Analize uzuale la pacienți urologici

– Hemoleucograma este un test care poate furniza diagnostice pentru numeroase

boli. Rezultatele pot reflecta probleme cu volumul sangelui (deshidratare) sau
pierderi de sange. Hemoleucograma poate sa indice disfunctionalitati in
producerea, ciclul de viata si rata distrugerii celulelor de sange, precum si infectii
acute sau cronice si alergii.
Celulele rosii (RBC) transporta hemoglobina (HGB) care in schimb transporta
oxigenul. Cantitatea de oxigen receptionata de tesuturi depinde de numarul si de
functionarea celulelor rosii si a hemoglobinei. Valorile MCV, MCH si MCHC sunt
folosite in diagnosticarea diferitelor tipuri de anemie, si reflecta marimea si
concentratia de hemoglobina a celulelor.

Celulele albe (WBC) sunt mediatori ai inflamatiilor si ale raspunsului imun.

– Ureea este principalul produs azotat final al metabolismului aminoacizilor,

proveniti din scindarea in stomac si intestin a proteinelor, sub actiunea fermentilor
proteolitici si absorbtia acestora prin peretele intestinal. Sediul principal de formare
a ureei este ficatul, dar si tesutul in curs de crestere (de exemplu, tesutul embrionar
sau tumoral) are proprietatea de a forma uree din arginina. Cea mai mare parte a
ureei este eliminata prin filtrare glomerulara; 40-60% redifuzeaza in sange in
functie de fluxul tubular si de hormonul antidiuretic (ADH).
Ureea din sange si urina variaza in raport direct proportional cu alimentatia
proteica si invers proportional cu anabolismul celular din cursul starilor de crestere,
graviditate, convalescenta

– Creatinina este anhidrida creatinei (acidul metilguanidilacetic) si reprezinta

forma sa de eliminare; se formeaza in tesutul muscular. Creatina este sintetizata in
ficat si dupa eliberare este preluata la nivelul musculaturii in procent de 98%6,
unde au loc fosforilari, sub aceasta forma avand rol important in stocarea energiei
musculare. Cand aceasta energie musculara este solicitata pentru nevoile proceselor
metabolice, fosfocreatina este scindata pana la creatinina. Cantitatea de creatina
convertita in creatinina se mentine la un nivel constant, care este in raport direct cu
masa de tesut muscular a organismului. La barbati 1.5% din stocul de creatina este
convertit zilnic in creatinina. Creatina provenita din alimente (in special din carne)
creste stocul de creatina si creatinina. Reducerea aportului proteic scade nivelul
creatininei prin absenta aminoacizilor arginina si glicina, precursorii creatinei6.
Creatinina serica este un indicator mai specific si mai sensibil al functiei renale
decat ureea. Totusi, in bolile renale cronice este util sa se determine atat creatinina
cat si ureea serica.
 Creatinina serica se determina la prima examinare la pacienti asimptomatici sau
simptomatici, la pacienti cu manifestari urinare, hipertensiune, boli renale acute si
cronice, boli extrarenale cu diaree, varsaturi, transpiratii profuze, boli acute,
postoperator sau la pacienti care necesita ingrijiri medicale intensive, in sepsis, soc,
politraumatisme, hemodializa, in boli metabolice (diabet zaharat, hiperuricemie),
sarcina, boli cu metabolism proteic crescut (mielom multiplu, acromegalie),
tratament cu medicamente nefrotoxice.

– Glicemia reprezintă nivelul zahărului din sânge. La o persoană sănătoasă, care

nu suferă de diabet, glicemia normală este de 70-100 mg/dl (miligrame pe
decilitru), măsurată dimineața, pe stomacul gol. În mod normal, după o masă,
glicemia crește până la cel mult 140 mg/dl, iar după aproximativ 2 ore va scădea
din nou sub 100.
– Examenul de urina este, de fapt, un grup de teste chimice şi microscopice. Ele
detectează produsele secundare ale metabolismului normal şi anormal, celulele,
fragmente celulare, şi bacteriile din urină. Urina este produsă de rinichi, două
organe de forma unor boabe de fasole situate pe fiecare parte a coloanei vertebrale
în partea de jos a cutiei toracice.
Rinichii filtrează deşeurile din sânge, ajută la reglarea cantităţii de apă din
organism, şi conservă proteinele, electroliţii şi alţi compuşi, pe care organismul îi
poate refolosi. Orice substanţă care nu este necesar organismului este eliminată prin
urină, de la rinichi la vezică şi apoi, prin uretră, în afara organismului. Urina este, în
general, de culoare galben şi relativ limpede, dar de fiecare dată când cineva
urinează, culoarea, cantitatea, concentraţia şi conţinutul urinei va fi puţin diferit,
din cauza componentelor diferite.

Multe afecţiuni pot fi diagnosticate în stadii incipiente prin detectarea anomaliilor

din urină. Anomaliile includ creşterea concentraţiilor diverselor substanţe ce
compun urina şi care nu sunt de obicei găsite în cantităţi semnificative în urină,
cum ar fi: glucoza, proteinele, bilirubina, celulele roşii din sânge, celule albe din
sânge, cristale şi bacterii

– Urocultura este metoda prin care se permite, prin cultivarea si analiza probelor

de urina, identificarea agentilor patogeni care produc infectii ale tractului urinar.
Testul de urocultura este utilizat in laboratoarele de microbiologie clinica, fiind
recomandat de medicul specialist pentru a stabili existenta unei infectii a cailor
urinare.

– PSA (antigen specific al prostatei) este un component esential al plasmei

seminale, avand o greutate moleculara de 33kDa. Este sintetizat in celulele acinare
si in epiteliul ductal al prostatei, dupa care este secretat in sistemul ductal unde
atinge concentratii mari. Se pare ca PSA are rol in liza coagulului seminal, fiind
implicat astfel in fertilitatea masculina. In mod obisnuit PSA este prezent in ser in
concentratii reduse. In cazurile in care se produce alterarea structurii microscopice
a prostatei (cancer, hipertrofie prostatica benigna, prostatita acuta, biopsie
prostatica) PSA va difuza in stroma, de unde va ajunge in circulatia generala, pe
calea sistemului limfatic si capilar.
In ser PSA formeaza complexe stabile cu α1-antichimotripsina (ACT) si cu α2-
macroglobulina. 86% din PSA circulant este reprezentat de complexul PSA-ACT; o
mica portiune de PSA este legata de α2-macroglobulina, iar restul constituie PSA
nelegat (free-PSA3.

Antigenul specific prostatei este cel mai important marker in evaluarea cancerului
de prostata si are utilitate atat in depistarea cat si in monitorizarea acestei afectiuni.

PSA este aproape in exclusivitate asociat cu afectiunile prostatei, dar nu este

specific pentru cancerul de prostata, valori crescute fiind intalnite si in alte conditii
(adenomul de prostata, prostatita acuta sau cronica).

– Examenul de secretie uretrala este metoda prin care se identifica agentii

patogeni responsabili de infectia uretrei masculine si / sau a prostatei. Examenul de
secretie uretrala poate releva atat bacterii “obisnuite”, cat si fungi (ciuperci), dar si
microorganisme “speciale”, cum ar fi Chlamydia trachomatis, Mycoplasma
hommini sau Ureaplasma urealiticum, responsabile de uretrite sau uretro-prostatite.
Testul de secretie uretrala este utilizat in laboratoarele de microbiologie clinica,
fiind indicat de medicul specialist urolog.
Recoltarea se face de catre personalul mediu, instruit in prealabil de catre medicul
specialist, la cabinetul de recoltari (proba nu se va recolta de catre pacient sau la
domiciliu).

Se insista asupra faptului ca recoltarea sa se faca dimineata, fara ca pacientul sa-si

faca toaleta organelor genitale sau sa urineze.

Este de preferat ca recoltarea probei sa nu fie precedata sau urmata de recoltarea

altei probe biologice (spermocultura; urocultura).

Recoltarea probei poate fi precedata sau urmata de recoltarea secretiei de sant

balano-preputial in aceleasi conditii de pregatire.

Recoltarea se efectueaza cu manusi.

Pacientul se aseaza in pozitie culcata si se atentioneaza ca recoltarea prevede o

manevra neplacuta. Tamponul se introduce in uretra bland, cu miscari fine de
rotatie pana la o adancime de cca 2 cm. La retragere se imprima tamponului tot
miscari de rotatie.
 Recoltarea pentru antigene genitale din secretia uretrala (Chlamydia trachomatis
si Mycoplasma hommini / Ureaplasma urealiticum) trebuie sa se desfasoare in
urma aceleiasi pregatiri si in aceleasi conditii.

– Examenul de secretie prostatica este metoda prin care se identifica agentii

patogeni responsabili de infectia prostatei si / sau a veziculelor seminale. Examenul
de secretie prostatica este o examinare a lichidului seminal rezultat in urma
masajului transrectal a prostatei.
Testul de secretie prostatica este utilizat in laboratoarele de microbiologie clinica,
fiind indicat de medicul specialist urolog.

Recoltarea se face de catre medicul urolog, la cabinet, dupa o perioada de minim

12 ore de abstinenta sexuala.Nu sunt necesare atentionari speciale cu privire la
urinat sau toaleta urogenitala.

