Examen igiena

Cursul 1
Igiena este stiinta sau ramura stiintelor medicale care se ocupa cu pastrarea si promovarea
sanatatii .
Sanatatea conform O.M.S. reprezinta integritatea sau buna stare fiziologica , psihologica si
sociala a individului si colectivitatii . Sanatatea este determinata de o serie de factori numiti
factori etiologici .
Compoziţia chimică a aerului:
21% O2, 0,04%CO2, 79% N2 şi gaze rare (Argon,Cripton, Xenon, O3), vapori de apă, germeni
naturali:

Atmosferic Expirat Alveolar

O2 21 16 14,5
CO2 0,04 4,5 5,5
N2 79 80 80

In conditiile cresterii presiunii sale partiale (la coborarea sub nivelul marii) azotul are anumite
influente asupra organismului. Astfel, o data cu cresterea presiunii atmosferice la coborarea sub
nivelul marii creste si presiunea partiala a gazelor din aer. Oxigenul se fixeaza pe hemoglobina,
Co2 intra in sistemele tampon ale organismului, iar azotul areactiv se dizolva in sange si se
fixeaza pe lipidele din tesutul adipos si tesutul nervos determinand NARCOZA HIPERBARA
sau BETIA ADANCURILOR.

RAUL DE MUNTE-apare in cazul ascensiunii pe munte la persoanele neantrenate de la 2500-

3000 m. Explicatia - in cazul unei ascensiuni pe munte se produce si un consum crescut de
oxigen datorita efortului muscular.

RAUL DE ALTITUDINE-apare in cazul ascensiunilor cu aparate de zbor la peste 6-7000 m

altitudine. Apar aceleasi simptome ca in cazul raului de munte la care se adauga cresterea
tensiunii arteriale, aritmii, dureri precordiale, infundarea timpanului, scaderea acuitatii auditive,
senzatie de greata, voma, simptome care apar datorita scaderii presiunii partiale a oxigenului cu
hipoxemie si hipoxie la care se adauga zgomotul si vibratiile aparatului de zbor, golurile de aer.
Cursul 2
Poluarea aerului atmosferic reprezintă prezenta in atmosfera a unor elemente straine
de compozitia naturala a aerului, care prin natura lor, concentratia in care se gasesc si timpul
cat actioneaza asupra organismului pot fi nocive producand tulburari in sanatatea persoanelor
expuse

Clasificarea OMS( organizatiei mondiale a sanatatii) a poluantilor:

OMS a clasificat poluantii astfel:

1.iritanti-pulberile,oxizii sulfului, oxizii azotului, substantele oxidante etc

2.fibrozanti-pulberile

3.alergizanti-organici :polenul, puful, parul

-anorganici:mineralele

4.asfixianti:oxizi de carbon, acid cianhidric, amoniacul

5.toxici: Pb,Fl,Cadmiu

6.cancerigeni:hidrocarburile policiclice aromatice, nitrozaminele, cromul, nichelul, cadmiu

7.infectanti:bacteriile,virusurile.

Manifestari patologice determinate de poluantii alergeni:

Manifestari respiratorii: rinita acuta si cronica, traheita spasmodica, astmul bronho-
pulmonar, alveolita alergica.

Manifestari oculare: blefarita,conjunctivita alergica.

Manifestari cutanate: exeme, urticarie, prurit.

Manifestarile intoxicatiei cu Pb ( plumb):

Anorexie, scaderea in greutate , insomnie, iritabilitate, reducerea libidoului la barbati.
 Plumbul actioneaza asupra sintezei hemoglobinei inactivand o serie de enzime din
organism producand o anemie usoara.

In eritrocite(globule rosii) apar granulatii-corpusculii lui Haintz.

Asupra sistemului nervos se produce o scadere a dezvoltarii intelectuale.

In intoxicatiile profesionale cu Pb apare encefalita saturnina.

Igiena apei-Nevoile fiziologice ale organismului in apa la un adult sunt de 2,5l / 24 ore.
Aportul este asigurat exogen (apă ca atare = 1,5 l şi din alimente) şi prin apă metabolică (300-
400ml / 24 ore).

