Centrul de Formare si Evaluare Profesionala TensiuF.E.G.

“Education” Electrician Exploatare Medie si Joasa

Tensiune

Modulul 2. MAŞINI ELECTRICE

Maşinile electrice realizează conversia energiei mecanice în energie electrică sau invers sau modifică
parametrii energiei electrice cu ajutorul energiei mecanice.
Maşinile electrice pot fi:
 Rotative
 Liniare
 Statice
Funcţionarea maşinilor electrice se bazează pe fenomenul inducţiei electromagnetice, care constă în
producerea unei tensiuni electromotoare atunci când variază în timp fluxul magnetic.
Maşinile conţin două subansambluri mari, denumite armături, care, în timpul funcţionării, sunt în
mişcare relativă una faţă de cealaltă. Armătura fixă se numeşte stator, iar cea mobilă, rotor. Ele sunt
separate între ele printr-un spaţiu de aer numit întrefier, de grosime constantă sau variabilă.
Elementele maşinii electrice situate pe oricare dintre cele două armături se pot grupa, funcţional, în mai
multe sisteme:
 Sistemul magnetic
 Sistemul electric
 Sistemul mecanic

Sistemul magnetic.
Constituie calea de închidere a majorităţii liniilor de flux magnetic. El este format din miezuri
magnetice realizate din materiale feromagnetice. Miezurile sunt piese masive (fluxul magnetic care le
străbate este constant în timp) sau din tole de oţel electrotehnic (fluxul magnetic este variabil în timp).
Ca materiale feromagnetice sunt utilizate feritele, oţelul electrotehnic laminat la cald sau la rece, cu
(1.8-1.9)% Si pentru maşinile rotative sau cu (3-4.5)% Si pentru transformatoare.

Sistemul electric.
Este format din elemente ale căilor de curent (conductoarele electrice, legăturile flexibile de ieşire,
componentele contactelor: perii-colector, perii-inele de contact, borne de racord) şi din izolaţiile aferente.
Conductoarele electrice sunt dispuse sub formă de spire, bobine sau înfăşurări. Conductoarele pot fi
înfăşurate în jurul unor porţiuni aparente ale miezului feromagnetic (poli) sau pot fi aşezate în crestături ale
miezului.
Toate conductoarele electrice legate în serie, având un capăt de început şi unul de sfârşit, alcătuiesc o
înfăşurare. Dacă cele două capete sunt separate între ele, înfăşurarea este deschisă. Dacă cele două capete
sunt unite între ele, înfăşurarea este închisă. Elementul de bază al înfăşurării îl constituie spira. Spira este un
ansamblu de două conductoare, denumite convenţional, în funcţie de sensul curentului prin ele, conductor de
ducere şi conductor de întoarcere.

1
Centrul de Formare si Evaluare Profesionala TensiuF.E.G. “Education” Electrician Exploatare Medie si Joasa
Tensiune

Mai multe spire înseriate formează o bobină.

Când conductoarele sunt realizate sub formă de bare, bobina poate fi formată şi dintr-o singură spiră.
Într-o crestătură se pot găsi două laturi de bobine diferite şi atunci înfăşurarea se numeşte în dublu strat.

Pentru realizarea elementelor sistemului electric se folosesc materiale electroconductoare şi materiale

electroizolante. Pentru conductoarele electrice se folosesc cuprul şu aluminiul. La maşinile de mare putere se
utilizează conductoare din aliaje de cupru. Conductoarele pot avea secţiune circulară (conductoarele
flexibile), dreptunghiulară sau pătrată (conductoarele rigide). Materialele electroizolante servesc pentru
realizarea izolaţiei proprii a conductoarelor, pentru izolarea capetelor de bobină, pentru izolarea bobinelor de
miezul magnetic, etc. Materialele electroizolante au rol de mediu dielectric şi corespund unei anumite clase
de izolaţie.
Cele mai uitlizate, sunt:
 Materiale pe bază de celuloză: benzi de bumbac, mătase, preşpan, carton electrotehnic
 Materiale pe bază de mică: micofoliu, micobandă, micanite, benzi şi ţesături de sticlă neimpregnate şi
impregnate
 Materiale pe bază de fire de sticlă: benzi şi ţesături, poliglasul realizat din fire de sticlă încleiate cu
lacuri din răşini poliesterice
 Materiale izolante pe bază de răşini poliesterice: benzi de contracţie din poliester, fetru din lână
poliesterică pentru tasare, sfori de poliester
 Materiale stratificate din ţesături sau folii şi răşină: pertinaxul, textolitul, sticlotextolitul
 Lacuri electroizolante: lacuri de impregnare oleobituminoase sau lacuri ALM oleogliptalice
2
Centrul de Formare si Evaluare Profesionala TensiuF.E.G. “Education” Electrician Exploatare Medie si Joasa
Tensiune
 Lacuri de acoperire.
Materialele electroizolante nu se utilizează separat decât foarte rar. Cel mai adesea se realizează
scheme de izolaţie. Prin schemă de izolaţie se înţelege ansamblul şi modul de dispunere al unor materiale
electroizolante, folosite la izolarea unei înfăşurări, pornind de la conductorul electric şi până la elementul faţă
de care se izolează. Schemele de izolaţie se utilizează pentru izolaţie de crestătură, pentru izolarea capetelor
de bobină, pentru înfăşurările transformatoarelor, etc.
Piesele de contact care realizează contactele alunecătoare la maşinile electrice sunt: periile, colectoarele şi
inelele de contact. Materialul folosit pentru executarea periilor este grafitul. Prin amestecarea cu alte
materiale se obţin patru clase de perii, diferite ca duritate:
 Clasa I (K) – perii tari, din cărbune-grafit
 Clasa a II-a (G) – perii moi, din grafit
 Clasa a III-a (EG) – perii moi, din electrografit
 Clasa a IV-a (M) – perii tari, din cupru grafitat sau din bronz grafitat.
Perii cu conductor fixat pe perii prin presare sau prin lipire de armături metalice, prinse de perie prin
nituire şi presare:

Periile sunt imobile faţă de rotorul în mişcare. Ele se calcă pe lamelele colectorului, prins pe axul
rotoric, realizând un contact alunecător. Periile sunt fixate în portperii, prevăzute cu casete în care se află
resorturi pentru realizarea presiunii în contacte.

Colectorul este format dintr-o bucşă pe care sunt fixate lamele de cupru, izolate între ele prin lamele
de micanită. Lamelele de cupru sunt dispuse radial şi au rolul de a asigura contactul alunecător cu periile. La
lamelele colectorului sunt legate capetele de bobină ale înfăşurării rotorice.

3
Centrul de Formare si Evaluare Profesionala TensiuF.E.G. “Education” Electrician Exploatare Medie si Joasa
Tensiune

Conurile izolante realizează izolaţia între lamelele conductoare şi sistemul de strângere. Este de
asemenea realizată izolaţia lamelelor faţă de bucşa metalică. Pentru maşinile mici, colectoarele se pot
construi fără bucşă metalică, fixarea făcându-se direct pe arborele randalinat, după ce s-a uns cu lac.
Contactele perie-colector sunt contacte atât de alunecare cât şi contacte de întrerupere, datorită
trecerii trecerii succesive a lamelelor în mişcare pe sub periile fixe ale maşinii. Solicitările produse sunt de
natură complexă: mecanică, eletrică, termică, etc.
Inelele de contact pot fi fixateprin şuruburi de o bucşă metalică interioară, pot fi presate în material
plastic la maşinile mici, dar soluţia cea mai utilizată este fixarea prin presare la rece sau cald pe o bucşă
izolantă sau pe arborele maşinii.

Bornele maşinilor electrice servesc pentru racordarea capetelor conductoarelor de ieşire de la

înfăşurări sau de la perii, la conductoarele circuitelor exterioare. Bornele sunt plasate pe o placă de borne,
fixată de carcasa maşinii. La maşinile de joasă tensiune (max 500V) placa de borne este realizată din
sticlotextolit, pertinax, materiale presate, rezistente mecanic. Bornele sunt de tip şurub-piuliţă din alamă sau
bronz. Şaibele se execută din acelaşi material.
Legăturile la borne, la maşinile de joasă tensiune, sunt conducte flexibile, cu izolaţie de cauciuc şi
ţesătură impregnată. Pentru legăturile la borne ale înfăşurărilor de excitaţie în serie şi ale polilor auxiliari,
4
Centrul de Formare si Evaluare Profesionala TensiuF.E.G. “Education” Electrician Exploatare Medie si Joasa
Tensiune
parcurse de curenţi mari, se utilizează bare izolate manual. Izolaţia legăturilor la borne se alege în funcţie de
dimensiunea conductoarelor, tensiunea de serviciu şi clasa de izolaţie a înfăşurării; legăturile la borne se
realizează cu conductoare de secţiune mărită în cazul înfăşurărilor cu mai multe căi de curent în paralel.
Contactul legăturii cu borna se realizează cu papuci de cablu cu ureche închisă şi deschisă.
Îmbinarea între înfăşurare şi conductoarele pentru legarea la borne se realizează prin lipire, nituire,
prin şuruburi sau prin sudare electrică, în funcţie de secţiunea conductoarelor şi de modul cum a fost realizată
înfăşurarea.

Sistemul mecanic.
Este format din elementele maşinii care asigură rigiditatea acesteia: carcasa, arborele rotoric,
scuturile, lagărele, crucea portperii (la maşinile cu inele sau cu colector).
Carcasa maşinii de curent continuu, realizată din oţel electrotehnic turnat, aparţine sistemului
magnetic, deoarece constituie calea de închidere a fluxului magnetic inductor, dar aparţine şi sistemului
mecanic, deoarece este suport pentru susţinerea polilor, protejează toate elementele maşinii, etc.
Carcasa se execută din fontă, oţel, aliaje de aluminiu, în funcţie de tipul şi de gabaritul maşinii.
Carcasele turnate sunt preferate pentru maşini de gabarite mici şi sunt prevăzute cu nervuri de răcire, pentru
mărirea suprafeţei exterioare de evacuare a căldurii. Carcasele sudate sunt preferate pentru maşini mari şi pot
fi simple sau prevăzute cu ţevi pentru răcire.
Arborele rotoric este unul dintre elementele cele mai solicitate mecanic: suportă greutatea totală a
părţii în mişcare şi solicitările datorate cuplului de rotaţie pe care îl transmite. Materialele folosite sunt OL50,
OLC35, OLC45. Materialul din care se execută arborii este ales în funcţie de dimensiunile, forma
constructivă şi mărimea solicitărilor la care este supus arborele.

Colierul sau crucea portperii este un ansamblu mecanic pentru susţinerea casetelor în care se
montează periile.
Scuturile sunt necesare îmbinării rotorului cu statorul şi se execută din fontă sau oţel, prin turnare sau
sudare. Forma constructivă este impusă de tipul de lagăr folosit, de tipul constructiv al maşinii şi de modul de
răcire a maşinii.
Lagărele pot fi cu alunecare (cuzineţi) sau cu rostogolire (rulmenţi). Cuzineţii susţin arborele. Se
construiesc din fontă, bronz sau oţel şi se căptuşesc pe faţa interioară cu materiale antifricţiune (fonte aliate,
bronzuri cu staniu şi plumb, materiale metalo-ceramice, etc. Lagărele cu rulmenţi necesită etanşare sigură.
Aceasta se realizează prin garnituri sau prin sisteme labirint.
5
Centrul de Formare si Evaluare Profesionala TensiuF.E.G. “Education” Electrician Exploatare Medie si Joasa
Tensiune

Elemente pentru ventilaţia şi răcirea maşinilor electrice.

Pentru evacuarea căldurii degajate de unele părţi componente, maşinile electrice sunt cu ventilaţie
naturală, adică aerul este antrenat de piesele mobile ale acestora sau au montat pe arbore un ventilator.
Răcirea maşinilor electrice se poate realiza în circuit deschis sau în circuit închis. În ultimul caz, ca
mediu de răcire este folosit aerul, hidrogenul, uleiul sau apa.

Plăcuţele indicatoare.
Dimensiunile, forma şi datele care se înscriu pe plăcuţele indicatoare montate pe carcasă sunt
standardizate. Pe plăcuţe se înscriu: tensiunea nominală, curentul nominal, puterea nominală, regimul
nominal, turaţia nominală, gradul de protecţie, felul excitaţiei, anul de fabricaţie, modul de lucru al maşinii,
masa aproximativă a maşinii, standardele sau normele la care corespunde maşina şi altele în funcţie de tipul
maşinii.

Protecţia maşinilor electrice.

Pentru funcţionarea în medii normale, protecţia este realizată prin carcase cu scuturi, care asigură
grade de protecţie conform codului IP. Carcasele asigură şi grade de protecţie mecanică.

Marcarea capetelor libere ale înfăşurărilor şi ale bobinelor.

Marcarea capetelor libere ale înfăşurărilor este standardizată.
Marcajul pe placa de borne este obligatoriu şi are simbolul capătului liber al înfăşurării conectat la
borna respectivă.
Dacă la aceeaşi bornă se leagă mai multe capete de bobină, marcajul poate fi compus fie din suma
marcajelor succesive complete sau numai literele în ordine alfabetică, separate prin liniuţe, fie un marcaj
simplificat prin simbolul complet sau numai o literă simbol.
Marcarea bornelor este corelată cu sensul de rotaţie.

Forme constructive şi moduri de montaj ale maşinilor electrice.

Maşinile electrice se realizează cu ax vertical sau orizontal. Formele constructive şi modurile de
fixare ale maşinilor electrice sunt diferite, fiind prevăzute în standarde.

PARTICULARITĂŢI CONSTRUCTIVE ALE MAŞINILOR ELECTRICE ROTATIVE

1. Particularităţi constructive ale maşinilor de curent continuu de uz general.

Maşinile de curent continuu sunt maşinile electrice la care schimbul principal de energie cu o reţea se
face în curent continuu.
Motoarele de curent continuu sunt folosite în tracţiunea electrică la tramvaie, troleibuze, metrou,
locomotive electrice şi diesel electrice, locomotive de mine, pentru acţionarea cu turaţie variabilă în limite
largi a maşinilor unelte, a laminoarelor, etc.
Generatoarele de curent continuu sunt folosite ca surse pentru sudare, pentru locomotive diesel
electrice, pentru instalaţii de foraj, etc.
Părţile componente ale maşinilor de curent continuu şi modul de simbolizare al maşinii:

6
Centrul de Formare si Evaluare Profesionala TensiuF.E.G. “Education” Electrician Exploatare Medie si Joasa
Tensiune

Statorul are rolul de a produce fluxul magnetic inductor. El este format dintr-un miez magnetic
alcătuit din carcasă (jug statoric), poli principali şi poli auxiliari şi bobine polare (bobine de excitaţie,
bobinele polilor auxiliari).