Se efectueaza tuseu rectal cu masarea prostatei aproximativ 2 – 3 minute si se

recolteaza secretia prostatica in aceeasi maniera ca si recoltarea secretiei uretrale.

Pacientul se aseaza in pozitie culcata si se atentioneaza ca recoltarea prevede o

manevra neplacuta. Tamponul se introduce in uretra bland, cu miscari fine de
rotatie pana la o adancime de cca 2 cm. La retragere se imprima tamponului tot
miscari de rotatie.

– Spermocultura este metoda ce permite, prin analizarea si cultivarea probelor de

sperma, identificarea agentilor patogeni responsabili de infectiile tractului genital
masculin.
Spermocultura poate releva agentul patogen responsabil in prostatite, uretro-
prostatite, veziculite seminale, orhite, dar si cauza infertilitatii masculine atunci
cand se face concomitent cu spermograma. Testul de spermocultura este utilizat in
laboratoarele de microbiologie clinica, fiind indicat de medicul specialist urolog.

Recomandari pentru testul spermocultura :

 recoltarea se efectueaza dupa 24 de ore de abstinenta sexuala, inainte de

inceperea unui tratament antibiotic
 este de preferat ca recoltarea probei sa nu fie precedata sau urmata de recoltarea
altei probe biologice (secretie uretrala; urocultura).
 inainte de recoltare se efectueaza toaleta organelor genitale cu apa si sapun si
stergerea prin tamponare cu comprese sterile
 recoltarea se efectueaza prin masturbare direct in recipient steril (urocultor)
 proba se aduce in laborator in maxim 1 ora de la emisie
Spermograma este metoda prin care se permite explorarea functiei testiculului.
Spermograma reprezinta examinarea microscopica a spermei eliberata in urma unei
ejaculari. Spermograma se foloseste pentru stabilirea capacitatii de procreere a
barbatului, in cadrul unui cuplu in care se intalneste sterilitatea. Spermograma
analizeaza volumul, numarul, mobilitatea si aspectul spermatozoizilor.

Recomandari pentru spermograma :

 recoltarea se va face dupa o perioada de minim 3 zile de abstinenta si oprirea

consumului de cafea, tutun si alcool
 recoltarea se va face dupa urinare, pentru a elimina germenii prezenti in canalul
uretral
 recoltarea intregii cantitati de sperma emisa se va face prin masturbare, direct in
recipient
 se recomanda mentinerea probei la temperatura corpului dupa recoltare
 transportul probei la laborator (daca nu este recoltata la laborator) trebuie
efectuat cat mai rapid – maxim 60 minute
 se va specifica pe recipient ora recoltarii

Pregătirea pentru recoltarea de analize

medicale din urină
Urocultura este metoda prin care se permite, prin cultivarea si analiza probelor
de urina, identificarea agentilor patogeni care produc infectii ale tractului urinar.
Testul de urocultura este utilizat in laboratoarele de microbiologie clinica, fiind
recomandat de medicul specialist pentru a stabili existenta unei infectii a cailor
urinare. Proba de urina folosita pentru urocultura poate fi prelevata in unitatea
medicala sau la domiciliul pacientului daca se respecta instructiunile de recoltare.
Recoltarea se face intr-un recipient special – urocultor – de unica folosinta, steril,
cu capac etans, pentru a preveni contaminarea probei. Volumul de urina necesar
unui test uzual este de 10 – 15 ml.

Recomandari pentru recoltarea probei de urina pentru urocultura :

1) pentru adulti :
 se recomanda recoltarea din prima urina de dimineata sau se accepta un
esantion de urina obtinut dupa cca 4 ore de staza vezicala (lipsa mictiunii)
 se face toaleta riguroasa a regiunii urogenitale cu apa si sapun (nu se utilizeaza
substante sau solutii dezinfectante) si se sterge regiunea cu un prosop curat sau
compresa sterila; la barbati se recomanda ca toaleta locala sa se efectueze cu
decalotarea glandului
 la femei, in cazul in care este prezenta o secretie genitala abundenta, alaturi de
toaleta riguroasa se va introduce in vagin un tampon steril. Se recomandă ca
 pacienta să îndepărteze cu degetele labiile, astfel încât jetul urinar să nu ia
contact cu acestea sau cu părul pubian.
 se recolteaza o cantitate de cca 20 ml de urina din jetul mijlociu direct in
recipientul steril (primul jet se lasa sa curga in toaleta)
 nu se vor atinge peretii interiori ai urocultorului; la sfarsitul recoltarii, capacul
se infileteaza strans pe urocultor pentru evitarea scurgerii urinei si contaminarii
acesteia
2) pentru sugari :
 se spala zona urogenitala cu apa si sapun si se tamponeaza cu comprese sterile
 se fixeaza punguta sterila prin intermediul benzilor adezive in jurul orificiului
urinar
 se verifica fermitatea aderarii benzilor de fixare la tegumentul copilului pentru a
se evita scurgerea urinei pe langa punga si contaminarea acesteia
 dupa recoltare, punga se dezlipeste de tegumentul copilului si cele doua benzi
adezive se lipesc intre ele asigurandu-se astfel inchiderea pungii; este
recomandat ca punga sa se transporte la laborator in interiorul unui urocultor
steril pentru adulti
Este important ca recoltarea sa se faca inainte de inceperea unui tratament
antibiotic. Pentru controlul eficientei tratamentului antibiotic, urina se recolteaza
dupa 5 – 7 zile de la ultima doza de antibiotic administrata. Urina se recolteaza in
recipiente sterile procurate de la laborator(urocultoare sterile pentru adulti, pungi
sterile de unica folosinta pentru sugari). Daca proba nu poate fi transportata in
maxim 2 ore la laborator, aceasta se pastreaza la temperatura 2 – 8°C. Este de
preferat ca recoltarea probei sa nu fie precedata sau urmata de recoltarea altei probe
biologice (secretie uretrala / vaginala; spermocultura).

Recoltarea urinei pe parcursul a 24 de ore este necesara pentru anumite teste de

laborator (ex. glicozurie, proteinurie, microalbuminurie) prin care se face o dozare
cantitativa a substantelor prezente in urina (ex. glucoza, creatinina, proteinele,
calciu, magneziu, sodiu, potasiu).
Recomandari pentru recoltarea urinei pe parcursul a 24 de ore :
pregatire pacient :
 aportul de lichide in preziua recoltarii si in timpul recoltarii trebuie sa fie
normal (cu exceptia cazurilor cand medicul curant face recomandari specifice in
acest sens)
 in unele cazuri se recomanda intreruperea medicatiei care poate induce
interferente, cu cel putin 12 ore (de preferat 48 – 72 ore) inaintea inceperii
recoltarii
 unele alimente pot influenta anumiti compusi chimici, astfel ca, uneori, la sfatul
medicului, pacientul trebuie sa tina o anumita dieta inaintea acestei analize
instructiuni de recoltare :
 dimineata (de exemplu la ora 06:00) se urineaza si nu se retine aceasta urina
 se colecteaza apoi intr-un recipient curat de 2 – 3 litri (nu se urineaza direct in
recipient) toate emisiile de urina, timp de 24 ore, pana in ziua urmatoare la ora
06:00 dimineata, inclusiv urina din acest moment final (chiar daca nu exista
nevoia imperioasa de a urina)
 vasul cu urina se pastreaza intr-o punga de plastic in frigider, pe tot parcursul
colectarii
 la incheierea recoltarii (ultima emisiune de urina la ora 07:00 dimineata din ziua
urmatoare), se masoara intreaga cantitate de urina colectata si se scrie volumul
pe recipientul in care se va recolta proba
 se omogenizeaza (prin agitare) urina recoltata si se retin aproximativ 50 – 100
ml, in recipientul de unica folosinta pentru urina
In cazul in care pacientul este femeie, va specifica daca urina a fost recoltata in
perioda menstruatiei.

Daca pacientul urmeaza un tratament, va specifica acest lucru impreuna cu

denumirea medicatiei administrate.

Cu 24 de ore inainte de recoltarea urinei nu se vor consuma cantitati mari de lapte

sau derivate ale acestuia, deoarece provoaca tulburarea urinei si produce o crestere
a cantitatii de calciu din urina.

Daca pacientul urmeaza o dieta alimentara fara sare, trebuie sa comunice acest
lucru personalului laboratorului, pentru a se cunoaste de ce cantitatea de sare din
urina este scazuta.

Sumar de urina, sediment urinar. Persoanele, indiferent de sex, care recolteaza

urina la domiciliu, in vederea analizelor curente, trebuie sa respecte urmatoarele
indicatii :
 pacientul foloseste doar urocultor primit de la laborator sau cumparat din
farmacie
 se va recolta urina proaspata de dimineata, imediat dupa desteptare, dupa toaleta
locala, direct in recipient, din jetul din mijloc; volumul necesar de urina este de
30 – 50 ml; nu are importanta daca persoana a mai urinat in timpul noptii
 proba se va aduce la laborator in maxim 2 ore
 pe urocultor se va lipi o eticheta cu numele si prenumele persoanei.