Ministerul Educatiei , Universitatea de Stat „ Alecu Russo „ , Facultatea de Știinte Reale,Economice si ale

Mediului , Catedra de Știinte Ingineresti

Elemente de structura in
relatie cu proprietatile
fibrelor textile

Elaborat: Morneală Cătălina gr. DV11Z

Conducător știintific: Talpă S.

Bălți,2017

Introducere
Fibrele textile reprezintă materia primă de bază a industriei textile, dar, în acelaşi timp, ele
constituie şi un important material pentru multe alte domenii ale tehnicii. Modul în care s-au
dezvoltat şi au evoluat producţiile de fibre textile pe plan mondial a fost determinat de
progresele ştiinţifico-tehnice contemporane şi în special cele ale industriei chimice, fapt care
a determinat apariţia de noi materii prime textile, ca de exemplu fibrele chimice. Până în
secolul nostru, singurele fibre textile erau doar cele naturale, iar prelucrarea lor era exclusiv
manuală până la revoluţia industrială de la sfârşitul secolului 18. Ponderea era deţinută de
lână (77%), urmată de fibrele liberiene (18%) şi bumbac (doar 5%), iar după această etapă, o
dată cu revoluţia industrială, caracterizată de invenţiile mijloacelor de producţie din industria
textilă, se schimbă fundamental structura materiilor prime. Aşa că, după 100 de ani, în 1869
ponderea prelucrării era de 81% bumbac, 13% lână şi 6% fibre liberiene. În secolul nostru,
prin dezvoltarea chimiei macromoleculare, au apărut noi materii prime textile, şi anume
fibrele chimice, în special cele sintetice. Prin utilizarea din ce în ce mai mult a fibrelor
chimice, utilizarea fibrelor naturale în industria textilă a scăzut relativ, modificându-se
structura materiilor prime în mod substanţial. Astfel că după altă sută de ani (1969), ponderea
fibrelor chimice era de 38%, a bumbacului de 54%, iar a celorlalte (lână şi liberiene) era de
8%. Evoluţia bazei de materii prime textile se referă la cele două categorii de fibre: naturale şi
chimice. Direcţiile de dezvoltare a industriei textile sunt determinate, pe de o parte, de
factorul demografic, respectiv de consumul de materii prime şi, pe de altă parte, de evoluţia
tehnicii şi tehnologiilor de prelucrare şi finisare, dar şi de extinderea posibilităţilor de
utilizare şi în alte domenii. Un astfel de studiu a fost realizat de economişti textilişti şi
chimişti din Germania, privind evoluţia producţiei şi consumului de fibre textile în raport cu
creşterea populaţiei până la sfârşitul secolului .

Populatia globului (miliarde)

Productia §i consumul de fibre textile 1960 1980 1990 2000
3,0 4,3 5,2 6,1
Productia mondiala necesara de fibre (milioane tone),
din care: 15,2 31,1 (3,0*) 40,2 (4,1*) 48,0 (52,0*)

- fibre naturale 15,4 (14,5*) 15,8 (14,0*) 16,8 (13,5*)

11,8

- fibre chimice 3,4 15,7 24,4 31,2

Evolutia ponderii pe categorii de fibre (%)
- fibre natural 78 47 (48*) 40 (34*) 35 (26*)
- fibre chimice 22 53 (52*) 60 (66*) 65 (74*)

2
 Din categoria fibrelor naturale, ponderea cea mai mare o detine bumbacul, iar dintre
fibrele chimice, ponderea o detine grupa fibrelor sintetice, a caror productie §i consum au
cres- cut continuu, atat ca valori absolute cat §i ca valori relative, comparativ cu alte categorii
de fibre.

Prognozele initiate prevedeau pentru anul 2000 o pondere a fibrelor chimice de 74%,
neprevazandu-se la acea data marea criza mondiala a petrolului, fapt care a permis o
revigorare a productiei de fibre naturale §i artificiale pe baza de celuloza. Cre§terea
productiei de fibre naturale se explica atat prin extinderea suprafetelor cultivate cu bumbac,
de§i acestea sunt limitate, cat §i prin cre§terea randamentului de fibra la hectar. Productia
mondiala de bumbac in 1986-1987 a fost de 15,215 milioane tone, din care peste 1,3 milioane
tone fibra extralunga, in 1988 de 18,34 milioane tone, iar in 1991 de 19,7 milioane tone. Cele
mai mari tari producatoare de bumbac sunt in ordine descrescatoare: China, S.U.A., C.S.I.,
India, Pakistan, toate producand circa 14 milioane tone, iar restul de 4-5 milioane tone
producandu-se in alte tari. Fibrele liberiene au cunoscut §i ele cre§teri importante, dominate
fiind cele de iuta, care de la 3,5 milioane tone in 1966 (produse pe plan mondial), in 1980 s-a
ajuns la 4,25 milioane tone/an. La inceputul primului deceniu al acestui secol, productia
mondiala de lana - baza spalata - a fost de 730 mii tone/an. Pana in anul 1960, productia
anuala a crescut la dublu, dupa care a urmat o stagnare, cu mici variatii cantitative §i
calitative, situatie care se va mentine §i in anii care vin. Mai mult de jumatate din productia
mondiala (57%) se produce in numai trei tari: Africa de Sud, Australia §i Noua Zeelanda,
restul de 43% o detine un numar foarte mare de tari, inclusiv fosta U.R.S.S. Stagnarea
relativa a productiei mondiale de fibre de lana pe cap de locuitor s-a datorat cre§terii
demografice de la inceputul secolului, care pana in prezent s-a dublat. in acest interval de
timp §i productia de lana s-a dublat, ceea ce a determinat ca §i consumul pe cap de locuitor sa
se mentina in limite relativ constante, de 0,350 kg/an. Pentru anul 2000 se preconizeaza o
productie mondiala de fibre de lana de circa 1,8 milioane tone pe an.

Fibrele chimice, cu cele doua subgrupe (fibrele artificiale §i sintetice), au cunoscut

mutatii importante in structura bazei de materii prime, datorita, in mod deosebit, dezvoltarii
industriei chimice de fibre pe plan mondial, cu accent pe polimerii sintetici clasici, poliamide,
poliesteri, poliacrilici, poliolefinici, dar §i a altor categorii de polimeri. in acest sens s-a
diver- sificat foarte mult gama sortimentelor de fibre a caror proprietati noi le-au facut apte
pentru a fi folosite §i in alte domenii de varf ale tehnicii. Aceasta situatie este data de
3
urmatoarea evolutie mondiala: in 1960 se produceau fibre artificiale (celuloza) 17% §i fire
sintetice doar 5% din totalul de fibre; in anul 1980 s-au realizat 11% fibre artificiale §i 36%
fibre sintetice, iar pentru anul 2000 s-a estimat 9-10% fibre artificiale §i 46-47% fibre
sintetice. Productia mondiala de fibre chimice, pe tipuri de fibre produse in ultimii ani, este
data in tabelul urmator:

Productia 1990 1991 1993

Tipuri de fibre mii tone % mii tone % mii tone %
Celulozice 3273 17 3110 16 2514 13
Sintetice: 15851 83 16268 84 17073 87
din care: PES 8560 54 8963 55 9835 57
PA 3840 24 3666 23 3662 21
PAN 2314 15 2353 14 2376 14
altele 1173 7 1286 8 1200 8
Total 19124 100 19378 100 19587 100

Se constata ca ponderea cea mai mare o detin fibrele poliesterice, urmand cele poliamidice §i
poliacrilnitrilice, la care se mai adauga §i alte categorii de fibre sintetice. Repartitia acestora pe zone
geografice, in ceea ce prive§te ponderea categoriilor de fibre sintetice, se prezinta in tabel .

Ponderea fibrelor (%)

Tipul de fibre Zona geografica
1980 1990 1991 1992
Europa de Vest 14 11 10 11

PES S.U.A. 36 17 17 17
Japonia 12 8 8 8
Alte tari 38 64 65 64
Europa de Vest 20 18 17 17

PA S.U.A. 33 32 32 29
Japonia 10 7 7 7
Alte tari 37 43 44 47
Europa de Vest 34 30 30 32

Acrilice S.U.A. 17 10 9 8
Japonia 17 16 15 14
Alte tari 32 44 46 46

De remarcat este faptul ca, in 1980, tari dezvoltate, ca cele din Europa de Vest, S.U.A.
§i Japonia, produceau 63% fibre sintetice, iar celelalte tari ale lumii doar 38%. in 1991
ponderea s-a inversat pentru toate categoriile de fibre sintetice, ca rezultat al dezvoltarii
accelerate a industriei chimice producatoare de fibre sintetice.

4
 Se observa, de asemenea, ca in Europa de Vest, in 1991, erau dominante fibrele acrilice
(30%), urmand Japonia (15%), iar in S.U.A. predominau fibrele poliamidice (32%) §i
poliesterice (17%). Se pune problema daca in viitor resursele de materii prime textile, in
contextul crizei mondiale de materii prime §i resurse energetice, vor satisface necesitatile
industriei textile. Raspunsul este pozitiv, deoarece caracterul limitat al rezervelor apare numai
in raport cu tehnologiile prezente de prelucrare a materiilor prime textile, intrucat fiecare pas
pe linia progresului tehnic §i tehnologic reduce consumurile specifice, creand in acela§i timp
noi disponibilitati. Pe acelea§i considerente ale progresului tehnico-§tiintific se pot produce
deplasari importante de la o categorie la alta de resurse, unele dintre cele neidentificate inca
pot trece in categoria celor identificate, iar altele, neexploatabile in prezent, pot deveni
rezerve exploatabile in viitor. Aceasta nu inseamna ca omenirea trebuie sa iroseasca rezervele
actuale.
Intr-un studiu intocmit de „World Textile Fibres to 1990“ (S.U.A) privind consumul de
fibre textile pe cap de locuitor, tinand cont de cre§terea demografica §i mutatiile probabile in
productia fibrelor naturale §i chimice, se estimeaza ca ritmul cre§terii consumului de fibre pe
locuitor, in viitor, va depa§i ritmul cre§terii demografice (in trecut situatia era inversa).
Ritmul cre§terii consumului total de fibre se mentine aproape liniar, cu tendinta de scadere
u§oara a consumului de fibre chimice §i de cre§tere a fibrelor naturale. Acest aspect nu arata
ca va scadea §i productia de fibre chimice, din contra, ea va create, dar, raportat la populatia
mondiala in cre§tere, consumul pe locuitor se va diminua.
Consumul pe cap de locuitor (kg)
Tara sau zona
1950 1970 1980 1990 2000

Europa de Vest 10 13 16 18 20

S.U.A. 18 23 30 32 38

Japonia 12 14 21 23 24

Alte tari 8 11 18 20 22

Romania 4 5 16 18 20

In tara noastra, materia prima dominanta o constituie fibrele chimice. Dezvoltarea

acestora a devenit prioritara dupa cel de al doilea razboi mondial, un accent deosebit
punandu-se pe fibrele sintetice. in acest sens, in 1959 intra in functiune primul combinat de
fibre sintetice tip relon (PA 6) la Savine§ti; in 1961 se da in functiune combinatul de fibre
artificiale tip viscoza la Braila §i tot atunci se realizeaza o noua categorie de fibre sintetice,
melana (PAN), la Savine§ti; in 1968 se da in exploatare Combinatul de Fibre Poliesterice
TEROM de la Ia§i, iar in 1972, la acela§i combinat, se produc §i primele fibre
polipropilenice. Ulterior se dezvolta §i alte unitati, la Vaslui, Campulung-Muscel, Corabia,

5
Boto§ani, Dej §.a., care in prezent §i-au restrans activitatea, unele dintre ele cu posibilitati de
relansari de productii, in raport cu cererea §i oferta pietelor interne §i externe.

Modul in care au crescut capacitatile de productie de fibre chimice in tara noastra se

prezinta in tabel .

Capacitatea de productie, in mii tone

Anul 1960 1970 1980
1985-1990 *) 1995-2000 *)
Tipul de fibra
Fibre artificiale 3000 47100 58540 151200 198000
(viscoza)

Fibre sintetice 1000 29500 120000 169600 254000

TOTAL 4000 76600 178540 320800 452000

Inulsi canepa - plante traditionale in tara noastra - au avut evolutii inconsecvente, atat din punctul de
vedere al culturilor de plante tehnice, cat §i din cel al randamentului de fibra §i calitatea acesteia. Din acest
motiv, chiar daca s-a dezvoltat sectoral textil de prelucrare a fibrelor liberiene, s-a recurs la import, in special
de in §i iuta.
Consumul de matase naturala a cunoscut cresteri importante, in special datorita dezvol- tarii
sericiculturii, care a permis cre§terea productiei de gogo§i de matase §i, ca urmare, a prelucrarii acestora la
singura filatura de matase din tara, la Lugoj.
Dupa 1989 productia de gogo§i de matase a scazut continuu, incat in 1993 se mai produceau doar 2000
tone de gogosi, fapt care a determinat inchiderea filaturii din Lugoj.
Lana in tara noastra a avut §i ea o evolutie ascendenta, atat in ceea ce prive§te productia, cat §i
calitatea acesteia. Daca in 1938 se produceau 15130 tone, dominant lana groasa §i semi- groasa, in 1989-
1990 s-au produs circa 33000 tone, din care aproximativ 70% lana fina §i semifina.
Prin desfiintarea sectorului zootehnic organizat al ovinelor s-au produs mutatii negative semnificative,
mai ales din punctul de vedere al selectiei lanurilor fine §i semifine, dar §i al cantitatii, motiv pentru care se
recurge la import de lana fina. in aceste conditii, a crescut cantitatea de lana groasa §i semigroasa §i mai ales
neuniformitatea caracteristicilor fizico- mecanice, fapt care limiteaza posibilitatile clasice de filare a acestora.
Instabilitatea mondiala a productiei de fibre este determinate, de cele mai multe ori, §i de factori
conjucturali ca, de exemplu, recesiunea ciclica a industriei textile, mai ales in perioada 1990/1991, cerintele
de piata tot mai diversificate in raport cu domeniile de utilizare a noilor sortimente de fibre chimice sau a
noilor categorii de fibre performante, cre§terea demografica §i, nu in ultimul rand, evolutia cre§terii nivelului

6
de trai §i de civilizatie la nivel mondial. in acest context general se inscrie §i tara noastra, care dispune de un
potential valoros, atat in ce prive§te baza de materii prime pentru producerea fibrelor chimice, cat §i de
speciali§ti formati in acest domeniu .

Capitolul I HIGROSCOPICITATEA FIBRELOR

Prin higroscopicitate se intelege proprietatea fibrelor de acumula si de a ceda din si respectiv in
atmosfera vapori de apa. In general, se spune despre un corp ca este higroscopic, daca retine cu usurinta
vapori de apa din mediu inconjurator.

Cunoasterea higroscopicitatii pentru fiecare tip de fibra prezinta importanta, atat pentru procesele
tehnologice de prelucrare, cat si pentru stabilirea celor mai adecvate domenii de utilizare, deoarece de aceasta
insu§ire depind calitatile igienice si de confort ale confectiilor textile.

Astfel, in halele de productie trebuie sa se asigure un anumit microclimat in functie de

higroscopicitatea fibrelor prelucrate. De regula, in cazul prelucrarii fibrelor sintetice, care au o
higroscopicitate redusa, se recomanda ca umiditatea relativa a aerului din halele de productie sa fie mai mare
comparativ cu cea utilizata la prelucrarea fibrelor naturale.

Exista numeroase domenii de utilizare care impun restrictii in ceea ce priveste higroscopicitatea
fibrelor. Astfel, pentru lenjerie de corp se recomanda fibre higroscopice, care sa confere produselor
proprietati igenico-functionale corespunzatoare. Se considera ca, pentru articolele de imbracaminte cele mai
indicate fibre sunt cele care in conditii standard de microclimat (temparatura de 20 0 C §i umiditatea relativa a
aerului 65 %) retin cel putin 6 % umiditate, iar pentru articole tehnice utilizate ca izolatori electrici se
recomanda fibre cu higroscopicitate foarte mica, sau chiar nula .

Umiditatea relativa a aerului se poate determina cu urmatoarele aparate: psihrometrul,

higrometrul, higrograful,

termohigrograful.
• Psihrometrele sunt alcatuite din doua termometre, care masoara temperatura aerului la un moment dat
(termometru uscat) §i temperatura aerului corespunzatoare mediului saturat (termometru umed). Pe baza
celor doua temperaturi, din diagramele, sau din tabele psihrometrice se stabileste umiditatea relativa a
aerului pentru mediul in care s-au efectuat masuratorile;
• Higrometrele indica direct umiditatea relativa a aerului. La higrometre, ca traductoare se folosesc fibre
cheratinice (fire de par) care i§i modifica lungimea in functie de umiditatea aerului. Asemenea aparate se
etaloneaza cu ajutorul psihrometrelor;
• Higrografele sunt higrometre prevazute cu sisteme de inregistrare automata a variatiei in timp a
umiditatii relative a aerului;
• Termohigrografele sunt aparate care inregistreaza variatia in timp atat a umiditatii cat si a temperaturii
aerului.
In industria textila, atat in halele de productie, cat si in laboratoarele de investigare a
caracteristicilor materialelor textile se utilizeaza medii ambiante cu anumiti parametrii,
denumite prescurtat atmosfere.
In practica se intalnesc urmatoarele tipuri de atmosfere:
- atmosfera deconditionare;
7
 - atmosfera de cercare;
- atmosfera de referinte.
Atmosfera de conditionare este mediu ambiant in care se pastreaza probele reprezentative inainte de
a fi supuse incercarilor. Probele se mentin cel putin 24 ore in aceasta atmosfera, timp in care sunt aduse la o
anumita umiditate. Pentru aceasta se folosesc dulapuri de climatizare
- termohigrostate -, sau probele sunt tinute in laboratoare cu aer conditional.
Atmosfera de mcercare este mediu ambiant in care trebuie sa se efectueze incercarile.

Pentru cele doua atmosfere, in standarde, se prevad acee§i parametri §i anume, temperatura 20 0 C §i
umiditatea relativa a aerului 65 %.
Sunt admise §i abaterii:
- restranse, respectiv pentru temperatura ± 10 C, iar pentru umiditate ± 2%;
- obi§nuite, respectiv pentru temperatura ± 20 C, iar pentru umiditate ± 5%;
Atmosfera de referintd este atmosfera la care se raporteaza rezultatele masuratorilor in cazul in care
acestea au fost efectuate in alte conditii decat cele prevazute in standarde. Aceasta atmosfera are urmatorii
parametrii: temperatura 200 C, umiditatea relativa a aerului 65 %, iar presiunea atmosferica 750 mm coloana
de mercur.
Daca se cunosc parametrii mediului ambiant, pe baza unor relatii empirice se poate calcula
umiditatea fibrelor.

Capitolul II PROPRIETATILE TERMICE

Principalele proprietati termice ale fibrelor textile pe baza carora se stabilesc cele mai adecvate
domenii de utilizare, precum §i valorile celor mai indicati parametrii tehnologici din procesele de fabricate
sunt:

• conductibiliatea termica;
• caldura specifica;
• termostabilitatea;
• rezistenta la aprindere

Conductibilitatea termica

Conductibilitatea termica este proprietatea unui material de a fi strabatut de un flux de caldura sub
actiunea unei diferente de temperatura, adica proprietatea materialului de a transporta caldura dintr-o
zona unde temperatura este mai ridicata spre o zona unde temperatura este mai scazuta.
Conductibilitatea termica a unui corp se poate aprecia prin conductivitate, care este numeric egala
cu cantitatea de caldura ce trece in unitatea de timp prin unitatea de suprafata separatoare cand
gradientul de temperatura este egal cu unitatea.

