Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Belos Iasmina
TERMOMETRE CU VARIAȚIE DE PRESIUNE
Termorezistențele fac parte din categoria elementelor sensibile parametrice necesită energie auxiliară în
procesul de măsurare a rezistenței electrice astfel că adaptoarele destinate acestora sunt de tipul convertor
rezistență semnal unificat de ieșire. Pentru realizarea adaptoarelor se au în vedere o serie de particularități:
-variația redusă a rezistenței termorezistenței în special pe domenii mici ca și necesitățile impuse de precizia
de măsurare, implică utilizarea de metode de punte în intrare, alimentate în c.c. și lucrând în regim
echilibrat/dezechilibrat;
-distanța relativ ridicată între elementul sensibil și adaptor impune controlul riguros al rezistențelor de linie prin
utilizarea în intrare după caz a conexiunii elementului sensibil cu 2, 3 sau 4 conductoare;
-neliniaritatea caracteristicii statice a elementului sensibil, ca și a punții de măsurare, în cazul punților lucrând în
regim dezechilibrat, impune utilizarea de circuite de liniarizare în structura adaptorului;
CINE A INVENTAT TERMOMETRUL?
V-ati intrebat vreodata cine a inventat
termometrul? Cine a realizat acel
dispozitiv care ne arata cat de cald sau cat
de frig este afara? Ei bine, haideti sa aflam
impreuna cine este inventatorul
termometrului si care este povestea din
spatele acestei inventii.
Termometrul este un dispozitiv care
masoara temperatura. Un termometru are
doua elemente importante: senzorul de
temperatura (exemplu este bulbul de la
termometrul de sticla cu mercur) in care se
produc anumite schimbari fizice odata cu
schimbarea de temperatura si o metoda de a
converti aceste schimbari fizice in valori
numerice (gradatiile marcate pe un
termometru de sticla cu mercur). Principiile
de operare ale termometrelor include o
expansiune termica a solidelor sau
lichidelor odata cu temperatura sau
schimbarea presiunii unui gas la incalzire
sau racire. Termomterele cu radiatie
masoara enegia infrarosie emisa de un
obiect, permitand masurarea temperaturii
fara a exista contact fizic.
ISORIA TERMOMETRULUI
Mai multi autori au fost creditati pentru inventia termometrului, de la
Cornelius Drebbel si Robert Fludd pana la Galileo Galilei sau
Santorio Santorio. Totusi, termometrul nu a fost o inventie unica, ci o
dezvoltare continua a unui dispozitiv.
Filon din Bizant si Heron din Alexandria au cunoscut principiul ca
anumite substante, in special aerul, se dilata si se contracta si au
descris o demonstratie in care un tub inchis umplut partial cu aer, cu
un capat intr-un container cu apa. Dilatarea si contractarea aerului a
cauzat ca aerul din tub sa-si schimbe pozitia.
Astfel de mecanisme su fost folosite mai tarziu pentru a arata cat de
cald sau cat de rece este aerul cu ajutorul unui tub in care nivelul apei
este controlat de dilatarea sau contractarea gazului. Aceste
dispozitive au fost dezvoltate de mai multi savanti europeni intre
secolele XVI si XVII, mai cunoscut fiind Galileo Galilei. Ca rezultat,
dispozitivele au aratat ca produc acest efect cu eficacitate, iar
termenul de termoscop a fost adoptat deoarece reflecta schimbarile ce
aveau loc datorita sensibilitatii la caldura (conceptul de temperatura
inca nu aparuse). Diferenta dintre un termoscop si un termometru
este gradatia. Desi Galilei a spus de multe ori ca este inventatorul
termometrului, acesta nu a inventat decat termoscoape.
PRIMA DIAGRAMA CLARA A UNUI TERMOSCOP
Prima diagrama clara a unui termoscop a fost
publicata in anul 1617 de catre Guseppe Biancani, iar
prima care avea o gradatie, astfel fiind vorba de un
termometru, a fost publicata de catre Robert Fludd in
anul 1638.