METABOLISMUL BACTERIILOR

• Metabolismul bacterian: include reacţiile biochimice

prin care substanţe nutritive, asimilate din mediul de
viaţă, sunt transformate în constituienţi ai celulei
bacteriene. Include procese catabolice şi anabolice.
• Procesul de catabolism (cata = jos, ballein = a
arunca): constă în degradarea substanţelor nutritive
transportate din mediu în celula bacteriană pe căile
metabolice comune tuturor organismelor vii urmată de
eliberarea de energie.
• Procesul de anabolism (limba greacă: ana = sus,
ballein = a arunca) se desfăşoară cu consum energetic şi
constă în biosinteza structurilor celulare. Se disting 2
compartimente care interferă: energetic şi de sinteză a
constituienţilor celulari.
• Metabolismul energetic: reuneşte toate reacţiile
biochimice care conduc la aprovizionarea bacteriei cu
energia necesară supravieţuirii, creşterii şi multiplicării.
 NUTRIŢIA BACTERIILOR
• Nutriţia: reprezintă procesul prin care bacteriile îşi asimilează
substanţele plastice şi energetice necesare metabolismului
• Nutrienţii: substanţe organice sau anorganice necesare
creşterii şi multiplicării bacteriilor.
• Clasificarea bacteriilor după sursa de energie:
- fototrofe (fotosintetizante) – radiaţiile luminoase;
- chimiotrofe (chimiosintetizante) –energia eliberată din reacţii de
oxido-reducere (donor şi acceptor de H);
- chimiolitotrofe: energia prin oxidarea unor
substanţelor anorganice;
- chimioorganotrofe: energia prin oxidarea unor
substanţe organice;
 NUTRIŢIA BACTERIILOR
• Clasificarea bacteriilor după sursa de carbon:
- autotrofe: folosesc dioxidul de carbon;
- heterotrofe: iau carbon din compuşi organici;
- mixotrofe: pot utiliza substanţe organice sau anorganice.
• Clasificarea bacteriilor după capacitatea de sinteză:
- prototrofe: pot sintetiza toţi metaboliţii esenţiali necesari
creşterii şi multiplicării lor;
- auxotrofe: iau carbon din compuşi organici (explică trecerea
unor specii de la saprofitism la comensalism şi chiar parazitism);
- mixotrofe: mutante care nu pot sintetiza un anumit metabolit
esenţial (factor de creştere) şi se pot dezvolta doar dacă este
prezent în mediu.
 NUTRIŢIA BACTERIILOR
• Respiraţia aerobă:
- donorul de H+: substanţă organică;
- acceptorul de H+: O2;
transferul de electroni se face prin lanţul respirator (substrat 
N.A.D.  flavoproteină  chinonă  citocrom b  citocrom c 
citocrom a  O2) localizat la nivelul membranei citoplasmatice;
• Respiraţia anaerobă:
- donorul de H+: substanţă organică;
- acceptorul de H+: substanţă anorganică (nitriţi, nitraţi, sulfaţi,
carbonaţi, etc.);
transferul de electroni se realizează la nivelul lanţului respirator;
• Fermentaţia:
- donorul de H+ şi acceptorul de H+ sunt substanţe organice; se
poate desfăşura şi în prezenţa O2 care nu intervine în proces.
 NUTRIŢIA BACTERIILOR
• Bacterii strict aerobe: necesită prezenţa O2 în mediu;
folosesc respiraţia aerobă;
• Bacterii strict anaerobe: se dezvoltă în absenţa O2
care le omoară; utilizează fermentaţia;
• Bacterii aerobe, facultativ anaerobe: preferă mediile
cu O2, unde folosesc doar respiraţia aerobă dar se pot
dezvolta şi în absenţa acestuia, obţinând energia prin
fermentaţie sau respiraţie anaerobă;
• Bacterii microaerofile: se dezvoltă cel mai bine în
medii cu concentraţii scăzute de O2 şi pot utiliza
respiraţia aerobă, anaerobă sau fermentaţia;
• Bacterii anaerobe aerotolerante: se pot dezvolta şi în
prezenţa O2 dar utilizează fermentaţia.
 MOBILITATEA BACTERIILOR
• aprox. 12 din speciile bacteriene sunt mobile adoptând strategii
diferite – CRITERIU DE IDENTIFICARE ŞI CLASIFICARE;
• înaintează în medii lichide, traversează medii semisolide sau
alunecă pe suprafaţa celor solide;
• mişcarea bacteriilor este influenţată de stimuli externi;
• “taxis” : deplasarea bacteriilor la stimulări din mediul extern;
-chemotaxia (un gradient chimic), fototaxia (lumina), aerotaxia
(concentraţia de O2), osmotaxia (presiunea osmotică),
