Anders Celsius a inventat scara Celsius pe baza unor experimente și observații

legate de comportamentul apei la diferite temperaturi. Iată cum a avut loc procesul
de inventare a scării Celsius:

​ Observarea punctelor de referință: Celsius a observat că apa se comportă în

mod particular la temperaturile extreme: îngheață la o temperatură minimă și
fierbe la o temperatură maximă, sub presiune atmosferică normală. Aceste
două puncte extrem de importante au servit ca puncte de referință pentru
scara lui Celsius.
​ Definirea punctelor de referință: El a decis să atribuie valoarea de 0 grade
Celsius punctului de îngheț al apei și valoarea de 100 de grade Celsius
punctului de fierbere al apei, ambele la presiune atmosferică standard.
Aceasta a creat o scară cu 100 de grade între cele două puncte, care era ușor
de înțeles și de utilizat.
​ Diviziunea în grade egale: Celsius a împărțit intervalul de temperaturi între
punctul de îngheț și punctul de fierbere în 100 de grade egale, astfel încât
fiecare grad reprezenta o fracțiune egală din diferența de temperatură.
​ Numirea scării: Scara sa termometrică a fost numită "scara Celsius" în
onoarea inventatorului său, Anders Celsius.
​ Standardizarea scării: Scara Celsius a fost standardizată și adoptată pe scară
largă în întreaga lume, ceea ce a dus la utilizarea sa ca un standard
internațional pentru măsurarea temperaturii.

Prin urmare, Anders Celsius a dezvoltat scara Celsius pe baza observațiilor sale
legate de comportamentul apei la temperaturi extreme, creând astfel o scară simplă
și ușor de folosit, care este încă utilizată astăzi în întreaga lume pentru măsurarea
temperaturii.