Particularităţile unui text dramatic aparţinând lui I.L.

Caragiale/
Tipuri de comic într-un text dramatic aparţinând lui I.L.Caragiale/
Tema şi viziunea despre lume și viață într-un text dramatic aparţinând lui I.L.Caragiale

I. Încadrarea într-o tipologie

1) Contextul epocii: a doua jumătate a sec. XIX (Epoca marilor clasici)
: trăsături ale epocii monitorizare culturală din partea criticului literar Titu
Maiorescu, prin – studii teoretice („Critice”): impune standarde înalte sub aspectul calității estetice
: interpretarea stilistică creațiilor literare = stabilirea unei
ierarhii valorice a noilor creații
contribuie la modernizarea și la creșterea calitativă a
literaturii române
- societatea Junimea și revista „Convorbiri literare” = favorizează debutul celor mai
valoroși scriitori din literatura română, care au rămas până în prezent repere valorice în domeniu:
Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ioan Slavici, I. L. Caragiale
- studii de analiză literară:
apariția Realismului (adoptat din literatura altor popoare)

2) Curent în care se încadrează: realist tipizarea personajelor (Caţavencu = demagogul şi arivistul;

Zoe = soţia adulterină; Trahanache = soţul încornorat; Pristanda = slugarnicul)
prezentarea personajelor în transformare („triunghiul
conjugal” se află la început într-o situație de risc și în defensivă, iar Cațavencu pe o poziție de forță și
amenințare, pe când la final rolurile se inversează)

3) Încadrare în gen şi specie

 Genul dramatic: structurat pe acte şi scene
: autorul intervine doar în didascalii/ indicaţiile scenice
: modurile de expunere: dialogul şi monologul

 Specia literară: comedie = ridiculizarea diferitelor tipuri umane pe baza contrastului dintre
esenţă şi aparenţă

o
= stârneşte râsul prin diferite tipuri de comic: onomastic, de limbaj, de
caracter, de situaţie, de moravuri, de intenţie.

II. Tema literară

a) Socială: ilustrarea diferitelor clase și categorii soc. și profesionale + funcții din epocă (prefectul,
polițistul, preotul, avocatul, institutor, președinte al unor comitete și comisii, deputat) – fiecare cu
atribuțiile sale
: caracteristica genenerală a societății din spațiul unde se petrece acț. = imoralitate: cunoaș-
terea tacită a adulterului în comunitate amortizat/diminuată de funcțiile publice ale bărbatului înșelat
: problematica familiei disfuncțională, bazată pe interesul material și social, nu pe iubire,
sinceritate sau alte valori morale: fam. Trahanache are la bază adulterul soției (consolarea Zoei pt. vârsta
înaintată a soțului ei prin adulterul cu prefectul; complacerea soțului cu ipostaza de „încornorat” = liberta-
tea din timpul liber: de a-și petrece serile după bunul său plac (la club, la jocul de cărți) + avantajele
prieteniei cu prefectul
Exemplificarea promiscuității: monologul polițaiului Ghiță
Pristanda: „Foncția – foncție, coana Joițica – coana Joițica… Trai, neneacă, pe banii babachii – lui
Trahanache”

1
 b) Politică: denunţarea imoralităţii clasei politice privite în general (funcția de deputat obținută prin
mijloace imorale: șantajul inițiat de Cațavencu se dovedește a fi o practică uzuală, aflând același procedeu
și despre Dandanache, asigurându-i acestuia succesul în ciuda incompetenței sale)

c) Iubirea – adulterină dintre Zoe și Tipătescu

= punctul de plecare al intrigii/ acțiunii
- inegală: refuzul Zoei de a fugi împreună cu Ștefan = dependența acesteia față de
avantajele materiale și sociale
- secundară: nu include manifestările de dragoste

III. Două elemente specifice textului dramatic

 Titlul – de tip analitic
subst. „scrisoare” = anunță obiectul care declanşează conflictul principal
adj. „pierdută” = motivul pentru care simbolul al unei relaţii intime, devine „document” de
interes public + instrument de şantaj

I
„o” (articol nehotărât) = mister/ suspans
(numeral) = urmată de o a doua scrisoare pierdută, găsită și folosită de Dandanache.

a) Construcţia subiectului/ structura compozițională: 4 acte, fiecare cu mai multe scene