Carcasa maşinilor de curent continuu are formă cilindrică, se execută din oţel, iar pentru maşinile cu
puteri de ordinul a sute de waţi, constituie chiar jugul statoric cu poli aparenţi, prinşi cu buloane.
La maşinile electrice mici, carcasa se realizează din aliaje de aluminiu, iar în interiorul ei, jugul
statoric este realizat din tole de oţel electrotehnic cu grosimea de 0.5-1 mm. Polii de excitaţie sau polii
principali se realizează odată cu asamblarea tolelor care sunt ştanţate cu o formă specială. Carcasa este
prevăzută cu elemente pentru montaj, plăcuţă indicatoare, placă de borne şi se închide cu scuturi.
Polii principali şi de comutaţie de dimensiuni mici se execută din tole prin turnare sau forjare şi se
prelucrează prin aşchiere pentru obţinerea dimensiunilor.

7
Centrul de Formare si Evaluare Profesionala TensiuF.E.G. “Education” Electrician Exploatare Medie si Joasa
Tensiune

Polii principali, cu formă complicată şi polii de comutaţie de dimensiuni mari de execută lamelat, din
tole de oţel de 1-2 mm şi se rigidizează cu tije nituite sau sudate la capete.
Tolelle polilor principali sunt prevazute cu crestături. Numărul polilor de excitaţie este multiplu de 2
şi se notează 2p.
Polii auxiliari sau de comutaţie se plasează în axele interpolare ale polilor principali.
Înfăşurarea de excitaţie are rolul de a crea câmpul magnetic inductor şi este formată din bobine
înfăşurate pe polii principali şi parcurse de curentul de excitaţie.
Înfăşurarea auxiliară are rolul de a crea un câmp magnetic, care îmbunătăţeşte funcţionarea maşinii, şi
este formată din bobine parcurse de curentul principal al maşinii. Pentru înfăşurări se foloseşte conductor din
cupru izolat, rotund sau profilat.
Bobinele de excitaţie se leagă, în general, în serie, se alimentează prin bornele de la cutia de borne
astfel încât să se realizeze alternanţa N-S a polilor de excitaţie.

La 2p poli repartizaţi pe circumferinţa statorului corespunde un unghi la centru de α=2π rad, unui pol
îi revin π/p rad.
Distanţa dintre axele a doi poli consecutivi, măsurată pe circumferinţa armăturii de diametru D către
interior, reprezintă pasul polar.

Τ= πD/2p

Bobinele polare sunt bobine concentrate, au secţiunea în trepte (mai ales cele de excitaţie), sau sunt
izolate faţă de miezul, talpa polului şi carcasa cu benzi izolante pe bobină sau cu folii izolante aplicate pe
miezurile polilor, cu rame sau cu casete izolante.

8
Centrul de Formare si Evaluare Profesionala TensiuF.E.G. “Education” Electrician Exploatare Medie si Joasa
Tensiune

Înfăşurarea de compensare se plasează în crstăturile polilor principali şi se execută din bobine

dreptunghiulare concentrice.

Înfăşurarea de compensare îmbunătăţeşte, de asemenea, funcţionarea maşinii electrice. Înfăşurarea de

excitaţie de pe stator poate fi alimentată în mai multe moduri (prin legare la o sursă de tensiune separată sau
prin legarea cu înfăşurarea rotorului) ceea ce conduce la o diferenţiere a maşinilor de curent continuu în
funcţie de excitaţie.

Rotorul este format dintr-un arbore de oţel cu rol de transmitere a cuplului mecanic şi de suport
pentru miezul magnetic, colector, lagăre şi ventilator; miez feromagnetic realizat din tole cu crestături

9
Centrul de Formare si Evaluare Profesionala TensiuF.E.G. “Education” Electrician Exploatare Medie si Joasa
Tensiune
deschise sau semiînchise, din tablă de 0.5 mm de oţel electrotehnic, izolate cu oxizi ceramici (când sunt
obţinute prin laminare la rece); colector; înfăşurare rotorică.

Prin intermediul înfăşurării rotorice puterea electromagnetică a maşinii este cedată în exterior pe la
borne sau este transformată în putere mecanică la arbore. Înfăşurarea rotorică se execută din sârmă sau bare
din cupru şi este compusă din bobine identice introduse în crestăturile miezului rotoric, uniform repartizate
pe periferia rotorului. O astfel de înfăşurare se numeşte înfăşurare repartizată. Capetele bobinelor se leagă la
lamelele colectorului.
Bobinele înfăşurării rotorice a maşinii de curent continuu se numesc secţii şi conţin toate spirele
cuprinse între două lamele de colector care se succed din punct de vedere al legăturilor electrice. Legătura
dintre bobinele înfăşurării rotorice aflate în mişcare şi bornele fixe ale maşinii se realizează prin intermediul
periilor care calcă pe colector. Toate spirele care se parcurg plecând de la o perie la o altă perie formează o
cale de curent. Numărul total de căi de curent ale maşinii de curent continuu este 2a. Prin legarea în paralel a
căilor de curent, la maşinile de putere mare, se reduce secţiunea conductoarelor din crestăturile maşinii.
La înfăşurarea buclată începutul şi sfârşitul fiecărei secţii sunt legate la două lamele de colector
alăturate. La realizarea înfăşurării buclate simple trebuie respectată condiţia: 2a=2p.
Dacă numărul de lamele de colector este K, numărul de secţii al înfăşurării este S=K, iar în fiecare
crestătură se afllă o latură de ducere şi una de întoarcere de la bobine diferite. Dacă numărul de crestături este
Z, atunci S=Z.
La înfăşurarea ondulată capetele secţiilor se leagă la lamele distanţate pe periferia colectorului.
Înfăşurarea rotorică a maşinii de curent continuu este o înfăşurare închisă. Adică ultima legătură de
întoarcere revine la prima lamelă de colector, la care s-a legat capătul de început al primei secţii.

10
Centrul de Formare si Evaluare Profesionala TensiuF.E.G. “Education” Electrician Exploatare Medie si Joasa
Tensiune

Pentru a realiza, de exemplu, o înfăşurare buclată simplă, la o maşină de curent continuu trebuie să fie
cunoscute: numărul de lamele la colector şi de crestături ale miezului rotoric şi numărul de poli. Maşina va
avea 2a=2p căi de curent în paralel şi un număr de 2a perii.
Pasul polar se poate exprima în număr de crestături; în acest caz el se numeşte pas diametral şi se
calculează cu formula: y=Z/2p.
Colierul sau crucea portperii este o piesă din fontă sau din oţel, de care sunt fixate, prin intermediul
unui izolant, casete metalice numite portperii. În aceste casete sunt montate periile din praf de cărbune, grafit
sau din praf de cupru presat.
Scuturile şi lagărele permit montarea rotorului în interiorul statorului şi rotirea acestuia.

2. Particularităţi constructive ale motorului universal cu colector.

Motorul universal cu colector poate funcţiona atât în curent continuu cât şi în curent alternativ şi este
utilizat în acţionări electrice de putere mică (echipamente electrice de uz casnic, instrumente muzicale).
Constructiv, se realizează ca un motor de curent continuu cu excitaţie în serie, care are piesele polare
şi jugul statoric realizate din tole.
Înfăşurarea de excitaţie este formată din două părţi egale, fiecare parte este fixată pe un pol, iar
înfăşurările rotorului se intercalează între cele două părţi ale înfăşurărilor de excitaţie.

3. Particularităţi constructive ale maşinilor de curent alternativ.

Maşinile de curent alternativ realizează schimbul principal de energie cu reţeaua electrică în curent
alternativ.
Ele pot fi asincrone şi sincrone.

3.1 Particularităţi constructive ale maşinilor asincrone.

Maşina asincronă este o maşină de curent alternativ care are o turaţie variabilă cu sarcina, la o
frecvenţă constantă a reţelei.
Denumirea este legată de diferenţa dintre turaţia rotorului şi a câmpului magnetic inductor.
Cele mai răspândite maşini asincrone sunt cele fără colector, denumite şi maşini de inducţie şi care se
utilizează ca motoare.
Motoarele asincrone trifazate se folosesc în toate domeniile în care sunt necesare acţionări cu maşini
robuste, cu turaţie practic constantă şi care oferă siguranţă mare în exploatare.
Motoarele asincrone monofazate fac parte din componenţa majorităţii echipamentelor de uz
gospodăresc: ventilatoare, aspiratoare, maşini de spălat, aeroterme, pompe, aparate pentru terapie şi igienă,
etc.
Maşinile asincrone se pot realiza cu rotorul bobinat (cu inele colectoare) şi cu rotorul în scurtcircuit.
Semne convenţionale:

11
Centrul de Formare si Evaluare Profesionala TensiuF.E.G. “Education” Electrician Exploatare Medie si Joasa
Tensiune

Părţile componente sunt prezentate în următoarele imagini:

Statorul are rolul de a produce câmpul magnetic inductor. Statorul este format din: carcasă, miez
magnetic, înfăşurare. Carcasa se execută din fontă, oţel sudat sau aliaje de aluminiu (pentru maşinile de mică
putere). Miezul magnetic este format din tole de tablă silicioasă, cu grosimi de 0.5mm, laminată.

12
Centrul de Formare si Evaluare Profesionala TensiuF.E.G. “Education” Electrician Exploatare Medie si Joasa
Tensiune

Pentru maşinile mici, miezurile magnetice se împachetează separat înainte de presare în carcasă, iar la
maşinile mari sunt împachetate în carcasă. La maşinile lungi, pachetul de tole este divizat prin tole din
materiale electroizolante, pentru a se micşora pierderile.
Pentru o ventilaţie mai bună. Maşinile lungi se prevăd cu canale de ventilaţie realizate prin
intercalarea unor tole cu distanţori plasaţi pe fiecare dinte prin sudare sau nituire.
La maşinile foarte mari, cu diametre peste 1100mm, tolele sunt realizate din segmente, iar miezul este
realizat prin asamblarea acestora direct în carcasă.

Înfăşurarea statorului este o înfăşurare repartizată şi conţine trei înfăşurări de fază. Aceste înfăşurări
conţin bobine formate din spire, dintr-un singur conductor sau mai multe conductoare în paralel, fiecare
bobină având două capete pentru legături electrice.
Bobinele realizate din conductor flexibil (bobinele moi) se realizează grupat, fără întreruperea
conductorului între bobine. Grupele de bobine se leagă între ele, iar înfăşurarea de fază are numai două
capete libere scoase la placa de borne. Bobinele moi sunt neizolate.
Bobinele pot fi de diferite forme (dreptunghiulare, hexagonale, trapeizoidale) şi într-o înfăşurare pot
fi numai bobine egale sau bobine concentrice neegale.
Bobinele tari sunt realizate din conductor dreptunghiular şi sunt izolate. La maşinile mari se utilizează
bare formate din mai multe conductoare dreptunghiulare în paralel. Se pot realiza înfăşurări şi din
semibobine.
Înfăşurarea statorică poate fi realizată într-un singur strat sau în două straturi.
La înfăşurările într-un singur strat, cu bobine concentrice, capetele de bobină pot fi într-un singur etaj,
în două etaje sau în trei etaje, iar cele cu bobine trapezoidale capetele de bobină sunt în lanţ.

13
Centrul de Formare si Evaluare Profesionala TensiuF.E.G. “Education” Electrician Exploatare Medie si Joasa
Tensiune

Înfăşurările de fază ale statorului pot fi conectate în stea sau în triunghi. Capetele libere se scot la
placa de borne.

Tensiunile electromotoare care se induc în înfăşurările de fază formează un sistem simetric şi

echilibrat, numai dacă înfăşurările au acelaşi număr de spire, iar bobinele acestora se succed în aceeaşi ordine
sub toţi polii.
Pentru un pol şi pentru fiecare fază, înfăşurarea ocupă q crestături, delimitând trei zone de fază.
Pentru 2p poli şi m faze, rezultă un număr Z de crestături.
Z=2mpq
Unei zone de fază îi revine un unghi geometric de 60 o/p. Axele celor trei înfăşurări de fază sunt
decalate cu 120o.
Pentru realizarea unei înfăşurări de curent alternativ într-un strat, trebuie parcurse următoarele etape:
 Cunoscând Z şi p, se calculează q=Z/2pm
 Se trasează laturile de bobină şi se numerotează crestăturile
 Se marchează zonele de fază şi începuturile înfăşurărilor de fază
 Se trasează fiecare fază a înfăşurării
Rotorul maşinii asincrone poate fi:
 Cu înfăşurare bobinată
 Cu înfăşurare din bare, în scurtcircuit
Rotorul mai este format din: arbore rotoric, miez magnetic, inele colectoare, ventilator.
Pentru maşinile obişnuite, arborele rotoric se realizează cu nervuri sudate. Miezul magnetic este
realizat din tole cu crestături şi se împachetează pe arbore.

Miezurile rotorice lungi pot fi prevăzute cu canale de ventilaţie pentru răcire.

14
Centrul de Formare si Evaluare Profesionala TensiuF.E.G. “Education” Electrician Exploatare Medie si Joasa
Tensiune
Înfăşurările pentru rotoarele bobinate se execută din bobine similare bobinelor folosite la realizarea
înfăşurărilor statorice: într-un singur strat, cu bobine concentrice şi capete de bobină în două etaje şi în două
straturi, reallizate din semibobine rigide înseriate prin mufe la ambele capete.
Înfăşurările pentru rotoarele în scurtcircuit sunt formate din bare neizolate, scurtcircuitate la ambele
capete prin inele şi se numesc înfăşurări în colivie de veveriţă. Barele sunt introduse în crestături şi sunt bare
rotunde din cupru, aluminiu sau alamă.

Inelele colectoare la maşinile asincrone cu puteri sub 100kW sunt presate la rece pe butuc. Pentru
izolare se utilizează fâşii de preşpan şi pânză impregnată sau micanită.
La maşinile mari, care funcţionează în condiţii grele, se folosesc inele de contact presate pe butuc la
cald.
Ventilatorul este montat pe arbore în interior sau la exteriorul carcasei. Ventilatorul montat în exterior
absoarbe aerul prin ferestrele de intrare şi-l refulează spre exterior. Ventilatorul montat în exterior refulează
aerul peste exteriorul carcasei.
La maşinile cu rotorul bobinat, subansamblul portperii susţine periile de cărbune-grafit sau din metal-
grafit care au o poziţie invariabilă în lăcaşurile lor.
Periile sunt legate la trei borne marcate K, L, M de pe placa de borne a rotorului.