8
 Coductivitatea termica este o constanta a fiecarui material (substante) a carei valoare depinde de
densitate, porozitate, umiditate, temperatura etc.
Capacitatea de izolare termica a unui corp este invers proportionala cu conductivitatea termica a
corpului considerat.
Conductivitatea termica a fibrelor textile difera de la un tip de fibra la alt tip, dar comparativ cu
conductivitatea aerului este mult mai mare. Astfel, conductivitatea fibrelor de lana este de 7,3 ori mai
mare decat a aerului, a fibrelor acetat de 9,6 ori, a fibrelor vascoza §i cupro de 11 ori, iar a fibrelor de
bumbac de 17,5 ori.
Din acest motiv, capacitatea de izolare termica a produselor textile nu este dependenta semnificativ
de natura §i tipul fibrelor, ci de cantitatea de aer stationar din fibre si dintre fibre.
Capacitatea de izolare termica a fibrelor, va fi cu atat mai mare, cu cat structura §i starea de
suprafata a acestora (prezenta cavitatilor, porozitatilor etc.) va permite inglobarea unei cantitati mari de
aer stationar.
Acela§i rationament este valabil §i pentru produsele textile. Capacitatea de izolare termica a
produselor este dependenta de conductivitatea fibrelor utilizate, dar influenta hotaratoare o are modul
de aranjare al fibrelor in produs, respectiv cantitatea de aer stationar existenta printre fibrele ce
alcatuiesc produsul.
Pentru marirea capacitatii de izolare termica, produsele textile (tesaturile, tricoturile) se supun
unor operatii speciale de finisare, sau se realizeaza articole stratificate, in care cel putin un strat de
material are o structura afanata, voluminoasa cu un continut mare de aer.
Operatia de finisare, frecvent intalnita in practica industriala, care are ca scop principal marirea
capacitatii de izolare termica, este cea de scamo§are.
De mentionat ca, conductivitatea termica a apei este de peste 20 de ori mai mare decat cea
aerului, fund totodata mai mare decat conductivitatea majoritatii fibrelor textile, din care cauza
capacitatea de izolare termica a produselor textile scade odata cu cre§terea gradului de umidificare.

Căldura specifică
Caldura specifica a unui material reprezinta cantitatea de caldura necesara pentru ridicarea
temperaturii cu un grad a unui corp din acel material, de masa egala cu unitatea.
In general, caldura specifica este dependenta de temperatura §i natura corpurilor.
In tabelul V.2 sunt redate valorile caldurii specifice ale principalelor fibre textile, la temperatura
camerei.
Din punct de vedere al caldurii specifice nu exista diferente mari de la o fibra la alta. La fibrele
utilizate in mod curent in industria textila, caldura specifica are valori cuprinse intre 0,26 cal/g.0C §i 0,36
cal/g.0C.

9
 C a I d u r a s p e c i f i c a __________________________________
Caldura Caldura
Tip fibra Tip fibra
specifica, specifica,
cal/g.0C cal/g.0C
Bumbac 0,290 Poliacrilonitril 0,26
Bumbac mercerizat 0,295 Policlorura de vinil 0,22
Lana 0,325 Poliester 0,32
Matase 0,330 Sticla 0,19
Poliamida 6 0,360 Azbest 0,25
Poliamida 6.6 0,340

Deoarece valorile caldurii specifice ale fibrelor textile variaza intre limite, ce pot fi considerate,
restrase, se poate trage concluzia ca nici aceasta caracteristica nu influenteaza semnificativ capacitatea de
izolare termica a

Termostabilitatea fibrelor

Termostabilitatea fibrelor reprezinta proprietatea acestora de a nu-§i modifica semnificativ insu§irile

intr-un anumit interval de temperatura.
In practica, limita inferioara a intervalului prezinta o mai mica importanta, deoarece fibrele textile
rezista bine la temperaturi joase obi§nuite (- 400C pana la -700 C), in schimb limita superioara prezinta o
deosebita importanta atat pentru operatiile din procesele de fabricate (spalare, vopsire, uscare etc) cat §i
pentru conditiile de exploatere §i intretinere. Exista numeroase categorii de produse textile, cum ar fi curelele
de transmisie, filtrele, retelele cord din anvelope, care in timpul utilizarii sunt supuse la solicitari termice
permanente. Pentru asemenea produse se recomanda fibre cu o buna stabilitate termica.
Toate fibrele textile, odata cu ridicarea temperaturii peste o anumita limita, sufera modificari fizice
sau chimice, care se reflecta in proprietatile fibrelor, respectiv se inregistreaza modificari ale caracteristicilor.
Termostabiliatea fibrelor se apreciaza prin evaluarea modificarii caracteristicilor, survenite ca urmare
a unui tratament termic urmat de conditionare.
Din punct de vedere al termostabilitatii fibrele textile se impart in:

• fibre cu termostabilitate redusa, cele la care se inregistreaza modificari ale caracteristicilor la

temperaturi de 700 C - 900 C;
• fibre cu termostabilitate normala, cele care nu sufera modificari esentiale pana la temperaturile de
1200 C - 1500 C;
• fibre cu termostabilitate ridicata, cele a caror caracteristici se pastreaza la temperaturi de peste
200° C - 2500C.

