Internet

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți
la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor,
consultați pagina de îndrumări.

 Trebuie pus(ă) în formatul standard. Marcat din martie 2020.

 Are bibliografia incompletă sau inexistentă. Marcat din iunie 2016.

 Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor.

Vizualizarea diferitelor rute prin porțiuni ale Internetului.

Termenul internet provine din împreunarea artificială și parțială a două

cuvinte englezești: interconnected = interconectat și network = rețea.
Cuvântul are două sensuri care sunt strâns înrudite, în funcție de context:

 Substantivul propriu „Internet” (scris cu majusculă)

desemnează o rețea mondială unitară
de calculatoare și alte aparate cu adrese
computerizate, interconectate conform protocoalelor
(regulilor) de comunicare „Transmission Control
Protocol” și „Internet Protocol”, numite împreună
„stiva TCP/IP”. Precursorul Internetului datează
din 1965, când Agenția pentru Proiecte de Cercetare
Înaintate de Apărare - a Ministerului
Apărării, Department of
Defense sau DoD din SUA (Defence Advanced
Research Projects Agency, DARPA) a creat prima
rețea de computere interconectate sub
numele ARPAnet.
Super-rețeaua Internet din zilele noastre, care de mult a
împânzit întreg globul pământesc, a rezultat din
extinderea permanentă a acestei rețele inițiale Arpanet.
Azi pe glob există un singur Internet, care însă este
uriaș; el oferă utilizatorilor săi o multitudine de informații
și servicii precum e-mail, www, FTP, Găzduire
web (web hosting) și multe altele, unele dintre ele fiind
numai contra cost.
Termenul „Internet” nu trebuie confundat cu serviciul
internetic World Wide Web (www). Acesta este doar
unul din multele servicii oferite pe Internet, vezi
secțiunea „Aplicații Internet” mai jos.

 Substantivul comun „internet” (scris cu

minusculă) desemnează rețele speciale ce
interconectează 2 sau mai multe rețele
autonome aflate la mare depărtare unele față
de altele. Un exemplu de 2 rețele mari,
interconectate printr-un internet pentru care
folosința acestui nume este justificată:
rețelele SIPRNet și FidoNet. Rețelele de tip
internet nu trebuie confundate cu super-
rețeaua „Internet” de mai sus.
În continuare, acest articol se ocupă numai
de Internet - super-rețeaua unică de răspândire
mondială.

Cuprins

 1Utilizare
 2Caracteristici tehnice
 3Accesul la Internet
o 3.1Acces prin linie de telefonie fixă
o 3.2Acces la un router (sau modem ADSL)
conectat la rețeaua fixă de telefonie sau de
ADSL
o 3.3Acces printr-un controler de comunicații
dedicat
o 3.4Acces prin rețele de telefonie celulară,
mobilă (GSM)
o 3.5Acces prin rețeaua de cablu de TV
o 3.6Acces prin satelit
o 3.7Altele
 4Istoric
o 4.1Numărul de siteuri web din Internet
o 4.2Numărul de utilizatori
  5Aplicații Internet
 6Divertisment în Internet
 7Marketing și afaceri prin Internet
 8Aspecte sociale
o 8.1Pericolele Internetului
o 8.2Cenzura în Internet
o 8.3Găzduire web
o 8.4Votare prin Internet
o 8.5Web 2.0
o 8.6Web 3.0
 9Intranet și extranet
o 9.1Caracteristici
o 9.2Avantaje
o 9.3Software
o 9.4Exemple de companii care au
implementat intranet
 10Note
 11Vezi și
 12Legături externe

