IONEL TEODOREANU

LAMTNELENT
VOL. I

Edifie tngrijitr
qi tabel cronologic
de Valeris FILIMON

Prezentul volum reproduce torhrl integral al edi$eir Ionel Teodoream:,

Opere alcse,voLl, U, III, Editura pentru literaturis Bucuregti, 196g.
Textul a fost adaptat normelor ortografice ln vigoare azi, aprobate de
AcademiaRom6ni.
H
AGORA
 pAnea care o mAncase la casa lor
pentru bunitatea cu care-l inwedniciserd.
gi
arita intrebuingarea ce roagi si banilor pe care i,a agonisit. Apoi; .
se dea
Gheorgfue lernila, Ias cu limbd de moarte casa gi goEodiria me mpillor lui
Iorg,t Deleanu, adicdtelea, duduii Olguta Si lui cuconasu Ddnu{. Si li hie casa gl
pdmdntul mieu bc de gbacd dupd moartea me precu?n le-o fost gi &t am trdit. Iard
sipehtlbrasuenesc, ce am dar de la rapontul atconu Costache Dumga illis cu tot CUPRINS
ce-iin eI duduii Olgufa. Am adunatin sipet oleacd de znstre, din muncame, pentru
duduia Olgufa. $i vd roaga motu cu pledciune Si supunere sdfaceSi duduii Otgufa
haind de mireasd din mdtdsurile adunate in sipet. Cd dacd n-am avut eu parte s-o
vdd mireasd" mdcar de-atdta bucurie sd am parte, cd mult a,m iubit-d'...
I
lntre timp, doamna Deleanu intrase ln birou ciutAnd-o pe Olgula. Vorbele HOTARUTNESTATORNIC
testamentului se imbinau in mintea ei cu dialoguri din ati ani,limurindu-le.
,,Cdl moq Gheorghe, ci-i bun gi ieftinl'
,,Ba mitasi, sirut mina, ci-i scumpd gi frumoasdi Partea intdi
,,$i pentru ce, mog Gheorghe? Ci doar fati de mlritat n-ai?"
,,Si hie! $tie el mogu!" r PoTEMKTN$TKAMI-MUR4.............. ..........7
,,$i mi-i iertat mie, ca slugd veche a neamului dumneavoastrd Si ca om bdtuAn,
sd ridic ochiila stdpdna me, duduia Olgula, Si sd zic: <DuduiSa moSului, sd nu-fi
rr cAsuTA ALBA $I RoCHITA RO$IE ........s7

hie ruSine sd primegti zdstre de ln o dugd, cd munca Si dragostea is sfinfite chiar de III HERRDIREKTOR ...................81
D omnul nostru Dumnezeurr"
... Numai doamna Deleanu gtia - din intAmplare - ci Olgufa imbricase
intr-ascuns rochila de doliu a Monicli pentru inmormintarea slugei care-gi
inchinase munca anilor din urmi unei albe rochii de mireasi.

Noaptea de toamni era um.au qi caizgoniti din fundul unui ocean.

II ROBINSONCRUSOE.. 155
";"*,
Pe peronul girii, doamna Deleanu, domnul Deleanu gi fetitele, strinsi ln
jurul geamandanelor, qedeau ticufi ca o familie de emigranli.
Trenul intri in stalie cu o intdrziere de un ceas. Se suiri repede. Pe coridorul
neluminat un glas birbitesc intrebi cisctnd:
- Ce gari mai e gi asta, domnule? Cind dracu o si mai ajungem cu-atAta
stat pe loc!
Olgol" str6nse pumnii.
Gornita suni scurt. Trenul porni din anonima gari avacanlelor spre oragele
cu nume atdt de cunoscute.

206 207
 PARTEA INTAT

I
POTEMKIN $I KAMI-MURA

Doi {irani salutari cu o arhaici solemnitate pe viitorul stapen al mogiei.

Miqcarea vastelor pehrii lnvilui pe Danuf cu epicul vlnt al gloriei. Se opri ln
mijlocul qoselei ca un gladiator aclamat in areni cu cilcAiul pe trupul biruitului,
avAnd drept scut zmeul, drept lance sfoara al cirei fuior il strangea in pumnul
rdpezit indirit.
- D-apoi nu te doboad, boierule, namila asta? inuebi unul din {Arani.
- Pemine?l
DInuf tocmai isprivise clasele primare. Era licean in vacanfi.
- Mai bine hai de i-om da boierului o mdni de-ajutor si-l suie, se amesteci
ln vorbi celdlalt {dran, apropiindu-se de zmeu.
- Da mare-i! se minuni el. Cit o fereastri boiereasci!
Dinu{ se simgi mandru ci zmeul e al lui gi umilit ci e mai mare decit el.
Instinctiv - cum ocolegte o femeie miruntn vecinitatea celor inalte - se inde-
l
pdrti grav, misurfnd toseaua cu pasul. Zmeul rimase arestat intr€ cei doi gerani.
- Opregte, boierule, ci nu bate vdntul dintr-acolo; intoarce-te-napoi, porun-
l ci sfttos unul dintre ei.
.,'i1 Ddnuf se codi o clip6, cerceti zirile, se incrunti cu demnitate, ca frimAntat
j-i:l
de socoteli adinci, de rlspunderi... gi se supuse. In goana mare trecu pe langd
zmeul atent, qi fugi, qi fugi depindnd sfoara intre degete. In urma lui mosorul se
l

zbitea ca un guzgan epileptic.

- Da$-i drumul! ricni el de departg smucind sfoara din risputeri.
Zmeul cizuin cap, Dinuf pe spate.
Intre timp, unul cite unul, apoi pdlcuri-pilcuri, copilaqii satului ingridiri,
descul$ gi naivi, evenimentul de pe $osea.
- Lasi, boierule, ci ti-l mugtruluiesc eu, il linigti unul din $rani, gtergindu-i
straiele de colb cu bitii delicate, ca pe un patrafir.
- Vezi! Vezi! Daci nu i-a!i intins coada, suspini intretiiat Dinuf, abia sti-
p$nindu-gi lacrimile
- Ia si vezi, boierule, numai s6-l iei cu biniEoru, yil vezi ci pomegte! Aga-i
gi calu nirivag!... Ia te uiti mata!... $-el tragi.. g-il incercr, g-il mai laqi slobod...
gi iar tragi hlfu... Ian auzi!
 Melodici minie de violoncele zbAmAitoarea vtjiia ln salturile, tresiltirile - Mai lasi-l pndie!... Nu-lda jos, boierule! se rugari in cor copiii, cand la
lnconvoierile-ncordate ale zmeului insuflelit de viala vdnturilor strivezii . conie
flran, cand la Ddnuf.
se alintau feminin ln larg dezmierdAnd puterea vlnturilor.
-Euzicsd-l ducem in ogradi gi siJ legim.
-
Hooo-pa!... - Sigur! Sigurljubiln Dinuf, mai-mai si sari de gAtul mantuitorului.
D-anu{ rntinse brafele pe jumntatg lntr-ajutor Celui de Sus, c-un gol in piept ln dunte cu Oanu1, alaiul mirunfilor ciliuzi pani la poarta ogrizii pasul
gi, infiorat, i$i feri capul. cu o pornire de balet, fetifele se mlidiari-lin; baieiii tnalt al zmeului... Ograda se umplu de zatv*cinii himiiar.r" slugile rdsireau din
se-ncordari" gata si se av6nte. toate pir{ile.
Caundelfin pe valul mirii zmeul se diduse peste €p... gi mdrAind se inge- --Hai, Dinu1, hai ci vine trenul, il indemni din trisur6, gata de plecare,
penise iar la loc, piept in piept cu-ntreg vtrzdutrul... ln urmi ondulari coziie, doamna Deleanu, cu mfurile pe urechi.
pnstr4ndu-gi gra;ia de stele ctrzitoare. mami, nu vezi ci am treabi! iaspunse Dinu!, trigAnd de sfoara zme-
- Stai,
-
Hei-hei! chiutui copiii. ului priponit, ca spre incercare.
Dinuf clipi, zimbind Sfoara curgea repede spre cer. Zmeul se ini$d dea- - G"ta, boierule! De-acuma nu mai scapi, ci doar 1l tine un stejar!
supra satului, mai sus decat dealurile, declt soareli, dec6t rdndunelele. cbpiii il - Ai isprivit, Ddnu{?
ciutau cu mina streaqini la ochi, cu deg.tol celeilalte intins. - Bine, dd cine-l pizegte? se ingrijori el.
- Uite-I, mii! izbucni un biiefel. - Noi! Noi! protesti poarta infloriti cu copii.
- Thci, mii! se risti la el altul. - Ba eu! hotiri apisat un biielaq mai risirit, ingroqdndu-qi glasul.
- ut, malf utf Infruntdnd duliii, intrl in ogradi gi se infipse langn stejarul incolicit de
- Ss! se-ncruntari ceilal$. sfoara zmeului.
ln tdcerea din nou limpeziti, cerul torcea inibugit. - Cum i1i zice lie? il cercetd binuitor Danuf.
Dnnuf pipai sfoara ca pe tiigul unei sibii, cu virful farfrrlui degetelor. - A Marandei, sltriili, rdsunimar{ial rispunsul.
- Apuci zdravdn, boienrle, ci fin gi eu... - $i mai cum, biieple? intrebn cu blandep doamna Deleanu, scoborind pe
Dnnuf se inghesui in {fuan, apuci sfoara gi pitruns de adincimea bulboanei scara trisurii.
d9 sus'$itrase o mini depe sfoari. Dibuind cuea indirit, apucibrapr omului.
- Gheorghili, sirut mAna!
Mdna de pe bra{ str6ngea din risputeri; cea de pe sfoari, ugwel.
- $i nu fi-i teami c-or si te minince cinii?
- Jine bine, boierule, nu-[i fie frici!... Pune am6ndoui mAnile, voinicegte! - Ehei!...
Cu. o goryre {ugminoasi, Danu{ se opinti gi trase, incretindu-gi fa{a. Cerul - Mni Gheorghif5" si nu te miqti de-aici! porunci Dinuf.
nu se desfundi.". In mdnile lui, atletici, sfoara vibra, umplandu-i muqchii de - Ecoutes, mon petit, il faut lui parler gentiment, pas dp cette maniire; tiens,
bnrbe$e... Ochii ii strdluciri imbdtag. do nn es-lui da b onb ons.l
- De-acumpofipleca. - Dinuf subt privirea doamnei Deleanu.
Na... poftim, retug[
- Remei senftoc, boiaulelglumi cu seriozitate firanul" cnfleaci" $i, brust, iiintinse cutiufa cubomboanevioletg oferindu-i oraqeneqte. Ghe-
Sfoara-i izbucni din mAni" orghip 9ovii, dar indemnul cucoanei il hotiri. Inqficg repgde cutiufa. Dinu{
- stai! stai! Nu md lisa! scapd-mi! {ipi Dinuf, imbrancit, tdrat, riscolit de r[ir"i. .o opacul, indignat gi nedumerit. Doamna Deleanu incepu si rida.
panica unui inec in vdzduh.
- Lasd, Denu1, d6-igi capacul... Poftim 9i dumitale pentr-un rachiu, ;i-fi
- Iaca aici-s! Din urme rnsuni un trap juciug... mulpmesc.
- VI poftegte conifa de grabi la curte. - Si triiasci boierul gi si creasci mare! se ploconi firanul.
- De ce? se risti Dinuf citre omul depebihunci. Tiisura porni.
. Mergem la gari, boierule, ci-i wemea! rispunse omul, abia stapanind
; Urcandu-se in genunchi pe pern6, cu birbia sprijiniti de podit, Dnn{ Pr$
caluL indelung, cu melancolici invidii, pe din ce in ce migoratul Gheorghip. La fel
F_9.iq,mdii! ctriuiri copiii, zbughind din calea calului speriat. priveauiopiii, cdfarali de-a lungul po4ii, pe strijerul st$arului cu zmeul.
_
colbul se lud la tranti cu $oseaua... Hora copiilor incercui indeaproape pe
Ddnuf.
- Ce ne ftcem? lntrebi el m$rtrnit, cu toate nidejdea in
{6ran... 1l damyos? r 6s6ulti" micutul merl trebuie si-i vorbegti frumos, nu aga fine d6-i bomboane (fr').

