Scara Celsius ( °C )

Istoric
În 1742 Anders Celsius a propus o scară „inversă” scării Celsius moderne, unde 0 era temperatura de
fierbere, iar 100 cea de îngheț a apei. El a constatat că temperatura de înghețare a apei nu depinde
practic de presiune. De asemenea, el a determinat cu o precizie remarcabilă cum depinde
temperatura de fierbere a apei de presiunea atmosferică. Datorită influenței mari a presiunii asupra
temperaturii de fierbere a apei el a propus ca punctul de zero (punctul de fierbere al apei) să fie fixat
la presiunea barometrică de la nivelul mării, adică la presiune normală.

În 1744, anul morții lui Anders Celsius, botanistul Carl Linné a inversat scara Celsius, dându-i forma
actuală.

În următorii 204 ani specialiștii în termodinamică au numit această scară „scara centigradă”.
Temperaturile pe scara centigradă au fost numite simplu „grade”, sau mai precis „grade centigrade”.
Simbolul acestor grade a fost °C (în diferite forme de-a lungul timpului). Deoarece termenul
„centigrade” era de asemenea denumirea în limba franceză a unității de măsurare a unghiurilor (pe
scara de 100 pentru un unghi drept – sistemul francez) și avea aceeași conotație și în alte limbi, s-a
renunțat la folosirea lui pentru temperaturi, termenul actual fiind „grade Celsius”.

Până în 1954 temperatura de 0 °C de pe scara Celsius a fost definită ca punctul de topire a gheții iar
cea de 100 °C ca punctul de fierbere a apei la presiune normală, definiție aproximativă, încă folosită
în școli. Actual, unitatea „grad Celsius” și scara Celsius este definită, conform convențiilor
internaționale, prin două puncte: zero absolut și punctul triplu al apei. Zero absolut — temperatura
față de care nimic nu poate fi mai rece și la care în substanță nu mai există energie sub formă de
căldură — este definită ca fiind exact 0 K și −273,15 °C. Punctul triplu al apei este definit ca fiind la
exact 273,16 K și 0,01 °C.

T(K)=273 + t(°C) ; T(°F)= 1.8 * t(°C) + 32