Utilizare

Număr de abonamente la internet în procente, raportat la

populație

Potrivit unui comunicat de presă al fundației ECDL în

2008 aproximativ 83 % din populația globală nu folosea
Internetul.[1]
În iulie 2016, o rezoluție ONU a declarat că accesul la
internet este un drept uman de bază.[2]
Potrivit unui studiu întocmit de firma de cercetare on-
line InternetWorldStats, în noiembrie 2007 rata de
penetrare a Internetului în România a atins nivelul de
31,4 % din totalul populației, estimată la 22,27 milioane
de locuitori[3], iar numărul de conexiuni broadband era
de 1.769.300 [4].
Între 2007 - 2011 numărul conexiunilor la Internet în
gospodăriile românești a crescut de la 22 % la 47 %;
cifrele corespunzătoare la nivelul Uniunii Europene au
fost 54 % și 73 %.[5].
Caracteristici tehnice
În ziua de astăzi Internetul este susținut și întreținut de
o mulțime de firme comerciale. El se bazează pe
specificații tehnice foarte detaliate, ca de exemplu pe
așa-numitele „protocoale de comunicație”, care descriu
toate regulile și protocoalele de transmitere a datelor în
această rețea. Vezi și articolul despre Modelul de
Referință OSI.
Protocoalele fundamentale ale Internetului, care asigură
interoperabilitatea între orice două calculatoare sau
aparate inteligente care le implementează, sunt Internet
Protocol (IP), Transmission Control Protocol (TCP)
și User Datagram Protocol (UDP).
Aceste trei protocoale reprezintă însă doar o parte din
nivelul de bază al sistemului de protocoale Internet,
care mai include și protocoale de control si aplicative,
cum ar
fi: DNS, PPP, SLIP, ICMP, POP3, IMAP, SMTP, HTTP, 
HTTPS, SSH, Telnet, FTP, LDAP, SSL, WAP și SIP.
Din cauza multelor fuziuni dintre companiile de telefonie
și cele de Internet (Internet Service Providers,
prescurtat ISP) au apărut o serie de probleme în sensul
că sarcinile acestora nu erau clar delimitate.
Rețeaua regională a ISP-ului este formată prin
interconectarea ruterelor din diverse orașe pe care le
deservește compania. Dacă pachetul este destinat unui
calculator-gazdă deservit direct de către rețeaua ISP,
pachetul va fi livrat direct lui. Altfel el este predat mai
departe operatorului (firmei) care furnizează companiei
ISP servicii de comunicare prin backbone-ul rețelei. (In
engleză backbone înseamnă in general șira spinării, iar
în informatică înseamnă rețeaua de bază pentru
interconectarea rețelelor). În partea superioară a
acestei ierarhii se găsesc operatorii principali de la
nivelul backbone-ului rețelei, companii cum ar fi AT&T
sau SPRINT. Aceștia răspund de backbone-uri mari cu
mii de rutere conectate prin fibră optică, cu bandă largă
de transfer.
Corporațiile și firmele de hosting utilizează așa-numitele
„ferme” de servere rapide (= multe servere, situate
eventual în aceeași sală sau clădire), conectate direct
la backbone. Operatorii încurajază pe clienții lor să
folosească această conectare directă prin închirierea de
spațiu în rack-uri = dulapuri speciale standardizate
pentru echipamentul clientului, care se află în aceeași
cameră cu ruterul, conducând la conexiuni scurte și
rapide între fermele de servere și backbone-ul rețelei.
Dacă un pachet trimis în backbone este destinat unui
ISP sau unei companii deservite de aceeași coloană, el
este transmis celui mai apropiat ruter. Pentru a permite
pachetelor să treacă dintr-un backbone în altul, acestea
sunt conectate în NAP-uri (Network Access Point). În
principiu un NAP este o sală plină cu rutere, cel puțin
unul pentru fiecare backbone conectat. O rețea locală
conectează toate aceste rutere astfel încât pachetele să
poată fi retransmise rapid din orice coloană în orice
alta. În afară de conectarea în NAP-uri, backbone-urile
de dimensiuni mari au numeroase conexiuni directe
între ruterele lor, tehnică numită conectare privată
(private peering).
Unul dintre paradoxurile Internetului este acela că ISP-
urile, care se află în competiție între ele pentru
câștigarea de clienți, cooperează în realizarea de
conectări private și întreținerea Internetului.
Termeni înrudiți cu „Internet” și „internet”:

 intranet: o rețea particulară cu principii de

funcționare similare cu cele ale Internetului,
dar cu acces restrâns - de exemplu intranetul
sau intraneturile unei companii particulare, la
care primesc acces numai angajații
companiei. Intraneturile sunt de obicei
separate de Internet.
 extranet: un intranet particular al unei
companii, la care însă au acces (măcar
parțial) și anumite persoane sau grupe
externe autorizate din alte companii, ca de
exemplu de la firme furnizoare sau firme
cliente. Accesul la extraneturi are loc de
obicei prin intermediul Internetului.

