Evoluția umană este procesul evolutiv care conduce la apariția oamenilor moderni din punct

de vedere anatomic. Procesul se concentrează pe istoria evolutivă a primatelor - în special

pe genul Homo, și pe apariția Homo sapiens ca o specie distinctă de hominidae (sau
"maimuțe mari") - fără a studia istoria anterioară care a condus la primate și hominoidea
(maimuțe fără coadă). Acest proces a implicat dezvoltarea treptată a însușirilor, cum ar fi
poziția bipedă umană și limbajul,[2] precum și încrucișări cu alți hominizi, care indică faptul
că evoluția umană nu a fost liniară.[3][4][5][6]

O perspectivă actuală asupra distribuției temporale și geografice a genurilor populațiilor

Homo.[1] Alte interpretări diferă în principal în ceea ce privește taxonomia și distribuția
geografică a speciilor de hominini.
Studiul evoluției umane implică multe discipline științifice: antropologie fizică, primatologie
comparativă, arheologie, paleontologie, etologie, lingvistică, psihologie evolutivă,
embriologie și genetică.[7] Studiile genetice arată că primatele s-au ramificat de alte
mamifere cu aproximativ 85 de milioane de ani în urmă, în perioada Cretacicului târziu, iar
cele mai vechi fosile apar în Paleocen, în urmă cu 55 de milioane de ani.[8]

În cadrul superfamiliei Hominoidea (maimuțe), familia Hominidae s-a ramificat de familia

Hylobatidae (gibon) cu 15–20 de milioane de ani în urmă; marile maimuțe africane
(subfamilia Homininae) s-au ramificat de urangutani (Ponginae) acum 14 milioane de ani;
tribul Hominini (oameni, Australopithecines și alte genuri bipede dispărute și cimpanzei) s-a
despărțit de tribul Gorillini (gorile) acum 8-9 milioane de ani; subtribul Hominina (oameni și
strămoși bipezi) și Panina (cimpanzei) s-au separat acum 4-7,5 milioane de ani.[9]