termotaxia (temperatura), magnetotaxia (câmp electromagnetic).
• Modalităţi principale de deplasare a bacteriilor:
- mişcarea bacteriilor ciliate
- mişcarea bacteriilor alunecătoare;
- mişcarea spirochetelor.
 MOBILITATEA BACTERIILOR
Bacteriile ciliate (majoritatea: bacili, vibrioni, spirili, rar coci):
- se deplasează prin rotaţia cililor (200-1000 rotaţiisec);
- viteza este de 50msec.; uneori parcurg distanţe de peste
2000 de ori mai mari decât lungimea corpului lor;
- la bacteriile monotriche: rotaţia antiorară a cilului polar;
- la bacteriile peritriche: rotaţia cililor este coordonată;
- se pot deplasa linear (flagelii se mişcă sincron în sens
antiorar  spre mediu favorabil) sau prin rostogolire (cilii se
mişcă asincron în sens orar - fuga).
Bacterii neciliate (ciano- şi sulfobacterii, unele mycoplasme):
alunecarea pe substraturi solide (slime, complexe proteice);
5msec;
Spirochetele: înaintează în mediile lichide, străbate medii
semisolide datorită filamentelor axiale; mişcări de flexie
înşurubare şi translaţie.
 ÎNMULŢIREA BACTERIILOR
• Modalităţi de înmulţire:
- diviziune (diviziune simplă binară);
la bacterii cilindrice (bacili, spirili, etc.) – transversală;
la bacterii sferice sau ovalare (coci, cocobacili) - după 1 sau
mai multe planuri, paralele sau perpendiculare  diverse
moduri de grupare;
precedată de mărirea dimensiunilor şi dublarea cantităţii din
fiecare constituient;
proces foarte rapid (20 minute pentru majoritatea bacteriilor);
- înmugurire (Francisella tularensis);
- sexuată (Mycobacterium sp.);
- complexă.
 CULTIVAREA BACTERIILOR IN VITRO
• Mediile de cultură: substraturi solide, semisolide sau lichide
ce pot asigura substanţele plastice şi energetice necesare
creşterii şi multiplicării bacteriilor.
• Însămânţarea: depunerea unei cantităţi de germeni în
interiorulpe suprafaţa unui mediu acelular.
• Inocularea: operaţiunea de introducere a unei cantităţi de
germeni într-un sistem biologic viu.
• Cultura bacteriană: toate bacteriile din interiorulpe suprafaţa
unui mediu de cultură.
• Coloniile bacteriene: formaţiuni de diverse forme şi
dimensiuni care pot fi văzute cu ochiul liber pe suprafaţa unui
mediu de cultură solid (o clonă).
• Clona: este o populaţie bacteriană formată din indivizi cu un
bagaj genetic identic, proveniţi dintr-un strămoş comun.
• O cultură pură: conţine un singur tip de colonii (1 specie).
• O cultură mixtă: mai multe tipuri de colonii (specii diferite).
 CULTIVAREA BACTERIILOR IN VITRO
• Inocul: suspensie microbiană care este însămânţată pe
suprafaţa sau în interiorul unui mediu acelular sau introdusă într-
un sistem biologic.
• Dispersia inoculului: operaţiunea de diseminare a inoculului pe
suprafaţa unui mediu de cultură solid în scopul obţinerii unor
colonii bacteriene izolate.
• Creşterea: procesul de mărire coordonată a structurilor
bacteriene prin sinteza de noi molecule identice care se poate
produce atâta timp cât raportul între suprafaţa şi volumul celulei
este supraunitar.
• Multiplicarea: procesul de diviziune a celulei bacteriene care
succede creşterii acesteia permiţând restabilirea unui raport între
suprafaţă şi volum favorabil schimburilor intense cu mediul
extern.
 DINAMICA CREŞTERII BACTERIENE
• In vitro: bacteriile sunt cultivate într-un volum de mediu limitat
 culturi discontinue.
• Dinamica creşterii şi multiplicării unei populaţii bacteriene:
 CULTIVAREA BACTERIILOR
• Temperatura:
După toleranţa la variaţii de temperatură, bacteriile se clasifică:
- stenotermale: necesită o temperatură relativ constantă;
- eurytermale: pot suporta variaţii largi de temperatură.

În raport cu temperatura optimă de dezvoltare, bacteriile se

clasifică:
- criofile (psihrofile): temperatura optimă = 10-15C;
- mezofile: temperatura optimă = 30-37C;
- termofile: temperatura optimă = 50-60C;
Pentru dezvoltare, bacteriile au nevoie și de condiții de:
• pH-ul:
• Umiditatea:
• Presiunea osmotică: