LICEUL TEHNOLOGIC ALEXANDRU VLAHUȚĂ

ȘENDRICENI

PROIECT DE SPECIALITATE
pentru examenul de obținere a certificatului de calificare profesională
nivel 4
Calificarea: Tehnician mecanic pentru întreținere și reparații

Îndrumător, Candidat,
ing. Ciobanu Ilucă Adrian Ceobanu I Valentin
Clasa a XII-a L
 Promoția 2022

Tema proiect:
TRANSMISII PRIN CABLU
 Cuprins

1.Cuprins........................................................................................2

2.Argument.....................................................................................3

3.Tema............................................................................................4

4.Norme de protecția muncii si PSI...............................................14

5.Bibliografie.................................................................................16
 Argument

Am ales aceasta tema, Transmisii prin cablu, întrucât aceasta reprezintă un

mecanism foarte important ce are rolul de a transmite mișcare, cu un domeniu de
utilizare foarte larg, folosit in special la mașinile de ridicat si transportat, la
scripeți, macarale, lifturi.

Atestatul meu este compus din cuprins, argument, tratarea propriu-zisa a

temei, norme de protecția muncii si PSI si bibliografie.

Atestatul conține detalii de ordin tehnico-stintific, organizate riguros,

despre diferitele tipuri de cablu, structura in secțiune a acestora, asamblarea
transmisiilor prin cablu, modalități de fixare, domenii de utilizare, avantajele si
dezavantajele utilizării.

Norme de protecția muncii si PSI sunt de asemenea foarte important de

precizat, întrucât, in atelierele de montaj si întreținere, trebuie sa se ia o serie
de /0omasuri, in scopul protecției împotriva accidentelor si pentru evitarea
deteriorării organelor de mașini.

La întocmirea lucrării am folosit un bogat si diversificat material

bibliografic, dar si cunoștințele dobândite atât in școala, cat si in practica . Am
urmărit întocmirea proiectului cu termeni de specialitate, in acord cu cerințele
tot mai exigente ale domeniului.
 Tema
Transmisia prin cablu este un mecanism ce are rolul de a transmite
mișcarea de la arborele conducător la cel condus prin intermediul elementului
numit cablu. Transmisiile prin cablu sunt compuse din roti prevăzute cu un canal
practicat pe exterior, prin care este trecut un cablu. Transmiterea mișcării are loc
datorita forței de frecare care are loc intre cablu si roata. Transmisiile prin cablu
lucrează prin aderenta, la fel ca transmisiile prin curele.

Mecanismul de transmitere prin cablu este alcătuit dintr-un arbore pe

care se montează o roată fixata printr-o pana, o șaibă filetata care are rolul de a
împiedică ieșirea roților de arbore si cablu.

Sunt necesare doua observații: pentru a obține cabluri de lungimi mari, se

îmbina mai multe cabluri prin împletire, fixarea capetelor cablului se face pentru
a se încarcă la unul din capete si pentru a fi legat cu toba de înfășurare la celălalt
capăt.

Cablul reprezintă un ansamblu format din fire textile sau metalice grupate
prin răsucire sau împletire (cablare).

Fig.1-Diferite tipuri de cablu

 Cablurile sunt de diferite tipuri:

- Cabluri rotunde

- Cabluri plate

- Cabluri cu toron rotund

- Cabluri cu toron profilat.

Cablurile au o secțiune rotunda si pot fi clasificate, după materialul din care

sunt confecționate, in;

- Cabluri textile

- Cabluri metalice.

Cablurile textile se mai numesc funii, frânghii, odgoane sau parâme. Ele
sunt folosite pentru mașini de ridicat sarcini mici, transmisii cu precizie mai
scăzută, ancorări care nu prezinta pericol de accidentari si pe o durata limitata.

Cablurile textile sunt formate din toroane răsucite, formate, la rândul lor,
din fire răsucite.

Toroanele sunt mănunchiuri de sarma subțire, grupate prin înfășurare in

jurul unei sârme centrale sau al unei inimi, intr-un singur strat sau in mai multe
straturi concentrice.

In secțiune (fig.2) aceste toroane se înscriu intr-un cerc, al cărui diametru

se numește diametrul nominal al cablului.

Fig.2 – Secțiunea cablului

 Cablurile metalice sunt mai des utilizate, datorita faptului ca prezinta
rezistenta mult mai mari decât ale cablurile textile. Execuția lor este
asemănătoare cu cea a cablurilor textile. Insinuația in care este necesara o mai
mare flexibilitate, toroanele din sarma se răsucesc împrejurul unei inimi vegetale
impregnate cu ulei. In acest fel se realizează si o ungere a fibrelor metalice, ceea
ce duce la creșterea flexibilității cablului.

Calculul cablurilor metalice se face ținându-se seama de solicitarea

acestora la întindere si la încovoiere. Încovoierea apare la înfășurarea cablului pe
roata.

Eforturile de strivire si torsiune apărute in cablu nu pot fi calculate, dar ele

au fost constatate in practica. Efectul lor este marcat printr-un coeficient k ce
este luat in calculul eforturilor unitare care are valoarea de 0,5-1.

Pentru distante foarte mari, care depășesc 100 m, cablurile sunt sprijinite de
role de conducere.

Asamblarea transmisiilor prin cablu

Înnădirea cablurilor este necesara atunci când se impune utilizarea de

cabluri de lungimi foarte mari – cabluri purtătoare la funcționare sau la cablurile
de tractare. Operația este realizata de specialiști, prin despletirea si reîmpletirea
cablurilor pe lungimi destul de mari. In aceste zone, rezistenta cablului se reduce
5-10% din rezistenta inițiala a cablului.
 Metodele de montare a roților pentru cabluri urmează aceleași indicații
tehnologice ca si in cazul roților de curea. Probleme deosebite apar doar la
montajul cablurilor.

Fixarea capetelor cablului se poate face prin următoarele metode:

-formarea unui ochi terminal prin îndoirea cablului si legarea acestuia cu

sarma pe o anumita porțiune(fig.3).

Fig.3-Fixarea cablului cu ochi terminal si sarma

 -formarea unui ochi terminal si fixarea acestuia cu brățări de strângere fixate
prin șuruburi (fig.4).

Fig.4- Fixarea cablului cu ochi terminal si branțuri de strângere

-folosirea unui dispozitiv de fixare a capătului de cablu. Capătul de cablu

este introdus intr-un manșon conic, apoi sârmele de la capăt se despletesc si se
încovoaie ca niște cârlige. Fixarea se face prin turnarea printre ele a unui aliaj
de plumb (fig. 5).

Fig.5- Fixarea cablului cu manșon conic

-prinderea in dispozitiv demontabil si fixarea acestuie prin suruburi (fig.6).

Fig.6 - Prinderea in dispozitiv demontabil

Legarea capetelor de cablu se poate realiza prin (fig.8)

Fig.8 – Legarea capetelor de cablu

 Rolele de cablu se executa prin sudare, au turnate din fonta sau otel, in
funcție de valoarea încărcărilor.

-Obada rolei este supusa la încovoiere de forța P care acționează in

porțiunea dintre doua spițe.

-Spițele se calculează la flambaj, datorat forței P.

Solicitările mecanice(fig.9)

Cablurile prin aderenta la rolele prin care sunt înfășurate. Ele sunt solicitate
la tracțiune, iar la creșterea numărului de îndoiri si noduri ale aceleiași porțiuni
de cablu in cursul unui ciclu de lucru, scade durata de exploatare.

Pentru fixarea si legarea cablurilor se aplica metode specifice pentru a

preîntâmpina desfacerea accidentala.

Funcționând prin aderenta ele trebuie sa prezinte o rezistenta la uzura

pronunțata.

Pentru cabluri se folosesc otelul carbon de înalta rezistenta sau toroane din
otel carbon grupate prin cablare in jurul unei inimi, intr-unul sau mai multe
straturi concentrice. Inima este un mănunchi de fire vegetale, minerale, metalice
sau sintetice.

Fig.9 – Solicitările mecanice

 Tamburele se executa turnate sau sudate, din fonta sau otel. Tamburul se
va calcula pentru solicitările importante la care este supus:

-solicitarea de compresiune

-solicitarea la torsiune

Aceste solicitări apar simultan si se suprapun. Sarcina care acționează

asupra tamburului este pulsatorie.

Atât rolele de cablu, cat si tamburele trebuie prevăzute cu șanțuri, pentru a

împiedica ieșirea cablului.

Materiale folosite-Inima cablurilor poate fi:

-vegetala, din fibre naturale (bumbac, cânepa);

-sintetica, din fibre sintetice (nailon, poliamida);

-din fire de azbest;

-minerala;

-metalica;

-din același material ca si sârmele.

Cablurile sunt solicitate la:

-întindere

-torsiune

-încovoiere
 Domeniul de utilizare a cablurilor este foarte larg, se folosesc in special la
mașinile de ridicat si transportat, la scripeți, macarale, lifturi.

Întreținerea cablurilor:

-Cablurile se ung cu ulei special, aplicarea facandu-se cu o pensula sau o pana.

Uneori ungerea se face prin trecerea acestuia printr-o baie de ulei. Întreținerea
transmisiilor prin cablu consta in:

-ungerea periodica;

-supravegherea funcționarii fără șocuri si alunecări, urmărirea integrități

cablului (sa nu aibă fire rupte).

Avantaje:

-funcționarea lina permite utilizarea la viteze de lucru mari;

-au buna comportare la șocuri

-oferă siguranță mare in exploatare, deoarece ruperea nu se face brusc;

-cablurile sunt mai economice decât lanțurile.

Dezavantaje:

-nerespectarea corecta a regulilor de fixare a capetelor de cablu poate duce la

accidente de munca si la deteriorarea elementelor supuse la ridicare;

-la ridicare sarcinilor foarte grele si voluminoase se uzează foarte repede.

 Norme de protecția muncii si PSI

In atelierele de montaj si întreținere se iau o serie de masuri, in scopul

producției împotriva accidentelor si pentru evitarea deteriorării organelor de
mașini.

Printre aceste masuri, putem enumera:

-temperatura din interiorul atelierului trebuie sa fie optima pentru desfășurarea

activității (temperatura ridicata micșorează atenția si percepția, iar cea scăzută
micșorează mobilitatea lucrărilor);

-masuri de mecanizare si automatizare, in special a operațiilor grele si cu risc

crescut de accidentari;

-curățirea aerului de gaze, praf si aburi, prin ventilație, atelierele de reparații si

întreținere trebuie sa fie bine iluminate, atât ziua , cat si noaptea;

-protejarea instalațiilor electrice împotriva electrocutării si legarea aparatelor si

instalațiilor la pământ;

-verificarea înainte de utilizare a instalațiilor de ridicat (cabluri, lanțuri, scripeți);

-ancorarea mașinilor si instalațiilor in timpul transportării;

-evitarea staționarii muncitorilor in raza de acțiune a macaralelor;

-mecanismele de ridicat si transportat sa fie manevrate numai de personalul

calificat in acest scop;

-respectarea regulilor prescrise pentru personalul care manevrează substanțele

necesare spălării pieselor (mănuși, măști de gaz, interzicerea folosirii flăcării
deschise, depărtarea de locurile de sudare);
 Echipamentul individual de protecție reprezintă totalitatea mijloacelor cu
care este dotat fiecare participant in procesul de munca si constituie un element
foarte important in protejarea împotriva factorilor de risc.

Echipamentul este acordat obligatoriu si gratuit tuturor salariaților, precum

si altor categorii participante la procesul muncii, in conformitate cu Normativul
cadru de acordare si utilizare a echipamentului individual de protecție, eliberat
de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale si Familiare si aprobat prin ordinul
nr.225/1995. Pe baza acestuia, angajatorul este obligat sa întocmească lista
interna de dotare cu EIP (Echipamentul Individual de Protecție) adecvat
executării sarcinilor de munca in condiții de securitate.

Prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale se face prin

introducerea pe piața si doar prin utilizarea acelor echipamente individuale de
protecție, care mențin sănătatea si care asigura securitatea utilizatorilor, fără a
asigura sănătatea sau securitatea altor persoane, animale domestice ori bunuri,
atunci când sunt întreținute adecvat si utilizate conform scopului prevăzut.
 Bibliografie

1. Anca Borza, Managementul întreținerii si reparării utilajelor, Ed. Economica,

1995;

2. Ing. Neculai Huzum, Ing. Gabriel Rantz, ing. Emilian Baciu, Ing. Gheorghe
Crivac;

3. N. Huzum si G. Rantz, Procese tehnologice, întreținerea si repararea mașinilor

si utilajelor, Ed, Didactica si Pedagogica, București, 1997;

4. A. Broza, Aspecte privind aprecierea stării tehnice a utilajelor si a duratei lor

de realizare-Studia Universitatis Babes-Bolyai, Economica, Cluj-Napoca,1991;

5. E. Păcurariu si alții, Organe de mașini si mecanisme, Ed. Tehnica, București,

1989;

6. C. Roșca, Strategia reparațiilor in sistemele industriale, Editura scrisul

romanesc, Craiova, 1981;

7. V. Suteu, Tehnologia întreținerii si reparării mașinilor si utilajelor, Editura

Tehnica, București, 1984.