3.2 Particularităţi constructive ale motoarelor asincrone monofazate.

Motoarele asincrone monofazate se construiesc pentru puteri sub 1kW.
Statorul este realizat cu poli înecaţi sau poli aparenţi, iar rotorul este realizat în colivie.Pe statorul cu
poli înecaţi se află o înfăşurare principală care ocupă două treimi din crestături şi o înfăşurare auxiliară care
ocupă o treime din crestături. La statoarele cu poli aparenţi este prevăzută o spiră în scurtcircuit şi din această
cauză motoarele se mai numesc motoare cu polli ecranaţi.

3.3 . Particularităţi constructive ale maşinilor sincrone.

15
Centrul de Formare si Evaluare Profesionala TensiuF.E.G. “Education” Electrician Exploatare Medie si Joasa
Tensiune
Maşinile electrice sincrone sunt maşini de curent alternativ care au turaţia egală cu turaţia câmpului
magnetic inductor.
Ele sunt folosite ca generatoare de tensiune alternativă (turbogeneratoare şi hidrogeneratoare) în
centralele electrice, ca motoare de acţionare cu turaţie constantă sau drept compensatoare sincrone, pentru
îmbunătăţirea parametrilor de funcţionare ai reţelelor de curent alternativ.
La maşina sincronă în construcţie normală câmpul magnetic inductor este produs de rotor, iar la cele
în construcţie inversă, de stator.

Statorul maşinii sincrone în construcţie normală este identic cu statorul maşinii asincrone. Carcasa se
toarnă împreună cu batiul maşinii, la alternatoarele mici. La maşinile mari, carcasa se execută din tablă
sudată, prevăzută cu profile de oţel pentru mărirea rezistenţei mecanice.
Miezul magnetic este realizat din tole întregi sau segmente de tole unite, pentru miezuri cu diametre
exterioare mai mari de 1000mm.

Înfăşurarea statorică pentru hidrogeneratoare se execută cu bobine egale, plasate în două straturi. Cea
pentru turbogeneratoare se execută în două straturi, cu bobine egale, consolidate pentru a rezista mecanic.
Capetele înfăşurărilor statorice ale maşinii sincrone se notează ca şi la maşina asincronă şi se leagă în
stea sau în triunghi.

16
Centrul de Formare si Evaluare Profesionala TensiuF.E.G. “Education” Electrician Exploatare Medie si Joasa
Tensiune
Rotorul maşinii sincrone se realizează cu poli înecaţi (pentru maşini cu viteze rotorice mari) şi cu poli
aparenţi (pentru viteze rotorice reduse).
Rotorul cu poli înecaţi se execută din oţel masiv de mare rezistenţă, are formă cilindrică cu crestături
inegale executate prin frezare sau se execută din tole asamblate, prevăzute cu crestături radiale sau paralele.

Arborele rotoric este orizontal.

Rotorul cu poli aparenţi este format dintr-o roată care conţine un butuc fixat pe arborele maşinii.
Pentru maşinile normale se utilizează butucul împachetat separat din tole şi fixat pe arborele maşinii.

Arborele rotoric al motoarelor este orizontal.

Polii rotorici se execută numai din tole izolate de grosimi între 1şi 2 mm. La maşinile mici fixarea
polilor se realizează prin şuruburi, iar la maşinile mari cu coadă de rândunică sau în T şi pene de fixare. Polii
sunt prevăzuţi în piesele polare cu găuri în care se introduc bare scurtcircuitate la ambele capete, cu segmente
care formează o colivie de amortizare, care la motoare serveşte drept colivie de pornire. La motoare barele
sunt din alamă sau bronz.

Conexiunile bobinelor polare se execută ca şi la motoarele de curent continuu, cu poli aparenţi.

Alimentarea bobinelor rotorice se face de la un generator de curent continuu, cuplat pe acelaşi ax. Bobinele
se execută din bandă de cupru, aşezată în straturi pe lat. Conductorul rotund se utilizează la maşinile mici.
Alimentarea bobinelor rotorului se face în curent continuu, prin sistem de perii şi două inele.

17
Centrul de Formare si Evaluare Profesionala TensiuF.E.G. “Education” Electrician Exploatare Medie si Joasa
Tensiune
Maşinile sincrone se realizează pentru puteri mari şi de aceea o atenţie deosebită trebuie acordată
răcirii maşinii. La stator se utilizează sisteme de ventilaţie care funcţionează în paralel, maşina fiind împărţită
în mai multe secţiuni transversale. La rotor aerul de răcire trece prin canalele de ventilaţie frezate la dinţii
rotorici. Răcirea în sistem inchis, utilizând hidrogenul ca agent de răcire (sau hidrogenul pentru rotor şi apa
pentru stator) este foarte eficientă.