8 9
 Melodicimanie devioloncelg zbdmaitoareavdjaiain salturile, tresiltdrile gi
inconvoierile-ncordate ale zmeului insufle$t de via{a vinturilor strivezii. cozile
se alintau feminin in larg, dezmierdlnd putereavAnturilor.
-Hooo-pa!...
^
D^anu! lntinse brafele pe jumitate, intr-ajutor Celui de Sus, c-un gol in piep
qi, infiorat, tgi feri capul. Cu o pornire de balet, feti{ele se mlidiari-liu baieiii
se-ncordar5, gata si se avdnte.
Caundelfin pe valul mirii zmeul se diduse peste cap... gi mlrdind se inle-
penise iar la loc, piept in piept cu-ntreg vnzduhul... ln urmi ondulari cozile,
pnstrdndu-gi gralia de stele cizitoare.
Hei-hni! chiuiri copiii.
- ului priponit ca spre incercare.
Denu! clipi zambina. Sfoara curgea repede spre cer. Zmeul se inilfi dea-
supra satului, mai sus decit dealurile decdt soarele declt randunelele. copiii il
ciutau cu mAna streagini la ochi, cu degetul celeilalte intins.
- Uite-I, mii! izbucni un biiefel.
- Tacr, mdi! se risti la el altul
- Cimni?Ci?
- Sss! se-ncruntari ceilal$.
In ticerea din nou limpezitl, cerul torcea inibugit.
Dnnul pipli sfoara ca pe tiigul unei sibii, cu vdrful vtrfirlui degetelor.
- Apuci zdravin, boierulg ci fin gi eu-.
Danufse inghesui in!trran, apuci sfoara gi, pitruns de adincimeabulboanei
de sus, i;i trase o mdni de pe sfoari. Dibuind cu ea indirit, apuci brapr omului.
Mdnade pe braf strlngea din risputeri; cea de pe sfoari, ugurel.
- Tine bine, boierule, nu-ti fie frici!... Pune amdndoui mAnilg voinicegte!
Cu- o pornire dugminoasi, Danuf se opinti gi trasg increfinduli fa1a. Cerul
nu se desfundn... ln minile lui, atletici, sfoaravibra, omphtrau-i-ogchii de
btubfiie... Odrii ii strilucird lmbitali
- De-acumpolipleca.
- Remei sanafos, boierule!glumi cu seriozitate pranul, preftcarxlu-se cnphaca"
Sfoara-i izbucni din mini.
- stai! stai! Nu mi lisa! Scap6-mi! fipn Dnnuf imbrdncit, tdrat, riscolit de
panica unui lnec in fazduh.
- Iaca aici-s! Din urmi r{suni un trap juciug...
- Vi poftege coni{a de grabi la curte.
- De ce? se rdsti Dinu{ citre omul de pe bihunci.
. .- Mergem la gar6, boierule, ci-i wemea! rispunse omul, abia stapanind
calul
_ 19"9, miii! chiuiri copiii, zbughind din calea calului speriat.
colbul se lui la tranti cu $oseaua... Hora copiilor incercui rndeaproape pe
Dinuf.
- Ce ne facem? lntrebd el mAtrnit, cu toati nidejdea in
1nran... il dam yos?
8 9
- Mai lasi-l b[die!... Nu-l da jos, boierule! se rugari in cor copiii, cand la
ftrran, cand la Ddnu1.
-Euzicsi-l ducem in ogradi gi siJ legim.
- Sigur! Sigurljubiln Dinuf, mai-mai si sari de gAtul mdntuitorului.
ln funte cu Danu1, alaiul mirunlilor ciliuzi pani la poarta ogrizii pasul
lnalt al zmeului... Ograda se umplu de zatv*cinii himliar; slugile risireau din
toate pi(ile.
--Hai, Dinu1, hai c[ vine trenul, il indemni din trisur6, gata de plecare,
doamna Deleanu, cu minile pe urechi.
- Stai, mami, nu vezi ci am treabi! rispunse Dinut, trigand de sfoara zme-
- G"ta, boierule! De-acuma nu mai scapi, ci doar 1l tine un stejar!
- Aiisprivit, Dinuf?
- Bine, da cine-l pizegte? se ingrijori el.
- Noi! Noi! protesti poarta infloriti cu copii.
- Ba eu! hotirt apisit un bnielaq mai risirit, ingrogAndu-gi glasul.
lnfruntdnd duliii, intrn in ogradi gi se infipse langi stejarul incolicit de
sfoara zmeului.
- Cum i1i zice fie? il cercet[ binuitor Dinu!.
- A Marandei, s6trdili, rdsuni marlial rispunsul.
- $i mai cum, biieple? intrebi cu blandeli doamna
Deleanu, scoborind pe
scara trisurii.
- Gheorghili, sirut mAna!
- $i nu fi-i teami c-or si te minance cAnii?
- Ehei!...
- Mni Gheorghifl, sl nu te miqti de-aici! porunci Dlnuf
- Ecoutes, mon petit, il faut lui parler gentiment, pas de cette maniite; tiens,
donnes-lui da b onb ons.l
- Na... poftim, retuqi Dinu{ subt privirea doamnei Deleanu.
$i, brusi, ii intinse cutiuta cu bomboane violetg oferindu-i oraqeneqte. Ghe-
orgh4e govi,i, dar indemnul cucoanei il hotiri. Inqficg repgde cutiuJa. Dinu{
rlir"se cu capacul, indignat gi nedumerit. Doamna Deleanu incepu si ridi.
- Lasd, Denul, d6-igi capacul... Poftim 9i dumitale Pentr-un rachiu, 9i-fi
mulpmesc.
- Si triiasci boierul qi si creasci mare! se ploconi laranul.
Tiisura porni.
Urcandri-se in genunchi pe perni, cu birbia sprijiniti de poclit' Dnnuf nriy
lndelung, cu melancolici invidii, pe din ce in ce miqoratul Gheorghita. La fel
priveauiopiii, cifirali de-a lungul po4ii, pe strajerul stejarului cu zmeul.
r Ascultir micutul meu, trebuie si-i vorbegti frumos, nu a9a finc di-i bomboane (fr.).
 Rimas stapdn, Gheorgh{i a Marandei dezmierdi sfoaraintinsi qi sonori ca - Uite-l pe tata, mami! Nu-l vezi?! Papa!-Papa!
o strund... gi nesocotind bunitalile din pumnul inchis, se agezi la pimint spriji- La fereaitra unui compartiment, mdnile domnului Deleanu scuturau minu-
nindu-se de trunchi, igi incrucigi bralele pe piept 9i incepu si priveascd cerul ca qele spre cei d. p. p.ron...ia uqavagonuluifluturari
plelele inlTTclf,"L Olgu-
un fldcdu indrigostit. c5 olgula gi sarise de pe scar[, ]'eseli, tamiliard, cum
iei. Nici nu se opriie trenul,
- ...Te rog, nu te deranja, domnule Steflea. sdrea qi dimineala din pat pe covorag'
- Vai de mine! Scuzafi, vi rog! $tifi, cildurile... - -'lfur, Ofgofit vrei sa ma imbolnlvegti? $pI doamna
Deleanu alergdnd spre ea.
Odiila scunddbindiaca un l0 mai al mu$telor. ln treacii, Olguga-i slrutd rnAna Ei se repezi lavizitiu:
$eful gdrii, cu surtucul pe jumitate imbricat, boxa in zadar, penevizute, - Moq Gheorhge! Mog Gheorghe! Am venit!
cu pumnul indirlt, gaura blestemati a celeilalte mAneci... In sftiqit, rlzbind t,,.,rh. Ofgui.i,. coborirl'bagajele - trecute pe geam lui Ion - apoi se
prin tunelul de alpaca albastrd, mdna gefului se repezi spre mdna inminuqati do-nul bd.*,i cirefliu, in haine de-soie'icrue,cu PanaTalla ne.cSaf',gfa
a doamnei Deleanu. cu o inclinare eroici de om gris, sdrut[ minuga. Aducan- interpeleze; dupi el, cu migclri liniqtite qi ochi mari de lndragos-
glumeascl, si
du-Ei aminte de batisti, qi-o lui de pe cap, pudic. Monica',
-.-':privind
iitil, gi respirAndvacanfa,

- Danu! se simli infrigurat, ca intr-o magazie cu juclrii misterioase. Nu-gi

tiffbiriece ai venitia noi, Monica? o intimpini {oampa Deleanu,
obrajii'
lua ochii-de lalooping-the-loop-ullent al benzii de hartie ciuruiti de pe rotifa hend-o iir Itate, de-a dreptul de pe ultima treapt6, qi sirutindu-i
telegrafi.rlui... $tia cr banda aceea e tainicul funicular cu care urcd giioboari - Da.
cuvintele de prin v5zduh... gi parci nu-i venea si creadd. lata,iaaepai'cuborurirotundeqipanglicineagri,prinsacuelasticpesub
- Vine regulat, domnule $teflea? bdrbie, ii aluneci pe spate, atirnAndu-i de gAt'
sunt numai ple-
- Vai de mine, coniti, imediat! gAfri geful. Doamna Deleanu surase pirului descJperit era auriu cum
- Hai, Dinu!, afari. tele de soare, pe .*.
.opiii u*itori de fl"qti F gdsesc prin iarba crAngurilor'
- Pe peron agteptau un buchet de gAEte legate, o traisti virgatd gi, blondi, ,n-Ui"J *Utietrti" tot, in locul fluturelui dupd care au azvArlit-o.
dimineala de vari intre doi castani.
- Ei, copii, ,t-.- uitut vreun bagaj?:" BY""' Totu-i in regull!-Ei'.bravo!
- Ia si te vid, Danu!.... Vai! in ce hal eqti! Grozav is ae Uine dispus! se lumini di-a binelea domnul Deleanu, frecandu-'i
costumul elegant de marinar, imbricat abia de diminea,td, incercase naufra- minile ca dupl un proces
-_-_G"rtol ciqtigat' , ! r, r
giul goselei. sandalele fumegau la fiecare migcare de colbi.ite ce erau, iar gosetele bucuriei, qi al spdlat'lui pe mini era acelaqi la domnul
atirnau buzate, descoperind gleznele mai albe decAt pulpele Deleanu.
"t.rr"*afii
- -- lua in sami, nimeni nu se uita la ell lnchi-
Doamna Deleanu se agezi pe bancl, avAndu-l pe Ddnuf in fafi, ca o problemd Oenol ,. bosumflase; nimeni nul
de arhitecturi. igi ridici voaleta, igi scoase minugiie. Dnnul se sim$ reconstruit. se ochii qi se ftcu nevi.aut!
goana mare de.la cai'
cocheti impertinenfi - poruncitd de ndsucul cdm copiliregte - bereta albd se - Mami, unde mi-i pilnria? gAfri Olgula, sosind in
indind spre cam pe-o ureche, decoltand fruntea in intregime; panglicile flutu- Un cap de bunic, cu ochelaii de aur pe vArful nasului' aplru Ia tereastra
9eafr,
rarirnarin; fundaalbastireinflori cuancorapefa6i lalmbinaria aripetorgulerului.. vagonului,
"- wre! der domniqoari;
i__-^-:^^^-:. nu-i
- Numai o mireasd-i lipsegte! se minuni duios gefirl girii, rislrindcu o con- MA rog, a rimas in compartiment o pllirie a
diculi sublioard gi cu chipiul rog deasupra pletelor batistei. dumneavoastri?
- Vine? Ba da! o revendicd Olgula cu tirie'
-
- Vine. _Maibinemu\umeqte"domnului,olgutl...Poftim!Ce!i-aimaiuitat?o
- Danu!!Dinu!! cercet6, misurind-odin cap pdni-n picioare, doamna
Deleanu'
cu resemnare satisftcuti, ca salvat de la sinucidere, Dinu! se llsd tras ind6- - Pfuuu! izbucni Olgula, dind cu ochii de Dinu!'
rirt. zirise la orizontul vertiginos al ginelor un punct negru, dugmdnos ca o
$opti ceva la urechea Monici'i'
gauri de revolver incdrcat. - Pfuuu! Pufnirl amindoui.
Mai agteptari, privind ginele nervoase... ingrozitor de supirati pe gari, - goft.a'B"ft.a poloboc, cioc-poc, cioc-poc! apostrg{ Olgut'a^pe Danut'
obrajii,.stArnind astfel
magina trecu inainte... Cet" ao.ta saptatirani de uac"4a talare iirotunjiseri
- Marft... marft... marft; a treia... a treia... a treia... descifra D[nu! in gura p'e buzele Olgufe1 Degteptat din posomorali
gi uitare, Dinut
mare, clipind gi strAng6nd mai tare mAna doamnei Deleanu " ""Jp"...U
10 11
 Rimas stapdn, Gheorgh{i a Marandei dezmierdi sfoaraintinsi gi sonori ca - Uite-l pe tata, mamil Nul vezi?! Papa!-Papa!
o struni... qi nesocotind bunitalile din pumnul inchis, se agezi la pdmint spriji- La fereastra unui compartiment, marrile domnului Deleanu scuturau mdnu-
nindu-se de trunchi, igi incruciqi bralele pe piept gi incepu si priveascd cerul iu qele spre cei dep. p.ron.'.iuury-vagonuluifluturaripletele tnly;115,{;ft8u-
un fldcdu indrigostit.
iei. Nici nu se oprile trenul,
ci Olgula gi sdrise de pe scarl, ]'eseli, tamilrara, cum
- ...Te rog, nu te deranja, domnule $teflea. sirea qi climineala din pat pe covorag'
- Vai de mine! Scuzafi, vi rog! $ti1i, cildurile... - - V*i OWt"l wei sa ma mUohiveqti? Spi doamna Deleanu' alergind spre
ea
Oddila scunddbindiaca un l0 mai al mu$telor. ln treac*, O[u{a-i siruti rndna qi se repezi la vizitiu:
$eful gdrii, cu surtucul pe jumitate imbricat, boxa in zadar, penevdzute, - Mog Gheorhge! Moq Gheorghe!Amvenit!
cu pumnul inddrit, gaura blestemati a celeilalte mdneci... in sfdiqit, rizbind Irr ur*, Olguiei se coboriri'bagajelg - trecute Pe geam
lui Ion - apoi
prin tunelul de alpaca albastrd, mana gefului se repezi spre mana inminugatd ao*nJ bA"*,i chefliu, in haine de-soie-dcrue,cu panaTala ne.cgaf',gfa se
a doamnei Deleanu. cu o inclinare eroici de om gras, sdrut[ minuqa. Aducan- glumeascl,siinterpeleze;dupiel,cumiqciriliniqtiteqiochimandeindragos-
du-gi aminte de batisti, gi-o lui de pe cap, pudic. t-ita,privindgirespirAndvacanta'MoryT'
--' : . ^ . v, -- Deleanu'
n-,
D1""1 se simfi infrigurat, ca intr-o magazie cu jucirii misterioase. Nu-gi
ir n|! birie cn ai venit ia noi, Monica? o intimpini {o**"obrajii.
lua ochii_de la looping-the-loop-ullent al benzii de hdrtie ciuruiti de pe rotit,a lu.nd-o ii, Urate, de-a dreptul de pe ultima treapti, gi sirutindu-i
telegrafului... $tia ci banda aceea e tainicul funicular cu care urcd qiioboari - Da.
cuvintele de prin v6zduh... gi parci nu-i venea si creadd. lilatia ae pai, cu boruri rotunde qi panglicl neagri' prinsb cu elastic pe sub
- Vine regulat, domnule $teflea? birbie, ii aluneci pe spate, atArnandu-i de gAt'
sunt numai p1e-
- Vai de mine, coniti, imediat! gAfri gefirl. Doamna Deleanu surase perului descJperit: era auriu cum
- Hai, Dinu!, afar5. tele de soare, pe .opiii u*ltori de luiuri 19 gisesc prin iarba cringurilor,
.*.
- Pe peron agteptau un buchet de gdEte legate, o traistd virgati gi, blondi, *-Ui"a *Uti1rti" tor, in locul fluturelui dupi care au azvirlit-o.
diminea{a de vari intre doi castani.
* Ia si te v5d, Danu{.... Vai! in ce hal egti!
- Ei, copii, ,r-urn ,ritut vreun bagaj?:" BY""' Totu-i in reguli!-Ei'^bravo!
Deleanu, frecandu-qi
lumini di-a binelea domnul
Grozav is ae Uine dispus! se
costumul elegant de marinar, imbricat abia de diminea{d, incercase naufra- manile ca dupi un proces
-_-_C"rtul clqtigat, , ! r, r
giul goselei. sandalele fumegau la fiecare migcare de colbdite ce erau, iar gosetele brr.oriA, qi al sp[latului pe mini era acelaEi la domnul
atArnau buzate, descoperind gleznele mai albe decAt pulpele. Deleanu.
.- --
"t.n"*efii
se uita la el! lnchi-
Doamna Deleanu se agezi pe bancl, avinduJ pe Ddnu{ in fafi, ca o problemi oen rl ,. bosumflase; nimeni nu-l lua in sami, nimeni nu
de arhitecturi. igi ridici voaleta, igi scoase mdnugiie. Dlnul se sims reconstruit. se ochii qi se ftcu nevi.aut!
goana mare de.la cai'
cocheti impertinenfd - porunciti de ndsucul cim copilirege - bereta albi se - M;me, unde mi-i pllnria? gifdi Olgula, sosind in
indinn spre cam pe-o ureche, decoltand fruntea in intregime; panglicile flutu- Un cap de bunic, cu ochelaii de aur pe vArfrrl nasului' aplru la fereastra
9eaft,
rari rnarin; funda albasti reinflori cu ancora pe fap, la lmbinaria aripetor gutenrlur... vagonului.
" 7 i-,,^,:^^^-x. nu-i a
- Numai o mireasd-i lipsegte! se minuni duios gefirl girii, risirindcu o con- - M[ rog, a ri,mas in compartiment o pilarie de domniqoara;
diculi sublioard gi cu chipiul roq deasupra pletelor batistei. dumneavoastri?
- Vine? -Ba da! o revendicd Olgula cu tirie'
- Vine. _Maibinemu\umegte"domnului,olgutl...Poftim!Celi-aimaiuitat?o
- Danu!!Dinu!! cerceti, misurind-odin cap pAnd-n picioare, doamna
Deleanu'
cu resemnare satisft.cuti, ca salvat de la sinucidere, Dinuf se lrsd tras indd- - Pfuuu! izbucni Olgula, dlnd cu ochii de Dinu!'
ritt. zirrise la orizontul vertiginos al ginelor un punct negru, dugmdnos ca o
$opti ceva la urechea Monici'i.
gauri de revolver incircat. - Pfuuu! Pufniri amandoui.
Mai agteptari, privind ginele nervoase... ingrozitor de supirati pe gari, - goft.a'B"ft.a poloboc, cioc-poc, cioc-poc! apostrg{ Olguta^pe fanut'
Cet" ao.ra saptatira"i ae u**;a tnpta iirotuniisere
magina trecu inainte... obrajii,.stArnind astfel
- Marfr... marft... marfi; a treia... a treia... a treia... descifra Dinu{ in gura p'e buzele Olgufei.'Deqteptat din posomorali
gi uitare, Dinu!
mare, clipind gi strAngdnd mai tare mina doamnei Deleanu " ""Jp"...fa
10 11
 Tetytpi:df pe sora lui gi, cu minile care finuserd sfoara zmeurui, o pdrmui din
doua p€ry, alungind de pe obrajii ei paloarea examenelor.
- Stai binigoq duduigi, ci ne ristoarni!
- Moq Gheorghe, zvdcni olgu{a cu neastimpdr intre picioarelelur,
- Bravoo! Galant civaler!'se amesteci, de ra fereastra
trenului pornit,
.
pofi.., Si nu cumva si ne ajunga! Auzj, mog Gheorghe? ' m6nd c6t
domnul cel bitrfin.
- Respectili mele, coani Iorgu! risuni un glas de la fereastra vagonului - \6 salut cu respect, coane lorgule!
urmitor. - Hei! ce mai faci, domnule $teflea? Tot voinic?! Tot vesel?!
- Vus tk di lancl?... A ghiten Weg - \6 mulfumesc! Cu slujba... Mmdn!...
r.r*l-$"b.il,4restrete vagonutui
,- capere semrte' ca terestrere unei cafenele
qe -3^Tz"P,1?:T! umpturi
de_a doua se . Neastdmpirul gimdniaclocoteaulnsufletulluiDinuf,incilecatpebihunci;
deopotrivi gi-n copitele calului rimas pe loc, in urma trdsurii.
de pe $tefan cel Mare... si de servia_
lilg
salulari. care negustor din rasr nu tur.s. r'ru;;;;i;;t"ili1"'r" r"rg" - Hai, papa, te rog... iute...
Deleanu! - Stai, fratg ce atita grabd? Doar nu egti pregedinte la Casa{ie!
- copii! copii! Ia, mi rog! ri potori doamna Delean," despirfind ra timp pe - si dea Dumnezeu s-ajungi! dori din udan.ut i"i.ii domnul $teflea.
^.
Dinulde pumnul gi piciorul Otgulei. - Ai ajuns cu vreun prcces pe-acolo?
- s{-!i u{t eu gie! gesticuli Olgula" - c-hiar pdn-acolo nu, se spovedi el modest... Numai la curtea de apel, di,
1tm
n;vorbi c;un ..a* .i.rtg,
impici Monica ruxnd-o de bra1. ca omul!
;3111?lqlf
o:TI",Tl"": *p.':T" .: doamna 9 - O mdnd de-ajutor?
o*"r rii*rJai"-"r,"?
- Y:i:.y ry"t$ niqgfae!\^ryycael!eleani,-.
cu ffi
rne*i a.'i"at *.. - Dac-a1i wea! tndrizni el.
- Nu-i adevirat!
adevdrat! bitu din picior Olguta
Olzuta, rdzSitd de insuts
insultd- - Ei!Omvorbiaftndaf;i.
6i,iac interveni domnut Deteanu. Singu_ Danuf se muiase trisura nu se mai vedea. un nod amar i se urci
in glt,
-Y*.?ilXf Iqa-i, ],,e{
ra noastri feti{i e Monica.""^lO:; Monica? amintindu-gi cum se urcase olgula pe caprd... Atata obidd se abdtu
Ba gi eu! protesti olsut"... Da nu-i dau voie lncdt subt pleoapele inchise inihipuirea-i didu buzna in trisuri, "ropruioi,
,ieluri a.
, .- rui - il frrlgeri cu degfir - si
mi insulte! plangeii si fie consolat... Locul era ocupat a"Moni""t...
- Numai foc ii duduila noastr[, gopti mog-Gheorghe, cu zrmbete-n mustifi
$"i Ui:sd goati
lJlnuf dadu pinteni ro{ilor bihuncii.
qi-n ochi, citri omul care-ncircag""."rra*i"io
dop. Picioarele Monicii nu ajungeau pani la podeaua trisurii; atdrnau.
, ., -
Pace voui! le porunci razana domnul Deleanu. birr. *.rg. Totugi,
cu mine in nu gi le leglna.
bihunci?
- Eu! sepripi Dinuf. Nici nu bitea cu *.S-glr.r.l"r sdrguitor lustruite toaca, in geamandanul
- Baeu!ilidntue Obotu. lld. p.. s9nyry+ gi mdnile m{:fi pluieau linigtite p. g.rrun.hfi irnpi.*.gl
varfurile degetelor se ridicau uneori... i"ir.ier"o, gi iar t'resareau
- Eu am spus intAi! \"f:i
rAefirindu-se...
9i
- Ce-are a face!
- Ba are! .-FiiTd:a de-a.dreapta Ei de-_a stanga drumului se leginau lanuri de culoa-
rta soarelui, cand luminate, cand umbrite * fiindcn pe-jocuri s-alungauatilia
- Nuvorbesccutine.
lntre timp, doamna Deleanu se urcase in trisud. T..i:dg
p.*r toate pozele scufilei Roqii din cir1ile de basm. porJ."# i*un.-
- Bine da cu mine nu vine nimeni? llte, ldsdnd albe paginile, rumenind cdmpiile...
- Eu, tante Nice, se oferi Monica. "c9 line;i
stlinnegru!"gindi doannnaDeleanu, qiindati-gi duse cu spaimi
ruperstifioasi minala-guri. Monicaavea abia zece anigipurtaside trei
- Atunci, voi haidefi cu mine in bihunci. oriiaina
dc doliu, pe care copilaria ei o imbricase acum pentru ultima oari,
- 3 r?1n:qge in trdsur;" stirui lncruntati Olgotu. findcd de
rcum lnainte nu mai avea pe nimeni... Rochia niagra, pentuno"rto UunicU
:Poduqe, il
gopti mog Gheorghchai cu mogupe caprd.
Olgu{a se lnsenini... dar repede-gi lun o figurn a. l-o ftcuse doamna Deleanu...
-o..rri"e. - Monica, ce culoare i1i place 1ie mai mult?
- Du-te cu bihunca! Mie nu-mi trebuie!..."tasi, hse! se preAcu ea cr suqpi-
nd, urcAndu-se Ochii fetilei priviri gravpe doamna Deleanu.
99
capri, eu is persecutati: qtiu eu!
$i smulgdnd biciul din teacalui, gfichiui caii.

t2 l3
 pisurnpiezS pe sora hri gi, cu minile care Xinuseri sfoara zmeului, o pdlmui din - Stai binigor, duduili, ci ne ristoarni!
doui pir{i, alungind de pe obrajii ei paloarea examenelor. - Moq Gheorghe, zvdcni Olgula cu neastdmpir intre picioarele lui, mdni cit
- Bravoo! Galant cavaler! se amesteci, de la fereastra trenului pornit, po[i.., Si nu cumva si ne ajung6! Auzi, moq Gheorghe?
domnul cel bitrAn.
- Vd salut cu respect, coane Iorgule!
- Respectili mele, coani lorgu! risuni un glas de la fereastra vagonului
urmitor. - Hei! ce mai faci, domnule $teflea? Tot voinic?! Tot vesel?!

- Vustis diland?... AghitenWeig. -'6 mulfumesc! Cu slujba... Mmdd!...

Neastimpirulgi mAnia clocoteau in suflehrllui Dinu{, incilecat pebihunc6;
La auzul jargonului ireproqabil, :ferestrele vagonului de-a doua se umplur{
.
de capete semitg ca ferestrele unei cafenele de pe
deopotrivi gi-n copitele calului r6.rnas pe loc, in urma trisurii.
$tefan cel Mare... gi de servia-
bile salutdri. care negustor din Iagi nu fusese sau nu era clientul lui conu lorgu - Hai, papa, te rog... iute...
Deleanu! - Stai, frate, ce atdta grabi? Doar nu egti preqedinte la Casalie!
- Copii! Copii! Ia, mi rog! fi potoli doamna Deleanu, despi4ind la ti*p pe - Si dea Dumnezeu s-ajungi! dori din addncul inimii domnul $teflea.
_
Ddnuf de pumnul qi piciorul - Ai ajuns cuweun proces pe-acolo?
Olgutei.
- Am sd-fr arit eu {ie! gesticuli Olgufa. - Chiar pan-acolo nu, se spovedi el modest... Numai la Curtea de apel d6,
ca omul!
- Lasi, Olgu[a nu vorbi c-un rlu crescut, o impicd Monica, luand-o de bra{.
Pornirr inainte, impreuni cu doamna Deleanu... Ddnu! le ajunse din urmi. - O mdnide-ajutor?
- Voi... voi sunt4i nigtefete! le arunci el cu glasul inecat de indignare. - Dac-afi wea! indrizni el.
- Nu-i adevirat! bdtu din picior Olgu{a, riz}itd de insulti. - Ei!Omvorbidtndate.
Dinut se muiasq trisura nu mai vedea. Un nod amar i se urci in git,
se
- Nici nu mai incape vorbi. Tu eqti bdiat, interveni domnul Deleanu. Singu-
ra noastrl fetifd e Monica. Aga-i, Monica?
trnintindu-gi cum Atdta obidi se abitu asupra lui,
se urcase Olgu{a pe capr6...
incAt subt pleoapele inchise inchipuirea-i didu buzna in trisuri, alituri de
- Ba 9i eu! protestd Olgot"... Da nu-i dau voie lui - il ftrlgerd cu degetul - sd
md insulte! mama lui: sd poatd pldnge qi si fie consolat... Locul era ocupat de Monica!...
I Xnu{ didu pinteni rolilor bihuncii.
- Numai foc ii duduila noastri, gopti mog Gheorghe, cu zdmbete-n mustifi
qi-n ochi, citrd omul care-nc6.rca geamandanele in cdrufd.
Picioarele Monicii nu ajungeau pani la podeaua trdsurii; atArnau. Totugi,
. - - P,ace voui! le porunci rizAnd domnul Deleanu. Cine merge cu mine in nu gi le legina.
bihunci? Nici nu bitea cu virful ghetelor sdrguitor lustruite toaca, ln geamandanul
- Eu!sepripi Ddnu!. ci de pe sciunaq. $i manile Monicii pluteau linigtite pe genunchii impreunafi.
- Baeu!ilinkureOkula. Numai virfurile degetelor se ridicau uneori... gi iar se lisau, qi iar tresireau
- Eu am spus intAi! riisfirindu-se...
- Ce-are a face! ...Fiindcn de-a dreapta Ei de-a stdnga drumului se leginau lanuri de culoa-
- Ba are! rca soarelui, cand luminate, cind umbrite - fiindci pe-alocuri s-alungau atdlia
- Nu vorbesc cu tine. nuci, de parcd toate pozele Scufilei Rogii din cirfile de basme porniseri insufle-
Intre timp, doamna Deleanu se urcase in trisurd. (ite, llsind albe paginile, rumenind cimpiile...
- Bine, da cu mine nu vine nimeni? ,Cebine-i sti in negru!" gindi doamna Deleanu, qi indati-qi duse cu spaimi
- Eu, tante Nice, se oferi Monica. supersti{ioasi mdna la gurd. Monica avea abia zece ani gi purtase de trei ori haina
- Atunci, voi haidefi cu mine in bihunci. tle doliu, pe care copiliria ei o imbricase acum pentru ultima oard, fiindci de
- El si meargi in trisura, stirui incruntati Olgu{a. acum inainte nu mai avea pe nimeni,.. Rochia neagrd, pentru moartea bunicii,
ii gopti mog Gheorghe, hai cu mogu pe capri. i-o frcuse doamna Deleanu...
-Dudui{i,
Olgufa se insenini... dar repede-gi lu6 o figuri de muienici.
- Monica, ce culoare ifi place lie mai mult?
- Du-te cu bihunca! Mie nu-mi trebuie!... Lasi,lasi! se preficu ea c[ suspi- Ochii feti{ei priviri grav pe doamna Deleanu.
ni, urcAndu-se pe caprd, eu is persecutati: gtiu eu!
$i smulgind biciul din teacalui, gfichiui caii.
t2 l3
 Prinzand privirea indreptati asupra rochipi de doliu, igi pleci genele negre
pe ochii de miere bruni.. Obrajii i se impurpurari; lacrimi mari ii alunecari de-a
lungul fe1ei... Mdnulile ei strinseri rochifa ca pe o pipugi primejduitn.
- Pui mic, pui mic, n-am wut sd te supir!
Iilui capul mdhnitpe genunchi, murmurindu-i descdntecul cuvorbe dulci
pentru durerile copiilor giale indrigosti{ilor.
CAmpiile zvoneau de rdsetele glasurilor mici. Lumina soarelui adinc se
diruia pimintului.
- Iartil-trri, tnnfe Alicg
n-am sd rnai frcl... lrni place albastnrl, ppti Monica, irnbrl-
dnd cu-albasrul cenrlui unde era bunica blondutr holdelor unde-ncepea racanp.
-Nu mai tragi din lulea, mog Gheorghe?
-Duduila mogului, toate le $tie!... clitind din cap mogneagul. Ba trag eu,
cAnd am weme! Toate cu rinduiala lor.
- Da acuma de ce nu tragi? Mogneagul ridicl din umeri. Cum si traga?
Palmele lui negre qi bititorite inviluiau, ocrotitoare, pumnigorii albi incleqiali
pe hiEuri, ca doui coji de nuci miezurile fragede.
- Da caii cine si-i miie, duduita moqului?
- Cine?!... Eu.
- Bati-te norocul si te bati!
- N-ai titiun? il cerceti Olgufa, imitindu-I.
- Cumpirimogu!
- Moq Gheorghe, incepu Olguta cu sfiali, intorcdnd spre el coada ochilor
negri ca doud capete de randunici ieqite din cuib, {i-am adus unpac di titiun...
Vezi ci m-am linut de cuvdnt, mog Gheorghe! ildojeni ea cu seriozitate.
De asti-vari ftgdduise Olgufa moqului un pac di titiun, gi nu uitase! pacul
era o cutie de tabli, cu tutun de lux cumpiratn de Olgula din banii ei, de cu
toamni, gi pdstrat[ in dulipiorul ei un an intreg.
Olgula n-avea bunici.
Chipul vioi gi ghiduq al mogneagului se incrunti de induiogare. Ochii mici
se micaorari sclipitori; mustelile-mpro$cate-a neastampir tremurari zburlite.
cuprinzind c-o mind hiEurile incrustate cu m6.nile olgulei, scotoci cu cealalti
in buzunarul de la piept, scoase o garoftd silbatecd gi, binigor, infipse in pletele
intunecate ale fetilei rogul luceafrr al dedeochiului.
Dinuf n-auzea decat tictacul mat al copitelor bitAnd in tact cu inima hu, pinn-n
inima pdmantului subt ro$le bihuncei, goseaua viscolea-ndirit.. Dinul inchise ociii.
,...Se ftcuse noaptea neagri ca iadul, cind zmeul se nipusti niprasnic in
urma fugarilor. Fugea calul lui Fit-Frumos ca vdntul, dar zmeul s-ipropia ca
gandul qi Fdt-Frumos simfea in spate..l'
Dinu{ deschise ochii, c-un fior in spate. Se prefrcuse el in zmeu, dar sim-
tise numai spaima lui Fit-Frumos!... $-apoi, daci Fit-Frumos ar fi tiiat capul
t4
zmeului, cine-ar mai fi urmirit-o pe Olgufa?... Danuf porni din nou la drum,
crllare pe bihunci...
Domnul Deleanu finea h{urile, dar nu i-ar fi trecut prin minte ci nu mAna
cl calul... $i cum siJ fi manat! $i bihunca gi calul gi higurile, s,i Ion, care-l linea pe
l)inu{ sd nu cadi, de la spate, nu erau decit Dinul preftcut in ei to!i. Cu dinlii
stringi, cu ochii inchigi, cu fruntea incordatl, Dlnuf se iufea dup[ Olgula, in
rostogolul rolilor, in tictacul mat al copitelor.
Denu! se putea preface-n oricine, qi-n orice; putea fi oricand, oriunde. N-avea
sd-nchidl ochii... Si fi wut el cit rdu n-ar fi putut face! Noroc ci era milos!
rlercit
l)anu! era mindru cu spaimi de puterile ascunse-n e1... Odati se mdniase pe
nrama lui, fiindcd-l luase de urechi qi-l pusese la col1. inchizind ochii DInu! o
daci murea mama cine l-ar
on'rordse... suferise... gi, grdbit, o inviase la loc, cdci
li iertat! Nimeni nu binuia tainele lui Dinuf nici doctorul careJ qtia pe de rost
inliuntru gi-n afard. Subt pleoapele lui Ddnu!, in adAncul lor, de acoio de unde
vin lacrimile, se ascundea ceva, ca un sofiln cuviswi; cum inchidea ochii era mai
rrrare peste to!i, chiar peste tata Ei mama. Pe mama o ftcea impdriteasi, pe tata ori
gcneral, ori mare sfetnic, pe Olgup ori copil de casi, ori o trimetea la bucitirie.
Cdnd le povestise mog Gheorghe povestea lui Ivan Turbinci, Olgufa ceruse
rnogului o turbinci la fel cu a lui lvan.
- Dac-ag fi Sdn-Petru, matale ti-aq da-o, duduifa moqului!
- I)i-mi-o, mog Gheorghe!
- De unde s-o iau?
- Di-mi-o, mog Gheorghe!
Olgula se inrogise de necaz. Dinu! ticuse, c-un zimbet pentru el, in ochi... IMai
llirziu,la lurnina luminarii Dinuf igi pipiise fruntea, privind-o in inecul ciudat
.rl oglinzii. O dezmierdase chiar ca pe un dar. Acolo era turbinca lui Ivan, in care
irrcipea tot iadul gi tot pimAntul. Mult se bucurase D[nut fiindci nimeni - nici
t )lgu{a - n-avea turbinci.
$i nimeni nu gtia ci numai el o are cand inchide ochii...
Dnnu! simli deodati vdntul gi soarele in perd hd.
- Ce-i?
- Oprili, boierule, opri!i... a cizut pdliria conaqului.
Fluturandu-gi panglicele, bereta se rostogolea pe jos" Ion slri dupi ea.
- Papa, nu pornim? intrebe DAn{, alarmat de presimfirea unui nou popas.
- Trne hitul, Ioane... Iar te gribegti? Mei, mii! Stai si-nvdrt o figari. Uite
q;i pentru tine. Zimbind copillregte, domnul Deleanu ii infundn panamaua in
, apul lui Dinu!,lisindul frri cap, ca un cuier ocupat.
- Hoiid! ciscd el zgornotos, intinzand bratele alene.
Dinu{ ridici. panamaua, posomordt, qi se uiti la tatdl lui, care-qi risucea