SURSE DE APA SI CARACTERISTICELE SANITARE

a.Apa atmosferică (vapori): se găseşte până la 15 - 20 km altitudine. Nu se foloseşte pentru

baut.

b.Precipitaţii: nu au încărcătură minerală, nu se folosesc în scop potabil.

c.Surse de suprafaţă: 97% din apa totală a Pământului are salinitate foarte mare. Din restul de
3% (apă dulce) cea mai mare parte se găseşte în gheţari. Practic poate fi utilizată doar 0,03% din
apa de suprafaţă. Gradul de poluare a acesteia este crescut, apa nu poate fi folosită ca atare.

d.Ape subterane: corespund din punct de vedere calitativ, dar debitul lor este foarte scăzut.
Stratul freatic trebuie să fie la mare adâncime. Poat avea un grad crescut de mineralizare.

Cursul 3
Valoarea energetica a principiilor nutritive:

-prin arderea unui gram de proteine se elibereaza 4,1 kcal

-prin arderea unui gram de glucide se elibereaza 4,1 kcal

-prin arderea unui gram de lipide se elibereaza 9,2 Kcal

-prin arderea unui gram de alcool se elibereaza 7 kcal

Metabolismul bazal-o parte din cheltuiala energetica a organismului este obligatorie chiar in
conditii de repaus fizic si intelectual.Consumul energetic inregistrat astfel, indispensabil
mentinerii functiilor vitale (activitatea cardiaca, respiratorie, nervoasa, secretorie) reprezinta
metabolismul bazal.

Cand alimentatia nu asigura necesarul de calorii, organismul este obligat sa le

asigure din propriile tesuturi, din grasimea de rezerva si din tesutul muscular.

La copii se produce o incetinire a ritmului de crestere, scade rezistenta la agresiunile microbiene.

Adultii scad in greutate se produce casexie, scade randamentul muncii, scade rezistenta la
infectii si la agentii chimici.

Un aport caloric peste trebuintele organismului va duce la cresterea greutatii corporeale-

obezitate-ATS, HTA, diabet zaharat, artroze.

Există 3 categorii de proteine alimentare:

 Clasa I: sunt cele mai valoroase, conţin cantitatea cea mai crescută de aminoacizi
esenţiali. Corijeaza deficientele proteinelor de clasa aIIIa. Există în regnul animal
(oua,carne, lapte, brânzeturi)
 Clasa II: conţin toţi aminoacizii esenţiali, dar unul, doi sau chiar trei sunt în cantitate
mai scăzută.(aminoacizi limitativi).Există în regnul vegetal: legume, fructe, cereale,
leguminoase uscate.
 Clasa III: valoare biologica inferioara. Lipsesc unul sau doi aminoacizi esenţiali. Există
în regnul animal (colagen) sau vegetal (zeina-proteina porumbului). În cantitate
crescută provoacă pelagra, (distrofie proteică indusă de consumul unei proteine
proaste).

Ratia de lipide
Ratia de lipide reprezinta 20-35% din nevoia calorică zilnica. Raportat la echivalentul gram al
unui gram de grăsime (9,3Kcal/g), rezultă o valoare cuprinsă între 0,7 şi 1g/kg corp/zi pentru
persoanele sedentare.

Rolul fibrelor alimentare:

 -combaterea constipatiei prin stimularea tranzitului intestinal(formarea bolului fecal)
 -scade coeficientul de absorbtie a substantelor nutritive: lipide, colesterol ducand la
profilaxia si tratamentul obezitatii, dislipidemiilor, aterosclerozei, diabetului
zaharat,dar se produce si o scadere a substantelor nutritive saruri minerale,vitamine.

Liposolubile: absorbţia lor se face asemănător cu absorbţia grăsimilor, după ce vitaminele s-au
solubilizat în grăsimi alimentare.
Hidrosolubile: sunt uşor solubile în apă. Prin prepararea alimentelor, trec în apa.

Vitaminele liposolubile
Vitamina A
Provitamina A este un β-caroten(morcov), care prin hidroliză în ficat sau în mucoasa intestinală
eliberează trei molecule de vitamină.

În regiunile palmară şi plantară se poate observa carotinodermia: o stocare de caroten datorită

insuficienţei hepatice, cu lipsa hidrolizei.

Vitamine hidrosolubile
Vitamina C
Se găseşte doar în legume, fructe. Se pierde uşor pentru că este hidrosolubilă şi e extrem de
fragilă, fiind un produs antioxidant (este afectată de O2, catalizori, căldură, Cu, Fe, Ag).

Se găseşte sub două forme: acid ascorbic şi acid dehidroascorbic.

În legume şi fructe există o enzimă specializată, acid ascorbic – oxidază, care conţine Cu, ceea ce
face ca în timpul stocării, vitamina să dispară. Se găseşte mai mult în dovlecel, mai puţin în
cartofi, bulbi, citrice. Pe lângă vitamina C există şi citrină (vitamina P, a permeabilităţii capilare),
care acţionează sinergic cu vitamina C şi potenţează lipsa acesteia.

Cursul 4
Surse:
Sursa de: vitamine liposolubile A,D,E,K cat si hidrosolubile B2,B6,B12,ac.pantotenic-galbenus.

Sursa de: proteine de calitate superioara (alcatuite din cei 8 aminoacizi).

Sursa de: fosfor (fosfolipide), potasiu, sodiu, sulf, fier.

Sursa de: lipide in functie de pasare. Sursa crescuta de colesterol, cantitate mica de fosfolipide
(actiune tonifianta asupra sistemului nervos).

Sursa redusa de glucide.

Rol in hematopoieza, antianemiant datorita continutului crescut de Fe, vitamine, proteine de

calitate superioara.

Necesar: - copii 6-7 oua pe saptamana

-femeia gravida 4-5 oua pe saptamana

 - adulti 1ou la 2 zile

Cursul 5

ETAPELE DE DEZVOLTARE A ORGANISMULUI UMAN

Din punct de vedere medical, igienic si pedagogic se delimiteaza urmatoarele etapele de
dezvoltare:

A.prima copilarie:

-perioada de viata a nou nascutului (0-28 zile)

-perioada de viata a sugarului(1-12 luni)

-perioada de viata a copilului mic(1-3ani)

B.a doua copilarie

-perioada prescolarului mic (3-4 ani)

-perioada prescolarului mijlociu(4,5-5ani)

-perioada prescolarului mare (5-6(7) ani)

C.a treia copilarie

-perioada scolarului mic (6-10(11)ani

-perioada scolarului mijlociu (10(11)-13(15)ani-perioada postpubertara

D.adolescenta 13(15)ani-18ani

E.tineretea 18-25 ani

Stadii (perioade ale bolii):

A)perioada de incubatie-desi numarul germenilor este mic acestia se pot elimina in
exterior.Acesti germeni desi putini sunt foarte periculosi, datorita faptului ca omul bolnav nu
prezinta semne clinice de boala, el circula in societate, vine in contact cu alti oameni receptivi pe
care ii imbolnaveste.

B)perioada de stare-bolnavul are un numar mai mare de germeni in organism si ca atare elimina
multi germeni in aer, el prezinta deja semnele bolii, fiind vorba de boli transmisibile este izolat,
internat in spital si ca atare nu mai poate raspandi germeni la alte persoane.
C)perioada de convalescenta-numarul germenilor scade, scade si eliminarea lor, fiind mai putin
periculosi din punct de vedere epidemiologic.

Indicatorii de contaminare ai aerului

Permit stabilirea gradului de contaminare a aerului prin determinari de laborator.

(aeromicroflora).

1.NTG-numarul total de germeni (determinarea NTG este aproape imposibila datorita

faptului ca nu toti germenii cresc si se dezvolta la aceeasi temperatura, nu toti au nevoie de
acelasi timp de incubatie-si nu se poate folosi acelasi mediu, aceeasi temperatura si acelasi timp
pentru o determinare.

-necesitatea alegerii anumitor germeni care sa fie considerati ca indicatori. Germenii care au fost
alesi sunt cei care se dezvolta la 37C-temperatura organismului.-germeni mezofili

Meteorosensibilitatea se caracterizează printr-o serie de modificări funcţionale, care nu sunt

percepute. Unele persoane simt aceste modificări, fiziologic, având o labiliate neuro-vegetativă.

Meteoropatologia se referă la afecţiuni care sunt acutizate de modificările meteorologice. Ex.

Boli cardio-vasculare (CI, HTA, frecvenţa crescută a AC), boli endocrine decompensate, crize de
ulcer, epilepsie.

Cursul 7
Epidemii hidrice
Sunt afecţiuni cu poartă de intrare digestivă. Epidemia caracteristici:

 Principale (generale)
 Debut exploziv, cu număr mare de cazuri, care apar într-un interval scurt de timp,
mai mic decât perioada de incubaţie a bolii.
 Aparitia cazurilor de boală in jurul unei surse de apa( peste sistemul de distribuţie
a apei) (criteriul topografic).
 Sezonalitatea (în principiu sezonul cald, dar pot apare oricând, chiar în sezonul
rece, deoarece rezistenţa bacteriilor creşte cu scăderea temperaturii).
 Populaţia receptivă la boală: fac boala toate persoanele receptive, fără imunitate
specifică indiferent de sex, varsta, profesiune.
 Sfârşitul epidemiei se caracterizează prin scăderea bruscă a numărului de cazuri
de boală, după ce procesul de contaminare a apei a fost întrerupt. Se păstrează
“coada epidemică” , un număr redus de cazuri de boală, cu transmitere prin
contact direct interuman.
  Secundare
 Creşterea frecvenţei bolilor diareice acute şi a cazurilor de dizenterie într-o
colectivitate arată că poate izbucni o epidemie hidrică..
 Identificarea germenilor patogeni în apă nu este obligatorie, totuşi se modifică
indicatorii bacteriologici de calitate a apei.
 Se constata deficiente tehnice-conducte sparte, fantani cu defectiuni de
constructie.
Guşa apare deşi iodul în apă este peste 5g / l:
 Consum crescut de varză, conopidă, napi: aport crescut de substante antitiroidiene ca:
cianide si cinati sau goitrine, care impiedica fixarea I in glanda tiroida.
 Aport crescut de Ca: scade absorbţia intestinală a iodului.
 Aport crescut de Fl: creşte eliminarea urinară a iodului.
 Aport crescut de Mn: inhibă hormonosinteza hormonului tiroidian, care se opreste in
primele faze ale formarii sale.
Categorii cu risc crescut de apariţie a guşei: persoane la pubertate, lăuzie, gravide, tulburări-
endocrine.

Fluoroza dentara - Excesul de fluor în apă apare la peste 2mg / l, cu risc toxic aparand
fluoroza dentara. La nivelul dinţilor apar pete de la galben deschis la brun inchis. Dinţii sunt
friabili, dinti de ferestrau, în final se ajunge la edentaţie. Florul provine din scoarţa terestră
(crioliţi, fluorosilicaţi). Apa are rolul principal, asigură 2/3 din necesarul pe 24 ore, alimentele
având rol secundar, pentru că fluorul din sol nu e concentrat de plante, decât foarte puţin.

La peste 5mg / l apar fenomene la nivel osos, osteofluoroza, care are 2 etape:

 Asimptomatică şi nu apar semne radiologice.

 Simptomatică (peste 10mg/l): dureri musculare, articulare, fracturi în os patologic,
osteoporoză, osificări aberante (exostoze).
 La peste 20mg/l apare osteoscleroza, apoi modificari la nivelul articulatiilor producand
anchiloze, la nivelul organelor moi, a rinichilor se produc leziuni pana la nefroze, la
nivelul ficatului insuficienta hepatica.

INTOXICATIA HIDRICA CU NITRATI

Nitratii produc manifestări acute doar la copilul mic, sugar şi nou-născut. Provenienţa este
naturală (forma de mineralizare a proteinelor) sau din îngrăşăminte pe bază de azot (în sol se
ating concentraţii foarte mari, nitraţii migrează în apă şi se concentrează în plante).
Reprezintă singura sursă de azot pentru plante. Toxicitatea apare endogen: flora reducătoare din
intestinul proximal îi transformă în nitriţi, care duc la formarea methemoglobinei, cu hipoxie de
transport (cianoză infantilă, methemoglobinemie infantilă).

Simptome:

 tulburari cardiovasculare:tahicardie,cianoza a buzelor si narinelor, apoi generalizata;

 tulburari respiratorii cu cresterea frecventei respiratorii: dispnee, tulburari digestive,
 tulburari nervoase (agitatie, contractii musculare si convulsii)
Tratamente cu vitamină C, albastru de metil, asociate cu o echilibrare hidroelectrolitica.

Temperatura apei - Normativele legale admit o temperatura cuprinsa intre 7-15C, cu o

maxima de cel mult 22C si in mod exceptional, temperatura naturala a apei.

Concentratia ionilor de hidrogen (pH-ul) reprezinta un indicator global de apreciere

a calitatii apei, care, in functie de natura poluantilor, inregistreaza valori spre acid sau
alcalin, influentand direct mirosul, gustul si capacitatea de autoepurare a acesteia. Valorile
admise pentru acest indicator sunt cuprinse intre 6,5 si 7,4, iar in mod exceptional de 8,5.

Valoarea clorului rezidual- Conform standardului pentru apa potabila, clorul rezidual
liber, in apa dezinfectata prin clorinare, trebuie sa fie in concentratie de 0,1-0,25 mg/dm3. In
situatii deosebite, cand se impune cresterea concentratiei de clor, se admit concentratii
maxime de pana la 0,50 mg/dm3.

Cursul 9

A. Sector spitalizare
A1. Secţii medicale cu paturi compuse din unităţi de îngrijire
A2. Unitate de spitalizare de o zi (după caz)
A3. Serviciul de primire şi externare a bolnavilor

B. Sector ambulatoriu (pentru pacienţi neinternaţi)

B1. Cabinete de consultaţii şi tratamente
B2. Compartiment de evidenţă medicală, programare, informare

C. Servicii tehnico-medicale de diagnostic şi tratament

C1. Sector de intervenţii - tratamente aferente bolnavilor
spitalizaţi
C1a) Bloc operator
C1b) Serviciu de anestezie şi terapie intensivă (ATI)
C1c) Bloc de naşteri
C2. Sector de investigaţii - explorări funcţionale (comun pentru
bolnavi spitalizaţi şi ambulatorii)
C2a) Laborator de analize medicale
 C2b) Laborator de radiodiagnostic
C2c) Laborator de explorări funcţionale
C2d) Laborator de anatomie patologică
C2e) Laborator de medicină nucleară (după caz)
C3. Sector de terapie (pentru bolnavi spitalizaţi şi ambulatorii)
C3a) Serviciu de urgenţe
C3b) Serviciu de recuperare medicală şi fizioterapie
C3c) Compartiment de epurare renală
C3d) Compartiment de radioterapie (după caz)
C3e) Compartiment de psihoterapie şi ergonomie (după caz)
C3f) Alte compartimente de terapie specială în funcţie de structura medicală a
spitalului
C4. Servicii tehnico-medicale auxiliare (nu se adresează direct pacienţilor)
C4a) Serviciu de sterilizare centrală
C4b) Farmacie
C4c) Bancă (punct) de sânge, bănci de ţesuturi (după caz)
C4d) Prosectură (morgă)

D. Servicii gospodăreşti
D1. Bucătărie, oficii alimentare şi depozite de alimente
D2. Spălătorie şi depozite de lenjerie
D3. Staţie de dezinfecţie (centrală de paturi)

E. Conducere medicală şi administraţie

E1. Conducere medicală
E2. Birouri administrative
E3. Serviciu de evidenţă medicală şi arhive
E4. Compartiment de prelucrare a informaţiilor şi documentelor
E5. Sala de întruniri

F. Servicii anexe pentru personal

F1. Vestiare pentru personalul medical şi tehnic
F2. Punct de documentare medicală (bibliotecă)

G. Spaţii sociale şi anexe pentru pacienţi, aparţinători,

vizitatori
G1. Garderobă
G2. Serviciu de informaţii şi relaţii
G3. Bufet şi puncte de vânzare (florărie, cadouri, ziare)
G4. Diverse prestaţii - frizerie, coafură, poştă (după caz)
G5. Capelă (după caz)

H. Servicii tehnico-utilitare
H1. Centrale şi staţii tehnice
H1a) Centrală termică
H1b) Uzină de apă şi hidrofor
H1c) Post de transformare şi grup electrogen
H1d) Centrale de ventilaţie şi tratare a aerului
 H1e) Centrală frigorifică (după caz)
H1f) Staţii pentru oxigen, aer comprimat, alte fluide medicinale
H1g) Centrală telefonică
H1h) Staţii pentru comunicare internă (TV cu circuit închis,căutare de persoane,
radioficare)
H1i) Staţii de pompare şi tratare efluenţi
H1j) Staţii tehnice pentru maşini ascensoare
H1k) Staţii tehnice aferente unor echipamente medicale
H1l) Alte staţii tehnice aferente instalaţiilor (puncte de
distribuţie, camere tablouri electrice, galerii de vizitare etc.)