Accesul la Internet
Există un șir întreg de metode de cuplare fizică a unui
calculator sau aparat „inteligent” (smart) la Internet.
Acces prin linie de telefonie fixă
Accesul unui utilizator la Internet prin intermediul rețelei
de telefon analogice fixe tradițioale: utilizatorul unui
calculator cheamă programul de comunicație necesar,
care mai întâi se conectează la modem. Modemul este
o componentă a calculatorului care convertește
semnalele digitale (de transmis) în semnale analogice,
care pot circula în rețeaua telefonică. Apoi modemul
„formează” numărul de telefon al unui furnizor de
servicii Internet - ISP. Semnalele modulate (de fapt
datele) sunt transferate la punctul de livrare (Point Of
Presence, POP) al ISP-ului, unde sunt preluate din
sistemul telefonic și transferate în rețeaua regională de
Internet a ISP-ului. Din acest punct sistemul este în
întregime digital și se bazează pe comutarea de
pachete (packet switching); în acest sistem de
transmisie informația care trebuie transmisă este
"mărunțită" în multe pachete mici, care sunt apoi
transmise la destinație în mod independent unele de
altele și chiar pe căi diferite; sigur că la destinație
pachetele trebuiesc reasamblate în ordinea corectă.
Pe lângă utilizarea rețelei fixe publice acceași tehnică
se poate folosi și pe linii fixe dedicate (închiriate).
Acest tip de acces a rămas în urmă ca viteză și
siguranță în funcționare și nu se mai utilizează aproape
deloc.
Acces la un router (sau modem ADSL)
conectat la rețeaua fixă de telefonie sau de
ADSL
Legătura de la placa de rețea (NIC) din computerul
local la ruter se poate face:

 printr-un fir, sau și

 fără fir (wireless); atunci NIC leagă prin radio
la un așa-numit Active
Point sau Hotspot integrat în ruter, legătură
bazată pe tehnica Wi-Fi sau altele (WLAN).
Acces printr-un controler de comunicații
dedicat
Acces prin rețele de telefonie celulară,
mobilă (GSM)
Legătură prin radio, de la un telefon celular de
tip smartphone, de la un calculator portabil sau, mai
general, de la un dispozitiv Internet mobil la antena
celulară terestră, utilizând tehnicile GSM sau UMTS.
Acces prin rețeaua de cablu de TV
Acces prin satelit
Această tehnologie a fost dezvoltată pentru a asigura
accesul în zonele izolate la internet de bandă largă, sau
în zone în care furnizorii clasici nu au infrastructura
dezvoltată.
Articol principal: Interent prin satelit.
Altele
Pe anumite domenii speciale se fac încă experimentări:
prin rețeaua de curent electric; prin rețeaua de
transporturi a căilor ferate ș.a.