(igara, cu ochii femeilor neinlelese debirbalii lor.
- Uu-uu! uu-uu! uu-uu!...
- Cine face-aga, mog Gheorghe?! intrebi Olgula ftcdnd intocmai.
- Caii, duduifa moqului; au biut multl apd.
15
 Prinzand privirea indreptatd asupra rochi,tei de doliu, igi pleci genele negre
pe ochii de miere bruni. Obrajii i se impurpurar[; lacrimi mari ii alunecard de-a
lungul fegei... Minulile ei strdnseri rochila ca pe o pipuqe primejduite.
- Pui mic, pui mic, n-am wut si te supir!
Ii lud capul m6hnit pe genunchi, murmurAndu-i descintecul cu vorbe dulci,
pentru durerile copiilor gi-ale indiagostililor.
CAmpiile zvoneau de rdsetele glasurilor mici. Lumina soarelui adAnc se
diruia pimintului.
- IafiA-m'i"tat1tu Alice n-arn si mai fac!... lmi place albastul, gopti Monica, imbri-
cind cu-albasrul cerului unde erabunicablondul holdelor unde-ncepearaon{a
- Nu mai tragi din lulea, mog Gheorghe?
- Duduila mogului, toate le gtie!... clitini din cap mogneagul. Ba trag eu,
cind am werne! Toate cu rdnduiala lor.
- Da acuma de ce nu tragi? Moqneagul ridicl din umeri. Cum sl traga?
Palmele lui negre gi betetorite inviluiau, ocrotitoare, pumniqorii albi incleqtali
pe hipri, ca doui coji de nuci miezurile fragede.
- Da caii cine si-i mAie, duduila moqului?
- Cine?!... Eu.
- Bati-te norocul si te batd!
- N-ai titiun? il cerceti Olgula, imitandu-I.
- Cumpirimogu!
- Mog Gheorghe, incepu Olgot" cu sfiali, intorcand spre el coada ochilor
negri ca doui capete de randunici ieEite din cuib, ti-am adus unpac di titiun...
Vezi ci m-am linut de cuvint, mog Gheorghe! il dojeni ea cu seriozitate.
De asti-vard frgiduise Olgot" moEului un pac di titiun, gi nu uitase! pacul
era o cutie de tabli, cu tutun de lux cumpfratn de Olgula din banii ei, de cu
toamni, qi pdstrati in duldpiorul ei un an intreg.
Olgufa n-avea bunici.
Chipul vioi gi ghidug al moqneagului se incrunti de induiogare. Ochii mici
se micaorari sclipitori; muste{ile-mprogcate-a neastimpir tremurard zburlite.
Cuprinzand c-o mAni hiprile incrustate cu mAnile Olgufei, scotoci cu cealalti
in buzunarul de la piept, scoase o garofiti silbateci gi binigor, infipse in pletele
intunecate ale fetifei rogul luceaftr al dedeochiului.
Dinu! n-auzea decat tictacul mat al copitelor bitAnd in tact cu inimalur, pdnn-n
inima pamnntului subt ro$le bihuncel qoseaua viscolea-ndirit.. Drnul inclise ochii
,...Se ftcuse noaptea neagri ca iadul, cAnd zmeul se ndpusti niprasnic in
urma fugarilor. Fugea calul lui Fit-Frumos ca vAntul, dar zmeul s-apropia ca
gindul Fit-Frumos sim{ea in spate..l'
gi
Dinuf deschise ochii, c-un fior in spate. Se preftcuse el in zmeu, dar sim-
tise numai spaima lui Fit-Frumos!... $-apoi, daci Fit-Frumos ar fi tiiat capul
t4
zmeului, cine-ar mai fi urmirit-o pe Olgu!a?... Dinu! porni din nou la drum,
cillare pe bihunci.".
Domnul Deleanu finea h{urile, dar nu i-ar fi trecut prin minte cd nu mdna
e calul... $i cum sI-l fi manat! $i bihunca 9i calul qi hnqurile, qi Ion, care-l linea pe
I
l)ilnuf sI nu cadi, de la spate, nu erau decAt Dinuf prefrcut in ei to{i. Cu din{ii
strinEi, cu ochii inchiqi, cu fruntea incordati, Dinu! se iutea dupi Olgula, in
rostogolul rofilor, in tictacul mat al copitelor.
Danu! se putea preface-n oricine, gi-n orice; putea fi oricand, oriunde. N-avea
.lccAt si-nchidi ochii... Si fi vmt el, cdt r[u n-ar fi putut face! Noroc ci era milos!
l)iinu{ era mdndru cu spaimd de puterile ascunse-n e1... Odati se mdniase pe
rnama lui, fiindcd-l luase de urechi gi-l pusese la col1. inchizind ochii Dinu! o
ornorAse... suferise... gi, gribit, o inviase la loc, clci daci murea mama cine l-ar
lr iertat! Nimeni nu biLnuia tainele lui Dinu!, nici doctorul care-l qtia pe de rost
inliuntru qi-n afari. Subt pleoapele lui Ddnu!, in adincul lor, de acolo de unde
v i n lacrimile, se ascundea ceva, ca un sorln cu visuri; cum inchidea ochii era mai
r nare peste to!i, chiar peste tata qi mama. Pe mama o ftcea impir[teas[, pe tata ori
gcneral, ori mare sfetnic, pe Olgula ori copil de casi, ori o trimetea la bucitirie.
CAnd le povestise mog Gheorghe povestea lui Ivan Turbinci, Olgula ceruse
nrogului o turbinci la fel cu a lui lvan.
- Dac-ag fi Sin-Petru, matale fi-ag da-o, duduifa mogului!
- Di-mi-q moq Gheorghe!
- De unde s-o iau?
- D6-mi-o, moq Gheorghe!
Olgula se inroqise de necaz. Dinu! tlcuse, c-un zimbet pentru el, in ochi... Mai
liirziu,la lurnina lumAnirii, Dlnu! \i pipiise fruntea, privind-o in inecul ciudat
;rl oglinzii. O dezmierdase chiar, ca pe un dar. Acolo era turbinca lui Ivan, in care
irrcipea tot iadul gi tot piminh:I. Mult se bucurase Dinu!, fiindci nimeni * nici
t )lgu{a - n-avea turbinci. $i nimeni nu gtia ci numai el o are, cAnd inchide ochii...
Danu! simli deodati vinhrl gi soarele in pirul lui.
- Ce-i?
- Oprif| boierulg opri!i... a cizut pdlSria
conaqului.
Fluturandu-qi panglicele, bereta se rostogolea pejos. Ion sdri dupl ea.
- Papa, nu pomim? intrebi Dinuf, alarmat de presimfirea unui nou popas.
- Trne hiful,Ioane... Iar te gribegti? Mai, mdi! Stai si-nvdrt o figari. Uite
pi pentru tine. Zimbind copiliregte, domnul Deleanu ii infundi panamaua in
r apul lui Dinut, lisAndu-l firi cap, ca un cuier ocupat.
- Ho[iI! ciscl el zgomotos, intinzind bratele alene.
Dinu! ridici panamaua, posomordt, qi se uiti la tatil lui, care-gi risucea
Iigara, cu ochii femeilor neinlelese de birbalii lor.
- Uu-uu! uu-uu! uu-uu!...
- Cine face-aqa, mog Gheorghe?! intrebi Olgula frcAnd intocmai.
- Caii, duduifa mogului; au blut multl apd.
15
 - Aqa! au broaqte-n burti. - Lasi, cuconifi, si mindnce copiii zahlr... Parci matale nu-[i dldeam
Monica dezmierdi mina doamnei Deleanu. tot aqa cind erai mici!... Doamna Deleanu zambi. Aga era. $i ea... Era mult
- Thnte lthce! de-atunci.
- Ce-t Monica? * Dar acuma imi mai dai, mog Gheorghe?
- Nimic, tante Nice,zAmbi Monica respirdnd addnc. - Di, cuconifi! Cum o wea duduila!
-Vrei si-mi spui ceva, Monica? Olgut" sftrimi cefoasele diamante ingirate pe sfoari... lncepu praznicul:
-Nu... E frumos, tante Nicet Olgu{a, pe capri, sftrma, sugea Ei inghifea, gi iar incepea; Monica, in trlsu-
-Pui mic!... Scoate{i piliria, si te rumeneasci soarele... ri, ron{iia lncetigor, privind aiurea. Doamna Deleanu sugea neindemdnatec,
- Tante Alice, uite romanite! recunoscu Monica florile cilcate in picioare, lnghimpdndu-se in coljurile sloiului vanilat, gindindu-se la vacanfele de odini-
prin ograda gcolilor. Romani{ele rddeau in soare, qi ele in vacan{i. oar6... Moq Gheorghe iqi smulgea mustetile z6mbind. Olgufa nu-l uitase cu de-a
- Acele ce-s, tante Nce?. sila ii vdrdse in guri o bucati de zahir; moq Gheorghe o furigase in buzunar, cu
- Sdnziene! marebigare de sami, cape un dar depref.
- $i acelea? - Mog Gheorghe, grozav mi-i de pofti de un castravete crud... Etii, cu sare Ei
- Sangele-voinicului! chiper! ronlni Olgula.
- $i acelea? - Lasi s-ajungem! l1i pregite$te mogu cum gtie el.
- Condurul-doamnei! - Moq Gheorghe cumpirim gi rogcove de la cr"agm[... N-am mai mdncat de
- ...Sdnziene, murmuri Monica silabele tremuritoare de soare ca un vers cdnd! $tii,la cofetirie n-au roqcove! Auzi, mog Gheorghe?
uitat de albine pe buzele copiilor. - Audeu!
Ticuri. - $icumpnrim?
Uguiau nevizug in jurul trisurii dulci hulubi... Caii dideau din cap blaj - Cumpirim, cumnu!
urcdnd la pas suiqul... Pdlpdiau fluturaqi albaqtri... Randunelele-gi lisaseri - $imdnclm.
iarbi,la uscat, rochifele umede de roui... Drumul de fognete qi de mi -...Daci mi-i da dinlii la loc oi mdnca qi eu goricelul mogului!
ducea spre cerul apropiat - cu pirul auriu cu obrajii palizi, cu cozile pe spate, cu -Vai, mog Gheorghe! N-ai si mininci roqcove?... Hai si le facem compot.
miinile impreunate - pe Monica. Un nechezatvesti din urmi apropiereabihuncei; caii dela trisurf nechezari
Putea sI risari, acolo unde drumul se impreuni cu albastrul, in haini rlzboinic. Olgufa se risuci, privi, se incrunti gi puse mdna pe bici.
findnd intr-o mani inelul cu cheile cele grele care deschid por{ile cerului, sfrntul - Moq Gheorghe! Nu mi lisa! Ne-ajung!
Petre surizdnd. Mult iubea mog Gheorghe caii, gi pe cei de la trdsuri, gi pe cei de la bihunci.
- Mi-i foame, protesti Olgufa. Totu$i, intrecerea incepu vioaie, ca odinioari, cand boierii erau niprasnici la
De cind agtepta moq Gheorghe vorba asta! mAnie qilaveselie gi cAnd surugiii invirteau harapnice intrAnd cu oigtea-nainta-
- Sss! qopti el la urechea Olgufei; are mogul ceva! gilor in porfi, ca si zAmbeasci inima boierilor de tipetele jupnnifelor. Mog Ghe-
- Ia sdvid!il rugn O[ufa cu glas scizut. orghe igi mai aducea aminte; gtia gi Olguta de la el.
Mog Gheorghe scoase din buzunar o pungulip de hdrtie. - Hii-hiii!... chiui Olgup.
- Ce are moqu?? Mog Ghmrghe zirnbi numai biciul guieri o vorbi de garpe; caii lungire trapul,
- RoEcove! porunci Olgu{a. ncuturdnd coamele grele fluturind cozile lungi.. $i opt copitebeturitobaluptelor.
- Iaca,la asta nu m-am gdndit, se intristi mogneagul. - Uiti-te-napoi, Monica! o indemnn Ofuta" in gura mare, ca in plini vijelie.
- Ce ai acolo, mog Gheorghe? se frimintn O[u!a. Monica ingenunchie pe perne, ridicAnd capul pe deasupra poclitului.
- Ia mgte zahnr de gheafi, ofti el melancolic. - S-apropie?
- Monica! Avem zahir de ghea;a! strigi Olgufa, tropiind pe capri... - Parci... govii rispunsul.
- Ei, mog Gheorghe, imi pare ci wei sn-fi dai leafa pe mina dentigtilor! - S-apropie?
dojeni in qaga doamna Deleanu. - Parcifu setemuMonica.
- S-apropie? tuni Olgufa,luind biciul din mdna lui moE Gheorghe.