Exista o categorie de fibre, caracterizate printr-o termostabilitate deosebita, care pot fi exploatate la
temperaturi foarte mari, de peste 20 000 C, fara sa-si modifice proprietatile de utilizare. Asemenea fibre de
mare performanta (fibrele carbon, §.a.) sunt foarte scumpe, se obtin prin tehologii costisitoare §i sunt
destinate domeniilor speciale de utilizare (aeronautica, cosmonautica etc).
Sub actiunea temperaturii unele fibre devin termoplastice, adica se inmoaie inainte de descompunere,
iar altele se descompun fara a trece prin faza de inmuiere.
Din acest punct de vedere fibrele textile se impart in:
10
 • fibre termoplastice (fibrele acetat §i marea majoritate a
fibrelor sintetice);
• fibre netermoplastice (fibrele naturale §i artificiale cu exceptia
acetatului).
Temperatura de inmuiere scazuta a unor fibre (polietilenice, policlorvinilice, polipropolenice etc) le
limiteaza domeniile de utilizare, dar face posibila folosirea lor in sectorul netesutelor, unde sunt folosite ca
fibre termoadezive.
Unul din procedeele de realizare a materialelor textile netesute presupune formarea unui strat fibros
numai din fibre termoadezive, sau din amestecuri cu continut de fibre termoadezive (5 % - 60 %) si
termoconsolidarea stratului. Termoconsolidare este un tratament termic care are ca efect formarea punctelor
de legare (de sudare) intre fibrele termoadezive si intre fibrele termoadezive si celelalte fibre.

Capitolul III PROPRIETATILE OPTICE

Principalele proprietati optice in functie de care se apreciaza calitatea fibrelor textile, se stabilesc
retetele de amestec ce urmeaza a se prelucra in filatura, precum si destinatia firelor sunt:
- luciul;
- culoarea;
- indicele de refractie;
- dicroismul
Luciul unui corp este determinat de capacitatea acestuia de a reflecta difuz sau regulat lumina ce
cade pe suprafata sa.
La corpurile solide, in functie de netezimea suprafetelor §i capacitatea de a reflecta razele luminoase
se intalnesc urmatoarele tipuri de luciu:
- luciul metalic, specific metalelor §i mineralelor metalifere;
- luciul diamantin, caracteristic mineralelor transparente;
- luciul sticlos, in care se incadreaza toate fibrele textile;
- luciul gras, specific cuartului;
- luciul matasos, caracteristic mineralelor in care se gasesc filoame de fibre;
- luciul sidefos, caracteristic mineralelor cu continut lamelar de minerale;
Culoarea unui corp este determinata de capacitatea acestuia de a absorbi o parte din radiatiile
cuprinse in lumina alba.
Indicele de refractie absolut reprezinta raportul dintre viteza de propagare a unei unde in vid si
viteza de propagare a aceleiasi unde intr-un mediu. Valoarea indicelui de refractie (n), dependenta de
lungimea de unda a radiatiei, se calculeaza ca raport dintre sinusul unghiului de incidenta (i1) si sinusul
unghiului de refractie (i2):
Dicroismul este proprietatea, specifica substantelor birefringente uniaxe (care au o singura axa
optica), de a absorbi selectiv una din razele ordinara si extraordinara care iau nastere in interiorul lor in urma
refractiei unei raze incidente

11
Cuprins
Introducere.......................................................................................................................................................................2
Capitolul I HIGROSCOPICITATEA FIBRELOR.......................................................................................................................6
Capitolul II PROPRIETATILE TERMICE................................................................................................................................7
Conductibilitatea termica.............................................................................................................................................8
Căldura specifică...........................................................................................................................................................8
Termostabilitatea fibrelor.............................................................................................................................................9
Capitolul III PROPRIETATILE OPTICE................................................................................................................................10

12