termic ZIT, material de bază MB)
precum şi datorită efectului de biaxialitate a stării de tensiune, indus de defectele din materialul
depus.
În lipsa imperfecţiunilor, capacitatea portantă a îmbinării cap la cap la solicitări normale,
perpendiculare pe axa cusăturii este:
(1)
dacă ruperea se produce în materialul de bază, respectiv:
(2)
dacă ruperea are loc în materialul cusăturii: A 0 şi As reprezintă ariile secţiunii transversale fără
imperfecţiuni a materialului de bază respectiv a cusăturii, iar şi rezistenţele la rupere.
Capacitatea portantă a materialului depus cu imperfecţiuni poate fi exprimată astfel:

(3)

unde σrdS este rezistenţa globală (nominală) la rupere a materialului depus cu imperfecţiuni, iar σ rdSef
este rezistenţa efectivă la rupere (raportată la aria netă A S – Ad, Ad fiind aria afectată de imperfecţiuni).
Din relaţia (3) rezultă că rezistenţa globală a sudurii este condiţionată de rezistenţa efectivă la rupere a
sudurii cu imperfecţiuni şi de un factor de variaţie liniară în raport cu mărimea imperfecţiunii:

Curs Lector Comportarea structurilor sudate Cap. pag.

IWE V.S. supuse la diferite tipuri de solicitări 3.6 7
Timişoara
 (4)

Datorită prezenţei imperfecţiunilor se produce o modificare a stării de tensiune, o concentrare a

acesteia în secţiunea imperfecţiunii, care poate fi exprimată prin coeficientul de concentrare:

(5)

relevând o mărime a rezistenţei efective la rupere în zona respectivă pentru marea majoritatea a
metalelor (ductile).
Experimentări efectuate pe probe sudate din S 235 şi S 355 au arătat o argumentare monotonă
a rezistenţei σrdSef cu creşterea imperfecţiunii Ad (fig. 1). Urmare a acestei evoluţii a lui σ rdSef rezultă o
variaţie cu un maxim a rezistenţei globale la rupere a cusăturii σ rdS, aşa cum este pus în evidenţă pe
baza unor rezultate experimentale în figura 2.

În concordanţă cu rezultatele experimentale, influenţa mărimii relative a imperfecţiunii asupra

rezistenţei îmbinării se poate schematiza ca în figura 3, respectiv ca în figura 4, dacă se foloseşte
sistemul de coordonate forţă portantă – arie de imperfecţiune.

Curs Lector Comportarea structurilor sudate Cap. pag.

IWE V.S. supuse la diferite tipuri de solicitări 3.6 8
Timişoara
 După cum se cunoaşte, îmbinarea sudată trebuie să confere o capacitate portantă cel puţin la
nivelul materialului de bază, ceea ce înseamnă că trebuie satisfăcute condiţiile:
FrS ≥ FrMB sau FrS ≥ FrMB. Considerând la limită FrS = FrMB, punctul de intersecţie al curbelor
FrMB=constant şi FrdS= f(Ad/As) din figura 4 se definesc două domenii distincte:

- Domeniul I, unde FrdS= σrdS∙ AS > FrMB=σrMB∙ A0, în care capacitatea portantă este atribuită
mărimii lui σrMB şi ca urmare ruperea se poate produce în materialul de bază.
- Domeniul II, unde FrdS= σrdS∙ AS < FrMB=σrMB∙ A0, în care capacitatea portantă este atribuită
valorii lui σrMB şi mărimii defectului Ad şi ca urmare ruperea se poate produce în cusătură.
Valoarea limită a defectului, care determină trecerea de la domeniul I la domeniul II, A d media se
calculează punând condiţia de egalitate:
(6)
în care se explicitează:

(7)

Admiţând AS/A01,
Rezultă:

(7”)

Relaţia (7”) este valabilă în cazul în care alegerea materialului de adaos se face după criteriul
rezistenţei la rupere rMA  rMB. Cum în majoritatea situaţiilor alegerea materialului de adaos se
realizează după criteriul limitei de curgere se impune luarea în consideraţia a raportului c/r. Astfel,
în cazul utilizării ca material de bază a oţelurilor nealiate de construcţii, oţelurile slab aliate
termorefractare, valoarea statistică a acestui raport se situează în jurul valorii de 0,6. La materialele de
adaos din categoriile menţionate de oţeluri, raportul respectiv se situează statistic în jurul valorii 0,85
la oţeluirle nealiate termorefractare. Ţinând seama de cele de mai sus, relaţia pentru calculul lui A d
mediu ajunge sub forma:

(8)

La oţelurile inoxidabile c/r = 0,6, atât pentru materialul de bază, cât şi pentru materialul de adaos,
astfel încât se obţine o relaţie de forma (7’) în care rMB este înlocuit de cMB, iar rS cu cMA.
Rezistenţa la rupere a cusăturii (sudurii), rS se determină din încercarea la tracţiune, folosind
epruveta cu secţiunea redusă în dreptul cusăturii. Datorită efectului de concentrare în această secţiune,
rezultatul încercării se obţine sub forma rS (fig. 2), în care coeficientul de concentrare =1,14+1,16.
Sintetizând se poate conchide că, dacă defectele sunt în general mici, , existenţa
acestora nu poate influenţa negativ rezistenţa statică a îmbinării, astfel încât ruperea se va produce în
materialul de bază. În cazul unor imperfecţiuni , rezistenţa cusăturii este inferioară
materialului de bază şi scade proporţional pe măsură ce se măreşte aria imperfecţiuni. Ruperea în acest
caz se va produce în sudură.

3. INFLUENŢA IMPERFECŢIUNILOR ASUPRA REZISTENŢEI LA SOLICITĂRI

VARIABILE

3.1 BAZE TEORETICE

Experienţa a arătat că într-o îmbinare sudată ruperea solicitării variabile, se produce fie în
secţiunea materialului de bază în zona de racordare a supraînălţării cordonului (I-I), sau în zona de
racordare a excesului de penetrare sau sudurii de completare (I’-I’), fie prin secţiunea afectată de
defecte a materialului depus (II-II), fig. 8.

Curs Lector Comportarea structurilor sudate Cap. pag.

IWE V.S. supuse la diferite tipuri de solicitări 3.6 9
Timişoara
 Fig. 8

Curba limită V/W W/X X/Y Y/Z

Cx109
90 20 3,95 0,65
n=4

Comparând rezultatele experimentale ale mai multor autori, la diferite nivele de severitate a
imperfecţiunilor (Ad/A0 =3+20%), ilustrate în diagramele din fig. 4 s-au stabilit următoarele valori
limită ale claselor de calitate (tab. 2). Nivelul maxim admis de 20% la clasele Y şi Z se consideră că
practic nu poate fi atins şi cu atât mai mult depăşit în condiţii tehnologice normale de sudare a oţelului
sau aluminiului.

Clasa de calitate V W X Y Z
Grad de
imperfecţiune maxim 0 3 8 <20 >20
admisă (Ad/A0) (%)

O propunere mai recentă care la baza unei recomandări de standard, britanic, întocmită în
acelaşi scop, ia în consideraţie un număr de 11 clase de calitate notate QO+Q10, respectiv Q SO+QS10.
Curbele limită de oboseală, care delimitează cele 11 clase pentru îmbinările sudate la oţeluri nealiate
şi slab aliate cu mangan, în stare netensionată şi aliaje de aluminiu sunt prezentate în diagramele din
figura 15, iar pentru îmbinări sudate detensionate în diagramele din figura 16. Cu linie întreruptă sunt
marcate limitele (rezistenţele) la oboseală ale claselor respective. Limitele de admisibilitate a
imperfecţiunilor de tip sufluri (pori) şi incluziuni, corespunzător claselor de calitate respective sunt
indicate în tabelul 3.

Tip imperfecţiune
Clasa de
calitate Sufluri, incluziuni Ad/A0 (%) Incluziuni alungite lmax (mm)
Nedetensionat Detensioant Nedetensionat Detensioant
0 0 0 1,5 7,5
1 3 3 2,5 19
2 3 3 4 58
3 5 5 10 Nelimitat
4 5 5 35 Nelimitat
5 5 5 Nelimitat Nelimitat
6-10 5 5 Nelimitat Nelimitat

Curs Lector Comportarea structurilor sudate Cap. pag.

IWE V.S. supuse la diferite tipuri de solicitări 3.6 10
Timişoara
 Curs Lector Comportarea structurilor sudate Cap. pag.
IWE V.S. supuse la diferite tipuri de solicitări 3.6 11
Timişoara
FENOMENUL DE FLUAJ

Comportarea mecanică a unui metal la T>3500C poate fi analitic prin aşa numita ecuaţie de stare:
exprimată, f(, , T ,t)=0
în care  - alungirea;  - tensiunea; T- temperatură; t – timp;
Explicitând rezultă:  = f(, T, t)
Dacă se consideră un interval de timp infinit mic dt în care toate mărimile au variat se poate poate
scrie:

d/E- alungirea specifică elastică;

dt – dilatarea termică,  coeficient de dilatare termică
vfdt – lungirea specifică permanentă (fluaj).

1. Fluajul – Curgerea (deformarea) în timp a pieselor la T= constant şi  = constant.

Făcând dT = 0, adică T = constant şi d = constant, adică  = constant.

Curs Lector Comportarea structurilor sudate Cap. pag.