16 t7
 -4qa! au broa.gte-n burti. * Lasi, cuconi{i, si mlndnce copiii zahir... Parci matale nu-fi dideam
Monica dezmierdd mAna doamnei Deleanu tot aga cind erai mici!... Doamna Deleanu zembi. A,ga era. $i ea... Era mult
- Tante l,hce! de-ahrnci.
- Ce-i, Monica? - Dar acuma imi mai dai, moq Gheorghe?
- Nimic, tante Nce,zdmbi Monica, respirind adinc. - Di, cuconifi! Cum o wea duduila!
- Vrei s6-mi spui ceva, Monica? Olgut sftrdmi cefoasele diamante ingirate pe sfoari... lncepu praznicul:
- Nu... E frumos, tante f,,hce! Olgu{a, pe capri, sfirma, sugea gi inghifea, gi iar lncepea; Monica, in tr[su-
- Pui mic!... Scoate-{i piliria, si te rumeneasci soarele... ril, ron{i.ia lncetigor, privind aiurea. Doamna Deleanu sugea neindemdnatec,
- Tante y'Jjce, uite romani{e! recunoscu Monica florile cilcate in lnghimpdndu-qe ln colprile sloiului vanilat, gindindu-se la vacan{ele de odini-
prin ograda Ecolilor. Romanifele rddeau in soare, Ei ele in vacan{i. oari... Mog Gheorghe igi smulgea mustefile z6mbind. Olguta nu-l uitase cu de-a
- Acele ce-s, tante /Jice? sila iivdrdse ln gwio bucati de zahir; mog Gheorghe o furigase in buzunar, cu
- Sdnziene! mare bigare de sami, ca pe un dar de pret.
- $i acelea? - Mog Gheorghe grozav mi-i de pofti de un castravete crud... qtii, cu sare qi
- Singele-voinicului! chiper! ronfai Olgufa.
- $i acelea? - Lasi s-ajungem! l1i pregite$te mogu cum gtie el.
- Condurul-doamnei! - Mog Gheorghe cumpirim qi rogcove de la crAgmi... N-am mai mAncat de
- ...SAnziene, murmuri Monica silabele tremuritoare de soare ca un cend! $tii,la cofetirie n-au rogcove! Auzi, mog Gheorghe?
uitat de albine pebuzele copiilor. - Audeu!
Ticur6. - $icumpnrnm?
Uguiau nev{zufi in jurul tiasurii dulci hulubi... Caii dideau din cap blaj - Cumpirim, cumnu!
urcAnd la pas suigul... PAlpdiau fluturaqi albaqtri.. Rdndunelele-qi lisaseri - $imancnm.
iarbi, la uscat, rochifele umede de roui... Drumul de foqnete gi de mi - ...Daci mi-i da dinlii la loc oi mdnca qi eu qoricelul mogului!
ducea spre cerul apropiat - cu pirul auriu cu obrajii palizi, cu cozile pe spate, - Vai, mog Gheorghe! N-ai si mininci roqcove?... FIai si le facem compot.
m6inile impreunate - pe Monica Un nechezatvesti din urmi apropiereabihuncei; caii dela tr{sur[ nechezari
Putea sl iasari, acolo unde drumul se tmpreuni cu albastrul, in haini rlzboinic. Olgufa se risuci, privi, se incrunti gi puse mdna pe bici.
Eindnd intr-o mdni inelul cu cfieile celegrele care deschid po4ile cenrlui, - MoE Gheorghe! Nu mi lisa! Ne-ajung!
Petre surdz6nd. Mult iubea mog Gheorghe caii, gi pe cei de la trisuri, gi pe cei de la bihuncl.
* Mi-i foame, protest[ Olgot". TotuEi, intrecerea incepu vioaie, ca odinioari, clnd boierii erau niprasnici la
De cAnd agtepta moq Gheorghe vorba asta! mlnie gilaveselie, gi cand surugiii invirteau harapnice intrAnd cu oigtea-nainta-
- Sss! gopti el la urechea Ol$u,tei; are mogul ceva! gilor in porp, € si zimbeasci inima boierilor de tipetele jupinifelor. Mog Ghe-
- Ia si vid! il rugi Olgufa cu glas scizut. orghe irgi mai aducea amintq gtia gi Olgu{a de la eL
Mog Gheorghe scoase din buzunar o punguliti de hdrtie. - Hii-hiii!... chiui Olgup.
- Ce are mogu?? Mog Gheorghe zinrbi numai biciul guieri o vorbi de garpe; caii lungiri trapul,
* Rogcove! porunci Olgufa. scuturAnd coamele grele fluturtnd cozilelungi.. $i opt copitebituritobaluptelor.
- Iaca,la asta nu m-am gindit, se intristi moqneagul - Uiti-te-napoi, Monica! o indemnd Olguta" ln gura mare, ca in plini vijelie.
- Ce ai acolq mog Gheorghe? se friminti Olgot". Monica ingenundrie pe peme, ridicind capul pe deasupra poclitului.
- Ia nigte zahir de gheali, ofti el melancolic. - S-apropie?
- Monica! Avem zahir de ghe{n! strigi Olgufa, tropiind pe capr6... - Parci... govii /aspunsul.
- Ei moq Gheorghe, imi pare ci wei sn-fi dai leafa pe mdna dentigtilor! - S-apropie?
dojeni in gaga doamna Deleanu. - Parcida setemuMonica
- S-apropie? tuni Olguta,ludrtd biciul din mina lui mo9 Gheorghe.