3.4 .Particularităţi constructive ale motoarelor pas cu pas.

Motoarele pas cu pas sunt motoarele la care rotorul execută comandat, depllasări unghiulare
secvenţiale (paşi). Aceste motoare sunt utilizate în sistemele de comandă program ale maşinilor unelte, în
comanda traiectoriei rachetellor, pentru acţionarea indicatoarelor radar la bordul carlingii avionului, pentru
sisteme radar la sol, pentru acţionarea aparatelor de filmat, pentru reglarea poziţiei valţurilor la laminoare,
imprimante, pentru realizarea unor turaţii egalle sau proporţionale la arbori diferiţi, pentru acţionarea
foarfecelor de bandă, în instalaţiile de măsurare la distanţă cu memorare şi în alte cazuri când informaţia de
ieşire este sub formă de impulsuri.
După modul cum este realizat circuitul magnetic şi după numărul înfăşurărilor de comandă, motoarele pas
cu pas pot fi:
 De tip reactiv, cu rotorul executat sub formă de cilindru dinţat din material feromagnetic, caracterizat
prin pas fin
 De tip activ, cu rotorul executat cu poli aparenţi din magneţi permanenţi sau din electromagneţi
alimentaţi prin sistem de perii şi inele, caracterizate prin pas mare.
Motoarele pas cu pas trebuie să execute mişcări sigure, cu poziţii ferme, deci cu momentul de inerţie
cât mai mic. Motoarele pas cu pas cu rotor în formă de disc sau de pahar cu înfăşurarea de comandă realizată
cu circuit imprimat au momentul de inerţie al rotorului foarte mic.
Puterea motoarelor pas cu pas cu înfăşurări de comandă realizate cu circuite imprimate este mică.
Mărirea puterii de acţionare a acestora se realizează prin combinarea lor cu un amplificator hidraulic.
Ansamblul poartă denumirea de motor pas cu pas electrohidraulic.

3.5 .Particularităţi constructive ale transformatoarelor electrice.

Transformatorul este un ansamblu static constituit din înfăşurări imobile dispuse pe un miez
magnetic, între care, prin inducţie electromagnetică, puterea primită de la o reţea de curent alternativ este
transferată altei reţele de curent alternativ, cu modificarea parametrilor (tensiunea, curentul sau numărul de
faze).
După numărul de faze, transformatoarele pot fi trifazate sau monofazate.
Transformatoarele sunt utilizate:
 În transportul şi distribuţia energiei electrice (transformatoare de putere)
 Pentru sudare, pentru redresoare (transformatoare de construcţie specială)
 Pentru extinderea domeniului de măsurare al aparatelor (transformatoare de măsură)
 Pentru comandă, izolare, separare (transformatoare de mică putere)
Materialele utilizate în construcţia transformatoarelor sunt cele folosite în mod curent pentru miezuri
magnetice străbătute de flux variabil şi cupru sau aluminiu pentru conductoare. Izolaţia transformatoarelor se
compune din izolaţia între spirele înfăşurării, între straturi, între înfăşurări, faţă de miez şi faţă de cuvă.
Autotransformatoruleste un transformator la care înfăşurarea de joasă tensiune este o parte a
înfăşurării de înaltă tensiune. Cele două înfăşurări sunt legate galvanic între ele. Autotransformatorul dă la
bornele de ieşire o tensiune variabilă, reglabilă.
Transformatoarele de sudare cu arc electric au în secundar o tensiune de mers în gol de 65-80V,
necesară producerii arcului electric, iar în timpul sudării (în sarcină) tensiunea scade la 20-25V. Înfăşurările
primare şi cele secundare sunt aşezate pe coloane diferite. Ele sunt prevăzute cu şunturi magnetice dacă au
înfăşurările dispuse normal.
18
Centrul de Formare si Evaluare Profesionala TensiuF.E.G. “Education” Electrician Exploatare Medie si Joasa
Tensiune

Desen pagina 149

Transformatoarele pentru cuptoare electrice au înfăşurarea secundară realizată pentru tensiuni joase şi
curenţi secundari de intensitate foarte mare (până la 100 kA).
Circuitele magnetice ale transformatoarelor de mică putere pot fi împachetate ţesut din tole I sau
dintr-o combinaţie de tole E, I, U, L sau pot fi rulate din benzi de oţel electrotehnic. Înfăşurările se realizează
de cele mai multe ori pe carcase rulate.
Înfăşurările pentru miezuri rulate se deapănă direct pe miez sau se deapănă separat şi se introduc pe
miezuri divizate prin tăiere, după ce tolele au fost lipite cu răşini epoxidice. Prin împerecherea a două miezuri
divizate se realizează un miez magnetic în manta.
Înfăşurările transformatoarelor mici se pot realiza şi cu circuit imprimat flexibil.

19