Istoric
Articol principal: Istoria Internetului.
Punctul de pornire în dezvoltarea Internetului a fost
rivalitatea între cele două mari puteri ale secolului al
XX-lea: Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică.
În 1957, URSS (Uniunea Republicilor Sovietice
Socialiste) lansează în spațiul cosmic primul satelit
artificial al Pământului denumit Sputnik. Acest fapt a
declanșat o îngrijorare deosebită în Statele Unite ale
Americii, astfel președintele Eisenhower înființează o
agenție specială subordonată Pentagonului: Advanced
Research Projects Agency (www.darpa.mil). Această
agenție a Ministerului de Apărare (Department of
Defense, prescurtat DOD) este condusă de oameni de
știință, are o birocrație redusă, și are ca misiune:
„Menținerea superiorității tehnologice a armatei Statelor
Unite și prevenirea surprizei tehnologice în domeniul
securității naționale prin sponsorizarea celor mai noi și
revoluționare descoperiri științifice și prin investirea de
fonduri teoretic nelimitate pentru realizarea unei legături
între cercetarea științifică și implementarea tehnologică
militară a acesteia.”[necesită  citare]
În 1959 John McCarthy, profesor la Universitatea
Stanford, al cărui nume va fi asociat cu inteligența
artificială, găsește soluția de a conecta mai multe
terminale la un singur calculator central: time-sharing
(partajarea timpului). Aceasta este o modalitate de lucru
în care mai multe aplicații (programe de calculator)
solicită acces concurențial la o resursă (fizică sau
logică), prin care fiecărei aplicații i se alocă un anumit
timp pentru folosirea resursei solicitate. Apărând apoi
primele calculatoare în marile universități se pune
problema interconectării acestora. Cercetătorul
Lawrence Roberts susține o soluție de interconectare
prin comutare de pachete (packet switching) în modelul
numit "client-server". Astfel, pentru a transmite
informația, aceasta este mărunțită în porțiuni mici,
denumite pachete. Ca și la poșta clasică, fiecare pachet
conține informații referitore la destinatar, astfel încât el
să poată fi corect dirijat pe rețea. La destinație întreaga
informație este reasamblată. Deși această metodă
întâmpină rezistență din partea specialiștilor, în 1969
începe să funcționeze rețeaua "ARPANET" între 4
noduri: University of California din Los Angeles (UCLA),
University of California din Santa Ana, University of
Utah și Stanford Research Institute (SRI). Toate
acestea au fost codificate într-un protocol care
reglementa transmisia de date. În forma sa finală,
acesta era TCP/IP (Transmission Control Protocol /
Internet Protocol), creat de Vint Cerf și Robert Kahn în
1970 și care este și acum baza Internetului. TCP/IP
face posibil ca modele diferite de calculatoare, de
exemplu cele compatibile cu IBM sau și Mac's, folosind
sisteme diferite de operare, cum ar fi UNIX, Windows,
MacOS etc. să se "înțeleagă" unele cu altele. În acest
fel, Internetul urma să devină cu adevărat independent
de platforma harware utilizată. Prima conexiune
ARPANET a fost realizată în 29 octombrie 1969, ora
22:30 între University of California din Los Angeles și
Institutul de Cercetare Stanford și a decurs astfel: cei
de la un capăt al rețelei au tastat un “L” (de la "login") și
apoi, prin telefon, au cerut confirmarea funcționării
transferului de date de la cei de la celălalt capăt al
conexiunii. Dialogul a fost următorul:[6]
„
-Vedeți L-ul?
-Da, vedem L-ul!
Apoi au tastat un O și au întrebat din nou:
-Vedeți O-ul?
-Da, vedem O-ul, a venit raspunsul.
Apoi au tastat un G și conexiunea a picat.”
Ca program al Ministerului Apărării al SUA, ARPANET
s-a dezvoltat uluitor de repede, la el conectându-se din
ce în ce mai multe calculatoare. În 1979 ARPA decide
să separe rețeaua în două, una pentru lumea
comercială și universitară, și una militară. Cele două
rețele puteau comunica în continuare, construindu-se
practic o inter-rețea (internet) denumită inițial DARPA
Internet și consacrată ulterior sub denumirea Internet.
Numeroși cercetători din domeniul academic și militar
si-au concentrat eforturile în scopul dezvoltării unor
programe de comunicare în rețea. Astfel în 1980 o serie
de programe de comunicare (bazate pe protocoale
binedefinite), care sunt utilizate și astăzi, erau deja
finalizate. În 1983, TCP/IP devine unicul protocol oficial
al Internetului, și ca urmare, tot mai multe calculatoare
din întreaga lume au fost conectate la ARPANET.
Creșterea numărului de calculatoare conectate la
Internet a devenit exponențială, astfel încât în 1990
Internetul cuprindea 3.000 de rețele și 300.000 de
calculatoare. În 1992 era deja conectat calculatorul cu
numărul 1.000.000. Apoi mărimea Internetului s-a
dublat cam la fiecare an.