: momentele subiectului
 Acţiunea: actul I – precedat de didascalii indicii temporal: „anul de grație 1880, în zilele
noastre”
indicii spaţiali: „în capitala unui judeţ de munte” =
caracter imprecis menținerea discreției privind imoralitatea clasei politice contemporane scriitorului
urmărește generalizarea corupției în orice regiune a țării
prezentarea personajelor şi a statutului lor socio-
profesional
 Conflictul principal: scena IV conturat prin dialogul dintre Trahanache şi Tipătescu, în care cel
dintâi dezvăluie şantajul cu care l-a ameninţat Caţavencu: numirea sa ca deputat în schimbul restituirii
scrisorii compromițătoare a prefectului către nevasta lui, evitându-se astfel publicarea sa în ziarul pe care
avocatul îl patronează, „Răgnetul Carpaților” declanșarea unui conflict social-politic, de tip exterior,
dintre membrii de bază ai partidului aflat la putere (președintele local, Zaharia Trahanache, soţia acestuia –
neoficial – şi prefectul Ştefan Tipătescu) şi gruparea independentă a lui Nae Caţavencu
membrii „triunghiului conjugal” caută soluții pentru a
contracara şantajul lui Caţavencu, încercând să evite atât numirea acestuia ca deputat, cât și publicarea
scrisorii;
 Acțiunea: actul II scena dintre Tipătescu și Cațavencu: îi porunceşte lui Pristanda să-l aresteze
abuziv pe avocat, încercând să negocieze cu acesta restituirea scrisorii în schimbul altei funcții înalte decât
aceea de deputat;
: Cațavencu refuză, pledând pentru
calitățile care îl recomandă în funcția vizată de el: „… în acest oraș de gogomani unde sunt cel dintâi…”
. comic de limbaj = mijloc indirect de caracterizare morală a personajului: incultura
: furios, Tipătescu vrea să-l lovească
auzind că nu doreşte să primească altceva decât candidatura în schimbul scrisorii de amor, candidatul fuge
speriat prin odaie și strigă după ajutor comic de situaţie și de caracter: Caţavencu, deşi vrea să pară
extrem de puternic și plin de merite, în interacţiunea cu prefectul, în faţa violenţei fizice a acestuia, bate în
retragere; se dovedeşte astfel total diferit faţă de imaginea pe care o afişa iniţial = caracterizare morală,
indirectă, prin atitudine = lașitate + ridicol
Zoe îi promite că îl va susţine politic, împreună cu bărbatul ei;

2
 Trahanache caută o dovadă a unei plastografii a avocatului, cu care să-l
contraşantajeze, pe care o și găseşte;
Pristanda pregăteşte o rezolvare mai directă a pericolului, pe care o va pune
în aplicare în punctul culminant
: actul III - au loc discursurile lui Farfuridi şi Caţavencu, din cadrul ședinței Camerei Deputaților,
în care încearcă să-și prezinte platformele electorate;
- punctul culminant: anunţarea deputatului deja numit de la Centru: Agamemnon
Dandanache (= comic onomastic) Caţavencu este pe punctul de a dezvălui relaţia imorală dintre prefect
şi soţia preşedintelui local Pristanda îl împiedică declanşând o încăierare plănuită, în care avocatul pierde
scrisoarea
: actul IV: membrii „triunghiului conjugal” fac cunoştinţă cu Dandanache, care dezvăluie acelaşi
procedeu prin care el reușea de zeci de ani să fie numit deputat, asemenea lui Caţavencu
- Zoe îşi recuperează scrisoarea de la Cetăţeanul turmentat = deznodământul
- Caţavencu, din şantajist, ajunge el şantajat

IV. Concluzie privind modul în care tema şi viziunea despre lume a lui I. L. Caragiale sunt
reflectate în textul dramatic ales

 O scrisoare pierdută” = expresie a unei lumi decăzute intransigența scriitorului față de

= spațiu virtual al caricaturilor morale orice formă de imoralitate, mai ales
. față de cea a persoanelor publice
 Preferința pentru comedie = adaptare a metodei clasicilor francezi de a îndrepta moravurile prin râs
. = intenţia critică a scriitorului = satirizarea viciilor observate la politicienilor
români din sec. XIX = comicul de intenție și de moravuri I. L. Caragiale creatorul farsei
moderne din lit. rom.
 Originalitatea lui I. L. Caragiale: actualitatea subiectului şi a tipologiei create

3
Relatia intre 2 personaje

Statutul person ajet or

lanivelaloperei C persprincipal
P pers secundar
social c avocat directorpropietar
P
moral c
P
hologic C
psi P
personagerealist C
P