IWE V.S. supuse la diferite tipuri de solicitări 3.6 12
Timişoara
Se obţine: - viteza de fluaj

- stadiul I – variaţia parabolică vf scade până la anumite valori.

- Stadiul II – variaţia liniară – fluaj stabilizat.

Criteriul de calcul:
- stadiul III – variaţia exponenţială vf creşte  rupere.

Experimental se procedează la ridicare curbelor de fluaj  = f(t) pentru  = constant şi diferite valori T.

 se compară cu tnec funcţie: t>tnec

Respectiv la ridicarea curbelor r =f(t) pentru diferite valori T.

Rezultatul r / t’ /T2 reprezintă caracteristică de calcul la fluaj.

2. Relaxarea

Reprezintă scăderea în timp a tensiunii într-o piesă solicitată la temperatura la care lungimea se
menţine constantă.
Făcând în ecuaţia mecanică de stare,
T = constant, adică dT=0
Curs Lector Comportarea structurilor sudate Cap. pag.
IWE V.S. supuse la diferite tipuri de solicitări 3.6 13
Timişoara
l = constant adică dl =0
se obţine:

l = constant se obţine prin compensarea lungirii de fluaj vdt pe măsura scăderii tensiunii.

Relaxarea are ca principale aplicaţii:

- Determinarea temperaturii şi duratei de recoacere a pieselor cu tensiuni remanente provenite de
la sudare;
- Calculul şuruburilor lungi şi prezoanelor;
- Păsuirea discurilor pe arbori;
- Slăbirea armăturilor din prefabricate de beton;
- Pretensionarea armăturilor folosite în construcţii;

GARANŢII (SIGURANŢĂ) IMPOTRIVA RUPERII FRAGILE

- Condiţii de funcţionare cu risc de rupere fragilă (când se pune problema).

T< T ambiant
- Materiale utilizate frecvent pentru construcţia recipientelor la T< T ambiant
R 37; R 44; R 52; 09Mn16; R 55; R 58;
OCS 44; OCS 52; OCS 55; OCS 58;
RV 52; 16 Mo5; 14CrMo4;
- Condiţia de evitare a ruperii fragile
Te  1,4 Ttkv=28 + (c) + Ts + Tv
Unde: Ttkv=28 – temperatura de tranziţie (0C) ductil - fragil al probei de rezilienţă 50 – V pentru KV=28J
acre defineşte clasa de calitate a oţelului.
(0C)

- c- limita de curgere a materialului (N/mm 2)

- Ts – coeficient de influenţă a grosimii semifabricate – s (mm).

s(mm) Ts
 100 0
100>s 60 0,53s-59
60>s 30 0,97s-85
30>s 10 1,80s-110

- Tv – coeficient de influenţă a dinamicităţii deformaţiei 

- solicitare (deformaţie) dinamică;

- solicitare (deformaţie) lentă;

Curs Lector Comportarea structurilor sudate Cap. pag.

IWE V.S. supuse la diferite tipuri de solicitări 3.6 14
Timişoara
 - solicitare (deformaţie) statică;

CRITERII DE ALEGERE A MATERIALELOR

I. Solicitare statică.
T<3500C
- garanţii pentru rupere fragilă şi de stabilitate tenso – termică.

Observaţii:
1. la recipiente pentru substanţe letale cs se măreşte cu 20%.
2. la recipiente din oţel inox se admite folosirea lui 1T cu acelaşi coeficient cs
3. fac excepţie metalele neferoase.

T>3500C
- garanţii de comp. fluaj şi de coroziune

Observaţii:
1. la recipiente pentru substanţe letale cf se măreşte cu 20%.
2. la recipiente cu t < 105 h se admit rezistenţe limită la fluaj la un număr mai mic de ore.

- Recipiente din oţel turnat.

Observaţii:
1. cs2 – este majorat faţă de cazul A de 1,25 ori (3,0) la piese controlate bucată cu bucată;
2. cs2 – este majorat faţă de cazul A de 1,4 ori (3,35) la piese necontrolate;

- Recipiente din Cu, Al şi aliajele lor

Observaţii: σr – se determină în stare recoaptă.

II. Solicitare variabilă (ciclică)

- garanţii rezist. la oboseală a materialului .

σ-1 – rezistenţa la adaos material cσ1=1,3÷1,5

σ-1k – rezistenţa la oboseală a materialului cu concentrator de tensiune.
Curs Lector Comportarea structurilor sudate Cap. pag.
IWE V.S. supuse la diferite tipuri de solicitări 3.6 15
Timişoara
Coeficient global de influenţă. r, c)

σRk – rezistenţa la oboseală a elementelor de construcţii.

cσ2 = 1,0 ÷ 1,2

Curs Lector Comportarea structurilor sudate Cap. pag.

IWE V.S. supuse la diferite tipuri de solicitări 3.6 16
Timişoara