Primul server Web

Dezvoltarea rapidă a Internetului s-a datorat faptului că

accesul la documentația protocoalelor obligatorii a fost
și este liber și gratuit. În 1969 S. Crocker a inițiat o serie
de „note de cercetare” denumite RFC (Request for
Comments), numerotate cronologic și devenite cu
timpul accesibile gratuit on-line (în Internet). Marea
schimbare a început în 1989, când Tim Berners Lee de
la Centrul European pentru Fizica Nucleară din Geneva
(CERN) a pus bazele dezvoltării primului prototip
al World Wide Web (WWW sau web).
O altă schimbare radicală s-a produs când, în
1993, National Center for Supercomputing
Applications (NCSA) din SUA a pus la
 dispoziție browserul "Mosaic", care era bazat pe o
interfață grafică (Windows). Enorma creștere a webului
a început aproape dintr-o dată: în iunie 1993 erau
înregistrate 130 servere web, iar în 1994 erau deja
peste 11.500 de servere.[necesită  citare]
Numărul de siteuri web din Internet
Numărătoarea a început în anul 1991, prin înființarea
de către CERN(Organizația Europeană pentru
Cercetare Nucleară) a primului site web care avea
adresa nxoc01.cern.ch, iar mai apoi info.cern.ch. Pe 12
decembrie 1991, Paul Kunz de la Stanford Linear
Accelerator Center (SLAC) a pus în funcțiune primul
server web din America.
Anul 2008[7] 2007[7] 2006[7] 2005[7] Tim Berners-Lee apreciază că la sfârșitul
milioane 186,7 155,5 106,8 75,2
anului 2015, cel târziu la mijlocul anului
2016, numărul de site-uri web va depăși 1
miliard.[8]
Numărul de utilizatori
An[9] 2010[9] 2009[9]
miliarde 2,08 1,86 Aplicații Internet
Aplicațiile Internetului sunt numeroase: în primul rând afișarea de informații mai mult
sau mai puțin statice cu formă de text, imagini și sunete (așa-numitele pagini web), apoi
poșta electronică e-mail, transferul de fișiere de date și informații, chat, video și video
on demand, telefonie și telefonie cu imagine prin Internet, televiziune prin Internet, e-
commerce, sondări de opinie, mediu pentru răspândirea știrilor, mediu pentru toate
genurile de grafică și muzică, deschiderea unei sesiuni de lucru de la distanță, grupuri
de discuții pe teme prestabilite, jocuri interactive prin rețea, operații bancare (Internet
banking) și multe, multe altele. Printre ele, World Wide Web, prescurtat WWW, deseori
numit numai "web", este la loc de vârf, deoarece este o aplicație multimedială și
integrativă, cu o interfață de utilizator (Graphic User Interface, GUI) foarte atrăgătoare
din punct de vedere grafic, practică și simplu de folosit. WWW a fost inventat de
către Tim Berners-Lee în anul 1993.
Pentru folosirea tuturor aplicațiilor din web este nevoie
în general doar de un singur program multifuncțional
numit browser (cuvânt englez). Exemple: MS Internet
Explorer, Mozilla Firefox (provenit din Netscape
Navigator),Google Chrome, Opera, Apple Safari ș.a.

Divertisment în Internet
În Internet se află un număr imens de informații de cele
mai diverse naturi, precum ar fi filme, videoclipuri, cărți,
așa-numite audiobooks, muzică și multe altele. De
exemplu, o adresă web (adresă Internet) foarte
cunoscută este www.youtube.com, aici putându-se găsi
practic orice tip de videoclipuri. Această adresă este în
același timp și un site web de exprimare liberă.