H2. Dispecerate pentru supraveghere, control şi avertizare asupra funcţionării

echipamentelor şi instalaţiilor
H3. Serviciu de întreţinere şi service aparatură (ateliere)
H4. Depozite diverse
H5. Staţie de colectare şi tratare a deşeurilor solide
H6. Garaje
H7. Control poartă

Cursul 11
Dezinfecţie - procedura de distrugere a majorităţii microorganismelor patogene sau nepatogene
de pe orice suprafeţe (inclusiv tegumente), utilizându-se agenţi fizici şi/sau chimici;

Produsele biocide utilizate în domeniul medical pentru dezinfecţie (tip de produs 1 şi 2) sunt
produse care conţin substanţe active definite în Regulamentul UE nr. 528/2012 privind punerea
la dispoziţie pe piaţă şi utilizarea produselor biocide şi plasate pe piaţă;

Igiena mâinilor şi dezinfecţia pielii se realizează după cum urmează:

a) spălarea simplă igienică a mâinilor se face utilizându-se apă şi săpun lichid; această
procedură nu este un substitut pentru dezinfecţia igienică a mâinilor.

b) dezinfecţia igienică a mâinilor se face prin spălare sau frecare, utilizându-se de rutină un
produs antiseptic de preferat pe bază de alcooli; în cazurile de infecţie cu Clostridium difficile
dezinfecţia igienică a mâinilor se face cu apă şi săpun, nu cu soluţii alcoolice;

c) dezinfecţia chirurgicală a mâinilor prin spălare sau prin frecare este procedura care se
realizează numai după dezinfecţia igienică a mâinilor, utilizându-se un produs antiseptic.

Teste de sanitaţie = teste de verificare a eficienţei curăţeniei şi dezinfecţiei suprafeţelor şi

altor materiale (de exemplu, lenjerie) efectuate în cadrul unităţii sanitare.
Sterilizarea este procedeul prin care sunt indepartate sau distruse toate microorganismele vii
de pe suprafata si din interiorul unor obiecte.

Asepsia (a = fara, sepsis = putrefactie) reprezinta un ansamblu de masuri prin care este
împiedicat contactul germenilor cu plaga operatorie (contaminarea plagii), fiind o metoda
profilactica. Louis Pasteur (1822-1895) este considerat parintele asepsiei moderne

- Asepsia se adreseaza tuturor momentelor ce prezinta riscul contaminarii plagii chirurgicale; ea

presupune urmatoarele gesturi: spalarea mâinilor chirurgului si  protejarea lor cu manusi sterile,
dezinfectia tegumentelor câmpului operator, sterilizarea tuturor instrumentelor, câmpurilor si
materialelor folosite într-o interventie chirurgicala, acoperirea plagii cu un pansament steril.

Antisepsia (anti = împotriva, sepsis = putrefactie) este alcatuita din totalitatea mijloacelor prin
care se urmareste distrugerea germenilor patogeni prezenti într-o plaga, pe tegumente sau în
mediu; este deci o metoda curativa.  Sir Joseph Lister este considerat  promotorul antisepsiei  în
chirurgie.

Infecția nosocomială (IN) este infecția contractată în unități sanitare cu paturi (de stat și
private), care se referă la orice boală infecțioasă ce poate fi recunoscută clinic și/sau
microbiologic și pentru care există dovada epidemiologică a contractării în timpul
spitalizării/actului medical sau manevrelor medicale, care afectează fie bolnavul - datorită
îngrijirilor medicale primite, fie personalul sanitar - datorită activității sale și este legată prin
incubație de perioada asistării medicale în unitatea respectivă, indiferent dacă simptomele bolii
apar sau nu apar pe perioada spitalizării.
Fiecare caz de infecție nosocomială trebuie dovedit că se datorează spitalizării sau îngrijirilor
medico-sanitare ambulatorii în unități sanitare și că nu era în incubație sau în faza de
debut/evoluție clinică în momentul internării/actului medical/manevrei medicale.