t6 t7
Colecfia CLASICI ROMANI

Coordonarea grafici
Liviu Constantin CHI$CARIU

II
DRUMURI

Lui Lily, intdiul meu lolum

pe care-l socot vrednic
de a-ifitnchinat

Prezentul volum reproduce tentul integral al edifiei: Ionel Teodoreanu,

Opere alew,voL l, II, III, Editura pentru literatur;, Bucuregti, 1968.
Textul a fost adaptat normelor ortografice ln vigoare azi, aprobate de
AraJamir PnmAnX
 o,tu{ pe bule'iard la dea,l;,frs6 si vadi; frri-saudl rnerg$n4 mergA4d'll
- Hei tinere! Bniefag! Numirul432!
lntoarse capul.
- Incedasl?
Se apropie ducdnd instinctivmina la chipiu.
- A! Dumneata egti, Deleanu! Bine Dileanu" ce Dumnezeu, nu egti CUPRINS
student! l

- Mi iertafl domnule director, eram preocupat..

- Bine, bine! Tot elev bun? II
-...De!
DRUMURI
-'Buni ziua, Deleanu.
- \Iri salut, domnule director.
Ficu weo cifiva paqi. Se opri. Un dmbet i se inchega pe fa1a. Bine cI
prinsese fumdnd pe stradi!
- Partea intii
$i zam-bi, un zAmbetla care participau Ei plimdnii.
Slavi Domnului! Era tnci elevul Dan Deleanu dintr-a opta modern6, I SFAR$ITUL UNUI4,N gCOtAR ;............;.......;;....................5
T ,,IL ETAIT UN PETIT POMMIER" .............43
III ESCAPADA OtcIJ"lEI ...,...;...... ,,,,,,.'..,..,...,76

Partea a doua

I ONOAPTE 131
r o n.............nr!..i...........r. .......163
III ONOAPTE. ........,,..,.,,....,,,,..,220

Partea a treia

I IOANA PALL4.,,............ nir.r...............ri.,,,.,,,,.243

II RODICA. 284
III MONICA ..................322
Colecfia CLASICI ROMANI

Coordonarea $afici
Liviu Constantin CHI$CARIU

III
iNrnrvANTURI

isiinchin,Lili,
cele trei volume ale Medelenilor

icrke in umbra gi lumina ta.

Prezentul volum reproduce texhrl integral al edifiei: Ionel Teodoreanu,

II, III, Editura pentru literaturi, Bucuregti, 1968.
Opere alese, vol. I,
Textul a fost adaptat normelor ortografice in vigoare azi, aprobate de
Academia RomlnS-
 Lanumai2B dezile dela implinireavirstei de 57 de,ani'(pe 3
Ionel Teqdgneanu iqi.dn slrbit sftryitul (aproqp-ede locrli4ta,sa dio
Romulus nr.'53[ tn q,nnawieisincope cardiace. :

tyTt Apare, postum, volumul Sri vie Bazard!

Opera sa cunoagte numeroase rceditiiri, bucurdndu-se continuu de CUPRINS
pirea publicului.

ru
lurnnvAururu

PARTEAINTAI

PARTEAADOUA

PARTEAA PATRA 185

185

2J2

234

ff

TABEL CR,ONOLOGIC

270 27t