Marketing și afaceri prin Internet

Odată cu dezvoltarea industriei Internetului au apărut și
activități conexe care oferă o informare alternativă pe
toate domeniile vieții sau chiar posibilitatea de a avea
acces instantaneu, online, la informație: e-learning,
audio-learning cu ajutorul audiobooks ș.a. Mai mult
decât atât, ca aplicație a Internetului a apărut întreaga
branșă numită e-commerce - comerțul electronic, prin
care furnizorii de mărfuri și servicii dispun suplimentar
de o piață de desfacere enormă: Internetul.
Practic Internetul a oferit acces la o piață globală multor
întreprinderi mici și mijlocii, care fără aportul acestuia
nu ar fi avut niciodată posibilitatea de a se adresa unor
clienți la scară mondială. Astfel Internetul a devenit și
un important mediu de afaceri.
Conform statisticilor efectuate de firma Online
Education, fiecare job devenit depășit prin efectele
Internetului este înlocuit cu alte 2,6 noi locuri de muncă.
[10]

Aspecte sociale
Gradul de răspândire a Internetului pe glob este uriaș:
la 30 iunie 2009 aveau acces la Internet circa 1,67
miliarde de locuitori ai globului pământesc.
Pericolele Internetului
Accesul simplu și ieftin la Internet are și o consecință
negativă, anume nimeni nu poate garanta
corectitudinea utilizatorilor. Astfel există deja o gamă
largă de programe dăunătoare, create de rău-voitori,
care încep cu spionarea (invizibilă) a activității unui
utilizator și se termină cu furtul din contul bancar al
persoanelor care nu se pricep cum să se apere.Unul
dintre cele mai periculoase grupuri și violatori de date
este cunoscut ca fiind Anonymous.
Cenzura în Internet
Anumite state de pe glob interzic, cenzurează sau
restricționează populației lor accesul la Internet în
diverse domenii: politică, religie, pornografie ș.a., de
exemplu Coreea de Nord, China ș.a.
Găzduire web
În Internet există o mulțime de furnizori de servicii de
găzduire web (web hosting) ce pot găzdui situri web și
proiecte online. Cele mai mari firme la nivel
internațional au fost în 2008: GoDaddy, Internet AG,
ThePlanet și net@ccess[11].
O rețea de calculatoare reprezintă un mod de conectare
a unor calculatoare individuale, astfel încât să poată
folosi în comun anumite resurse.
Rețeaua INTERNET și rețeaua WWW Internet este o
"rețea de rețele", cu zeci sau sute de milioane de
calculatoare, dispuse pe întregul glob, staționare sau
mobile, rețea ce deține cantități uriașe de informații, din
care foarte multe pot fi consultate fără restricții, iar
unele contra cost sau numai cu diferite parole de acces.
Rețeaua World Wide Web, denumită Web sau WWW,
este partea cea mai dezvoltată din internet. A fost
creată în 1989, la centrul european de cercetări
nucleare.
Votare prin Internet
Unele state ale lumii aplică în practică votarea prin
Internet.
În câteva țări
- Austria, Australia, Canada, Estonia, Franța, Germania
, Japonia și Elveția - există prevederi legislative pentru
votul electronic, fără prezență personală, de la distanță.
În 2011, votul prin internet la nivel municipal se testa
în Norvegia.[12]
Deși mai multe țări din Uniunea Europeană au testat
diferite proiecte de vot electronic, Estonia este în
prezent (2011) singurul membru UE care folosește
această procedură pe scară largă. La alegerile
parlamentare estoniene din 2011, 24% din alegǎtori au
votat prin internet.[13]
Web 2.0
Web 2.0 este un aspect relativ nou în Internet, care
implică participarea activă a utilizatorilor (chiar
nespecialiști) la dezvoltarea rețelei.
Web 3.0
Web 3.0 sau Web-ul semantic este un "web de date",
care permite mașinilor să înțeleagă semantica, sau
sensul, de informații pe World Wide Web.

Intranet și extranet

Schema unei rețele intranet/extranet

Intranet este o rețea de calculatoare privată a unei

companii, similară ca funcționalitate cu mediul internet,
care asigură accesul și distribuția informațiilor interne
exclusiv persoanelor conectate la aceasta. [14]
Rețele intranet pot fi găsite în aproape orice tip de
organizație: companii mici, medii sau mari, instituții
educaționale și guvernamentale.
Primele site-uri de intranet și primele pagini de start ale
companiilor au început să apară în anii 1990-1991.
Un intranet este construit din aceleași concepte și
tehnologii utilizate pentru internet: server-client,
protocoale de Internet TCP/IP, HTTP, SMTP (e-mail)
și FTP (transfer de fișiere), gateway cu firewall protejat
de un posibil acces exterior neautorizat (autentificarea
utilizatorului, criptarea mesajelor, conectare la o
rețea VPN). [15]
Caracteristici
Componentele care stau la baza alcătuirii unui Intranet
sunt:

 rețea de calculatoare și componentele sale:

hardware de comunicare între diversele
sisteme de calcul ale companiei,
echipamente de interconectare pentru
subrețele, suite de protocoale
 programe și aplicații care implementează
serviciile de bază Intranet
 aplicații care permit lucrul în cooperare cu
alte rețele intranet [16]
Avantaje
 angajații pot trimite fișiere sau date necesare
departamentelor interne într-un timp scurt,
acestea putând fi accesate oricând și
reducând costurile companiei (costurile de
hârtie, spații de stocare etc.)
 creșterea controlului asupra circuitului
informațiilor interne.
Software
Comercial
Microsoft SharePoint este software-ul dominant folosit
pentru crearea unei rețele de intranet; aproximativ 50%
dintre acestea sunt dezvoltate folosind SharePoint. Alte
aplicații intranet comerciale includ: [17][18]
Wordpress, Sharepoint, Google
Sites, Papyrs, Bitrix24, Drupal, eXo Platform, IBM
Websphere, Microsoft OneDrive.
Open source [19]
MindTouch
Core, PBWiki, Plone, GlassCubes, Brushtail, Twiki, Hyp
erGate, Open Atrium
Exemple de companii care au implementat
intranet
 Ford - are un intranet folosit zilnic de peste
100 000 de angajati
 US West - încă din anul 1993, compania de
telecomunicații a dezvoltat aplicații bazate pe
intranet pentru a-și îmbunătăți procesul de
comunicare și de producție și are peste 60
000 de persoane online.
 HP - are peste 200 de web servere interne,
accesate de peste 10 000 de angajați din
diviziile de producție, vânzări și alte grupuri
ale corporației; angajații HP folosesc
intranetul pentru a face schimb de informații
pentru diverse proiecte, între echipe din alte
zone geografice, pentru a rezolva diverse
operațiuni programate din timp, rapoarte,
cereri de echipament și management de
configurție software. [20]
  IBM – prin intermediul paginii de start "w3 On
Demand Workplace care deservește cei
peste 300 000 de angajați din 75 de țări.  [21]

 Sun Microsystems - are SunWeb, update- uri

de noi produse, catalog de produse,
educație, informații despre resurse umane,
descrieri ale diviziilor de vânzări și
marketing. [22]
Extranetul este o extensie a intranetului unei companii
pusă la dispoziție terților și care extinde rețeaua privată
cu dispoziții speciale pentru acces, autorizare și
autentificare. Această rețea face legătura între angajații
unei organizații, clienți, furnizori și alți parteneri de
afaceri.

Note
1. ^ Dumitru Săndulescu (19 mai 2008). „Peste 80%
din populația globală nu folosește
Internetul”. Money.ro. Accesat în 12 aprilie 2017.
2. ^ ONU a decis: Accesul la internet este un drept al
omului, 7 iulie 2016, Adrian Popa, Descoperă,
accesat la 7 iulie 2016
3. ^ ClickNet suflă în ceafa RCS&RDS, accesat la 23
iunie 2008
4. ^ Romania la InternetWorldStats, accesat la 23 iunie
2008
5. ^ New Eurostat website - Eurostat
6. ^ Gromov, Gregory (1995). „Roads and Crossroads
of Internet History”.
7. ^ a b c d Internetul a incheiat 2008 cu 186,7 milioane
de site-uri, 6 ianuarie 2009, wall-stret.ro, accesat la
23 iunie 2011
8. ^ „Total number of internet websites”.
9. ^ a b c Numarul utilizatorilor de Internet a depasit
doua miliarde, 26 ianuarie 2011, wall-stret.ro,
accesat la 24 iunie 2011
10. ^ [infografie-20658.html Manager.ro]
11. ^ Netcraft Hosting Provider Switching Analysis
12. ^ The e-vote trial
13. ^ Statistics - Internet Voting - Voting methods in
Estonia - Estonian National Electoral Committee
14. ^ dexonline.ro: definitie/intranet
15. ^ pcsoft.ro: ce-inseamna-intranet
16. ^ zota.ase.ro: Internet, Intranet, Extranet
17. ^ smallbusinesscomputing.com: 20-best-small-
business-collaboration-tools
18. ^ quora.com: What-is-the-best-Intranet-platform-for-
a-midsize-company
 19. ^ webdistortion.com: 8-free-and-open-source-
intranet-solutions-reviewed
20. ^ remoteaccess.hp.com
21. ^ https://www-01.ibm.com/ibm/
ondemandcommunity/registration/signIn.jsp
22. ^ https://classes.soe.ucsc.edu/ism050/Fall00/
obriench9/sld021.htm

Vezi și
 Furnizor de servicii Internet
 Darkinternet
 Darknet
 Deep Web
 Istoria Internetului
 Era digitală
 Internet prin satelit

Legături externe
 „Internet” la DEX online
 Ce este internetul - O colecție de răspunsuri
la întrebarea "Ce este internetul pentru tine?"
 en  A Little History of the World Wide Web
 Istoria internetului, ponturifierbinti.com
 Note ale cursului Introducere în
INTERNET al Academiei Române, 1997
 Ce este Internetul și cum a apărut?, 8 mai
2012, Mihaela Stănescu, Descoperă
 Cum arata PRIMA pagina de internet din
urma cu peste 20 de ani, 7 august 2012,
Patrick Vrabie, wall-street.ro
 Cum vedeau oamenii Internetul în urmă cu
40 de ani, când nici nu exista: Este rețeaua
care poate revoluționa viitorul, 26 decembrie
2013, Răzvan Băltărețu, Adevărul
 Internet2 - repede, tot mai repede, 14 august
2007, Mihai Dragnea, Descoperă
 Societatea informatizată, 9 noiembrie 2007,
Claudiu Andone, Descoperă
 Un exemplu de ghid Internet pentru
începători al companiei române InterConnect
 Trei sateliți Terabit vor fi lansați pe orbită
pentru a furniza internet de mare viteză, 11
februarie 2016, profit.ro
 Internetul în România

 Prizonieri în rețea - Istorie WWW în

România, 16 februarie 2003, Evenimentul
zilei
 "Pionierii" internetului din România, 28 iulie
2010, Petre Bădică, România liberă
 Ce este internetul și cum a apărut
Securitatea pe internet

 Maraton Descoperă: Capcanele internetului,

16 mai 2012, Descoperă
 „Ticăloșii“ de pe internet, 8 martie 2012,
Răzvan Prițulescu, Adevărul
Anonimitatea pe internet

 Ghidul paranoicului: puținele modalități prin

care suntem anonimi pe internet, 9 august
2013, Vlad Andriescu, Adevărul
Dependența de internet

 Recuperarea din IAD: cand internetul

dauneaza grav sanatatii, 12 octombrie 2009,
Cecilia Stroe, Descoperă
 Net... mania, 22 august 2005, Anca
Alexe, Jurnalul Național
Intranet și extranet

 Intranet și Extranet articol Scritub.com

535672

337059x (data)

8416-3

816

92002816

637028

41024
Categorii: 
 Internet
 Cuvinte-valiză
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Vedeți sursă
 Istoric
Căutare
Cautare Salt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Citează acest articol
 Element Wikidata
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descărcare ca PDF
 Versiune de tipărit
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
 Wikiștiri
În alte limbi
 Български
 Deutsch
  Ελληνικά
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Српски / srpski
 Türkçe
Încă 199
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 19 martie 2020, ora 21:06.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot
exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.
 Politica de confidențialitate

 Despre Wikipedia

 Termeni

 Versiune mobilă

 Dezvoltatori

 Statistici

 Declarație cookie